1. 

Într-un moment în care dezbaterea politică și juridică referitoare la necesitatea de a extinde sau de a nu extinde marja de manevră de care beneficiază statele membre pentru a restrânge sau a interzice cultivarea organismelor modificate genetic ( 2 ) autorizate pe tot teritoriul sau pe o parte a acestuia este mai intensă ca niciodată ( 3 ), prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare permite să se rezume stadiul actual al dreptului Uniunii.

2. 

Această cerere privește în principal interpretarea articolului 26a din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului ( 4 ), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 ( 5 ).

3. 

Acest articol, intitulat „Măsuri pentru evitarea prezenței accidentale a OMG-urilor”, are următorul cuprins:

4. 

Două recomandări au fost adoptate succesiv de Comisie în această materie. Este vorba mai întâi despre Recomandarea 2003/556/CE a Comisiei din 23 iulie 2003 privind orientările pentru elaborarea de strategii naționale și cele mai bune practici în scopul asigurării coexistenței culturilor modificate genetic cu agricultura convențională și ecologică ( 6 ). Ulterior, această recomandare a fost abrogată și înlocuită prin Recomandarea Comisiei din 13 iulie 2010 privind orientările pentru elaborarea măsurilor naționale de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a OMG-urilor în culturile convenționale și ecologice ( 7 ).

5. 

Aceste recomandări conțin principii generale pentru a îndruma statele membre atunci când decid să adopte măsuri în vederea asigurării coexistenței culturilor modificate genetic, convenționale și ecologice.

6. 

În aceste două acte, Comisia pornește de la principiul că nicio formă de agricultură, indiferent că este convențională, ecologică sau are la bază utilizarea de OMG-uri, nu trebuie exclusă în cadrul Uniunii. Pentru ca producătorii și consumatorii să aibă posibilitatea de a alege între aceste trei tipuri de producție, trebuie să se mențină sisteme de producție separate. Din această perspectivă, măsurile de coexistență au ca obiect evitarea prezenței accidentale a OMG-urilor în alte produse pentru a preveni prejudiciul economic potențial ( 8 ) și incidența amestecurilor între culturile modificate genetic și celelalte culturi ( 9 ).

7. 

Cu titlu de exemplu, măsurile de coexistență pot consta în stabilirea distanțelor de izolare între parcelele destinate culturilor de OMG-uri și cele rezervate culturilor convenționale sau ecologice, în amenajarea de zone tampon, în instalarea barierelor pentru prevenirea dispersiei polenului sau chiar în adaptarea sistemelor de rotație a culturilor ( 10 ).

8. 

În prezenta cauză, Consiglio di Stato (Italia) trebuie să evalueze conformitatea cu dreptul Uniunii a unei legislații naționale care condiționează acordarea autorizațiilor naționale de cultivare a OMG-urilor de adoptarea de către regiuni a unor măsuri de coexistență. Acesta dorește să fie lămurit cu privire la domeniul de aplicare al articolului 26a din Directiva 2001/18, interpretat în lumina Recomandărilor din 23 iulie 2003 și din 13 iulie 2010. Din această perspectivă, Consiglio di Stato adresează Curții următoarea întrebare preliminară:

„În cazul în care statul membru a prevăzut condiționarea acordării autorizației pentru culturile de OMG-uri, chiar dacă acestea sunt înscrise în [Catalogul comun al soiurilor de plante agricole prevăzut de Directiva 2002/53/CE ( 11 ), denumit în continuare «Catalogul comun»], de unele măsuri cu caracter general adecvate pentru asigurarea coexistenței acestora cu culturile convenționale sau ecologice, articolul 26a din Directiva 2001/18[...], în lumina [Recomandării din 23 iulie 2003] și a [Recomandării din 13 iulie 2010], trebuie interpretat în sensul că, în perioada anterioară adoptării măsurilor cu caracter general: autorizația trebuie acordată, întrucât are ca obiect OMG-uri înscrise în Catalogul comun [...]; sau examinarea cererii de autorizare trebuie suspendată până la adoptarea măsurilor cu caracter general; sau autorizația trebuie acordată, cu condiția adoptării măsurilor adecvate pentru evitarea, în fiecare caz concret, a contactului, inclusiv accidental, al culturilor modificate genetic autorizate cu culturile convenționale sau ecologice învecinate?”

