—

pentru Digitalnet OOD, Tsifrova kompania OOD și M SAT CABLE AD, de M. Ralchev, advokat;

—

pentru Nachalnik na Mitnicheski punkt – Varna Zapad pri Mitnitsa Varna, de D. Yordanov, precum și de S. Valkova, de D. Yordanova, de N. Yotsova și de V. Konova, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul bulgar, de Y. Atanasov, în calitate de agent;

—

pentru Comisia Europeană, de L. Bouyon și de D. Roussanov, în calitate de agenți,

1

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea Nomenclaturii combinate cuprinse în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 (JO L 286, p. 1), prin Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 (JO L 291, p. 1) și, respectiv, prin Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009 (JO L 287, p. 1, denumită în continuare „NC”), precum și interpretarea articolului 78 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58, denumit în continuare „Codul vamal”).

2

Aceste cereri au fost formulate cu ocazia unor litigii între Digitalnet OOD (denumită în continuare „Digitalnet”), Tsifrova kompania OOD (denumită în continuare „Tsifrova”) și M SAT CABLE AD (denumită în continuare „M SAT CABLE”), pe de o parte, și Nachalnik na Mitnicheski punkt – Varna Zapad pri Minitsa Varna (directorul biroului vamal Varna Vest din cadrul administrației vamale Varna, denumit în continuare „directorul administrației vamale Varna”), pe de altă parte, cu privire la plata unor taxe vamale referitoare la module separate care au o funcție de comunicație.

3

Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din anul 1994 și în special memorandumul de acord privind interpretarea articolului II:1 litera (b) din GATT fac parte din Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3).

4

Acordul privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației, constituit din Declarația ministerială privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației adoptată la 13 decembrie 1996, cu ocazia primei conferințe a OMC de la Singapore, precum și din anexele și din apendicele la aceasta (denumit în continuare „ATI”), și comunicarea privind punerea sa în aplicare au fost aprobate, în numele Comunității, prin Decizia 97/359/CE a Consiliului din 24 martie 1997 privind eliminarea taxelor vamale pentru produse ale tehnologiei informației (JO L 155, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 14, p. 186). ATI precizează, la alineatul (1), că regimul comercial al fiecărei părți contractante trebuie să evolueze astfel încât să amelioreze posibilitățile de acces pe piață al produselor tehnologiei informației.

5

În temeiul punctului 2 din ATI, fiecare parte contractantă consolidează și elimină taxele vamale și alte taxe și impuneri de orice natură, în sensul articolului II:1 litera (b) din GATT 1994, pentru anumite produse, printre care „set-top boxes cu funcție de comunicație: dispozitive cu microprocesor cuprinzând un modem pentru acces la internet și având o funcție de schimb interactiv de informații”.

6

Regulamentul (CE) nr. 2559/2000 al Consiliului din 16 noiembrie 2000 de modificare a anexei I la Regulamentul nr. 2658/87 (JO L 293, p. 1) a fost adoptat în scopul aplicării ATI, astfel cum rezultă din considerentul (3) al acestui regulament.

7

Articolul 78 alineatul (2) din Codul vamal are următorul cuprins:

„Autoritățile vamale, după acordarea liberului de vamă și pentru a se convinge de acuratețea datelor cuprinse în declarație, pot controla documentele comerciale și datele referitoare la operațiunile de import sau export cu privire la mărfurile în cauză sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Asemenea controale pot fi efectuate la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional de operațiunile menționate sau al oricărei alte persoane aflate în posesia documentului și a datelor menționate în scopuri comerciale. Aceste autorități pot verifica de asemenea mărfurile când este încă posibil ca ele să fie prezentate.”

8

Potrivit articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO L 28, p. 16, denumit în continuare „Regulamentul nr. 2658/87”), Comisia Europeană adoptă în fiecare an un regulament care include versiunea completă a NC, împreună cu ratele drepturilor vamale, astfel cum rezultă din măsurile adoptate de Consiliul Uniunii Europene sau de Comisie. Acest regulament se aplică de la 1 ianuarie anul următor.

