16.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/17

—

în orice caz: anularea hotărârii atacate, în măsura în care prima instanță: (a) a declarat inadmisibile anumite concluzii (denumite în continuare „concluziile de quibus”) formulate de recurent în primă instanță (denumită în continuare „prima instanță de qua”) în cauza de qua; (b) a respins unele dintre celelalte concluzii de quibus pentru motivul că erau legate direct de concluziile declarate inadmisibile; (c) a obligat recurentul la suportarea propriilor cheltuieli de judecată aferente procedurii în prima instanță de qua (denumite în continuare „cheltuielile de judecată de quibus”);

—

declararea faptului că toate concluziile de quibus erau admisibile în întregime și fără nicio excepție;

—

în principal: admiterea în întregime și fără nicio excepție a concluziilor de quibus declarate inadmisibile sau respinse în primă instanță, astfel încât toate concluziile, care trebuie considerate ca fiind reproduse expres în prezentul recurs cu toate efectele juridice, să fie admise pe baza dispozitivului hotărârii atacate, în măsura în care nu va fi anulat, combinat cu dispozitivul hotărârii care se va pronunța în prezentul recurs;

—

obligarea pârâtei la restituirea către recurent a tuturor cheltuielilor, taxelor și onorariilor suportate de acestea din urmă și aferente cauzei care face obiectul prezentului recurs, pentru toate gradele de jurisdicție;

—

în subsidiar: trimiterea spre rejudecare a cauzei în care s-a declarat recursul la Tribunalul Funcției Publice, la un complet de judecată diferit, pentru a se pronunța din nou pe fond asupra concluziilor de quibus care au fost în mod nelegal declarate inadmisibile de prima instanță, precum și asupra concluziilor care au fost respinse în mod nelegal.

1.

primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea hotărârii atacate, în ceea ce privește „obiectul acțiunii” și „excepțiile de inadmisibilitate invocate de Comisie”;

2.

al doilea motiv, întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată, falsă și irațională a articolelor 90 și 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, precum și pe încălcarea ilogică a jurisprudenței în materie;

3.

al treilea motiv, întemeiat pe o lipsă absolută de motivare, precum și pe lipsa cercetării judecătorești, pe deformarea și denaturarea faptelor, precum și a concluziilor de quibus.