Cauza C‑115/10

Bábolna Mezőgazdasági Termelő, Fejlesztő és Kereskedelmi Zrt.

împotriva

Mezőgazdasági és Vidékfejlesztési Hivatal Központi Szerve

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Fővárosi Bíróság)

„Politica agricolă comună — Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 — Ajutor național direct complementar — Condiții de acordare”

Sumarul hotărârii

Agricultură — Politica agricolă comună — Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor — Ajutor național complementar

[Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului; Decizia 2004/281 a Consiliului]

Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, astfel cum a fost modificat prin Decizia 2004/281 privind adaptarea Actului privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene, ca urmare a reformei politicii agricole comune, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar persoanele juridice care exercită o activitate agricolă pe teritoriul statului membru în cauză pentru motivul că fac obiectul unei proceduri de lichidare voluntară, în măsura în care o condiție privind absența unei astfel de proceduri nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei.

Astfel, deși Regulamentul nr. 1782/2003 acordă noilor state membre o anumită marjă de apreciere în cadrul punerii în aplicare a ajutorului național complementar, această putere de apreciere este limitată în măsura în care, conform prevederilor articolului 143c alineatul (7) din regulamentul menționat, nivelul până la care se poate acorda ajutorul național complementar, precum și rata acestui ajutor și eventualele condiții de acordare a acestuia trebuie să facă obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei.

(a se vedea punctele 36, 38 și 41 și dispozitivul)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

9 iunie 2011(*)

„Politica agricolă comună – Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 – Ajutor național direct complementar – Condiții de acordare”

În cauza C‑115/10,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Fővárosi Bíróság (Ungaria), prin decizia din 31 august 2009, primită de Curte la 3 martie 2010, în procedura

Bábolna Mezőgazdasági Termelő, Fejlesztő és Kereskedelmi Zrt.

împotriva

Mezőgazdasági és Vidékfejlesztési Hivatal Központi Szerve,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul A. Tizzano, președinte de cameră, domnii A. Borg Barthet (raportor), M. Ilešič, M. Safjan și doamna M. Berger, judecători,

avocat general: domnul J. Mazák,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru guvernul maghiar, de domnul M. Z. Fehér și de doamna K. Szíjjártó, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de doamna H. Tserepa‑Lacombe și de domnul A. Sipos, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 10 februarie 2011,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 3508/92 al Consiliului din 27 noiembrie 1992 de stabilire a unui sistem de gestionare și control integrat pentru anumite regimuri de ajutoare comunitare (JO L 355, p. 1) și a Regulamentului (CE) nr. 1259/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în conformitate cu politica agricolă comună (JO L 160, p. 113).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Bábolna Mezőgazdasági Termelő, Fejlesztő és Kereskedelmi Zrt. (denumită în continuare „Bábolna”), pe de o parte, și Mezőgazdasági és Vidékfejlesztési Hivatal Központi Szerve (Oficiul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, denumit în continuare „Hivatal”), pe de altă parte, în legătură cu acordarea ajutorului național complementar pentru anul 2004 societății Bábolna.

 Cadrul juridic

 Reglementarea Uniunii

 Decizia 2004/281/CE

3        Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22 martie 2004 privind adaptarea Actului privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene, ca urmare a reformei politicii agricole comune (JO L 93, p. 1), a fost adoptată în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Tratatul privind aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace la Uniunea Europeană, semnat la Atena la 16 aprilie 2003 (JO L 236, p. 17) și al articolului 23 din actul de aderare aferent (JO L 236, p. 33, denumit în continuare „actul de aderare”).

4        Această decizie prevede printre altele, la articolul 1 punctul 5, înlocuirea punctului 27 din capitolul 6 secțiunea A din anexa II la actul de aderare, care modifica Regulamentul nr. 1259/1999, prin dispoziții care modifică Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, rectificare în JO 2004, L 94, p. 70, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177, rectificare în Ediție specială, 03/vol. 76, p. 291, și în JO 2009, L 96, p. 39), în vederea luării în considerare a modificărilor introduse în legislația privind politica agricolă comună (PAC) prin adoptarea acestui din urmă regulament, care a avut loc după semnarea instrumentelor de aderare.