9

Versiunea NC aplicabilă cauzei C-382/11 este cea care rezultă din Regulamentul nr. 1214/2007, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008. Versiunea aplicabilă cauzelor C-320/11 și C-330/11 rezultă din Regulamentul nr. 1031/2008, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009. Versiunea aplicabilă cauzei C-383/11 rezultă din Regulamentul nr. 948/2009, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010.

10

Regulile generale pentru interpretarea NC figurează în partea I secțiunea IA din aceasta. Aceste reguli sunt identice în versiunile NC care rezultă din Regulamentele nr. 1214/2007, 1031/2008 și 948/2009. Regulile menționate prevăd:

„Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

[...]

[...]

11

Partea a doua din NC include o secțiune XVI. Această secțiune cuprinde capitolul 85, consacrat mașinilor, aparatelor și echipamentelor electrice și părților acestora, aparatelor de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparatelor de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune, precum și părților și accesoriilor acestor aparate.

12

Cuprinsul pozițiilor 8521 și 8528 este identic pentru versiunile NC care rezultă din Regulamentele nr. 1214/2007, 1031/2008 și 948/2009. Acest cuprins este următorul:

13

La data faptelor din litigiile principale, rata taxelor vamale la import aplicabilă mărfurilor clasificate la subpoziția 8528 71 19 era de 14 %, în timp ce aparatele cuprinse la subpoziția 8528 71 13 beneficiau de o scutire de taxe.

14

Conform articolului 9 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din Regulamentul nr. 2658/87, Comisia elaborează note explicative privind NC, pe care le publică în mod regulat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În legătură cu poziția 8528, notele explicative publicate la 7 mai 2008 (JO C 112, p. 8, denumite în continuare „Notele explicative din 7 mai 2008”), aplicabile la data importurilor în discuție în litigiile principale, precizează:

15

Notele explicative din 7 mai 2008 și cele publicate la 6 mai 2011 (JO C 137, p. 1) au fost suprimate, începând de la 1 iulie 2011, în ceea ce privește subpozițiile 8521 90 00, 8528 71 13, 8528 71 19 și 8528 71 90, prin Comunicarea Comisiei publicată la 25 iunie 2011 (JO C 185, p. 1).

16

Digitalnet (cauzele C-320/11 și C-383/11), Tsifrova (cauza C-330/11) și M SAT CABLE (cauza C-382/11) sunt societăți care au ca activitate principală furnizarea accesului la televiziunea digitală și la internet. Mărfurile în discuție în litigiile principale sunt identice în cele patru cauze. Este vorba despre module separate cu funcție de comunicație (denumite în continuare „module separate”). Aceste module separate au fost fabricate în Coreea și importate în Bulgaria între 21 noiembrie 2008 și 22 martie 2010 sub diferite denumiri comerciale de către aceste societăți. Set-top boxes au fost declarate la subpoziția tarifară 8528 71 13 din NC, și anume cu scutirea de taxe vamale.

17

Ca urmare a unei comunicări de informare din partea Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), autoritățile vamale au efectuat un control și au apreciat că modulele separate nu erau dotate cu un modem integrat și că nu ar fi trebuit clasificate la subpoziția 8528 71 19 din NC. În consecință, ar fi trebuit percepute taxe vamale de 14 %. Autoritățile vamale au adoptat acte administrative prin care s-a impus celor trei societăți plata de taxe vamale.

18

Reclamantele din litigiile principale au contestat validitatea acestor acte administrative la Administrativen sad – Varna, declanșând patru proceduri distincte, dintre care două privesc Digitalnet.

