EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62011CJ0609

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2013.
Centrotherm Systemtechnik gmbH împotriva centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG.
Recurs – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și Regulamentul (CE) nr. 2868/95 – Procedură de decădere – Marca verbală comunitară CENTROTHERM – Utilizare serioasă – Noțiune – Mijloace de probă – Declarație pe proprie răspundere – Articolul 134 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Competența de reformare a Tribunalului – Întinderea motivelor și a concluziilor formulate de un intervenient.
Cauza C-609/11 P.

Court reports – general

ECLI identifier: ECLI:EU:C:2013:592

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

26 septembrie 2013 ( *1 )

„Recurs — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și Regulamentul (CE) nr. 2868/95 — Procedură de decădere — Marca verbală comunitară CENTROTHERM — Utilizare serioasă — Noțiune — Mijloace de probă — Declarație pe proprie răspundere — Articolul 134 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului — Competența de reformare a Tribunalului — Întinderea motivelor și a concluziilor formulate de un intervenient”

În cauza C‑609/11 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție, introdus la 25 noiembrie 2011,

Centrotherm Systemtechnik GmbH, cu sediul în Brilon (Germania), reprezentată de A. Schulz și de C. Onken, Rechtsanwälte, precum și de F. Schmidt, Patentanwalt,

recurentă,

celelalte părți în proces fiind:

centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG, cu sediul în Blaubeuren (Germania), reprezentată de O. Löffel și de P. Lange, Rechtsanwälte,

reclamantă în primă instanță,

Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de G. Schneider, în calitate de agent,

pârât în primă instanță,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul L. Bay Larsen, președinte de cameră, domnii J. Malenovský, U. Lõhmus, M. Safjan și doamna A. Prechal (raportor), judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul K. Malacek, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 7 februarie 2013,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 16 mai 2013,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Prin recursul formulat, Centrotherm Systemtechnik GmbH (denumită în continuare „Centrotherm Systemtechnik”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 15 septembrie 2011, centrotherm Clean Solutions/OAPI – Centrotherm Systemtechnik (CENTROTHERM) (T-427/09, Rep., p. II-6207, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s‑a admis acțiunea formulată de centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG (denumită în continuare „centrotherm Clean Solutions”) având ca obiect anularea în parte a Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 25 august 2009 (cauza R 6/2008-4) (denumită în continuare „decizia în litigiu”) privind o procedură de decădere inițiată de centrotherm Clean Solutions împotriva mărcii verbale comunitare CENTROTHERM, al cărei titular este Centrotherm Systemtechnik.

2

Trebuie arătat, pe de altă parte, că, la 15 septembrie 2011, Tribunalul a pronunțat, într‑o cauză paralelă privind aceleași părți și având ca obiect tot decizia în litigiu, Hotărârea Centrotherm Systemtechnik/OAPI – centrotherm Clean Solutions (CENTROTHERM) (T-434/09, Rep., p. II-6227), prin care instanța respectivă a respins acțiunea Centrotherm Systemtechnik având ca obiect anularea în parte a acestei decizii.

3

Hotărârea menționată a făcut obiectul unui recurs formulat de Centrotherm Systemtechnik (cauza C‑610/11 P).

Cadrul juridic

4

Potrivit articolului 134 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului:

„(1)   Părțile din cadrul procedurii care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, altele decât reclamantul, pot participa în calitate de intervenienți la procedura aflată pe rolul Tribunalului prin formularea unui răspuns la cerere, cu respectarea condițiilor de formă și a termenelor prevăzute în acest sens.

(2)   Intervenienții menționați de alineatul (1) au aceleași drepturi procedurale cu părțile principale.

Aceștia pot susține concluziile unei părți principale, pot formula concluzii și invoca motive autonome față de cele ale părților principale.

(3)   Un intervenient dintre cei menționați de alineatul (1) poate, în memoriul în răspuns depus în conformitate cu articolul 135 alineatul (1), să formuleze concluzii care vizează anularea sau reformarea deciziei camerei de recurs în privința unui punct care nu a fost indicat în cerere și să invoce motive care nu au fost arătate în cerere.

[…]”

Regulamentul (CE) nr. 207/2009

5

Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1) a efectuat o codificare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) și l‑a abrogat.

6

Articolul 15 din Regulamentul nr. 207/2009 prevede, sub titlul „Utilizarea mărcii comunitare”:

„(1)   Dacă, în termen de cinci ani de la data înregistrării, marca comunitară nu a făcut obiectul unei utilizări importante [a se citi «serioase»] în Comunitate pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă această utilizare a fost suspendată pentru un termen neîntrerupt de cinci ani, marca comunitară face obiectul sancțiunilor prevăzute de prezentul regulament, cu excepția cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi utilizată.

[…]”

7

Articolul 51 din acest regulament prevede:

„(1)   Titularul mărcii comunitare este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri prezentate la [OAPI] sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere:

(a)

în cazul în care, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a făcut obiectul unei utilizări cu bună‑credință [a se citi «serioase»] în cadrul Comunității pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și în cazul în care nu există motive întemeiate pentru neutilizare; […]

[…]

(2)   În cazul în care cauza de decădere nu există decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca comunitară a fost înregistrată, titularul nu este declarat decăzut din drepturi decât pentru produsele sau serviciile respective.”

8

Articolul 57 din Regulamentul nr. 207/2009, din cadrul secțiunii 5, intitulată „Procedura de decădere și de nulitate în fața [OAPI]”, din titlul VI, prevede:

„(1)   În cursul examinării cererii de decădere sau de declarare a nulității, [OAPI] invită părțile, ori de câte ori este necesar, să‑și prezinte, în termenul alocat, observațiile referitoare la notificările pe care acesta le‑a adresat sau la comunicările prezentate de celelalte părți.

(2)   La cererea titularului mărcii comunitare, titularul unei mărci comunitare anterioare, care este parte în procedura în nulitate, aduce dovada că, în cursul celor cinci ani care precedă data cererii de declarare a nulității, marca comunitară anterioară a făcut obiectul unei utilizări cu bună‑credință [a se citi «serioase»] în cadrul Comunității pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care cererea de declarare a nulității se întemeiază ori că există motive întemeiate pentru neutilizare, atât timp cât la acea dată marca comunitară anterioară fusese înregistrată cu cel puțin cinci ani în urmă. […] În cazul neprezentării acestei dovezi, cererea de declarare a nulității se respinge. […]

[…]”

9

Articolul 65 din Regulamentul nr. 207/2009 prevede:

„(1)   Hotărârile camerelor de recurs prin care se pronunță asupra unei căi de atac pot forma obiectul unei acțiuni în fața Curții de Justiție.