5        Considerentul (10) al Deciziei 2004/281 prevede:

„În vederea menținerii coerenței plăților naționale directe complementare, trebuie realizate adaptări în urma introducerii noii scheme de plată unică. În special, trebuie adaptate mecanismele descrise în actul de aderare pentru ca aceste plăți complementare să funcționeze conform previziunilor în funcție de trei scenarii diferite: în primul rând, sistemul plăților directe «clasice», în al doilea rând, opțiunea regională a noii scheme de plată unică și, în al treilea rând, schema de plată unică pe suprafață.”

 Regulamentul nr. 1782/2003

6        Regulamentul nr. 1782/2003 a abrogat Regulamentele nr. 3508/92 și 1259/1999 începând cu 1 mai 2004.

7        Potrivit considerentului (21) al Regulamentului nr. 1782/2003:

„Schemele de sprijin din cadrul [PAC] acordă un ajutor direct de venit, în special pentru a asigura un nivel de viață echitabil pentru populația agricolă. Acest obiectiv este direct legat de conservarea zonelor rurale. [...]”

8        Articolul 1 din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Decizia 2004/281 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1782/2003”), prevede:

„Prezentul regulament stabilește:

–        normele comune care reglementează plățile directe aferente schemelor de sprijin de venit din cadrul [PAC], finanțate de Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare, menționate în anexa I, cu excepția celor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1257/1999;

–        un ajutor de venit acordat agricultorilor (denumit în continuare «schema de plată unică»);

–        un ajutor de venit simplificat și tranzitoriu acordat agricultorilor din noile state membre (denumit în continuare «schema de plată unică pe suprafață») [traducere neoficială],

[…]”

9        Potrivit articolului 2 din Regulamentul nr. 1782/2003:

„[...] se definesc următorii termeni:

(a)      «agricultor»: o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care grupul și membrii săi îl dețin în temeiul dreptului național, a cărei exploatație se află pe teritoriul Comunității, așa cum este definit în articolul 299 [CE], și care desfășoară o activitate agricolă;

(b)      «exploatație»: ansamblul unităților de producție gestionate de agricultor și situate pe teritoriul unui stat membru;

(c)      «activitate agricolă»: producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea de terenuri în bune condiții agricole și de mediu, conform definițiilor prevăzute în articolul 5.”

10      În titlul II din Regulamentul nr. 1782/2003, intitulat „Dispoziții generale”, articolul 22 din acesta din urmă, intitulat la rândul său „Cererile de ajutor”, prevede la alineatul (1):

„În fiecare an, agricultorul depune o cerere de plată directă supusă condițiilor sistemului integrat, indicând, dacă este cazul:

–        toate parcelele agricole ale exploatației,

–        numărul și cuantumul drepturilor la plată,

–        orice altă informație prevăzută în prezentul regulament sau de către statul membru în cauză.”

11      Articolul 28 din regulamentul menționat, intitulat „Modalități de plată”, prevede la alineatul (1):

„Dacă prezentul regulament nu conține dispoziții contrare, plățile din cadrul schemelor de ajutor enumerate în anexa I se efectuează integral către beneficiari.”

12      Titlul III din Regulamentul nr. 1782/2003 este consacrat schemei de plată unică. Potrivit articolului 44 alineatele (1)-(3) din regulamentul menționat:

„(1)      Orice drept la plată pentru un hectar eligibil pentru ajutor conferă dreptul la plata cuantumului stabilit de dreptul respectiv.

(2)      Prin «hectar eligibil pentru ajutor» se înțelege orice suprafață agricolă a exploatației, ocupată cu terenuri arabile și pășuni permanente, cu excepția suprafețelor ocupate cu culturi permanente și păduri sau destinate unei activități neagricole.

(3)      Agricultorul declară parcelele care corespund suprafeței eligibile aferente unui drept de plată. Cu excepția cazurilor de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, aceste parcele stau la dispoziția agricultorului pe o perioadă de cel puțin zece luni de la o dată care urmează a fi stabilită de statul membru și care nu poate fi anterioară datei de 1 septembrie a anului calendaristic de dinaintea anului de depunere a cererii de participare la schema de plată unică.”

13      Titlul IVa din Regulamentul nr. 1782/2003 este intitulat „Punerea în aplicare a schemelor de sprijin în noile state membre”.