9. 

Această problemă are la bază litigiul dintre Pioneer Hi Bred Italia Srl (denumită în continuare „Pioneer”) și Ministero delle Politiche agricole alimentari e forestali (Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere) cu privire la legalitatea unei note a acestuia din urmă prin care a comunicat Pioneer că nu se putea proceda, până la adoptarea de către regiuni a normelor corespunzătoare pentru asigurarea coexistenței culturilor modificate genetic cu agricultura convențională și ecologică, la analizarea cererii acestei societăți de autorizare a cultivării de hibrizi de porumb modificați genetic derivați din specia de porumb MON 810, deja înscriși în Catalogul comun.

10. 

În formularea întrebării, Consiglio di Stato pare să pornească de la premisa potrivit căreia un stat membru poate pune în mod valabil în aplicare o procedură de autorizare la nivel național a cultivării unui OMG, chiar dacă acesta beneficiază deja de o autorizație la nivelul Uniunii. În primul rând va trebui să se verifice dacă o asemenea premisă este corectă.

11. 

În al doilea rând vom examina dacă un stat membru poate argumenta în mod legitim lipsa punerii în aplicare a planurilor de coexistență la nivel regional pentru a refuza cultivarea pe teritoriul său a unui OMG autorizat în temeiul dreptului Uniunii.

12.

Introducerea pe piață a speciei de porumb MON 810 a fost autorizată, la cererea Monsanto Europe SA ( 12 ), prin Decizia 98/294/CE ( 13 ).

13.

Directiva 2001/18, în conformitate cu articolul 34, trebuia transpusă până la 17 octombrie 2002 cel târziu. Aceasta a abrogat și a înlocuit Directiva 90/220/CEE ( 14 ), în temeiul căreia fusese acordată autorizația de introducere pe piață a speciei de porumb MON 810.

14.

Un produs precum specia de porumb MON 810 era prevăzut la articolul 17 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2001/18, ca produs care beneficiază de o autorizație acordată în temeiul Directivei 90/220, anterior datei de 17 octombrie 2002. Cu toate acestea, Monsanto Europe nu a efectuat, înainte de termenul-limită de 17 octombrie 2006, o notificare către autoritatea națională competentă, în temeiul articolului 17 alineatul (2) din Directiva 2001/18. Prin urmare, această societate nu a solicitat reînnoirea autorizației de introducere pe piață a speciei de porumb MON 810, conform procedurii stabilite la articolul 17 din această directivă.

15.

Potrivit considerentelor (7) și (11), Regulamentul nr. 1829/2003 stabilește o procedură unică de autorizare la nivel comunitar, în special pentru furajele care constau, conțin sau sunt produse din OMG-uri, precum și pentru OMG-urile care urmează să fie utilizate ca material sursă pentru producția de asemenea furaje.

16.

În cadrul dispozițiilor acestui regulament, Monsanto Europe a urmărit ca introducerea pe piață a speciei de porumb MON 810 să fie continuată. Astfel, la 11 iulie 2004, Monsanto Europe a notificat Comisiei, în special în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat, specia de porumb MON 810 ca „produs existent” care face obiectul secțiunii 1 din capitolul III din Regulamentul nr. 1829/2003 ( 15 ). La 4 mai 2007, Monsanto Europe a solicitat reînnoirea autorizației de introducere pe piață a porumbului MON 810 în temeiul articolului 20 alineatul (4) din regulamentul menționat. În temeiul articolului 23 alineatul (4) din acest regulament, autorizația existentă continuă să își producă efectele în perioada de reînnoire.

