—

pentru Raiffeisen-Waren-Zentrale Rhein-Main eG, de C. Bittner și de F. Eckard, Rechtsanwälte;

—

pentru Saatgut-Treuhandverwaltungs GmbH, de K. von Gierke și de J. Forkel, Rechtsanwälte;

—

pentru guvernul spaniol, de A. Rubio González, în calitate de agent;

—

pentru Comisia Europeană, de B. Schima, de M. Vollkommer, de F. Wilman și de I. Galindo Martin, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 14 alineatul (3) a șasea liniuță din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197), precum și a articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1768/95 al Comisiei din 24 iulie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a derogării prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 (JO L 173, p. 14, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 177), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2605/98 al Comisiei din 3 decembrie 1998 (JO L 328, p. 6, Ediție specială, 03/vol. 26, p. 76, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1768/95”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Raffeisen-Waren-Zentrale Rhein-Main eG (denumită în continuare „RWZ”), pe de o parte, și Saatgut-Treuhandverwaltungs GmbH (denumită în continuare „STV”), pe de altă parte, cu privire la cererea de informații pe care aceasta din urmă a prezentat-o celei dintâi pentru anii de comercializare a unor semințe certificate 2005/2006 și 2006/2007.

3

Conform articolului 11 din Regulamentul nr. 2100/94, dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante aparține „amelioratorului”, respectiv „persoanel[or] care au creat sau au descoperit și au dezvoltat soiul sau succesori[lor] ori avânzi[lor]-cauză ai acestora”.

4

Articolul 13 din acest regulament, intitulat „Drepturile titularului protecției comunitare a soiurilor de plante și limitări”, prevede:

„(1)   Protecția comunitară a soiurilor de plante are ca scop să rezerve titularului sau titularilor săi, denumiți în continuare «titular», dreptul de a îndeplini acțiunile prevăzute la alineatul (2).

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 15 și 16, autorizarea titularului este necesară pentru următoarele acțiuni, care privesc constituenții soiului sau materialul recoltat aparținând soiului protejat […]:

[...]

Titularul își poate supune autorizarea unor condiții și limitări.

[...]”

5

Articolul 14 din regulamentul menționat, intitulat „Derogare de la protecția comunitară a soiurilor de plante”, prevede la alineatul (1):

„Fără a aduce atingere articolului 13 alineatul (2) și pentru a salvgarda producția agricolă, agricultorii sunt autorizați să utilizeze, în vederea înmulțirii în aer liber în propriile lor ferme, produsul recoltei obținute prin cultivarea, în propriile lor ferme, a materialului de înmulțire din soiuri care beneficiază de protecția comunitară a soiurilor de plante, altele decât soiurile hibride sau sintetice.”

6

Articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94 prevede:

„Condițiile care permit aplicarea derogării prevăzute la alineatul (1) și salvgardarea intereselor legitime ale amelioratorului și ale agricultorului sunt prevăzute, până la intrarea în vigoare a prezentului regulament, în regulamentul de aplicare menționat la articolul 114, pe baza următoarelor criterii:

7

Articolul 2 din Regulamentul nr. 1768/95 are următorul cuprins:

„(1)   Condițiile prevăzute în articolul 1 se aplică, atât de către titularul care reprezintă amelioratorul, cât și de către agricultor, în așa fel încât să salvgardeze interesele lor legitime reciproce.

(2)   Interesele legitime nu se consideră salvgardate dacă unul sau mai multe dintre ele sunt compromise fără să se țină cont de necesitatea de a păstra un echilibru rezonabil între toate aceste interese sau de proporționalitatea necesară între scopul condiției prevăzute și efectul real al aplicării ei.”

8

Articolul 5 din acest regulament, care stabilește regulile privind remunerația datorată titularului, prevede:

„(1)   Nivelul remunerației echitabile care trebuie plătită titularului în temeiul articolului 14 alineatul (3) a patra liniuță din [R]egulamentul [nr. 2100/94] poate face obiectul unui contract între titularul și agricultorul în cauză.