19

Potrivit instanței de trimitere, autoritățile vamale consideră că modulele separate ar consta în receptoare digitale prin cablu cu microprocesor și receptor de semnale videofonice. Acestea ar poseda următoarele interfețe: ieșiri audio și video [SCART] Ethernet și RS-232. Aceste aparate nu ar conține modemuri integrate care să permită accesul la internet. În temeiul Notelor explicative din 7 mai 2008, ca urmare a inexistenței unor modemuri încorporate, set-top boxes nu ar putea să fie clasificate la subpoziția 8528 71 13, ci la subpoziția 8528 71 19 din NC.

20

Au fost dispuse două expertize judiciare. Din prima expertiză ar rezulta că set-top boxes nu sunt dotate cu un modem. Accesul la internet s-ar face prin intermediul protocolului TCP/IP. Ar fi posibilă executarea aplicațiilor internet în modul de schimb de informații interactiv și primirea semnalelor de televiziune.

21

În schimb, din a doua expertiză ar rezulta că set-top boxes sunt aparate pe bază de microprocesor cu modem software încorporat, care asigură un schimb de informații interactiv și care poate primi semnale de televiziune.

22

În cauzele C-382/11 și C-383/11, reclamantele din litigiile principale ar fi invocat că autoritățile vamale ar fi procedat la clasificarea set-top boxes fără a efectua o verificare fizică a mărfurilor în cauză.

23

În aceste împrejurări, Administrativen sad – Varna a decis să suspende judecarea celor patru cauze și a adresat Curții întrebări dintre care unele sunt comune în mai multe cauze, iar altele proprii în unele dintre ele:

24

Prin Ordonanța președintelui Curții din 29 septembrie 2011, cauzele C-320/11, C-330/11, C-382/11 și C-383/11 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.

25

Prin intermediul acestor întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere urmărește să afle în ce mod trebuie interpretată NC și, mai precis, ce mărfuri pot fi clasificate la subpoziția 8528 71 13 din NC. Această instanță solicită să se stabilească în special domeniul de aplicare al noțiunilor „modem” și „acces la internet”, în sensul subpoziției menționate și în sensul Notelor explicative din 7 mai 2008. Instanța de trimitere solicită să se stabilească de asemenea dacă tipul de modem utilizat este relevant în vederea clasificării tarifare sau dacă este suficient ca modemul să permită accesul la internet.

26

Potrivit Regulilor generale pentru interpretarea NC, clasificarea mărfurilor se face în primul rând potrivit textului pozițiilor și al notelor de secțiune sau de capitol, modul de redactare a titlurilor de secțiuni sau de capitole fiind considerat ca având numai o valoare indicativă.

27

În această privință, trebuie amintită jurisprudența constantă potrivit căreia, în interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în general, în caracteristicile și în proprietățile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din NC și a notelor de secțiune sau de capitol (a se vedea în special Hotărârea din 19 octombrie 2000, Peacock, C-339/98, Rec., p. I-8947, punctul 9, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Intermodal Transports, C-495/03, Rec., p. I-8151, punctul 47, Hotărârea din 19 februarie 2009, Kamino International Logistics, C-376/07, Rep., p. I-1167, punctul 31, precum și Hotărârea din 14 aprilie 2011, British Sky Broadcasting Group și Pace, C-288/09 și C-289/09, Rep., p. I-2851, punctul 60).

28

Reiese din analiza NC că subpoziția 8528 71 13 privește aparatele receptoare de televiziune, neconcepute pentru a încorpora un dispozitiv de afișare sau un ecran video, prevăzute cu microprocesoare având încorporat un modem pentru acces la internet și asigurând o funcție de schimb de informații interactiv și susceptibile de a primi semnale de televiziune (Hotărârea British Sky Broadcasting Group și Pace, citată anterior, punctul 67).

29

Trebuie precizat că termenii „recepție de semnale videofonice” și „recepție de semnale de televiziune” acoperă două noțiuni identice (Hotărârea British Sky Broadcasting Group și Pace, citată anterior, punctul 68).