[…]

(3)   Curtea de Justiție are competența atât de a anula, cât și de a modifica hotărârea atacată.

(4)   Calea de atac este deschisă oricărei părți la procedura înaintea camerei de recurs, în măsura în care hotărârea nu fost pronunțată în favoarea sa.

[…]”

10

Articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009, din cadrul secțiunii 1, intitulată „Dispoziții generale”, a titlului IX, intitulat „Dispoziții de procedură”, prevede, sub titlul „Examinarea din oficiu a faptelor”:

„(1)   În cursul procedurii, [OAPI] procedează la examinarea din oficiu a faptelor; cu toate acestea, în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, examinarea este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți.

(2)   [OAPI] poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care nu le‑au furnizat în timp util.”

11

Potrivit articolului 78 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009:

„În cadrul oricărei proceduri în fața [OAPI], se pot administra în special următoarele mijloace de probă:

[…]

(f)

declarațiile scrise date sub jurământ sau în mod solemn sau cu efect echivalent în conformitate cu legislația statului în care sunt făcute.”

Regulamentul (CE) nr. 2868/95

12

Norma 22 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1041/2005 al Comisiei din 29 iunie 2005 (JO L 172, p. 4, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 71, denumit în continuare „Regulamentul nr. 2868/95”), prevede la alineatele (2)-(4):

„(2)

În cazul în care persoana care a formulat opoziția trebuie să furnizeze o dovadă a utilizării sau să arate că există motive corespunzătoare pentru nefolosire, [OAPI] o invită să furnizeze dovada într‑un termen pe care îl stabilește. În cazul în care persoana care a formulat opoziția nu furnizează dovada înainte de expirarea termenului, [OAPI] respinge opoziția.

(3)

Indicațiile și dovezile prin care se furnizează dovada utilizării constau din indicații cu privire la locul, timpul, măsura și natura folosirii mărcii oponente pentru bunurile și serviciile pentru care este înregistrată și pe care se bazează opoziția și dovezile în sprijinul acestor indicații, în conformitate cu alineatul (4).

(4)

Dovada este depusă în conformitate cu normele 79 și 79a și se limitează, în principiu, la prezentarea unor documente justificative și articole, cum ar fi ambalaje, etichete, liste de prețuri, cataloage, facturi, fotografii, reclame din ziare și declarații în scris, menționate la articolul [78] alineatul (1) litera (f) din [Regulamentul nr. 207/2009].”

13

Potrivit dispozițiilor normei 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2868/95:

„În cazul unei cereri de decădere bazate pe articolul [51] alineatul (1) litera (a) din [Regulamentul nr. 207/2009], [OAPI] invită proprietarul mărcii comunitare să prezinte dovada utilizării reale a mărcii, într‑un termen pe care îl stabilește. În cazul în care dovada nu este furnizată în termenul stabilit, marca comunitară este revocată. Norma 22 alineatele (2), (3) și (4) se aplică mutatis mutandis.”

Istoricul cauzei

14

Istoricul cauzei a fost descris de Tribunal la punctele 1-12 din hotărârea atacată, după cum urmează:

„1

La 7 septembrie 1999 [Centrotherm Systemtechnik] a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la [OAPI] în temeiul Regulamentului [nr. 40/94].

2

Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal CENTROTHERM.

3

Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 11, 17, 19 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare […]

4

La 19 ianuarie 2001, marca CENTROTHERM a fost înregistrată ca marcă comunitară pentru produsele și serviciile vizate la punctul 3 de mai sus.

5

La 7 februarie 2007, [centrotherm Clean Solutions] a depus la OAPI, în temeiul articolului 15 și al articolului 50 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 [devenite articolul 15 și articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009], o cerere de decădere din drepturile asupra mărcii CENTROTHERM pentru toate produsele și serviciile înregistrate.

6

Cererea de decădere a fost notificată la 15 februarie 2007 [Centrotherm Systemtechnik] care a fost invitată să prezinte eventuale observații și dovezi ale utilizării serioase a mărcii în litigiu într‑un termen de trei luni.

7

În observațiile din 11 mai 2007, [Centrotherm Systemtechnik] a contestat cererea de decădere și, pentru dovedirea utilizării serioase a mărcii sale, a prezentat următoarele elemente:

14 fotografii numerice;

4 facturi;

o declarație intitulată «eidesstattliche Versicherung» (declarație pe proprie răspundere) întocmită de domnul W., în calitate de administrator al [Centrotherm Systemtechnik].

8

[Centrotherm Systemtechnik] a declarat că deține numeroase alte copii de facturi pe care renunța să le prezinte, pentru moment, din motive de confidențialitate. Afirmând că poate prezenta alte documente, aceasta a rugat divizia de anulare a OAPI să adopte o măsură procedurală în consecință, în cazul în care ar dori ca alte dovezi și documente individuale să fie depuse la dosar.

9

La 30 octombrie 2007, divizia de anulare a pronunțat decăderea din drepturile asupra mărcii CENTROTHERM, constatând că elementele furnizate de [Centrotherm Systemtechnik] nu erau suficiente pentru a demonstra utilizarea serioasă a mărcii menționate.

10

La 14 decembrie 2007, [Centrotherm Systemtechnik] a formulat o cale de atac împotriva acestei decizii, pe care Camera a patra de recurs a OAPI a admis‑o în parte prin [decizia în litigiu].

11

Camera de recurs a anulat decizia diviziei de anulare și a respins cererea de decădere pentru produsele «conducte de eșapament pentru încălzire, țevi pentru conducerea gazelor spre coș, conducte pentru cazane de încălzire; aplice pentru lămpile de gaz; piese mecanice pentru instalații de încălzire; piese mecanice pentru instalații de gaz; robinete pentru țevărie; exhaustoare pentru coșuri», aparținând clasei 11, «racorduri pentru țevi, manșoane pentru conducte, armături pentru conducte, țevi, articolele menționate anterior nemetalice», aparținând clasei 17, și «țevi, canalizare, în special pentru construcții; țevi de derivație; țevi pentru coșuri de fum», aparținând clasei 19. Camera de recurs a respins calea de atac cu privire la restul motivelor.

