Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 62011TN0098

Cauza T-98/11 P: Recurs introdus la 17 februarie 2011 de AG împotriva Ordonanței pronunțate la 16 decembrie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-25/10, AG/Parlamentul European

JO C 120, 16.4.2011, p. 15–16 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

16.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/15

Recurs introdus la 17 februarie 2011 de AG împotriva Ordonanței pronunțate la 16 decembrie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-25/10, AG/Parlamentul European

(Cauza T-98/11 P)

2011/C 120/36

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: AG (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues, A. Blot și C. Bernard-Glanz, avocați)

Cealaltă parte în proces: Parlamentul European

Concluziile recurentei

—

Constatarea faptului că prezentul recurs este admisibil;

—

anularea Ordonanței pronunțate de Tribunalul Funcției Publice la 16 decembrie 2010 în cauza F-25/10;

—

admiterea concluziilor în anulare și a celor privind despăgubirile formulate de aceasta la Tribunalul Funcției Publice;

—

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv unic întemeiat pe denaturarea elementelor de probă prezentate în primă instanță, pe încălcarea principului securității juridice și pe o atingere adusă dreptului la o cale de atac efectivă, în măsura în care:

—

niciun înscris din dosar nu ar permite TFP să considere că recurenta ar fi dovedit lipsă de diligență prin faptul că nu și-ar fi verificat corespondența în perioada concediului de sfârșit de an, perioadă în care agentul serviciilor poștale s-a prezentat la domiciliul său pentru a-i remite o scrisoare recomandată din partea Parlamentului European care cuprindea răspunsul la reclamația sa;

—

TFP nu ar fi explicat sensul noțiunii „vacanță prelungită”;

—

TFP ar fi considerat că notificarea din partea serviciilor poștale pe care recurenta a găsit-o în cutia sa poștală la întoarcerea din concediu viza în mod obligatoriu scrisoarea recomandată din partea Parlamentului European care conținea răspunsul la reclamația sa.
Top