This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62010CA0153
Case C-153/10: Judgment of the Court (Sixth Chamber) of 7 April 2011 (reference for a preliminary ruling from the Hoge Raad der Nederlanden — Netherlands) — Staatssecretaris van Financiën v Sony Supply Chain Solutions (Europe) BV (Regulation (EEC) No 2913/92 — Community Customs Code — Articles 12(2) and (5), 217(1) and 243 — Regulation (EEC) No 2454/93 — Implementing provisions of Regulation No 2913/92 — Articles 10 and 11 — Classification of goods — Binding tariff information — Invocation by a trader other than the holder with respect to the same goods — Legitimate expectations)
Cauza C-153/10: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 aprilie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Staatssecretaris van Financiën/Sony Supply Chain Solutions (Europe) BV [Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 — Codul vamal comunitar — Articolul 12 alineatele (2) și (5), articolul 217 alineatul (1) și articolul 243 — Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 — Dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 — Articolele 10 și 11 — Clasificarea mărfurilor — Informații tarifare obligatorii — Invocarea de către un alt operator decât titularul pentru aceeași marfă — Instrucțiuni ale administrației naționale a vămilor — Încredere legitimă]
Cauza C-153/10: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 aprilie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Staatssecretaris van Financiën/Sony Supply Chain Solutions (Europe) BV [Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 — Codul vamal comunitar — Articolul 12 alineatele (2) și (5), articolul 217 alineatul (1) și articolul 243 — Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 — Dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 — Articolele 10 și 11 — Clasificarea mărfurilor — Informații tarifare obligatorii — Invocarea de către un alt operator decât titularul pentru aceeași marfă — Instrucțiuni ale administrației naționale a vămilor — Încredere legitimă]
JO C 160, 28.5.2011, p. 9–9
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
28.5.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 160/9 |
Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 aprilie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Staatssecretaris van Financiën/Sony Supply Chain Solutions (Europe) BV
(Cauza C-153/10) (1)
(Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Codul vamal comunitar - Articolul 12 alineatele (2) și (5), articolul 217 alineatul (1) și articolul 243 - Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 - Dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 - Articolele 10 și 11 - Clasificarea mărfurilor - Informații tarifare obligatorii - Invocarea de către un alt operator decât titularul pentru aceeași marfă - Instrucțiuni ale administrației naționale a vămilor - Încredere legitimă)
2011/C 160/07
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Staatssecretaris van Financiën
Pârâtă: Sony Supply Chain Solutions (Europe) BV
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden -Interpretarea articolului 12 alineatele (2) și (5), a articolului 217 alineatul (1) și a articolului 243 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) și a articolului 11 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3) — Clasificarea mărfurilor — Reclamație împotriva unei decizii adoptate de autoritățile vamale cu privire la clasificarea unui produs — Invocarea de către reclamant a unor informații tarifare obligatorii emise de autoritățile vamale ale unui alt stat membru cu privire la un produs similar
Dispozitivul
|
1. |
Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996, precum și articolele 10 și 11 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 12/97 al Comisiei din 18 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că declarantul vamal care întocmește declarațiile vamale în nume propriu și pe seama sa nu poate invoca o informație tarifară obligatorie al cărei titular nu este el însuși, ci o societate afiliată, la cererea căreia a efectuat aceste declarații. |
|
2. |
Articolul 12 alineatele (2) și (5) și articolul 217 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 82/97, precum și articolul 11 din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 12/97, coroborate cu articolul 243 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 82/97, trebuie interpretate în sensul că, în cadrul unei proceduri privind perceperea de taxe vamale, o parte interesată poate contesta această percepere prin prezentarea, cu titlu de probă, a unei informații tarifare obligatorii emise pentru aceleași mărfuri într-un alt stat membru, fără ca această informație tarifară obligatorie să poată produce efectele juridice care îi corespund. Totuși, este de competența instanței naționale să determine dacă normele procedurale relevante ale statului membru vizat prevăd posibilitatea de a prezenta astfel de mijloace de probă. |
|
3. |
Articolul 12 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 82/97, și articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 12/97, trebuie interpretate în sensul că o instrucțiune națională care recunoaște autorităților naționale posibilitatea de a se referi, în vederea clasificării tarifare a unor mărfuri declarate, la o informație tarifară obligatorie emisă unui terț pentru aceleași mărfuri nu a putut crea, pentru importatori, o încredere legitimă privind posibilitatea de a se întemeia pe această instrucțiune. |