12

În special, camera de recurs a considerat că a fost adusă dovada utilizării serioase a mărcii CENTROTHERM pentru produsele menționate la punctul 11 de mai sus în perioada de cinci ani care a precedat data introducerii cererii de decădere, 7 februarie 2007 (în continuare, «perioada relevantă»), în măsura în care fotografiile furnizate de [Centrotherm Systemtechnik] demonstrau natura utilizării mărcii, iar facturile prezentate atestau comercializarea produselor menționate sub marca în litigiu.”

15

Este necesar ca descrierea istoricului cauzei astfel efectuată de Tribunal să fie completată cu precizările următoare.

16

Pe de o parte, astfel cum reiese în special din cuprinsul punctului 13 din Hotărârea Centrotherm Systemtechnik/OAPI – centrotherm Clean Solutions (CENTROTHERM), citată anterior, pronunțată de Tribunal în cauza paralelă T‑434/09, camera de recurs a considerat, în ceea ce privește celelalte produse și servicii pentru care a fost înregistrată marca CENTROTHERM, că Centrotherm Systemtechnik nu a adus ca probă decât declarația administratorului său, ceea ce nu era suficient, în opinia acestei camere, pentru a demonstra utilizarea serioasă a mărcii menționate. În această privință, camera de recurs a observat că divizia de anulare nu era obligată nici să solicite alte documente, nici să ia în considerare dosarul altei cauze, de asemenea pendinte la OAPI.

17

Pe de altă parte, din cuprinsul punctului 36 din decizia în litigiu reiese că, în ceea ce privește elementele de probă suplimentare prezentate de Centrotherm Systemtechnik în fața camerei de recurs, aceasta din urmă a considerat că o astfel de „probă suplimentară a fost prezentată tardiv și nu poate fi luată în considerare” din moment ce „termenul prevăzut de norma 40 alineatul (5) a doua teză din [Regulamentul nr. 2868/95] este un termen de decădere, a cărui nerespectare atrage revocarea mărcii, în conformitate cu norma 40 alineatul (5) a treia teză [din regulamentul menționat]”. La punctul 37 din decizia respectivă, camera de recurs a adăugat, în această privință, că, admițând chiar că camera de recurs, în temeiul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, are libertatea de a aprecia asupra necesității luării în considerare a probelor prezentate tardiv, nu rezulta în prezenta cauză rațiunea pentru care ar trebui să își exercite această competență în favoarea recurentei. Camera menționată a precizat că, în această privință, recurenta nu prezentase decât argumente generale referitoare la rolul și la valoarea dreptului mărcilor și nu invocase în primă instanță imposibilitatea de prezentare a probei utilizării.

Hotărârea atacată

18

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 octombrie 2009, centrotherm Clean Solutions a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu, în măsura în care prin aceasta s‑a respins cererea de decădere din drepturi a titularului mărcii CENTROTHERM.

19

În susținerea acestei acțiuni, centrotherm Clean Solutions a invocat un motiv unic, întemeiat pe o apreciere eronată a elementelor de probă. Prin faptul că a considerat că probele prezentate de Centrotherm Systemtechnik în fața diviziei de anulare erau suficiente pentru a dovedi utilizarea serioasă a mărcii în litigiu, camera de recurs ar fi încălcat articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, precum și norma 22 alineatele (2) și (3) și norma 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2868/95.

20

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a admis această acțiune, anulând decizia în litigiu în măsura în care prin aceasta s‑a anulat în parte decizia diviziei de anulare din 30 octombrie 2007.

21

La punctele 21-24 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a referit, cu titlu introductiv, la obiectivul sancțiunii decăderii, precum și la normele de procedură și la principiile referitoare la administrarea probelor, aferente acestei sancțiuni, astfel cum rezultă acestea, în special, din articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 și din norma 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2868/95.

22

În continuare, la punctele 25-30 din hotărârea atacată, Tribunalul a prezentat următoarele considerații:

„25

Potrivit jurisprudenței, o marcă face obiectul unei utilizări serioase atunci când este utilizată în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată în scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru aceste produse și servicii, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de marcă. În plus, condiția utilizării serioase a mărcii impune ca aceasta, astfel cum este protejată pe teritoriul relevant, să fie utilizată în mod public și spre exterior [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 27 septembrie 2007, La Mer Technology/OAPI – Laboratoires Goëmar (LA MER), T‑418/03, […] punctul 54 și jurisprudența citată].

26

Cu toate că noțiunea de utilizare serioasă se opune, așadar, oricărei utilizări minime și insuficiente pentru a considera că o marcă este utilizată în mod real și efectiv pe o anumită piață, nu este mai puțin adevărat că cerința unei utilizări serioase nu urmărește nici să evalueze reușita comercială, nici să controleze strategia economică a unei întreprinderi sau să rezerve protecția mărcilor numai în favoarea exploatărilor comerciale importante din punct de vedere cantitativ [Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2006, Il Ponte Finanziaria/OAPI – Marine Enterprise Projects (BAINBRIDGE), T-194/03, Rec., p. II-445, punctul 32].

27

Mai precis, pentru a examina, într‑un caz de speță, caracterul serios al utilizării mărcii în cauză, trebuie să se efectueze o apreciere globală a elementelor depuse la dosar, ținând seama de toți factorii pertinenți din speță. O astfel de apreciere trebuie să se întemeieze pe toate faptele și împrejurările capabile să demonstreze exploatarea comercială reală a acesteia, în special utilizările considerate justificate în sectorul economic vizat pentru menținerea sau pentru crearea de cote de piață pentru produsele sau serviciile protejate prin marcă, natura acestor produse sau a acestor servicii, caracteristicile pieței, întinderea și frecvența utilizării mărcii (a se vedea Hotărârea [La Mer Technology/OAPI – Laboratoires Goëmar (LA MER)], citată anterior, punctele 53-55 și jurisprudența citată).

28

În ceea de privește importanța utilizării mărcii în cauză, trebuie să se ia în considerare, în special, volumul comercial al ansamblului actelor de utilizare, pe de o parte, și perioada în care au fost îndeplinite actele de utilizare, precum și frecvența acestor acte, pe de altă parte (a se vedea Hotărârea [La Mer Technology/OAPI – Laboratoires Goëmar (LA MER)], citată anterior, punctul 56 și jurisprudența citată). Această apreciere implică o anumită interdependență a factorilor luați în considerare. Astfel, un volum scăzut de produse comercializate sub marca menționată poate fi compensat printr‑o intensitate accentuată sau o anumită constanță în timp a utilizării acestei mărci și invers (a se vedea Hotărârea [La Mer Technology/OAPI – Laboratoires Goëmar (LA MER)], citată anterior, punctul 57 și jurisprudența citată).