30

Pentru a fi clasificat la subpoziția 8528 71 13 din NC, un aparat trebuie să poată, pe de o parte, să fie apt să primească semnale de televiziune și, pe de altă parte, să aibă încorporat un modem pentru acces la internet care asigură o funcție de schimb de informații interactiv. Orice aparat care nu prezintă una sau cealaltă dintre aceste caracteristici trebuie să fie clasificat la subpoziția 8528 71 19 din NC, în temeiul regulii generale 3 litera (c) pentru interpretarea NC.

31

Nu se contestă că aparatele în discuție în litigiile principale sunt apte să primească semnale de televiziune. În schimb, reclamantele din litigiile principale, pe de o parte, și directorul administrației vamale Varna, pe de altă parte, au opinii contrare în ceea ce privește problema dacă aceste aparate încorporează un modem pentru acces la internet care permite un schimb de informații interactiv.

32

NC nu definește nici noțiunea „modem”, nici noțiunea „acces la internet”. Notele explicative din 7 mai 2008, în vigoare la data importurilor în discuție în litigiile principale, aduc totuși precizări cu privire la tipul de aparate care pot fi considerate modemuri, în sensul subpoziției 8528 71 13, și cu privire la caracteristicile pe care aceste aparate trebuie să le prezinte pentru a fi considerate ca permițând accesul la internet și schimbul de informații interactiv.

33

Potrivit jurisprudenței Curții, Notele explicative la NC elaborate de Comisie aduc o contribuție importantă la interpretarea sferei de aplicare a diferitelor poziții, fără a avea însă forță juridică obligatorie (a se vedea în special Hotărârea din 16 iunie 1994, Develop Dr. Eisbein, C-35/93, Rec., p. I-2655, punctul 21, Hotărârea din 11 ianuarie 2007, B.A.S. Trucks, C-400/05, Rep., p. I-311, punctul 28, precum și Hotărârea British Sky Broadcasting Group și Pace, citată anterior, punctul 63).

34

Formularea Notelor explicative la NC trebuie, așadar, să fie conformă dispozițiilor NC și nu le poate modifica sfera de aplicare (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Kamino International Logistics, punctul 48, precum și British Sky Broadcasting Group și Pace, punctul 64).

35

Prin urmare, dacă rezultă că acestea contravin textului pozițiilor din NC și al notelor de secțiuni sau de capitole, Notele explicative la NC trebuie înlăturate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, Sunshine Deutschland Handelsgesellschaft, C-229/06, Rep., p. I-3251, punctul 31, Hotărârea Kamino International Logistics, citată anterior, punctele 49 și 50, precum și Hotărârea British Sky Broadcasting Group și Pace, citată anterior, punctul 65).

36

În această privință, trebuie arătat că, în observațiile sale scrise și în ședință, Comisia a arătat că Notele explicative din 7 mai 2008 ofereau o interpretare prea restrictivă a noțiunii „modem” în sensul poziției 8528 71 13 din NC. Aceasta precizează în special că, în cadrul diferendelor WT/DS375/R, WT/DS376/R și WT/DS377/R dintre Uniunea Europeană și diferite state, grupul special al OMC a dat o definiție a noțiunii „modem” mai largă decât cea care figurează în Notele explicative din 7 mai 2008. Această instituție consideră, în consecință, că notele menționate sunt contrare cuprinsului pozițiilor din NC și trebuie, așadar, să fie înlăturate în vederea interpretării solicitate de instanța de trimitere.

37

Pentru a răspunde instanței de trimitere, este necesar să se examineze ce cuprinde noțiunea „modem pentru acces la internet”, în sensul poziției 8528 71 13 din NC, și să se verifice dacă, astfel cum susține Comisia, definiția care este dată acestei noțiuni în Notele explicative din 7 mai 2008 este prea restrictivă.

38

Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că determinarea sensului și a conținutului termenilor pentru care dreptul comunitar nu oferă nicio definiție trebuie realizată în conformitate cu sensul lor obișnuit în limbajul curent, ținând cont în același timp de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 10 martie 2005, easyCar, C-336/03, Rec., p. I-1947, punctul 21 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 5 martie 2009, Comisia/Franța, C-556/07, punctul 50).

