—

Anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat C 7/2010 (ex CP 250/2009 și NN 5/2010) acordat de Germania, în ceea ce privește clauza de redresare prevăzută de Legea privind impozitul pe profit („KStG, Sanierungsklausel”), referința K(2011) 275 (JO L 235, p. 26);

—

cu titlu subsidiar, anularea deciziei menționate cel puțin în măsura în care nu prevede că întrepinderi precum reclamanta pot să fie dispensate de restituirea ajutorului în temeiul principiului protecției încrederii legitime;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: deducerea pierderilor nu constituie un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat

În această privință, potrivit reclamantei, articolul 8c alineatul (1) din Legea germană privind impozitul pe profit (Körperschaftssteuergesetz, denumită în continuare „KStG”) încalcă principiul obiectiv al netului și principiul capacității contributive, iar clauza de redresare urmărește numai să evite o atingere anticonstituțională adusă bunurilor persoanelor impozabile în toate cazurile cuprinse în domeniul său de aplicare. Pentru acest motiv, reclamanta consideră că criteriile constitutive ale unui ajutor, așa cum sunt prevăzute de dreptul Uniunii, nu sunt îndeplinite.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: lipsa caracterului selectiv ca urmare a faptului că clauza de redresare nu constituie o excepție de la cadrul de referință relevant

Reclamanta susține în această privință că reglementarea generală asupra reportării pierderilor societăților (articolul 10d din Legea germană privind impozitul pe venit — Einkommensteuergesetz — coroborat cu articolul 8 alineatul 1 din KStG și cu articolul 10a din Legea germană privind taxa profesională — Gewerbesteuergesetz) formează cadrul de referință relevant și că articolul 8c din KStG constituie numai o excepție de la acest cadru de referință, care a fost la rândul ei restrânsă prin clauza de redresare.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: lipsa caracterului selectiv ca urmare a faptului că clauza de redresare nu face distincția, în raport cu obiectivul urmărit, între operatorii economici care se află într-o situație de drept și de fapt comparabilă

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține în special că clauza de redresare vizează toate întreprinderile impozabile și nu favorizează anumite ramuri sau anumite domenii de activitate, și nici întreprinderi de o anumită dimensiune.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: lipsa caracterului selectiv ca urmare a faptului că reglementarea în cauză este justificată prin natura și structura internă a sistemului fiscal german

În această privință, reclamanta susține că clauza de redresare este justificată de economia sistemului fiscal german, aceasta inspirându-se din principii constituționale precum principiul capacității contributive, principiul proporționalității, precum și principiul prin care se urmărește prevenirea oricărei impozitări disproporționate.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: eroare vădită de apreciere ca urmare a unei analize insuficiente a dreptului fiscal german

În cadrul acestui motiv, potrivit reclamantei, Comisia a interpretat greșit reglementarea fiscală germană privind deducerea pierderilor.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe principiul protecției încrederii legitime, astfel cum este consacrat de dreptul Uniunii

În cadrul acestui motiv, potrivit reclamantei, Comisia a analizat pentru prima dată într-o procedură oficială de examinare privilegiile fiscale de care beneficiază dobânditorii de participații în cadrul redresării unei întreprinderi (autorizare de deducere a pierderilor), această abordare fiind neobișnuită, având în vedere că existența unui ajutor nu poate fi recunoscută atât timp cât o reglementare considerată ca fiind conformă cu dreptul ajutoarelor de stat (articolul 8 alineatul 4 din KStG) a fost simplificată. Potrivit reclamantei, nici legiuitorul german, nici întreprinderile consiliate în mod corespunzător nu se puteau aștepta ca dispozițiile simplificate să fie calificate drept ajutor de stat.