14      Potrivit articolului 143a din regulamentul menționat:

„În noile state membre, plățile directe sunt introduse în tranșe după programul următor și exprimate ca procent din nivelul aplicabil plăților în cauză în Comunitate în forma sa din 30 aprilie 2004:

–      25 % în 2004;

–      30 % în 2005;

–      35 % în 2006;

–      40 % în 2007;

–      50 % în 2008;

–      60 % în 2009;

–      70 % în 2010;

–      80 % în 2011;

–      90 % în 2012;

–      100 % începând din 2013.” [traducere neoficială]

15      Articolul 143b din Regulamentul nr. 1782/2003, intitulat „Schema de plată unică pe suprafață”, prevede la alineatele (1)-(3):

„(1)      În decursul perioadei de aplicare prevăzute în alineatul (9), noile state membre pot decide, cel târziu până la data aderării, să înlocuiască plățile directe cu o plată unică pe suprafață care se calculează conform alineatului (2).

(2)      Plata unică pe suprafață se efectuează o dată pe an. Aceasta se calculează prin împărțirea pachetului financiar anual stabilit conform alineatului (3) la suprafața agricolă a fiecărui nou stat membru, stabilită conform alineatului (4).

(3)      Comisia stabilește un pachet financiar anual pentru fiecare nou stat membru:

–        pe baza totalului de fonduri care va fi disponibil în raport cu anul calendaristic vizat pentru acordarea de plăți directe în acest nou stat membru,

–        conform normelor comunitare relevante și pe baza unor parametri cantitativi, precum suprafața de bază, plafonul primelor și cantitățile maxime garantate (CMG), care sunt prevăzute pentru fiecare plată directă în actul de aderare și în legislația comunitară ulterioară, și

–        ajustat prin utilizarea procentajului pertinent prevăzut la articolul 143a în ceea ce privește introducerea treptată a plăților directe.” [traducere neoficială]

16      Articolul 143c din regulamentul menționat, intitulat „Plăți naționale directe complementare și plăți directe”, prevede:

„[…]

(2)      Noile state membre au posibilitatea, cu condiția autorizării de către Comisie, să completeze orice plăți directe până la:

[…]

Sprijinul direct total care poate fi acordat unui fermier în noile state membre după aderare sub forma plății directe relevante, care include și toate plățile naționale directe complementare, nu poate depăși nivelul ajutorului direct pe care fermierul ar avea dreptul să îl primească în cadrul plății directe corespunzătoare, aplicabilă la acea dată statelor membre din Comunitate, în compunerea acesteia la data de 30 aprilie 2004.

[…]

(4)      Dacă un nou stat membru decide să aplice schema de plată unică pe suprafață, respectivul nou stat membru poate acorda un ajutor național direct complementar în condițiile prevăzute la alineatele (5) și (8).

(5)      În ceea ce privește anul 2004, cuantumul total pe (sub)sector al sprijinului național complementar acordat pentru acest an cu ocazia punerii în aplicare a schemei de plată unică pe suprafață se înscrie în limitele unui pachet financiar specific pe (sub)sector. Acest pachet financiar este egal cu diferența dintre:

–        cuantumul total al sprijinului pe (sub)sector care rezultă din aplicarea alineatului (2) litera (a) sau (b), după caz, și

–        cuantumul total al sprijinului direct care ar fi propus în același an pentru același (sub)sector în noul stat membru vizat pentru schema de plată unică pe suprafață.

În ceea ce privește anii începând cu 2005, obligația de a aplica limita sus‑menționată prin intermediul unor pachete financiare (sub)sectoriale nu se aplică. Cu toate acestea, noile state membre au în continuare dreptul de a aplica pachete financiare (sub)sectoriale, cu condiția ca aceste pachete să privească numai

–        plățile directe combinate cu o schemă de plată unică și/sau

–        una sau mai multe dintre plățile directe care sunt sau care pot fi excluse din schema de plată unică în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) sau care pot face obiectul unei puneri în aplicare parțiale, astfel cum este prevăzută la articolul 64 alineatul (2).

(6)      Noul stat membru poate decide, pe baza unor criterii obiective și în urma autorizării de către Comisie, cuantumurile de ajutor național complementar care urmează să fie acordate.

(7)      Autorizarea de către Comisie:

–        precizează schemele naționale de plată directă de tip PAC, dacă se aplică alineatul (2) litera (b),

–        definește nivelul până la care se poate acorda ajutorul național complementar, rata ajutorului național complementar și, dacă este cazul, condițiile de acordare a respectivului ajutor și

–        este acordată sub rezerva oricăror rectificări care se dovedesc a fi necesare în urma progreselor în [PAC].