39

Potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante, deși dispozițiile unui acord precum ATI nu sunt de natură să creeze pentru particulari drepturi pe care aceștia să le poată invoca în mod direct în fața instanței în temeiul dreptului Uniunii, din moment ce există o reglementare a Uniunii în domeniul vizat, supremația acordurilor internaționale încheiate de Uniune față de textele de drept derivat impune ca interpretarea acestora din urmă, în măsura posibilului, să se facă în conformitate cu aceste acorduri (Hotărârea British Sky Broadcasting Group și Pace, citată anterior, punctul 83, precum și jurisprudența citată).

40

Un modem, în sensul curent al acestui termen, este utilizat pentru a transfera, între computere, date digitale prin intermediul unui suport care funcționează în mod analogic, și anume, printre altele, o linie telefonică. Modemul modulează datele digitale în date analogice și, invers, demodulează datele analogice pentru a le converti în date digitale.

41

Pe de altă parte, de la punctul 7.880 din raportul grupului special al OMC care a fost menționat la punctul 36 din prezenta hotărâre rezultă că „sensul curent al termenului «modem» poate cuprinde dispozitive, altele decât cele care convertesc semnale digitale în semnale analogice în vederea transmiterii unor informații cu ajutorul unei linii telefonice”. La punctul 7.878 din același raport, grupul special arată că „termenul «modem» a fost utilizat pentru a desemna alte dispozitive care asigură o modulare sau o demodulare prin alte mijloace și, de asemenea, eventual fără conversiunea semnalelor digitale în semnale analogice” și că „termenul «modem» este de asemenea utilizat pentru a desemna «modemurile de cablu», care sunt distincte din punct de vedere tehnologic în mai multe privințe de modemurile prin linie telefonică, în ceea ce privește mijlocul de comunicare utilizat, gama de frecvențe și alți parametri”.

42

În ceea ce privește termenii „acces la internet și asigurând o funcție de schimb de informații interactiv”, grupul special al OMC a precizat, la punctul 7.884 din raportul său, că aceștia clarifică natura de „funcție de comunicație” care figurează în cuprinsul subpoziției 8528 71 13 din NC. Prin urmare, în centrul definiției s-ar afla funcționalitatea aparatului. Integrarea unui modem în aparat ar răspunde obiectivului de a avea acces la internet.

43

În această privință, trebuie să se amintească faptul că destinația produsului poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare, cu condiția să fie inerentă produsului respectiv, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcție de caracteristicile și de proprietățile obiective ale acestuia (a se vedea în special Hotărârea din 28 martie 2000, Holz Geenen, C-309/98, Rec., p. I-1975, punctul 15, Hotărârea din 15 februarie 2007, RUMA, C-183/06, Rep., p. I-1559, punctul 36, precum și Hotărârea British Sky Broadcasting Group și Pace, citată anterior, punctul 76).

44

Notele explicative din 7 mai 2008 oferă o definiție a modemului în sensul subpoziției 8528 71 13 și prevăd că „modemurile modulează și demodulează atât semnalele emise, cât și cele sosite” și că „dispozitivele care îndeplinesc o funcție similară celei a unui modem, dar care nu modulează și nu demodulează semnale, nu sunt considerate modemuri. Printre aceste aparate putem enumera dispozitivele ISDN, WLAN sau Ethernet. O indicație a prezenței unui astfel de dispozitiv este un conector RJ 45”.

45

Așadar, rezultă că, prin excluderea din noțiunea „modem” a dispozitivelor care îndeplinesc funcții similare unui modem ca urmare a unor considerații tehnice, deși doar finalitatea capacității de a avea acces la internet este relevantă în vederea clasificării, Notele explicative din 7 mai 2008 referitoare la subpoziția 8528 71 13 au restrâns sensul acestei din urmă noțiuni. Notele respective sunt, așadar, contrare NC cu privire la acest aspect și trebuie să fie înlăturate.