29

Cu toate acestea, cu cât volumul comercial al exploatării mărcii este mai limitat, cu atât este necesar ca deținătorul mărcii să aducă indicații suplimentare care să permită înlăturarea eventualelor îndoieli cu privire la caracterul serios al utilizării mărcii respective [Hotărârea Tribunalului din 18 ianuarie 2011, Advance Magazine Publishers/OAPI – Capela & Irmãos (VOGUE), T‑382/08, […] punctul 31].

30

În plus, utilizarea serioasă a unei mărci nu poate fi demonstrată prin probabilități sau prin prezumții, ci trebuie să se întemeieze pe elemente concrete și obiective care să dovedească o utilizare efectivă și suficientă a mărcii pe piața relevantă (a se vedea Hotărârea [La Mer Technology/OAPI – Laboratoires Goëmar (LA MER)], citată anterior, punctul 59 și jurisprudența citată).”

23

După ce a arătat, la punctul 31 din hotărârea atacată, că în lumina tuturor considerațiilor amintite la punctele 21-30 din hotărârea menționată trebuia apreciat dacă respectiva cameră de recurs a considerat în mod corect, în decizia în litigiu, că elementele de probă furnizate de Centrotherm Systemtechnik în fața diviziei de anulare demonstrau o utilizare serioasă a mărcii în litigiu pentru produsele citate la punctul 11 din această hotărâre, la punctele 32-37 din hotărârea menționată Tribunalul a statuat astfel:

„32

În speță, elementele de probă furnizate de [Centrotherm Systemtechnik] diviziei de anulare pentru a demonstra utilizarea serioasă a mărcii sunt declarația pe proprie răspundere a administratorului intervenientei, 4 facturi și 14 fotografii numerice.

33

Cu titlu introductiv, trebuie constatat că din raționamentul camerei de recurs nu rezultă că concluzia referitoare la dovada unei utilizări serioase pentru produsele citate la punctul 11 de mai sus se întemeiază pe declarația pe proprie răspundere a administratorului [Centrotherm Systemtechnik]. Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 26-30 din decizia [în litigiu], ceea ce a determinat camera de recurs să constate că a fost dovedită utilizarea serioasă a mărcii CENTROTHERM este interacțiunea dintre valoarea probatorie a fotografiilor și aceea a celor 4 facturi. Trimiterile la declarația menționată, efectuate la punctele 27 și 31 din decizia [în litigiu], nu urmăresc decât să evidențieze carențele acesteia și lipsa de elemente suplimentare care să îi confirme conținutul.

34

Rezultă că trebuie analizat dacă aprecierea globală a fotografiilor și a celor 4 facturi permite să se conchidă că marca în litigiu a făcut obiectul unei utilizări serioase în conformitate cu principiile desprinse de jurisprudența citată la punctele 25-29 de mai sus.

35

În această privință, trebuie precizat că, în ceea ce privește cele 4 facturi, 3 dintre ele sunt datate iulie 2006 și privesc Danemarca, Ungaria și Slovacia, iar una dintre ele este datată ianuarie 2007 și privește Germania. Cuvântul «centrotherm» apare în antetul facturilor menționate, însoțit de logoul [Centrotherm Systemtechnik], care îndeplinește funcția de denumire socială, și de adresa poștală a acesteia.

36

Aceste facturi atestă că multiple produse din domeniul instalațiilor sanitare (țevi, manșoane, ansambluri pentru racordarea cazanelor de încălzire, coturi de revizie, învelitori pentru sisteme de eșapament) au fost vândute de [Centrotherm Systemtechnik] la patru clienți pentru o sumă care corespunde, incluzând factura din 2007, unui procentaj de mai puțin de 0,03 % din cifra de afaceri pe care administratorul [Centrotherm Systemtechnik] a declarat că a realizat‑o în 2006 cu vânzarea de produse sub marca CENTROTHERM.

37

Rezultă că, în fața OAPI, [Centrotherm Systemtechnik] a adus dovezi privind vânzări relativ slabe în raport cu suma indicată în declarația administratorului acesteia. Prin urmare, chiar în ipoteza în care camera de recurs ar fi luat în considerare declarația respectivă, ar trebui să se constate că în dosar nu există suficiente elemente în susținerea conținutului acesteia în ceea ce privește valoarea vânzărilor. În plus, referitor la aspectul temporal al utilizării mărcii, factorii menționați privesc o perioadă foarte scurtă sau chiar punctuală, și anume datele de 12, 18 și 21 iulie 2006 și 9 ianuarie 2007.”

24

Pe de altă parte, la punctele 38-42 din hotărârea atacată, Tribunalul a procedat la o apreciere a valorii probatorii a fotografiilor prezentate de Centrotherm Systemtechnik.

25

Acesta și‑a concluzionat analiza și a admis acțiunea în termenii următori:

„43

Astfel, trebuie constatat că o apreciere globală a elementelor, astfel cum au fost prezentate la punctele 35-42 de mai sus, nu permite să se conchidă, fără a recurge la probabilități sau la prezumții, că marca în litigiu a făcut obiectul unei utilizări serioase în cursul perioadei relevante pentru produsele citate la punctul 11 de mai sus.

44

Rezultă că respectiva cameră de recurs a săvârșit o eroare atunci când a apreciat că dovada utilizării serioase a mărcii CENTROTHERM a fost furnizată de [Centrotherm Systemtechnik] pentru produsele menționate.

45

Argumentele [Centrotherm Systemtechnik], expuse la punctele 18-20 de mai sus, potrivit cărora, în esență, specificitatea pieței ar face dificilă reunirea probelor, nu ar putea repune în discuție această concluzie.

