29.1.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/12

1.

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii impune unei instanțe naționale, sesizată cu executarea silită a unei hotărâri arbitrale care a dobândit autoritate de lucru judecat și care a fost pronunțată în lipsa consumatorului, să aprecieze, chiar din oficiu, caracterul abuziv al penalității prevăzute în contractul de credit încheiat între un furnizor de servicii financiare și un consumator, penalitate ce a fost aplicată în hotărârea menționată, în cazul în care această instanță dispune de elementele referitoare la situația de drept și de fapt necesare în acest scop, iar, potrivit normelor de procedură naționale, instanța menționată poate să procedeze la o asemenea apreciere în cadrul unor proceduri similare întemeiate pe dreptul național.

2.

Revine instanței naționale în cauză, având în vedere toate împrejurările care însoțesc încheierea contractului, obligația de a stabili dacă o clauză dintr un contract de credit precum cea din speță, care prevede în sarcina consumatorului, potrivit constatărilor efectuate de această instanță, o penalitate într un cuantum disproporționat de mare, trebuie considerată abuzivă în sensul articolelor 3 și 4 din Directiva 93/13. În cazul unui răspuns afirmativ, revine acestei instanțe sarcina de a stabili toate consecințele care decurg din aceasta potrivit dreptului intern pentru a se asigura că respectiva clauză nu creează obligații pentru consumator.

3.

În împrejurări precum cele din acțiunea principală, lipsa menționării dobânzii anuale efective într un contract de credit de consum, menționare ce are o importanță esențială în contextul Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998, poate constitui un element decisiv în cadrul analizei de către o instanță națională a aspectului dacă o clauză dintr un contract de credit de consum, referitoare la costul acestuia, în care nu figurează o asemenea mențiune, este redactată în mod clar și inteligibil în sensul articolului 4 din Directiva 93/13. În cazul în care nu aceasta este situația, instanța respectivă, având în vedere toate împrejurările care însoțesc încheierea contractului în cauză în acțiunea principală, are posibilitatea de a aprecia, chiar din oficiu, dacă omiterea menționării dobânzii anuale efective în clauza privind costul respectivului credit poate conferi acestei clauze un caracter abuziv în sensul articolelor 3 și 4 din Directiva 93/13. Cu toate acestea, în pofida posibilității acordate de a aprecia contractul respectiv din perspectiva Directivei 93/13, Directiva 87/102 trebuie interpretată în sensul că permite instanței naționale să aplice din oficiu dispozițiile care transpun în dreptul intern articolul 4 din această ultimă directivă și care prevăd că lipsa menționării dobânzii anuale efective într un contract de credit de consum are drept consecință faptul că creditul aprobat este considerat scutit de dobânzi și de costuri.