Acțiune introdusă la 20 mai 2011 — Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-244/11)

2011/C 219/13

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Zavvos și E. Montaguti)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că faptul de a face să depindă dobândirea drepturilor de vot corespunzătoare a 20 % sau mai mult din capitalul social total al întreprinderilor de importanță strategică națională de autorizarea preliminară a Diypourgiki Epitropi Apokratikopoiiseon (Comisia interministerială pentru privatizare), astfel cum prevede articolul 11 alineatul 1 coroborat cu articolul 11 alineatul 2 din Legea nr. 3631/2008, restricționează libera circulație a capitalurilor (articolul 63 TFUE) și libertatea de stabilire (articolul 49 TFUE). Măsurile în discuție, deși nu introduc discriminări, astfel cum susține guvernul elen, pot descuraja agenții economici să își investească capitalurile în întreprinderi de importanță strategică națională și, în consecință, inclusiv să se stabilească în Grecia.

În plus, Comisia consideră că articolul 11 alineatul 3 din Legea 3631/2008, care prevede mecanismul de control ex post din partea Ministrului Economiei și Finanțelor cu privire la anumite aspecte de importanță decisivă privind întreprinderea, limitează libera circulație a capitalurilor (articolul 63 TFUE) și libertatea de stabilire (articolul 49 TFUE), întrucât oferă statului posibilitatea de a invalida decizii importante care sunt de competența întreprinderii pentru motive administrative ulterioare, care nu sunt cunoscute ex ante. În consecință, se limitează puterea discreționară a acționarilor de a-și aplica deciziile și se împiedică participarea lor efectivă la conducerea și la controlul întreprinderilor de importanță strategică națională și, în consecință, inclusiv stabilirea acestora în Grecia.

Guvernul elen susține că legea în litigiu introduce limitări numai pentru privatizarea a șase întreprinderi de importanță strategică națională suspuse controlului statului. Comisia, dimpotrivă, consideră că, în principiu, domeniul de aplicare al legii rămâne incert întrucât nici întreprinderile analizate, nici sectoarele care intră în domeniul de aplicare al noului sistem nu sunt menționate în lege, cu rezultatul că legea rămâne ambiguă nu numai în ceea ce privește domeniul de aplicare actual al acesteia, dar și în ceea ce privește domeniul de aplicare viitor și, în consecință, nu garantează securitatea juridică necesară.

Guvernul elen afirmă că unicul scop al legii este protecția interesului public și garantarea prestării continue și fără obstacole a serviciilor publice și a funcționării rețelelor. Cu toate acestea, Comisia afirmă că finalitatea legii este, în plus, garantarea posibilității statelor de a selecționa un investitor strategic pentru întreprinderile de importanță strategică națională, ameliorarea competitivității lor și garantarea faptului că privatizarea întreprinderilor de importanță strategică pentru economia națională are loc în condiții de transparență. Comisia semnalează că, chiar dacă dispozițiile în cauză pot fi justificate pentru motive de interes public, contrar jurisprudenței Curții de Justiție potrivit căreia regimurile de autorizare „trebuie să fie întemeiate pe criterii obiective, nediscriminatorii și cunoscute anterior de întreprinderile interesate și orice persoană afectată de o măsură restrictivă de acest tip trebuie să poată dispune de o cale de atac” (1), criteriile prevăzute pentru acordarea autorizației sunt inadecvate pentru îndeplinirea scopului urmărit de lege. Criteriile de privatizare (acordarea unei autorizații prealabile, dar și controlul ex post cu posibilitatea de anulare a deciziilor întreprinderii) stabilite de dispozițiile în litigiu nu sunt clare, obiective, definite în mod exact de lege, nici nu au vreun raport cu scopurile urmărite de lege, în schimb acordă autorităților o largă putere discreționară, având ca rezultat impunerea ex post de restricții suplimentare privatizării întreprinderilor de importanță strategică națională, posibila restricție selectivă a accesului investitorilor la întreprinderi și sectoare ale pieței privatizate și imposibilitatea autorităților judecătorești de a controla modul în care autoritățile administrative au aplicat puterile care le sunt atribuite de lege.

Comisia consideră că Republica Elenă nu a furnizat explicații și elemente suficiente pentru a justifica prevederea restricțiilor menționate anterior și că, prin urmare, articolul 11 alineatul 1 coroborat cu articolul 11 alineatul 2 și articolul 11 alineatul 3 din Legea 3631/2008, care stabilesc regimul autorizării prealabile și, respectiv, regimul controlului ex post, încalcă articolele 63 și 49 TFUE.

(1)  A se vedea Notarile Analir și alții, C-205/99, punctul 38, Centro Europa 7 Sri, C-380/05, punctul 116, Comisia/Portugalia, C-367/98, punctul 50, Comisia/Franța, C-483/99, punctul 46, Comisia/Spania, C-463/00, punctul 69.