46

Astfel, modalitățile și mijloacele de probă ale utilizării serioase ale unei mărci nu sunt limitate. Concluzia Tribunalului, potrivit căreia utilizarea serioasă nu a fost dovedită în speță, nu se datorează cerinței unui nivel probatoriu excesiv de ridicat, ci faptului că [Centrotherm Systemtechnik] a ales să restrângă prezentarea de probe (a se vedea punctul 8 de mai sus). Divizia de anulare a primit fotografii de slabă calitate care vizau obiecte ale căror numere de articol nu corespundeau articolelor care, potrivit puținelor facturi prezentate, au fost vândute. În plus, facturile menționate acoperă o perioadă scurtă și atestă vânzări de o valoare minimă în raport cu ceea ce [Centrotherm Systemtechnik] pretinde că a realizat. Mai trebuie constatat că [Centrotherm Systemtechnik] a confirmat în cursul ședinței că nu exista nicio legătură directă între facturile și fotografiile pe care le‑a prezentat la OAPI.

47

Acțiunea este, așadar, admisă.”

Concluziile părților în fața Curții

26

Prin recursul formulat, Centrotherm Systemtechnik solicită Curții anularea hotărârii atacate, respingerea acțiunii formulate de centrotherm Clean Solutions în primă instanță și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

27

OAPI solicită admiterea recursului și obligarea centrotherm Clean Solutions la plata cheltuielilor de judecată.

28

centrotherm Clean Solutions solicită respingerea recursului și obligarea Centrotherm Systemtechnik la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la recurs

29

Centrotherm Systemtechnik invocă patru motive în susținerea recursului.

Precizare introductivă

30

În speță, din expunerea istoricului cauzei amintită la punctul 14 din prezenta hotărâre rezultă că, deși procedura de decădere în discuție a fost inițiată sub imperiul Regulamentului nr. 40/94, decizia în litigiu a fost pronunțată de camera de recurs a OAPI după ce Regulamentul nr. 207/2009 a intrat în vigoare.

31

Având însă în vedere că cel din urmă regulament a efectuat o codificare a Regulamentului nr. 40/94, iar dispozițiile relevante ale acestuia nu au suferit nicio modificare cu ocazia respectivei codificări, în continuarea prezentei hotărâri se va face referire exclusiv la dispozițiile Regulamentului nr. 207/2009.

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 65 din Regulamentul nr. 207/2009 și a articolului 134 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului

Argumentele părților

32

Prin intermediul primului motiv, Centrotherm Systemtechnik susține că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dreptului, de care dispune în calitate de intervenient conform articolului 65 din Regulamentul nr. 207/2009 și articolului 134 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, de a formula concluzii și de a invoca motive autonome care vizează, în special, reformarea deciziei pronunțate de o cameră de recurs a OAPI.

33

Astfel, potrivit Centrotherm Systemtechnik, din cuprinsul punctelor 33 și 34 din hotărârea atacată reiese că, pentru a statua cu privire la acțiunea cu care era sesizat, Tribunalul s‑a limitat să examineze problema dacă fotografiile și facturile prezentate de Centrotherm Systemtechnik în fața diviziei de anulare permiteau să se considere, astfel cum a procedat camera de recurs în decizia în litigiu, că s‑a dovedit o utilizare serioasă a mărcii în cauză.

34

Or, după cum ar reieși din memoriul în răspuns depus în fața Tribunalului, Centrotherm Systemtechnik nu solicita numai respingerea de către acesta a acțiunii centrotherm Clean Solutions. În memoriul respectiv, Centrotherm Systemtechnik ar fi dezvoltat, de asemenea, o argumentație prin care denunța neluarea în considerare de camera de recurs a declarației pe proprie răspundere făcute de administratorul său, a probelor suplimentare pe care le‑a prezentat în fața camerei menționate, precum și a altor piese care figurau în dosarul mărcii și prin care se urmărea obținerea constatării de către Tribunal, pe baza acestor diverse elemente de probă, a faptului că se dovedise o utilizare serioasă a mărcii în litigiu. În lumina argumentației respective, Tribunalul ar fi fost obligat să interpreteze cererea Centrotherm Systemtechnik ca vizând și menținerea de către Tribunal a părții atacate din decizia în litigiu prin intermediul unei substituiri a motivelor.

35

OAPI arată că Centrotherm Systemtechnik s‑a limitat să solicite respingerea acțiunii centrotherm Clean Solutions, fără a formula o cerere de anulare sau de reformare a deciziei în litigiu.

36

Potrivit centrotherm Clean Solutions, din cuprinsul punctelor 32 și 37 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a luat cunoștință de probele prezentate de Centrotherm Systemtechnik și că s‑a pronunțat cu privire la argumentul acesteia referitor la necesitatea luării în considerare a declarației pe proprie răspundere prin faptul că a constatat că conținutul acesteia nu era susținut prin înscrisurile de la dosar. Pe de altă parte, nu ar fi necesar ca Tribunalul să statueze în mod expres cu privire la fiecare punct invocat în argumentația unei părți.

Aprecierea Curții

37

Trebuie amintit, cu titlu introductiv, că din articolul 65 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 rezultă că deciziile camerelor de recurs ale OAPI pot forma obiectul unei acțiuni în fața instanței Uniunii și că aceasta are competența atât de a anula, cât și de a modifica astfel de decizii.

38

Pe de altă parte, articolul 134 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că părțile din cadrul procedurii care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, altele decât partea care a sesizat Tribunalul, pot participa în calitate de intervenienți la procedura aflată pe rolul acestuia și sunt abilitați, în această calitate, să formuleze concluzii și să invoce motive autonome față de cele ale părții principale. Articolul 134 alineatul (3) din acest regulament de procedură precizează, în această privință, că un astfel de intervenient poate, în memoriul în răspuns, să formuleze concluzii care vizează anularea sau reformarea deciziei camerei de recurs în privința unui punct care nu a fost indicat în cerere și să invoce motive care nu au fost arătate în aceasta.

39

Din ceea ce precedă rezultă că, în calitate de intervenientă în procedura privind anularea în parte a deciziei în litigiu formulată de centrotherm Clean Solutions în fața Tribunalului, Centrotherm Systemtechnik avea posibilitatea să formuleze o eventuală cerere de anulare sau de reformare a acestei decizii.

40

În speță, este necesar să se arate de la bun început că, prin intermediul prezentului motiv, Centrotherm Systemtechnik nu susține că a solicitat anularea deciziei în litigiu în fața Tribunalului.

41

În schimb, aceasta arată că concluziile din memoriul său în răspuns depus în fața instanței menționate ar fi trebuit interpretate de Tribunal, având în vedere motivele expuse în acest memoriu, în sensul că vizează obținerea respingerii de către instanța respectivă a acțiunii formulate de centrotherm Clean Solutions, dacă este necesar după substituirea propriei sale aprecieri celei realizate de camera de recurs, prin exercitarea, în această privință, a competenței sale de reformare.