17.

În Hotărârea din 8 septembrie 2011, Monsanto și alții ( 16 ), Curtea a declarat că articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1829/2003, care autorizează continuarea utilizării produselor pe care le reglementează, include utilizarea ca semințe a produselor notificate ( 17 ).

18.

Din articolul 20 alineatul (5) din acest regulament rezultă că „[p]rodusele prevăzute la alineatul (1) și furajele care le conțin sau care sunt obținute din acestea intră sub incidența dispozițiilor prezentului regulament, în special ale articolelor 21, 22 și 34, care se aplică mutatis mutandis”.

19.

Pe de altă parte, trebuie să se precizeze că, la 8 septembrie 2004, Comisia a aprobat înscrierea a 17 soiuri derivate din specia de porumb MON 810 în Catalogul comun reglementat de Directiva 2002/53.

20.

Legătura dintre sistemele stabilite de Regulamentul nr. 1829/2003 și de Directiva 2002/53 este precizată la articolul 4 alineatul (5) din aceasta din urmă, care prevede că, „în cazul în care semințele rezultate dintr-un soi vegetal sunt destinate utilizării în produse alimentare care intră în domeniul de aplicare al articolului 3 sau în furaje care intră în domeniul de aplicare al articolului 15 din Regulamentul [...] nr. 1829/2003 [...], soiul este acceptat numai dacă a fost aprobat în conformitate cu regulamentul menționat anterior”.

21.

Din aceste elemente rezultă că porumbul MON 810 face obiectul nu numai al sistemului instituit de Regulamentul nr. 1829/2003, ci și al celui prevăzut de Directiva 2002/53.

22.

În plus, articolul 26a din Directiva 2001/18, care a fost introdus în aceasta prin articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1829/2003, are o vocație generală și este, așadar, aplicabil în cazul unui OMG precum porumbul MON 810 ( 18 ).

23.

Pioneer este o societate de producție și de distribuție la scară mondială de semințe convenționale și modificate genetic.

24.

Aceasta are intenția de a cultiva soiurile de porumb MON 810 înscrise în catalogul comun.

25.

La 18 octombrie 2006, Pioneer a solicitat Ministero delle Politiche agricole alimentari e forestali o autorizație de cultivare a acestor soiuri în temeiul articolului 1 alineatul 2 din Decretul legislativ nr. 212 (decreto legislativo n. 212) din 24 aprilie 2001 ( 19 ), care prevede:

„[...] Cultivarea produselor sămânțoase [...] este supusă autorizării prin act al ministrului politicilor agricole și forestiere, în acord cu ministrul mediului și cu ministrul sănătății, adoptat în urma avizului [comisiei pentru produsele sămânțoase ale soiurilor modificate genetic], în care sunt stabilite măsurile de natură să garanteze că culturile care rezultă din produse sămânțoase ale unor soiuri modificate genetic nu intră în contact cu culturile care rezultă din produse sămânțoase tradiționale și nu cauzează un prejudiciu biologic mediului înconjurător, ținând seama de particularitățile agroecologice, de mediu și pedoclimatice.” ( 20 )

26.

Prin nota nr. 3734 din 12 mai 2008, Ministero delle Politiche agricole alimentari e forestali – Dipartimento delle Politiche di sviluppo economico e rurale della Repubblica Italiana (Departamentul pentru Politici de Dezvoltare Economică și Rurală al Republicii Italiene) a comunicat Pioneer că nu putea proceda la analizarea cererii sale de autorizare a cultivării de hibrizi de porumb modificați genetic deja înscriși în catalogul comun „până la adoptarea de către regiuni a normelor corespunzătoare pentru asigurarea coexistenței culturilor modificate genetic cu agricultura convențională și ecologică, potrivit circularei [nr. 269] a [Ministero delle Politiche agricole alimentari e forestali] din 31 martie 2006”.

27.

Trebuie să se precizeze contextul juridic național care a condus la adoptarea unei asemenea decizii.