8.      Nicio plată sau ajutor național complementar nu se acordă pentru activități agricole pentru care plățile directe nu sunt prevăzute în Comunitate în forma sa din 30 aprilie 2004.

[…]” [traducere neoficială]

 Reglementarea națională

17      Articolul 3 alineatul (1) litera a) din Decretul Guvernului nr. 6/2004 din 22 ianuarie 2004 privind condițiile generale de acordare a ajutoarelor agricole ale Uniunii Europene, a ajutoarelor complementare acestora de la bugetul național și a ajutoarelor agricole care intră în competența națională (Magyar Közlöny 2004/7) prevede că sunt eligibile pentru ajutoarele care intră în domeniul de aplicare al decretului menționat, printre care ajutorul național complementar, persoanele juridice și întreprinderile fără personalitate juridică care nu fac obiectul unei proceduri de concordat („csődeljárás”), al unei proceduri de faliment („felszámolás”), al unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului („adósságrendezés”) sau al unei proceduri de lichidare voluntară („végelszámolás”).

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

18      La 28 mai 2004, Bábolna a înaintat la Hivatal o cerere de plată unică pe suprafață și de ajutor național complementar aferent acesteia.

19      La 1 septembrie 2004, a fost declanșată o procedură de lichidare voluntară a societății Bábolna în aplicarea Deciziei Guvernului nr. 2186/2004 din 22 iulie 2004 de reorganizare a capitalului și de privatizare a societății Bábolna Mezőgazdasági Termelő, Fejlesztő és Kereskedelmi Zrt. [Határozatok Tára nr. 2004/33 (22 iulie)].

20      Prin decizia din 17 mai 2005, Hivatal a admis în parte cererea societății Bábolna alocându‑i 174 410 400 HUF cu titlu de plată unică pe suprafață și 70 677 810 HUF cu titlu de ajutor național complementar pentru terenuri arabile.

21      Însă, după ce a constatat că, de la 1 septembrie 2004, Bábolna face obiectul unei proceduri de lichidare voluntară, Hivatal a adoptat o nouă decizie, modificând‑o pe cea din 17 mai 2005. Prin această decizie de modificare, acesta a respins, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera a) din Decretul Guvernului nr. 6/2004, cererea de ajutor național complementar pentru terenuri arabile și a ordonat societății Bábolna să ramburseze suma de 15 829 789 HUF care îi fusese deja plătită cu acest titlu.

22      Bábolna a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei de modificare menționate și menținerea deciziei din 17 mai 2005.

23      Aceasta arată în fața Fővárosi Bíróság (Curtea din Budapesta) că normele comunitare aplicabile în speță nu prevăd nicio excludere legată de o situație de lichidare voluntară. Acordarea ajutorului ar fi supusă numai condiției ca exploatația în cauză să se situeze pe teritoriul Comunității, statutul juridic al solicitantului în raport cu dreptul național fiind irelevant în această privință.

24      La rândul său, Hivatal solicită respingerea acțiunii.

25      În opinia instanței de trimitere, în vederea soluționării litigiului pendinte în fața sa, este necesar să se stabilească dacă o societate comercială care desfășoară o activitate agricolă într‑un stat membru este îndreptățită să obțină un ajutor național complementar în condițiile în care este în curs de lichidare voluntară.

26      Fővárosi Bíróság ridică în special problema dacă ajutorul național complementar poate fi reglementat în mod autonom, independent de principiile și de normele dreptului Uniunii. Astfel, această instanță urmărește să afle dacă un stat membru poate supune acordarea ajutorului național complementar unor condiții mai stricte decât cele prevăzute în cadrul schemei de plată unică pe suprafață instituite de acest drept.

27      Pe de altă parte, instanța menționată arată, în raport cu a cincea întrebare preliminară pe care o adresează, că dreptul maghiar creează statute juridice distincte pentru procedurile de concordat, de faliment și de lichidare voluntară.

28      Considerând că soluționarea litigiului cu care este sesizată depinde de interpretarea dreptului Uniunii aplicabil, Fővárosi Bíróság a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Condițiile de acordare a ajutoarelor comunitare din [PAC] (FEOGA) pot fi diferite de condițiile de acordare a ajutoarelor naționale complementare, cu alte cuvinte pot fi stabilite pentru ajutoarele naționale complementare condiții diferite și mai stricte decât cele care reglementează ajutoarele finanțate prin FEOGA?