42

În această privință, trebuie, mai întâi, să se constate că în petitum‑ul concluziilor pe care le‑a formulat în memoriul său în răspuns depus în fața Tribunalului, Centrotherm Systemtechnik s‑a limitat să solicite acestei instanțe „respingerea acțiunii”, fără a insera, fie și cu titlu subsidiar, nicio concluzie de anulare sau de reformare a deciziei în litigiu.

43

Or, astfel cum reiese din modul de redactare a articolului 134 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, această dispoziție abilitează intervenientul să formuleze, în memoriul în răspuns, „concluzii” autonome care vizează anularea sau reformarea deciziei atacate. Rezultă că, în principiu, eventualele solicitări ale intervenientului în temeiul acestei dispoziții trebuie să reiasă din memoriul său în răspuns (a se vedea în acest sens, în ceea ce privește cererea de sesizare a instanței, Ordonanța din 28 iunie 2011, Verein Deutsche Sprache/Consiliul, C‑93/11 P, punctul 18).

44

În continuare, trebuie să se constate că, la fel ca în petitum‑ul concluziilor care figurează în memoriul în răspuns al Centrotherm Systemtechnik, nici în argumentația dezvoltată de aceasta în memoriul respectiv nu este formulată în mod clar și expres o cerere de reformare a deciziei în litigiu.

45

În sfârșit, trebuie arătat că, presupunând că afirmațiile care figurează la punctele 49-56 din memoriul în răspuns menționat, aferente declarației pe proprie răspundere, și la punctele 23 și 57 din acesta, referitoare la elementele de probă care figurează în dosarul mărcii în litigiu și la cele prezentate de Centrotherm Systemtechnik în fața camerei de recurs, pot fi interpretate, astfel cum susține aceasta, în sensul că invită Tribunalul să țină seama de elementele respective în temeiul competenței sale de reformare, ar rezulta că motivul întemeiat pe faptul că Tribunalul ar fi omis în mod greșit să își exercite o astfel de competență nu poate fi admis în speță.

46

Pe de o parte, trebuie să se constate că, în măsura în care prin motivul respectiv se denunță, în esență, neluarea în considerare de Tribunal a declarației pe proprie răspundere în cauză, acesta nu corespunde situației de fapt. Astfel, la punctul 37 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că chiar dacă declarația respectivă ar fi fost luată în considerare de camera de recurs, trebuia să se constate că în dosar nu existau suficiente elemente în susținerea conținutului acesteia în ceea ce privește valoarea vânzărilor.

47

În consecință, aprecierea globală a elementelor expuse la punctele 35-42 din hotărârea atacată, în temeiul căreia Tribunalul a considerat, la punctul 43 din hotărârea respectivă, că aceste elemente nu permiteau să se conchidă că marca în litigiu a făcut obiectul unei utilizări serioase, se întemeiază, printre altele, pe luarea în considerare a declarației pe proprie răspundere menționate și pe o apreciere a forței probante aferente atât acesteia, cât și altor elemente examinate.

48

Pe de altă parte, în măsura în care prin prezentul motiv se reproșează, în esență, Tribunalului că nu a luat în considerare, în exercitarea competenței sale de reformare, elementele de probă care figurau în dosarul mărcii în litigiu și pe cele prezentate în faza căii de atac la camera de recurs, trebuie amintit că competența de reformare recunoscută Tribunalului nu are ca efect să confere acestuia posibilitatea de a proceda la o apreciere cu privire la care camera de recurs nu s‑a pronunțat încă. Exercitarea competenței de reformare trebuie, așadar, în principiu, să fie limitată la situațiile în care Tribunalul, după ce a controlat aprecierea făcută de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept astfel cum acestea sunt stabilite, ce decizie era obligată să adopte camera de recurs (a se vedea Hotărârea din 5 iulie 2011, Edwin/OAPI, C-263/09 P, Rep., p. I-5853, punctul 72).

49

Or, în speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 32-37 din decizia în litigiu, camera de recurs a refuzat, dimpotrivă, să ia în considerare elementele de probă în cauză și, în consecință, s‑a abținut de la a efectua orice apreciere în privința valorii probatorii a acestora.

50

În aceste condiții, este necesar să se constate că Centrotherm Systemtechnik nu ar fi putut să solicite în mod valabil Tribunalului să examineze, în scopul eventualei reformări a deciziei în litigiu, forța probantă aferentă acestor elemente de probă care nu au fost examinate de camera de recurs în decizia respectivă.

51

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că primul motiv trebuie să fie respins.

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) și a articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009

Argumentele părților

52

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Centrotherm Systemtechnik arată că atunci când a considerat, astfel cum ar reieși implicit din hotărârea atacată și, în special, din cuprinsul punctului 46 din aceasta, că sarcina probei utilizării serioase a mărcii în litigiu îi revenea ei, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept.

53

Pe de o parte, Centrotherm Systemtechnik afirmă că regula potrivit căreia OAPI procedează la examinarea din oficiu a faptelor, pe care o impune articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, se aplică în cadrul procedurii de decădere.

54

Pe de altă parte, potrivit Centrotherm Systemtechnik, deși articolul 42 alineatul (2) și articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 prevăd că titularul mărcii anterioare trebuie să aducă dovada utilizării serioase a acesteia, în lipsa căreia opoziția sau cererea sa de declarare a nulității trebuie respinsă, articolul 51 din acest regulament nu cuprinde dispoziții similare în ceea ce privește procedurile de decădere.

55

În aceste condiții, în opinia Centrotherm Systemtechnik, regula privind sarcina probei impusă prin norma 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2868/95 încălcă Regulamentul nr. 207/2009 și trebuie să fie înlăturată. Rezultă că Tribunalul ar fi trebuit să țină seama de ansamblul elementelor de probă aflate la dispoziția sa.

56

Potrivit OAPI, având în vedere caracterul inter partes și sui generis al procedurii de decădere, principiul examinării din oficiu a faptelor nu este aplicabil și îi revine titularului mărcii, care dispune de elemente adecvate în acest scop, sarcina de a dovedi că a realizat o utilizare serioasă a acesteia.