(2)   Atunci când un contract de acest tip nu a fost încheiat sau nu se aplică, nivelul remunerației este cu mult mai mic decât suma percepută pentru producerea sub licență a materialului săditor din categoria cea mai joasă din același soi care ar putea beneficia de omologarea oficială în aceeași regiune.

[...]

(5)   În cazul în care, în sensul alineatului (2), nu se aplică un acord de tipul celui prevăzut la alineatul (4), remunerația care urmează să se verse este de 50 % din sumele datorate pentru producția sub licență a materialului de înmulțire, astfel cum se indică la alineatul (2).

[...]”

9

Articolul 8 din Regulamentul nr. 1768/95, intitulat „Informații furnizate de agricultor”, prevede la alineatele (3) și (4):

„(3)   Informațiile prevăzute în alineatul (2) literele (b), (c), (d) și (e) se referă la anul de comercializare în curs și la unul sau mai mulți din ultimii trei ani pentru care titularul nu a prezentat încă o cerere de informații în conformitate cu dispozițiile alineatelor (4) sau (5).

Cu toate acestea, primul an de comercializare la care se referă informațiile nu este anterior celui în cursul căruia a fost prezentată prima cerere cu privire la soiul sau soiurile în cauză și la agricultorul în cauză, cu condiția ca titularul să fi vegheat ca, în momentul achiziționării materialului săditor din soiul sau soiurile în cauză sau înainte, agricultorul să fi fost informat cel puțin cu privire la clasarea cererii de acordare a unui regim de protecție comunitară a unui soi de plante sau de acordare a unei astfel de protecții și la condițiile legate de utilizarea acestui material săditor.

[...]

(4)   În cerere, titularul specifică numele și adresa, soiul sau soiurile pentru care solicită informații, precum și o trimitere sau trimiteri la protecția comunitară a soiurilor de plante în cauză.

În cazul în care agricultorul solicită acest lucru, cererea este scrisă și însoțită de dovezi de proprietate. Fără să aducă atingere dispozițiilor din alineatul (5), cererea este adresată direct agricultorului în cauză.”

10

Articolul 9 din acest regulament, intitulat „Informațiile furnizate de persoanele care efectuează prelucrarea”, prevede:

„(1)   Detalierea informațiilor furnizate de persoana care efectuează prelucrarea în temeiul articolului 14 alineatul (3) a șasea liniuță din [R]egulamentul [nr. 2100/94] poate face obiectul unui contract între titular și prestatorul în cauză.

(2)   Atunci când niciun contract de acest tip nu a fost încheiat sau nu se aplică, prestatorul, fără să aducă atingere obligațiilor de informare aplicabile conform legislației comunitare sau legislației statelor membre, este obligat să prezinte titularului, la cererea acestuia, o declarație cu privire la informațiile utile. Este util să fie precizate următoarele puncte:

(3)   Informațiile menționate în alineatul 2 literele (b), (c), (d) și (e) se referă la anul de comercializare în curs și la unul sau mai mulți ani anteriori pentru care titularul nu a prezentat încă o cerere conform dispozițiilor din alineatele (4) sau (5); cu toate acestea, primul an la care se raportează informațiile este cel pe durata căruia s-a prezentat prima cerere cu privire la soiul sau soiurile și la prelucrătorul în cauză.

(4)   Dispozițiile articolului 8 alineatul (4) se aplică mutatis mutandis.

[...]”

11

Articolul 14 din Regulamentul nr. 1768/95, care privește controlul de către titular al executării obligațiilor agricultorului, prevede la alineatul (1):

„În scopul controlului respectării dispozițiilor din articolul 14 din [R]egulamentul [nr. 2100/94], efectuat de titular, așa cum se specifică în prezentul regulament în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor agricultorului, la cererea titularului, agricultorul trebuie:

12

RWZ este o cooperativă centrală agricolă care propune agricultorilor prestații constând în operațiuni de prelucrare a unor semințe prin care prestatorul pregătește produsul unei recolte în vederea stocării acestuia și a cultivării sale viitoare.