2)      Domeniul de aplicare referitor la beneficiarii ajutoarelor, stabilit la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul [nr. 3508/92] și la articolul 10 litera (a) din Regulamentul [nr. 1259/1999], poate fi interpretat în sensul că, din punctul de vedere al determinării beneficiarilor lor, ajutoarele nu sunt subordonate decât îndeplinirii a două condiții: are dreptul să primească un ajutor a) un grup de producători agricoli (sau un producător agricol individual) b) ale căror/cărui exploatații se află pe teritoriul Comunității?

3)      Regulamentele citate anterior pot fi interpretate în sensul că producătorul agricol a cărui exploatație se află pe teritoriul Comunității, dar care vrea să își înceteze activitatea pe viitor (după ce va fi utilizat subvenția), nu are dreptul să beneficieze de un ajutor?

4)      Cum trebuie să fie interpretată noțiunea de statut juridic deținut în temeiul dreptului național, în sensul celor două regulamente citate anterior?

5)      Statutul juridic deținut în temeiul dreptului național include și statutul juridic care reglementează modalitatea eventualei încetări a activității producătorului agricol (sau a grupului de producători)? […]

6)      Pot fi prevăzute în mod distinct și în totală independență unele de celelalte condițiile de solicitare a plății (comunitare) unice pe suprafață și condițiile de solicitare a unui ajutor național complementar? Ce legătură există (sau poate să existe) între principiile, regimurile și obiectivele celor două tipuri de subvenții?

7)      Se poate exclude de la beneficiul ajutorului național complementar un grup (sau un producător individual) care întrunește condițiile pentru acordarea plății unice pe suprafață?

8)      Domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1259/1999 include, în temeiul articolului 1 din acesta, și ajutorul național complementar, având în vedere că ceea ce nu se finanțează decât în parte prin FEOGA se finanțează prin intermediul ajutorului național complementar?

9)      Un producător care funcționează efectiv și în deplină legalitate și a cărui exploatație se află pe teritoriul Comunității are dreptul la un ajutor național complementar?

10)      În cazul în care dreptul național reglementează procesul de încetare a activității societăților comerciale prin intermediul unei legislații distincte, această legislație prezintă vreo relevanță din perspectiva ajutorului comunitar (și a ajutoarelor naționale care au legătură cu acesta)?

11)      Normele comunitare și naționale care reglementează funcționarea [PAC] pot fi interpretate în sensul că prin acestea trebuie să se creeze un regim juridic complex, care trebuie interpretat în mod uniform și care funcționează potrivit unor principii și unor condiții identice?

12)      Domeniul de aplicare determinat prin articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul nr. 3508/92 și prin articolul 10 litera (a) din Regulamentul nr. 1259/1999 poate fi interpretat în sensul că, din punctul de vedere al subvenției, intenția producătorului agricol de a‑și înceta activitatea pentru viitor și statutul juridic corespunzător intenției respective sunt complet lipsite de relevanță?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Observație introductivă

29      În contextul extinderii Uniunii Europene care a avut loc în 2004, actul de aderare a prevăzut inserarea de dispoziții privind introducerea plăților directe în noile state membre și a schemei de plată unică pe suprafață în Regulamentul nr. 1259/1999. Ulterior, acestea au fost integrate prin Decizia nr. 2004/281 în Regulamentul nr. 1782/2003, care a abrogat, începând cu 1 mai 2004, Regulamentele nr. 3508/92 și 1259/1999.

30      În aceste condiții, acțiunea principală este guvernată, ținând seama de data faptelor, de Regulamentul nr. 1782/2003.

31      Misiunea Curții fiind aceea de a interpreta toate dispozițiile de drept al Uniunii care sunt necesare instanțelor naționale pentru a statua în cauzele cu care sunt sesizate, chiar dacă respectivele dispoziții nu sunt expres indicate în întrebările adresate de aceste instanțe (a se vedea în special Hotărârea din 8 martie 2007, Campina, C‑45/06, Rep., p. I‑2089, punctul 31), întrebările preliminare trebuie înțelese ca referindu‑se la Regulamentul nr. 1782/2003 sau ca înscriindu‑se în contextul acestui regulament.

 Cu privire la ansamblul întrebărilor

32      Prin intermediul celor 12 întrebări, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere urmărește să afle, în esență, dacă Regulamentul nr. 1782/2003 se opune unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar persoanele juridice care exercită o activitate agricolă pe teritoriul statului membru în cauză pentru motivul că fac obiectul unei proceduri de lichidare voluntară.