57

centrotherm Clean Solutions invocă, de asemenea, faptul că articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 nu se aplică în cadrul procedurilor de decădere. În schimb, în opinia acesteia, norma 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2868/95 determină modalitățile procedurale de aplicare aferente decăderii, prevăzând expres că titularul mărcii trebuie să aducă dovada utilizării serioase a acesteia. În plus, potrivit centrotherm Clean Solutions, Tribunalul nu a afirmat în niciun mod în hotărârea atacată că sarcina probei îi revenea titularului mărcii.

Aprecierea Curții

58

Trebuie arătat, în primul rând, că, în hotărârea atacată, Tribunalul nu a afirmat niciun moment că sarcina probei utilizării serioase revine titularului mărcii anterioare.

59

În al doilea rând, trebuie remarcat că punctul 46 din hotărârea respectivă, în cuprinsul căruia recurenta pretinde că a decelat o astfel de luare de poziție a Tribunalului, nu este suficient de univoc pentru a permite o asemenea concluzie.

60

În al treilea și cel mai important rând, trebuie să se constate că Centrotherm Systemetechnik nu arată în ce mod o astfel de apreciere implicită și eroarea de drept pretins generată de aceasta, presupunându‑le adevărate, ar fi de natură să determine anularea hotărârii atacate.

61

Or, trebuie să se arate, mai întâi, în această privință, că, astfel cum s‑a subliniat deja la punctele 40 și 42 din prezenta hotărâre, în memoriul său în răspuns în fața Tribunalului, Centrotherm Systemtechnik nu a solicitat nicidecum anularea deciziei în litigiu. Ea nu poate nici ca, în cadrul prezentului recurs, să reproșeze Tribunalului că a omis să anuleze această decizie pentru eroarea de drept pretins săvârșită de camera de recurs atunci când a considerat că sarcina probei utilizării serioase a mărcii îi revenea titularului acesteia.

62

În continuare, Centrotherm Systemtechnik nu poate nici să reproșeze Tribunalului că nu a luat în considerare elementele de probă care figurau în dosarul mărcii și pe cele prezentate în fața camerei de recurs pentru a constata, în hotărârea atacată, că nu se impunea pronunțarea decăderii din drepturile asupra mărcii în litigiu, întrucât, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 48-50 din prezenta hotărâre, Tribunalul nu a fost sesizat cu o cerere de reformare a deciziei în litigiu cu privire la care, în orice caz, nu ar fi fost îndreptățit să ia în considerare elementele de probă menționate.

63

În sfârșit, trebuie amintit că, prin acțiunea formulată, centrotherm Clean Solutions s‑a limitat să invoce că în mod greșit camera de recurs a considerat că elementele de probă prezentate în fața diviziei de anulare permiteau să se stabilească utilizarea serioasă a mărcii în litigiu.

64

Din ceea ce precedă rezultă că, pentru a statua cu privire la acțiune și la motivele cu care a fost sesizat, Tribunalul nu era nicidecum chemat să se pronunțe cu privire la întrebarea cui îi revenea sarcina probei utilizării serioase a mărcii respective.

65

Rezultă, de asemenea, că, și dacă ar fi reală, eroarea de drept implicită pe care Centrotherm Systemtechnik pretinde că a decelat‑o în hotărârea atacată nu poate să conducă la anularea acesteia.

66

Astfel, din considerațiile care precedă rezultă că cel de al doilea motiv trebuie să fie respins.

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009

Argumentele părților

67

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Centrotherm Systemtechnik susține că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 26 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a întemeiat pe ipoteza potrivit căreia noțiunea de utilizare serioasă se opune oricărei utilizări minime și insuficiente. Procedând astfel, această instanță a încălcat, în opinia Centrotherm Systemtechnik, jurisprudența Curții potrivit căreia cerința caracterului serios nu exclude decât formele de utilizare cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de înregistrarea mărcii.

68

Potrivit Centrotherm Systemtechnik, această eroare de drept a stat la baza aprecierii eronate făcute de Tribunal la punctele 36 și 37 din hotărârea atacată, conform căreia au fost aduse dovezi privind vânzări relativ slabe, pentru o sumă totală care corespunde numai unui cuantum de 0,03 % din cifra de afaceri declarată.

69

OAPI și centrotherm Clean Solutions invocă, pe de o parte, că punctul 26 din hotărârea atacată, care se referă la o utilizare minimă și insuficientă „pentru a considera că o marcă este utilizată în mod real și efectiv pe o anumită piață”, este întru totul conform cu jurisprudența Curții. Pe de altă parte, aprecierea Tribunalului potrivit căreia dovezile privind vânzările prezentate sunt insuficiente pentru a conchide în sensul existenței unei utilizări serioase a mărcii nu ar putea face obiectul controlului în cadrul unui recurs.

Aprecierea Curții

70

Trebuie să se constate, în primul rând, că acest al treilea motiv se întemeiază pe o înțelegere eronată a hotărârii atacate. Astfel, prin izolarea din contextul său a unei părți de frază care figurează la punctul 26 din hotărârea menționată, Centrotherm Systemtechnik deformează domeniul de aplicare al acestui punct.

71

Astfel, pe de o parte, aprecierea făcută la punctul 26 menționat nu poate fi interpretată făcând abstracție de punctul 25 din hotărârea atacată, în cuprinsul căruia Tribunalul amintește, în special, că o marcă face obiectul unei utilizări serioase atunci când este folosită în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată în scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru aceste produse și servicii, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de marcă.

72

În considerarea principiilor astfel amintite, Tribunalul afirmă, la punctul 26 din hotărârea atacată, că noțiunea de utilizare serioasă se opune, „așadar”, oricărei utilizări minime și insuficiente „pentru a considera că o marcă este utilizată în mod real și efectiv pe o anumită piață”, înainte de a aminti, în plus, în cuprinsul aceluiași punct, jurisprudența potrivit căreia cerința unei utilizări serioase nu urmărește nici să evalueze reușita comercială, nici să controleze strategia economică a unei întreprinderi sau să rezerve protecția mărcilor numai în favoarea exploatărilor comerciale importante din punct de vedere cantitativ.

73

Pe de altă parte, nu poate fi ignorat nici faptul că aceste puncte 25 și 26 se înscriu în cadrul unei evocări mai largi a jurisprudenței aferente noțiunii de utilizare serioasă a mărcii, care include diverse informații suplimentare privind întinderea utilizării și, în special, volumul comercial la care se referă aceasta, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 27-29 din hotărârea menționată.

74

În consecință, afirmația cuprinsă la punctul 26 din hotărârea atacată, prin care Tribunalul se limitează să amintească concluzii jurisprudențiale constante, nu comportă nicio eroare de drept.