28.

Decretul-lege nr. 279 (decreto-legge n. 279) din 22 noiembrie 2004 ( 21 ), astfel cum a fost modificat și transformat în lege prin Legea nr. 5 (legge n. 5) din 28 ianuarie 2005 ( 22 ), urmărește adoptarea unor măsuri de coexistență prin luarea în considerare a Recomandării din 23 iulie 2003.

29.

Articolul 3 din Decretul-lege nr. 279 prevede adoptarea acestor măsuri de coexistență printr-un decret fără caracter normativ al Ministero delle Politiche agricole alimentari e forestali, adoptat în acord cu Conferința permanentă pentru raporturile dintre stat, regiuni și provinciile autonome Trento și Bolzano, publicat în urma avizului comisiilor parlamentare competente.

30.

În temeiul acestui articol, precum și al articolului 4 din Decretul-lege nr. 279, acest decret fără caracter normativ care urmează să fie adoptat trebuie să definească dispozițiile-cadru pentru coexistență, cu respectarea cărora regiunile vor aproba propriile planuri de coexistență prin adoptarea de acte ad-hoc.

31.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Decretul-lege nr. 279, planul de coexistență este adoptat prin act al fiecărei regiuni și provincii autonome și include normele tehnice de punere în aplicare a coexistenței, prevăzând în același timp instrumente care asigură colaborarea autorităților teritoriale locale, întemeiată pe principiile subsidiarității, diferențierii și proporționalității.

32.

Articolul 8 din același decret-lege prevede că, în măsura în care nu sunt adoptate diferitele planuri de coexistență, culturile modificate genetic, cu excepția celor autorizate în scopuri de cercetare și de experimentare, nu sunt permise.

33.

Prin hotărârea din 17 martie 2006, pronunțată în urma unei acțiuni introduse de regiunea Marche, Corte costituzionale (Curtea Constituțională) a declarat neconstituționale, printre altele, articolele 3, 4 și 8 din Decretul-lege nr. 279.

34.

În ceea ce privește în special articolul 4 din decretul-lege menționat, aceasta a considerat că aducea atingere competenței legislative a regiunilor în materia agriculturii, în măsura în care acestea exercită competența de a reglementa modalitățile de aplicare a principiului coexistenței în diferitele teritorii regionale, vădit diferite din punct de vedere morfologic și pe planul producției lor.

35.

În ceea ce privește articolul 8 din decretul-lege menționat, Corte costituzionale l-a declarat neconstituțional în măsura în care nu putea fi separat de celelalte dispoziții considerate nelegale.

36.

În consecință, au rămas în vigoare articolele 1 și 2 din Decretul-lege nr. 279, de unde rezultă intenția legiuitorului național de a se prevala de posibilitatea de a lua măsurile necesare pentru a evita prezența accidentală a OMG-urilor în celelalte culturi, precum culturile convenționale sau ecologice.

37.

În urma pronunțării hotărârii din 17 martie 2006, citată anterior, Ministero delle Politiche agricole alimentari e forestali a adoptat Circulara nr. 269 din 31 martie 2006, în care consideră că hotărârea amintită nu repune în discuție legitimitatea interdicției de a cultiva OMG-uri până la adoptarea unor planuri de coexistență și că declararea neconstituționalității articolului 8 din Decretul-lege nr. 279 trebuie interpretată în sensul că, deși interdicția de cultivare a OMG-urilor subzistă, trebuie să se prevadă exercitarea de către autoritatea regională sau provincială a competenței sale în acest domeniu.

38.

La punctul 4 din această circulară, se subliniază că, după ce regiunile și provinciile autonome au adoptat propriile dispoziții referitoare la coexistență, și procedura de autorizare a OMG-urilor în vederea cultivării acestora trebuie să fie încheiată pozitiv, cu respectarea dispozițiilor Decretului legislativ nr. 212/2001, care impune eliberarea unei autorizații ministeriale.