46

Din ansamblul acestor considerații rezultă că, în sensul subpoziției 8528 71 13 din NC, un „modem pentru acces la internet” reprezintă un dispozitiv care este capabil să aibă acces la internet și să asigure o interactivitate sau un schimb de informații bidirecțional. Doar capacitatea de a avea acces la internet, iar nu tehnica utilizată în acest sens, este relevantă în vederea clasificării.

47

În plus, pentru a fi clasificat la subpoziția 8528 71 13 din NC, aparatul trebuie să fie capabil să aibă singur acces la internet prin intermediul modemului care este încorporat în acesta. Accesul la internet nu trebuie, așadar, să necesite intervenția niciunui alt aparat sau mecanism.

48

Din ansamblul acestor considerații rezultă că se impune să se răspundă la întrebările menționate că NC trebuie să fie interpretată în sensul că, în vederea clasificării unor mărfuri la subpoziția 8528 71 13, un modem pentru acces la internet reprezintă un dispozitiv capabil singur, fără intervenția niciunui alt aparat sau mecanism, să aibă acces la internet și să asigure o interactivitate și un schimb de informații bidirecțional. Doar capacitatea de a avea acces la internet, iar nu tehnica utilizată în acest sens, este relevantă în vederea clasificării la subpoziția menționată.

49

Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle ce se înțelege prin „modulare” și „demodulare” în sensul Notelor explicative din 7 mai 2008 pentru ca un aparat să poată fi clasificat în subpoziția 8528 71 13 din NC.

50

Termenii „modulare” și „demodulare” figurează, astfel cum a arătat instanța de trimitere, în Notele explicative din 7 mai 2008, dar nu sunt utilizați în formularea subpoziției 8528 71 13 din NC.

51

La punctul 45 din prezenta hotărâre s-a precizat că Notele explicative din 7 mai 2008 trebuie să fie înlăturate în ceea ce privește interpretarea subpoziției 8528 71 13 din NC.

52

Pe de altă parte, rezultă de la punctul 48 din prezenta hotărâre că doar capacitatea de a accede la internet, iar nu tehnica utilizată în acest sens, este relevantă în vederea clasificării unor mărfuri în subpoziția menționată. Definiția termenilor „modulare” și „demodulare” nu este, așadar, necesară în vederea clasificării aparatelor în discuție în litigiile principale în subpoziția 8528 71 13 din NC.

53

În consecință, nu este necesar să se răspundă la întrebările menționate.

54

Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă NC trebuie interpretată în sensul că primirea de semnale de televiziune și prezența unui modem care permite accesul la internet sunt două funcții echivalente pe care trebuie să le îndeplinească aparatele în discuție în litigiile principale pentru a fi clasificate la subpoziția 8528 71 13 din NC sau dacă, în lipsa uneia sau a celeilalte dintre aceste funcții, respectivele aparate trebuie să fie clasificate la subpoziția 8528 71 19 din NC.

55

Astfel, această instanță urmărește să afle care dintre cele două funcții îndeplinite de aparatele menționate poate fi considerată ca fiind funcția principală.

56

După cum s-a arătat la punctul 30 din prezenta hotărâre, pentru a fi clasificat la subpoziția 8528 71 13 din NC, un aparat trebuie, pe de o parte, să fie apt să primească semnale de televiziune și, pe de altă parte, să încorporeze un modem pentru accesul la internet care asigură un schimb de informații interactiv. Orice aparat care nu prezintă una sau cealaltă dintre aceste caracteristici trebuie să fie clasificat la subpoziția 8528 71 19 din NC, în temeiul regulii generale 3 litera (c) pentru interpretarea NC.