75

În al doilea rând, în ceea ce privește punctele 36 și 37 din hotărârea atacată, trebuie arătat că acestea se înscriu într‑un proces complex de analiză, în care constituie doar una dintre verigi, proces care urmărește, astfel cum se arată la punctul 34 din această hotărâre, să analizeze dacă aprecierea globală a fotografiilor și a celor 4 facturi permite să se conchidă că marca în litigiu a făcut obiectul unei utilizări serioase în raport cu principiile jurisprudențiale amintite la punctele 25-29 din hotărârea respectivă.

76

În acest context, constatările și aprecierile efectuate de Tribunal, în special la punctele 36 și 37 menționate, referitoare la frecvența actelor comerciale invocate, la perioada pe care se întind și la volumul comercial pe care îl atestă nu pot fi izolate de ansamblul celorlalte considerații reținute de Tribunal pentru a conchide că nu se stabilise, în speță, utilizarea serioasă a mărcii în discuție, în special de cele întemeiate pe examinarea fotografiilor, care figurează la punctele 38-42 din hotărârea atacată.

77

Pe de altă parte, astfel de constatări și aprecieri se regăsesc în domeniul factual (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C-234/06 P, Rep., p. I-7333, punctul 75) și nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării lor, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs.

78

Din considerațiile care precedă rezultă că cel de al treilea motiv trebuie să fie respins.

Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009 și a normei 22 din Regulamentul nr. 2868/95

Argumentele părților

79

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Centrotherm Systemtechnik susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a omis să infirme poziția camerei de recurs potrivit căreia declarația pe proprie răspundere nu constituie o probă în sensul normei 22 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2968/95 coroborate cu articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009.

80

Potrivit recurentei, dacă Tribunalul ar fi procedat la o astfel de infirmare și ar fi ținut seama de faptul că nu se poate impune ca orice informație care figurează într‑o declarație pe proprie răspundere să fie susținută de alte elemente de probă, acesta ar fi fost pus în situația de a adopta o poziție diferită în ceea ce privește existența unei utilizări serioase a mărcii în cauză.

81

Potrivit OAPI, din cuprinsul punctului 37 din hotărârea atacată, precum și din cuprinsul punctului 34 din Hotărârea Centrotherm Systemtechnik/OAPI – centrotherm Clean Solutions (CENTROTHERM), citată anterior, pronunțată în cauza paralelă T‑434/09, reiese că Tribunalul nu a înlăturat in abstracto orice valoare probatorie în ceea ce privește declarațiile pe proprie răspundere, ci a evaluat declarația constatând, pe calea unei aprecieri care nu poate fi cenzurată în cadrul unui recurs, că în prezenta cauză ar fi necesare probe suplimentare, având în vedere legăturile existente între autorul declarației în discuție și Centrotherm Systemtechnik.

82

centrotherm Clean Solutions arată că, întrucât afirmația contestată a camerei de recurs nu a fost pusă în discuție în cadrul acțiunii, Tribunalul nu avea obligația să o infirme. De altfel, potrivit centrotherm Clean Solutions, acesta nici nu a aprobat‑o, limitându‑se în această privință să enunțe, la punctul 37 din hotărârea atacată, că, chiar în ipoteza în care camera de recurs ar fi luat în considerare declarația în cauză, ar fi trebuit să se constate că conținutul acesteia nu era suficient de susținut, în ceea ce privește valoarea vânzărilor, prin înscrisurile de la dosar.

Aprecierea Curții

83

Trebuie arătat, în primul rând, că acest al patrulea motiv se confundă în parte cu primul motiv de recurs, întrucât prin intermediul acestuia din urmă se reproșa Tribunalului că, precum camera de recurs înaintea sa, nu a luat în considerare declarația pe proprie răspundere ca element de probă a utilizării mărcii, deși o astfel de luare în considerare i‑ar fi permis, în exercitarea competenței sale de reformare, să constate că s‑a stabilit respectiva utilizare serioasă.

84

În această privință, este suficient să se arate că rezultă deja din dezvoltările consacrate examinării acestui prim motiv la punctele 46 și 47 din prezenta hotărâre că din cuprinsul punctelor 37 și 43 din hotărârea atacată, ca, de altfel, și din cuprinsul punctului 46 din aceasta reiese că aprecierea ansamblului elementelor de probă care au determinat Tribunalul să considere că nu s‑a stabilit o utilizare serioasă a mărcii în litigiu a înglobat atât declarația în litigiu, cât și celelalte elemente de probă prezentate în fața diviziei de anulare a OAPI, Tribunalul, prin faptul că a procedat în acest mod, nestatuând în niciun mod că o astfel de declarație nu ar constitui un mijloc de probă admisibil.

85

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul Centrotherm Systemtechnik potrivit căruia Tribunalul ar fi considerat în mod greșit că orice informație care figurează într‑o declarație pe proprie răspundere trebuia să fie susținută de alte elemente de probă și, astfel, ar fi lipsit acest tip de declarație de orice forță probantă autonomă, este suficient să se constate că aprecierea făcută de Tribunal la punctul 37 din hotărârea atacată nu are în niciun caz o asemenea întindere. Astfel, în cadrul acestui punct, Tribunalul s‑a limitat să sublinieze diferența extremă existentă între afirmațiile privind cifrele de afaceri anuale pretins realizate de Centrotherm Systemtechnik între anii 2002 și 2006 pe care le conține declarația pe proprie răspundere a administratorului Centrotherm Systemtechnik și volumele vânzărilor, minimale prin comparație și limitate la o perioadă foarte scurtă, chiar punctuală, pe care le atestă facturile efectiv prezentate de Centrotherm Systemtechnik.

86

Din considerațiile care precedă rezultă că cel de al patrulea motiv trebuie să fie respins.

87

În consecință, întrucât niciunul dintre motivele invocate de Centrotherm Systemtechnik nu a fost admis, recursul trebuie să fie respins.

Cu privire la cheltuielile de judecată

88

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât centrotherm Clean Solutions a solicitat doar obligarea Centrotherm Systemtechnik la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea ei să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de centrotherm Clean Solutions. În consecință, OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște:

 

1)

Respinge recursul.

 

2)

Obligă Centrotherm Systemtechnik GmbH să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG.

 

3)

Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) suportă propriile cheltuieli de judecată.

 

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: germana.

Top