39.

La punctul 5 din circulara menționată, Ministero delle Politiche agricole alimentari e forestali arată:

40.

Nota nr. 3734 din 12 mai 2008, menționată mai sus, este în conformitate cu ceea ce este prevăzut în Circulara nr. 269 din 31 martie 2006.

41.

Pioneer a introdus o cale extraordinară de atac la președintele Republicii Italiene în vederea anulării acestei note. În aceste condiții, Consiglio di Stato a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții întrebarea preliminară reprodusă la punctul 8 din prezentele concluzii.

42.

În cadrul prezentei trimiteri preliminare au depus observații scrise Pioneer, guvernele italian și spaniol, precum și Comisia. O ședință de audiere a pledoariilor a avut loc la 21 martie 2012, în prezența Pioneer, a guvernului italian și a Comisiei.

43.

Înainte de a examina domeniul de aplicare care trebuie atribuit articolului 26a din Directiva 2001/18, trebuie să se verifice dacă un stat membru poate suprapune în mod întemeiat un sistem național de autorizare a cultivării OMG-urilor celui prevăzut de dreptul Uniunii. Astfel cum guvernul italian însuși a fost de acord în cadrul ședinței, răspunsul este, în opinia noastră, negativ.

44.

După cum am văzut, utilizarea și comercializarea semințelor soiurilor de porumb modificat genetic MON 810 pot fi considerate ca fiind autorizate în cadrul Uniunii pe un temei dublu.

45.

Acestea sunt autorizate, în primul rând, în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003, în măsura în care constituie „produse existente” în sensul articolului 20 din acest regulament. Un produs care a făcut obiectul acestei proceduri de autorizare poate fi utilizat și comercializat în cadrul Uniunii. În ceea ce privește furajele modificate genetic, acest lucru decurge din articolul 16 alineatul (2) din regulamentul menționat, care prevede că „[n]icio persoană nu poate introduce pe piață, utiliza sau prelucra un produs prevăzut la articolul 15 alineatul (1), cu excepția cazului în care acesta face obiectul unei autorizații eliberate în conformitate cu prezenta secțiune și dacă condițiile relevante prevăzute în autorizație sunt îndeplinite”. Pe de altă parte, articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1829/2003 prevede că „[a]utorizația acordată în conformitate cu procedurile prevăzute de prezentul regulament este valabilă pe întreg teritoriul Comunității”.

46.

În plus, precizarea prevăzută în considerentul (1) al acestui regulament, potrivit căreia „[l]ibera circulație a produselor alimentare și a furajelor sigure și sănătoase este un aspect esențial al pieței interne și contribuie în mod considerabil la sănătatea și la bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele economice și sociale ale acestora”, presupune că, începând cu momentul în care au făcut, în conformitate cu procedurile prevăzute de regulamentul menționat, obiectul unei evaluări științifice care s-a pronunțat în sensul absenței riscurilor de incidențe negative pentru mediu sau pentru sănătate și, prin urmare, au fost autorizate să fie introduse pe piață, o astfel de autorizare are drept efect să permită libera circulație a produselor alimentare sau a furajelor în cauză între statele membre.

47.

În al doilea rând, utilizarea și comercializarea semințelor din soiuri de porumb modificat genetic MON 810 sunt permise în cadrul Uniunii în măsura în care aceste soiuri au fost admise în Catalogul comun reglementat de Directiva 2002/53.

48.

Astfel, potrivit considerentului (11) al acestei directive, „[e]ste necesar ca semințele sau materialul săditor reglementate de [aceasta] să poată fi comercializate liber în Comunitate din momentul publicării lor în Catalogul comun”. Articolul 16 alineatul (1) din directiva menționată impune astfel statelor membre să se asigure „că, de la data publicării prevăzute la articolul 17, semințele din soiurile admise conform dispozițiilor din prezenta directivă sau conform principiilor corespondente celor din prezenta directivă nu sunt supuse niciunei restricții de comercializare în ceea ce privește soiul”.