33      Regulamentul nr. 1782/2003 stabilește printre altele, potrivit articolului 1 din acesta, norme comune care reglementează plățile directe aferente schemelor de sprijin de venit din cadrul PAC, un ajutor de venit acordat agricultorilor (schema de plată unică), precum și un ajutor de venit simplificat și tranzitoriu acordat agricultorilor din noile state membre (schema de plată unică pe suprafață).

34      Conform articolelor 143a și 143c din Regulamentul nr. 1782/2003, plățile directe sau, dacă este cazul, schema de plată unică pe suprafață sunt introduse progresiv în noile state membre. Această introducere progresivă a schemelor de ajutoare ale Uniunii în noile state membre are obiectivul de a nu încetini restructurarea necesară a sectorului agricol din aceste state membre și de a nu crea disparități considerabile între venituri și dezechilibre sociale prin acordarea de ajutoare disproporționate în raport cu nivelul veniturilor agricultorilor și ale populației în general (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 23 octombrie 2007, Polonia/Consiliul, C‑273/04, Rep., p. I‑8925, punctul 69).

35      Potrivit articolului 143c alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1782/2003, noile state membre au totuși posibilitatea să completeze plățile directe sau plata unică pe suprafață printr‑un ajutor național complementar finanțat, cel puțin în parte, de bugetul lor național.

36      În această privință, Regulamentul nr. 1782/2003 acordă statelor membre menționate o anumită marjă de apreciere în cadrul punerii în aplicare a ajutorului național complementar. În special articolul 143c alineatul (6) din regulamentul menționat prevede că noile state membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și în urma autorizării de către Comisie, cuantumurile ajutoarelor naționale complementare care urmează să fie acordate.

37      Cu toate acestea, având în vedere faptul că adoptarea unei reglementări naționale precum cea aplicabilă în acțiunea principală se înscrie în cadrul PAC, o astfel de reglementare nu poate fi adoptată sau aplicată într‑un mod care să compromită obiectivele urmărite de această politică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 mai 2011, Kurt und Thomas Etling și alții, C‑230/09 și C‑231/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 75) și în special pe cele vizate de schemele de sprijin prevăzute de Regulamentul nr. 1782/2003.

38      În plus, puterea de apreciere de care dispun noile state membre este limitată în măsura în care, conform prevederilor articolului 143c alineatul (7) din regulamentul menționat, nivelul până la care se poate acorda ajutorul național complementar, care trebuie să se înscrie în limitele definite la alineatul (2) – sau, daca este cazul, la alineatul (5) – al respectivului articol, precum și rata acestui ajutor și eventualele condiții de acordare a acestuia trebuie să facă obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei.

39      Or, în speță, trebuie constatat că din dosar reiese că programul Republicii Ungare din 18 mai 2004 privind plățile directe naționale complementare, aprobat prin Decizia Comisiei din 29 iunie 2004 [C(2004) 2295], nu conținea condiția potrivit căreia ajutorul național complementar nu poate fi acordat decât agricultorilor, în sensul Regulamentului nr. 1782/2003, care nu fac obiectul unei proceduri de lichidare voluntară.

40      Prin urmare, este suficient să se constate că Regulamentul nr. 1782/2003 se opune, în ceea ce privește acordarea unui ajutor național complementar precum cel în cauză în acțiunea principală, impunerii unei condiții care nu a fost autorizată de Comisie, fără a fi necesară evaluarea compatibilității acesteia cu obiectivele acestui regulament și, în general, cu principiile generale de drept al Uniunii pe care statele membre trebuie de asemenea să le respecte (a se vedea Hotărârea Kurt und Thomas Etling și alții, citată anterior, punctul 74).

41      Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că Regulamentul nr. 1782/2003 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar persoanele juridice care exercită o activitate agricolă pe teritoriul statului membru în cauză pentru motivul că fac obiectul unei proceduri de lichidare voluntară, în măsura în care o condiție privind absența unei astfel de proceduri nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

42      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001, astfel cum a fost modificat prin Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22 martie 2004, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar persoanele juridice care exercită o activitate agricolă pe teritoriul statului membru în cauză pentru motivul că fac obiectul unei proceduri de lichidare voluntară, în măsura în care o condiție privind absența unei astfel de proceduri nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei Europene.

Semnături

---

** Limba de procedură: maghiara.