Acțiune introdusă la 7 mai 2010 — Comisia Europeană/Republica Estonia

(Cauza C-227/10)

()

2010/C 209/24

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Oliver și J.-B. Laignelot, asistați de A. Salumets, avocat)

Pârâtă: Republica Estonia

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Transpunerea incompletă a articolului 2 litera (a) prima liniuță

Comisia consideră că definiția consacrată la articolul 31 din Legea estoniană privind evaluarea efectelor asupra mediului și managementul mediului (Keskkonnamõju hindamise ja keskkonnajuhtimise seadus, denumită în continuare „KeHJS”) este mai largă decât definiția din directivă în ceea ce privește articolul 2 litera (a) a doua liniuță din directivă, însă mai restrânsă decât această definiție în ceea ce privește prima liniuță a dispoziției menționate deoarece sunt excluse planurile și programele (împreună cu efectele lor posibile asupra mediului) elaborate de o autoritate, dar care nu sunt adoptate printr-un act juridic. În opinia Comisiei, în acest mod, potrivit legii naționale estoniene, este posibil ca planurile și programele care trebuie adoptate în temeiul unor acte cu putere de lege sau acte administrative (cu toate că legea estoniană nu prevede această condiție impusă de directivă) să nu trebuiască să fie evaluate din punctul de vedere al efectelor lor asupra mediului.

Deficiențe în ceea ce privește transpunerea articolului 6 alineatul (1) din directivă

Comisia consideră că cerința prevăzută la articolul 37 alineatul (2) punctul 3 din KeHJS de a publica fie proiectul planului, fie numai datele principale, nu este compatibilă cu directiva. În general, datele de bază pentru documentul strategic de planificare sunt prea generice și nu permit constatarea și evaluarea tuturor efectelor asupra mediului și asupra sănătății umane.

Transpunerea incompletă a articolului 6 alineatul (3) din directivă

Potrivit Comisiei, la articolul 6 alineatul (3) din directivă este prevăzută obligația clară de a desemna autoritățile care pot fi interesate de efectele asupra mediului ale aplicării planurilor și programelor. La această dispoziție se face trimitere și în cuprinsul articolului 3 alineatul (6), al articolului 5 alineatul (4) și al articolului 6 alineatele (1) și (2). La articolul 36 alineatul (3) și la articolul 35 alineatul (4) din KeHJS sunt enumerate aceleași autorități care trebuie consultate (Ministerul pentru Afaceri Sociale, Ministerul Educației și Culturii, Ministerul Mediului, Autoritatea pentru Mediu sau un organ al administrației locale descentralizate), dar prin legea estoniană nu se solicită consultarea altor autorități. Aceasta înseamnă însă că nu există nicio cerință generală de a consulta toate autoritățile care, date fiind responsabilitățile specifice în domeniul mediului, pot fi interesate de efectele asupra mediului ale aplicării planurilor și programelor. În plus, potrivit articolelor din KeHJS citate mai sus nu este clar ce autorități trebuie consultate pe lângă cele menționate. În opinia Comisiei, legea estoniană este neclară și libertatea de alegere în ceea ce privește desemnarea autorităților potrivit articolului 6 alineatul (3) din directivă este prea mare. Este posibil ca și alte autorități să fie interesate de efectele asupra mediului ale aplicării planurilor și programelor. Chiar dacă legea estoniană ar prevedea că, eventual, alte autorități ar putea fi consultate, există posibilitatea ca acestea să nu fie consultate nici atunci când pot fi interesate de efectele asupra mediului ale aplicării planurilor și programelor, deoarece în acest caz nu există o obligație de consultare.

(1)  JO L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135.