49.

Nici Regulamentul nr. 1829/2003 și nici Directiva 2002/53 nu permit statelor membre să adauge pe plan național un nivel de control suplimentar al riscurilor pe care le poate prezenta un OMG pentru mediu sau pentru sănătate, care să aibă consecințe asupra eliberării sau refuzului de eliberare de către autoritatea competentă a unui stat membru a autorizației de cultivare pe teritoriul acestuia. În stadiul actual al dreptului Uniunii, sistemul care reglementează introducerea pe piață a OMG-urilor în cadrul Uniunii are la bază, așadar, o autorizație eliberată la nivelul Uniunii, care permite OMG-urilor în cauză să fie utilizate și comercializate liber în cadrul statelor membre. Prin urmare, articolul 1 alineatul (2) din Decretul legislativ nr. 212/2001 este contrar sistemului instituit prin reglementarea Uniunii în măsura în care condiționează în mod sistematic cultivarea unui OMG de acordarea unei autorizații naționale.

50.

Așadar, într-o primă etapă a raționamentului său, Curtea ar trebui să răspundă instanței de trimitere că OMG-uri precum hibrizii de porumb modificați genetic derivați din specia de porumb MON 810, care au fost autorizate în special ca semințe în scopul cultivării, în temeiul Directivei 90/220, și care, în condițiile prevăzute la articolul 20 din Regulamentul nr. 1829/2003, au fost notificate ca produse existente, apoi au făcut obiectul unei cereri de reînnoire a autorizației în curs de examinare și care au fost admise în Catalogul comun reglementat de Directiva 2002/53, nu pot face obiectul unei proceduri de autorizare naționale.

51.

În cazul în care un stat membru identifică, după eliberarea unei autorizații pentru un OMG la nivelul Uniunii, un risc pentru mediu sau pentru sănătate și dorește ca acest risc să fie luat în considerare, trebuie să utilizeze una dintre procedurile pe care reglementarea Uniunii le prevede în acest sens. Având în vedere circumstanțele din acțiunea principală, respectând Directiva 2002/53 și Regulamentul nr. 1829/2003, prezentăm aceste proceduri în continuare.

52.

În temeiul articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2002/53:

„Un stat membru poate fi autorizat, pe baza unei cereri [...], să interzică, pe teritoriul său sau pe o parte din teritoriul său, utilizarea soiului sau să prevadă condiții adecvate pentru cultivarea soiului și, în cazul menționat la litera (c), condiții de utilizare pentru produsele obținute din cultivarea acestui soi:

53.

Pe de altă parte, articolul 18 din aceeași directivă prevede că, „[î]n cazul în care se constată că cultivarea unui soi înscris în Catalogul comun [...] ar putea, într-un stat membru, să dăuneze din punct de vedere fitosanitar cultivării de alte soiuri sau specii, să prezinte un risc pentru mediu sau pentru sănătatea oamenilor, statul membru în cauză poate fi autorizat, la cerere, [...] să interzică comercializarea semințelor sau a materialului săditor din acest soi pe întregul său teritoriu sau pe o parte din acesta. În cazul unui pericol iminent de propagare a unor organisme dăunătoare, al unui pericol iminent pentru sănătatea oamenilor sau pentru mediu, această interdicție poate fi impusă de statul membru în cauză din momentul depunerii cererii sale până în momentul deciziei definitive, care trebuie adoptată în termen de trei luni”.

54.

În ceea ce privește procedurile puse în aplicare de Regulamentul nr. 1829/2003, trebuie să se facă referire la articolul 22 din acesta, care permite, în ceea ce privește furajele modificate genetic ( 23 ), modificarea, suspendarea și revocarea autorizațiilor, la inițiativa Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară sau la cererea unui stat membru sau a Comisiei.

55.