57

Rezultă că, pentru a determina dacă un aparat poate fi clasificat la subpoziția 8528 71 13 din NC, nu este necesar să se examineze dacă funcția de recepție de televiziune este funcția principală și dacă funcția de acces la internet este subsidiară sau invers, de vreme ce aceste două funcții trebuie să fie prezente deopotrivă în aparat, iar în lipsa uneia sau a celeilalte dintre aceste funcții, aparatele nu intră sub incidența subpoziției 8528 71 13, ci a subpoziției 8528 71 19 din NC.

58

Aceste aparate diferă de cele în discuție în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea British Sky Broadcasting Group și Pace, citată anterior. În acea cauză, aparatele respective puteau să primească semnale de televiziune și, în același timp, să înregistreze programe. Această dublă funcționalitate permitea clasificarea acestor aparate în două subpoziții distincte ale NC. Examinarea funcției principale sau esențiale era necesară în temeiul regulii generale 3 litera (b) pentru interpretarea NC.

59

În consecință, trebuie să se răspundă la întrebările menționate că NC trebuie să fie interpretată în sensul că primirea de semnale de televiziune și prezența unui modem care permite accesul la internet sunt două funcții echivalente pe care trebuie să le îndeplinească aparatele pentru a fi clasificate la subpoziția 8528 71 13 din NC. În lipsa uneia sau a celeilalte dintre aceste funcții, aparatele trebuie să fie clasificate la subpoziția 8528 71 19 din NC.

60

Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să stabilească care este poziția din NC și codul la care trebuie clasificate aparatele în discuție în litigiile principale.

61

Trebuie amintit că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, funcția sa constă în a oferi clarificări instanței naționale cu privire la criteriile a căror punere în aplicare va permite acesteia din urmă să clasifice în mod corect produsele în cauză în NC, mai degrabă decât în a efectua ea însăși această clasificare, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea nu dispune în mod necesar de toate elementele indispensabile în această privință. Astfel, instanța națională este, în orice caz, mai bine plasată pentru a efectua respectiva clasificare (Hotărârea din 7 noiembrie 2002, Lohmann și Medi Bayreuth, C-260/00-C-263/00, Rec., p. I-10045, punctul 26, Hotărârea din 16 februarie 2006, Proxxon, C-500/04, Rec., p. I-1545, punctul 23, precum și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Lecson Elektromobile, C-12/10, Rep., p. I-14173, punctul 15).

62

Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina ca, ținând seama de răspunsurile date de Curte la întrebările precedente, să procedeze la clasificarea aparatelor în discuție în litigiile principale în funcție de caracteristicile și de proprietățile lor obiective. Astfel cum s-a amintit la punctul 39 din prezenta hotărâre, instanța de trimitere trebuie să interpreteze NC, în măsura posibilului, în conformitate cu ATI.

63

În consecință, nu este necesar să se răspundă la întrebările menționate.

64

Ținând seama de răspunsurile date la întrebările precedente, subpoziția 8521 90 00 din NC nu este relevantă în vederea soluționării litigiilor principale, astfel încât nu este necesar să se răspundă la aceste întrebări.

65

Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 78 alineatul (2) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că controlul a posteriori al mărfurilor și schimbarea subsecventă a clasificării lor tarifare pot fi efectuate pe baza unor documente scrise fără ca autoritățile vamale să fie obligate să verifice fizic mărfurile menționate.

66

Potrivit dispozițiilor articolului 78 alineatul (2) din Codul vamal, după acordarea liberului de vamă, autoritățile vamale pot „controla documentele comerciale și datele referitoare la operațiunile de import sau export cu privire la mărfuri […] sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri” și pot verifica de asemenea mărfurile. Prin urmare, controlul a posteriori al declarațiilor poate fi efectuat fără ca autoritățile vamale să fie obligate să verifice fizic mărfurile.

67

Trebuie să se răspundă la aceste întrebări că articolul 78 alineatul (2) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că controlul a posteriori al mărfurilor și schimbarea subsecventă a clasificării lor tarifare pot fi efectuate pe baza unor documente scrise fără ca autoritățile vamale să fie obligate să verifice fizic mărfurile menționate.

68

Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară: