EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62011CN0267
Case C-267/11 P: Appeal brought on 30 May 2011 by the European Commission against the judgment delivered by the General Court (Third Chamber) on 22 March 2011 in Case T-369/07 Republic of Latvia v European Commission
Cauza C-267/11 P: Recurs introdus la 30 mai 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 22 martie 2011 în cauza T-369/07, Republica Letonia/Comisia Europeană
Cauza C-267/11 P: Recurs introdus la 30 mai 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 22 martie 2011 în cauza T-369/07, Republica Letonia/Comisia Europeană
JO C 226, 30.7.2011, p. 17–17
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
30.7.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 226/17 |
Recurs introdus la 30 mai 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 22 martie 2011 în cauza T-369/07, Republica Letonia/Comisia Europeană
(Cauza C-267/11 P)
2011/C 226/32
Limba de procedură: letona
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. White și I. Rubene)
Celelalte părți în proces: Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Slovacă, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
Concluziile recurentei
|
— |
Anularea hotărârii care face obiectul prezentului recurs. |
|
— |
obligarea Republicii Letonia la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Motivul unic al recursului este încălcarea termenului de trei luni stabilit la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE (1).
Comisia consideră că în cadrul analizei sale, Tribunalul a unit prima și a doua teză ale articolului 9 alineatul (3) și, prin urmare, această interpretare nu este conformă cu obiectivele stabilite în alineatul menționat.
Această interpretare a articolului 9 alineatul (3) din directivă este contrară interpretării adoptate de Tribunalul însuși în altă cauză, în cadrul căreia acesta a considerat în mod corect că articolul 9 alineatul (3) a doua teză constituie un temei juridic separat.
În interpretarea Tribunalului cu privire la articolul 9 alineatul (3) din directivă, Comisia se întemeiază pe modul de redactare a dispoziției, care corespunde pe de plin obiectivului dispoziției menționate. Prin urmare, în cazul în care Comisia respinge planul național de alocare a cotelor prezentat de statul membru, acesta din urmă trebuie să îl modifice ținând seama de obiecțiile formulate de Comisie și nu îl va putea aplica până când Comisia nu va accepta modificările. Nu există un termen pentru această decizie de acceptare.
Comisia semnalează că decizia atacată privește modificările aduse planului național de alocare, iar nu însuși planulul național de alocare notificat.
Or, având în vedere că Tribunalul nu a considerat că articolul 9 alineatul (3) a doua teză din directivă stabilește o procedură diferită, acesta a fost nevoit să considere modificările notificate drept notificarea unui nou plan național de alocare și, prin urmare, să aplice incorect termenul de trei luni.
(1) JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.