În plus, statele membre pot adopta măsuri de urgență în conformitate cu articolul 34 din acest regulament, potrivit căruia, „[î]n cazurile în care este evident că produsele autorizate de sau în conformitate cu [...] regulament[ul menționat] pot prezenta un risc grav pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau mediu [...], se iau măsuri în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 53 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002[ ( 24 ) ]”. În Hotărârea Monsanto și alții, citată anterior, Curtea a declarat că, „în vederea adoptării măsurilor de urgență, articolul 34 din Regulamentul nr. 1829/2003 obligă statele membre să stabilească, pe lângă urgență, existența unei situații care poate prezenta un risc important de natură să pună în pericol în mod vădit sănătatea umană, sănătatea animală sau mediul” ( 25 ).

56.

În schimb, statele membre nu pot invoca articolul 26a din Directiva 2001/18, despre care trebuie să amintim că conferă acestora din urmă posibilitatea de a lua măsurile necesare pentru a evita prezența accidentală a OMG-urilor în alte produse, pentru a împiedica în general cultivarea pe teritoriul lor a unui OMG autorizat în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003 și admis în Catalogul comun în conformitate cu Directiva 2002/53. Finalitatea măsurilor adecvate în vederea asigurării coexistenței diferitor tipuri de culturi trebuie să fie distinsă în mod clar în această privință de obiectivul avut în vedere de procedurile pe care le-am detaliat.

57.

Astfel cum arată Recomandările din 23 iulie 2003 și din 13 iulie 2010, măsurile de coexistență au ca obiect menținerea diversității formelor de agricultură pentru a permite, pe de o parte, producătorilor să aleagă tipurile de culturi pe care doresc să le privilegieze și, pe de altă parte, consumatorilor să aleagă tipurile de produse alimentare, modificate sau nemodificate genetic, pe care doresc să le consume. Exercitarea efectivă a unor asemenea alegeri este condiționată de adoptarea măsurilor care garantează existența unor filiere de producție separate.

58.

În plus, având ca obiect evitarea prezenței accidentale a OMG-urilor în alte produse, măsurile de coexistență permit prevenirea prejudiciului economic potențial care ar putea rezulta de aici pentru producătorii culturilor convenționale sau ecologice, în special în cazul depășirii pragului legal de etichetare de la care trebuie semnalată prezența OMG-urilor.

59.

Din această perspectivă, măsurile de coexistență prevăzute la articolul 26a din Directiva 2001/18 au ca obiect principal să permită diferitor forme de agricultură să coexiste. Astfel cum am arătat anterior, aceste măsuri pot consta în stabilirea unor distanțe de izolare între parcelele destinate culturilor de OMG-uri și cele rezervate culturilor convenționale sau ecologice, în amenajarea de zone tampon, în utilizarea barierelor pentru prevenirea dispersiei polenului sau chiar în adaptarea sistemelor de rotație a culturilor.

60.

Animat de preocuparea de a garanta coexistența diferitor tipuri de culturi în cele mai bune condiții posibile, iar nu de cea de a exclude în general un tip de cultură pentru motive legate de protecția sănătății sau a mediului, articolul 26a din Directiva 2001/18 se distinge astfel în mod clar de procedurile care permit statelor membre să se opună cultivării unui OMG pe teritoriul lor pentru astfel de motive.

61.

Cu siguranță, nu este exclus ca, date fiind caracteristicile corespunzătoare unei zone geografice, precum condițiile climatice, relieful, modelele de cultivare și sistemele de rotație a culturilor sau structurile agricole, simpla adoptare a unor măsuri tehnice să se poată dovedi insuficientă pentru a evita prezența accidentală a OMG-urilor în culturile convenționale sau ecologice. Într-o astfel de situație, articolul 26a din Directiva 2001/18 ar putea fi interpretat în sensul că permite unui stat membru să interzică cultivarea OMG-urilor într-o anumită zonă a teritoriului său ( 26 ). În conformitate cu principiul proporționalității, o astfel de posibilitate ar fi totuși supusă demonstrației stricte că alte măsuri nu ar fi suficiente pentru a controla în această situație prezența OMG-urilor în culturile convenționale sau ecologice învecinate.