13

Acest serviciu se adresează, pe de o parte, titularilor, reprezentați în special de STV, care au realizat, în cadrul unor cultivări contractuale, înmulțirea unor semințe certificate în vederea comercializării acestora.

14

Pe de altă parte, serviciul menționat se adresează agricultorilor care cultivă semințe în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94.

15

Din decizia de trimitere reiese că RWZ a realizat pe seama unor diferiți agricultori operațiuni de sortare pentru anii de comercializare 2005/2006 și 2006/2007, în cadrul unor cultivări contractuale pe seama titularilor reprezentați de STV.

16

Pe baza declarațiilor de cultivare contractuală pe care i le-au transmis agricultorii în cauză, STV a trimis RWZ două serii de cereri de informații cu privire la operațiunile de sortare pe care aceasta le-a efectuat:

17

Aceste cereri, prin care se urmărea să se stabilească dacă RWZ realizase operațiuni de prelucrare asupra soiurilor protejate în cauză, care persoane comandaseră aceste operațiuni și în ce cantitate, erau însoțite de documente recapitulative în care erau menționate, pe lângă soiul protejat și anul de comercializare în cauză, numele și adresa agricultorului care cultivase produsul recoltei, dar nu conțineau nicio copie a declarațiilor de cultivare și nici alte probe.

18

RWZ nu a răspuns favorabil cererilor menționate, invocând trei serii de motive pentru a-și justifica refuzul. În primul rând, aceasta a considerat că fiecare cerere de informații trebuia să conțină elementele care indicau că ar fi realizat operațiuni de sortare care intrau sub incidența obligației de informare astfel cum este prevăzută la articolul 14 alineatul (3) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2100/94. În al doilea rând, RWZ a apreciat că numai cererile de informații emise în cursul anului de comercializare la care se raportează informațiile sunt pertinente din punct de vedere juridic. În al treilea rând, aceasta a considerat că din operațiunile de prelucrare care au avut loc în cadrul unei cultivări contractuale pe seama titularului nu poate fi dedus niciun indiciu al unei eventuale cultivări a semințelor.

19

STV, care a formulat o acțiune împotriva RWZ, a obținut câștig de cauză în fața instanței de prim grad, aceasta din urmă considerând, pe de o parte, că nu exista un termen de decădere pentru a prezenta cereri de informații și, pe de altă parte, că declarațiile de cultivare contractuală constituiau indicii suficiente pentru a da naștere obligației de informare a prestatorului, în măsura în care agricultorul care cultivă pe baza unui contract de înmulțire dispune de posibilitatea concretă de a cultiva semințele în cauză. RWZ a declarat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.

20

Întrucât nu este sigură de interpretarea care trebuie dată articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94, precum și articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1768/95, Oberlandesgericht Düsseldorf a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

21

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1768/95 trebuie interpretat în sensul că obligația de informare care revine unui prelucrător cu privire la soiurile protejate încetează în cazul care acesta primește cererea de informații provenind de la titularul soiurilor respective după sfârșitul anului de comercializare la care se referă cererea în cauză.

22

Astfel cum rezultă chiar din cuprinsul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1768/95, obligația de a furniza informațiile prevăzute la alineatul (2) literele (b), (c), (d) și (e) al aceluiași articol revine prelucrătorului atunci când informațiile menționate se referă la anul de comercializare în cursul căruia a fost formulată cererea.

23

Prin urmare, în principiu, o cerere care se referă la un anumit an de comercializare și care ar fi primită de prelucrătorul în cauză după sfârșitul anului respectiv nu poate da naștere unei obligații de informare în sarcina acestuia.

24

Cu toate acestea, articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1768/95 precizează că informațiile solicitate se pot referi de asemenea la unul sau la mai mulți ani de comercializare anteriori pentru care titularul nu a prezentat încă o cerere. În această privință, dispoziția în cauză specifică faptul că primul an la care se raportează informațiile trebuie să fie cel în cursul căruia a fost prezentată prima cerere referitoare la soiul sau la soiurile și la prelucrătorul în cauză.

