This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62009CO0217
Order of the Court (Seventh Chamber) of 17 December 2010. # Maurizio Polisseni v Azienda Sanitaria Locale nº 14 VCO and Antonio Giuliano. # Reference for a preliminary ruling: Tribunale amministrativo regionale per il Piemonte - Italy. # Article 104(3, first subparagraph, of the Rules of Procedure - Article 49 TFEU - Freedom of establishment - Public health - Pharmacies - Proximity - Supply of the population with medicines - Authorisation to operate - Territorial distribution of pharmacies - Establishment of limits based on a criterion of demographic density - Minimum distance between pharmacies. # Case C-217/09.
Ordonanța Curții (camera a șaptea) din 17 decembrie 2010.
Maurizio Polisseni împotriva Azienda Sanitaria Locale nº 14 VCO şi Antonio Giuliano.
Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Tribunale amministrativo regionale per il Piemonte - Italia.
Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Sănătate publică - Farmacii - Proximitate - Aprovizionarea populației cu medicamente - Autorizație de înființare - Repartizarea teritorială a farmaciilor - Instituirea de limite întemeiate pe un criteriu al densității demografice - Distanța minimă dintre farmacii.
Cauza C-217/09.
Ordonanța Curții (camera a șaptea) din 17 decembrie 2010.
Maurizio Polisseni împotriva Azienda Sanitaria Locale nº 14 VCO şi Antonio Giuliano.
Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Tribunale amministrativo regionale per il Piemonte - Italia.
Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Sănătate publică - Farmacii - Proximitate - Aprovizionarea populației cu medicamente - Autorizație de înființare - Repartizarea teritorială a farmaciilor - Instituirea de limite întemeiate pe un criteriu al densității demografice - Distanța minimă dintre farmacii.
Cauza C-217/09.
Repertoriul de jurisprudență 2010 I-00175*
ECLI identifier: ECLI:EU:C:2010:796
Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 17 decembrie 2010 — Polisseni/Azienda Sanitaria Locale n° 14 VCO și Giuliano
(Cauza C‑217/09)
„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Articolul 49 TFUE — Libertatea de stabilire — Sănătate publică — Farmacii — Proximitate — Aprovizionarea populației cu medicamente — Autorizație de înființare — Repartizarea teritorială a farmaciilor — Instituirea de limite întemeiate pe un criteriu al densității demografice — Distanța minimă dintre farmacii”
Libertatea de stabilire — Restricții — Reglementare națională care impune o autorizație administrativă prealabilă pentru deschiderea și transferul farmaciilor într‑o anumită regiune (art. 49 TFUE) (a se vedea punctele 33 și 34 și dispozitiv 1 și 2)
Obiectul
| Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Tribunale Amministrativo Regionale del Piemonte — Interpretarea articolelor 43, 152 și 153 CE — Deschidere de noi farmacii — Legislație națională care condiționează autorizarea pentru transferul sediului unei farmacii de respectarea unei distanțe minime între o farmacie și alta |
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, unei reglementări naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care impune limite la înființarea de farmacii, prevăzând că: |
– în fiecare zonă farmaceutică poate fi înființată o singură farmacie, în principiu, pentru o cotă de 4 000 sau 5 000 de locuitori și
– fiecare farmacie trebuie să respecte o distanță minimă în raport cu farmaciile deja existente, această distanță fiind, de regulă, de 200 de metri.
|
2) |
Cu toate acestea, articolul 49 TFUE se opune unei astfel de reglementări naționale în măsura în care normele de bază de 4 000 sau de 5 000 de locuitori sau de 200 de metri împiedică, în orice zonă geografică ce prezintă caracteristici demografice particulare, înființarea unui număr suficient de farmacii care să poată asigura un serviciu farmaceutic adecvat, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale. |