62.

În afara acestei ipoteze speciale și în lipsa unei asemenea demonstrații, un stat membru nu se poate întemeia pe articolul 26a din Directiva 2001/18 pentru a interzice cultivarea pe teritoriul său a unui OMG autorizat în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003 și admis în Catalogul comun în conformitate cu Directiva 2002/53.

63.

În lumina acestor observații referitoare la domeniul de aplicare care trebuie atribuit, în opinia noastră, articolului 26a din Directiva 2001/18, considerăm că nici acest articol nu permite unui stat membru să se opună cultivării pe teritoriul său a unui asemenea OMG până la adoptarea, la nivel național, regional sau local, a unor măsuri de coexistență.

64.

Pe lângă faptul că adoptarea măsurilor de coexistență de către statele membre este, în temeiul articolului 26a din Directiva 2001/18, doar facultativă, trebuie să se sublinieze că a admite contrariul ar conduce la adăugarea unei condiții suplimentare la introducerea pe piață a unui OMG autorizat la nivelul Uniunii, care depinde de reactivitatea de care dau dovadă, dacă este cazul, statele membre pentru a adopta măsuri de coexistență, ceea ce este contrar sistemului instituit de Regulamentul nr. 1829/2003.

65.

Pe de altă parte, o asemenea interpretare a articolului 26a din Directiva 2001/18 ar avea drept efect să permită statelor membre interzicerea cultivării pe teritoriul lor a unui OMG autorizat în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003 și admis în Catalogul comun în conformitate cu Directiva 2002/53 în afara procedurilor prevăzute în acest sens de aceste două reglementări și ar constitui, așadar, o modalitate simplă de a eluda aceste proceduri.

66.

Bineînțeles, statele membre au posibilitatea, în temeiul articolului 26a din Directiva 2001/18, să adopte în orice moment, cu respectarea principiului proporționalității, indiferent dacă la nivel național, regional sau local, măsuri de asigurare a coexistenței culturilor modificate genetic cu agricultura convențională și ecologică. Cu toate acestea, statele membre nu pot deduce argumente din abținerea lor de a elabora și de a pune în aplicare măsuri de coexistență, chiar și pentru motive de atribuire internă a competențelor, pentru a interzice, între timp, cultivarea pe teritoriul lor a unui OMG autorizat în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003 și admis în Catalogul comun în conformitate cu Directiva 2002/53.

67.

Având în vedere aceste elemente, propunem Curții, în consecință, să răspundă instanței de trimitere că articolul 26a din Directiva 2001/18 trebuie interpretat în sensul că nu permite unui stat membru să se opună cultivării pe teritoriul său a unui OMG, autorizat în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003 și admis în Catalogul comun în conformitate cu Directiva 2002/53, până la adoptarea, la nivel național, regional sau local, a unor măsuri pentru evitarea prezenței accidentale a OMG-urilor în alte culturi.

68.

Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebarea adresată de Consiglio di Stato după cum urmează:

„Organisme modificate genetic precum hibrizii de porumb modificați genetic derivați din specia de porumb MON 810, care au fost autorizate în special ca semințe în scopul cultivării, în temeiul Directivei 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, și care, în condițiile prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic, au fost notificate ca produse existente, apoi au făcut obiectul unei cereri de reînnoire a autorizației în curs de examinare și care au fost admise în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole prevăzut de Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1829/2003, nu pot face obiectul unei proceduri de autorizare naționale.

Articolul 26a din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008, trebuie interpretat în sensul că nu permite unui stat membru să se opună cultivării pe teritoriul său a unor astfel de organisme modificate genetic până la adoptarea, la nivel național, regional sau local, a unor măsuri pentru evitarea prezenței accidentale a organismelor modificate genetic în alte culturi.”