25

În consecință, rezultă chiar din modul de redactare a dispoziției menționate că titularul poate prezenta unui prelucrător o cerere de informații privind unul sau mai mulți ani de comercializare anteriori celui în curs dacă a adresat prelucrătorului respectiv o primă cerere referitoare la soiul și la prelucrătorul în cauză în cursul primului an dintre anii anteriori menționați.

26

O asemenea interpretare este susținută chiar de obiectivul Regulamentului nr. 1768/95 care, în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94, urmărește să protejeze interesele legitime ale amelioratorului și ale agricultorului. Astfel, articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1768/95 precizează că este necesar să se păstreze un echilibru rezonabil între toate aceste interese în scopul de a le proteja.

27

În acest context, trebuie arătat că, spre deosebire de numeroase alte versiuni lingvistice, versiunea în limba franceză a articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1768/95 nu restrânge posibilitatea de a solicita informații la maximum cei trei ani anteriori anului de comercializare în curs.

28

Or, pe de o parte și în opoziție cu cele susținute de STV, ar fi contrar obiectivului Regulamentului nr. 1768/95, astfel cum este amintit la punctul 26 din prezenta hotărâre, să se considere că nu ar exista nicio limitare temporară a obligației de informare care revine prelucrătorului.

29

Pe de altă parte, trebuie arătat că articolul 8 alineatul (3) din regulamentul menționat, care stabilește obligația de informare în sarcina agricultorului, limitează în mod expres posibilitatea amelioratorului de a solicita informații la cele care se referă la maximum cei trei ani anteriori anului de comercializare în curs. Din moment ce obligația de informare care revine agricultorului este aproape identică cu cea care revine prelucrătorului, nu există niciun motiv de a se opera o distincție în ceea ce privește perioadele care pot fi acoperite de cererile titularilor în funcție de destinatarii acestora.

30

Astfel, interpretat în acest mod, articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1768/95 permite să se garanteze cel mai bine, pe de o parte, interesele amelioratorilor, în măsura în care aceștia dispun de o anumită flexibilitate pentru a-și depune cererile de informații, și, pe de altă parte, cele ale prelucrătorilor, care nu trebuie să păstreze informațiile cerute decât pentru o perioadă limitată, și aceasta după ce au fost avertizați în prealabil în acest sens.

31

În speță, din decizia de trimitere reiese că STV a adresat RWZ două serii de cereri de informații: cu privire la anul de comercializare 2005/2006, la 30 iunie, la 7 august și la 15 septembrie 2006, precum și la 30 aprilie 2007, iar cu privire la anul de comercializare 2006/2007, la 25 și la 29 iunie 2007, la 23 noiembrie 2007, precum și la 29 mai 2008.

32

Știind că, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1768/95, anul de comercializare începe la 1 iulie și se încheie la 30 iunie în anul calendaristic următor și că informațiile cuprinse în decizia de trimitere nu permit să se stabilească pentru care soiuri protejate au fost prezentate cereri de către STV, nici dacă este vorba despre prime cereri în sensul articolului 9 alineatul (3) a doua teză din acest regulament, revine instanței de trimitere sarcina de a stabili care dintre aceste cereri au fost prezentate în termenele prevăzute.

33

În consecință, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1768/95 trebuie interpretat în sensul că obligația de informare care revine unui prelucrător cu privire la soiurile protejate ia naștere atunci când cererea de informații care se referă la un anumit an de comercializare a fost prezentată înainte de sfârșitul anului respectiv. Cu toate acestea, o asemenea obligație poate exista în ceea ce privește informațiile referitoare la maximum cei trei ani de comercializare anteriori celui în curs, cu condiția ca titularul să fi prezentat aceluiași prelucrător o primă cerere privind aceleași soiuri în cursul primului an dintre anii de comercializare precedenți la care se referă cererea de informații.

34

Prin intermediul celei de a doua și al celei de a treia întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă dispozițiile articolului 14 alineatul (3) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2100/94 coroborate cu cele ale articolului 9 din Regulamentul nr. 1768/95 trebuie interpretate în sensul că, pe de o parte, împrejurarea că un agricultor a realizat cultivarea contractuală a unui soi protejat în favoarea titularului acestuia poate constitui un indiciu susceptibil să dea naștere obligației de informare în sarcina prestatorului care a efectuat prelucrarea semințelor de consum din soiul menționat și, pe de altă parte, că titularul trebuie să anexeze la cererea sa de informații dovada indiciilor pe care le menționează pentru a justifica dreptul său de informare.

35

Trebuie subliniat de la bun început că articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1768/95 coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din acest regulament, care definește condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de informații adresată de titular prelucrătorului, nu impune în niciun fel ca respectiva cerere să fie însoțită de probe care să susțină indiciile menționate în aceasta. Articolul 8 alineatul (4) al doilea paragraf prima teză din regulament prevede chiar că o astfel de cerere poate fi prezentată oral.

36

În ceea ce privește cazurile de cultivare contractuală, Curtea a statuat deja că achiziționarea de către un agricultor de material de înmulțire dintr-un soi protejat al titularului trebuie considerată ca fiind un indiciu care poate da naștere obligației de informare a agricultorului în cauză față de titular (a se vedea Hotărârea din 10 aprilie 2003, Schulin, C-305/00, Rec., p. I-3525, punctul 65).

37

Astfel, împrejurarea că un agricultor a realizat cultivarea contractuală a unui soi protejat în favoarea titularului constituie un indiciu că agricultorul respectiv ar putea dispune de semințe din soiul protejat pentru cultivarea cărora ar putea avea intenția de a solicita să beneficieze de privilegiul prevăzut la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94.

38

Cu toate acestea, o asemenea împrejurare nu poate, singură, să determine nașterea automată a dreptului titularului de a obține informații din partea prelucrătorului.

39

Deși rezultă, desigur, din articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94 că un astfel de drept este aplicabil din moment ce un agricultor s-a prevalat sau intenționează să se prevaleze de privilegiul care îi este recunoscut în temeiul acestui articol, Curtea a stabilit că acest drept ia naștere față de prelucrător numai atunci când titularul dispune de un indiciu că acesta a efectuat sau intenționează să efectueze astfel de operațiuni asupra produsului recoltei obținut prin cultivarea de material de înmulțire din soiul protejat în vederea cultivării acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 octombrie 2004, Brangewitz, C-336/02, Rec., p. I-9801, punctul 53).

40

Or, în acest context, faptul că un agricultor realizează cultivarea contractuală a unui soi protejat nu poate, singur, să constituie un indiciu că un prelucrător a efectuat sau intenționează să efectueze astfel de operațiuni asupra produsului recoltei obținut prin cultivarea de material de înmulțire din soiul menționat în vederea cultivării acestuia.

41

Având în vedere împrejurările speței, ar putea fi vorba cel mult despre un element dintre mai multe care permit să se constate prezența unui astfel de indiciu. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia situația de fapt din speță pentru a stabili dacă această situație se regăsește în litigiul principal.

42

În consecință, trebuie să se răspundă la a doua și la a treia întrebare că dispozițiile articolului 14 alineatul (3) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2100/94 coroborate cu cele ale articolului 9 din Regulamentul nr. 1768/95 trebuie interpretate în sensul că cererea de informații a titularului adresată unui prelucrător nu trebuie să conțină dovezile de susținere a indiciilor menționate în aceasta. În plus, faptul că un agricultor realizează cultivarea contractuală a unui soi protejat nu poate, singur, să constituie un indiciu că un prelucrător a efectuat sau intenționează să efectueze astfel de operațiuni asupra produsului recoltei obținut prin cultivarea de material de înmulțire din soiul menționat în vederea cultivării acestuia. În funcție de celelalte împrejurări ale cauzei, un asemenea fapt poate totuși permite să se constate prezența unui astfel de indiciu, ceea ce este de competența instanței de trimitere să verifice în litigiul cu care este sesizată.

43

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară: