Cauza C‑371/09

Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs

împotriva

Isaac International Limited

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division]

„Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 — Codul vamal — Articolul 212a — Regulamentul nr. (CEE) nr. 2454/93 — Articolul 292 — Regulamentul (CE) nr. 88/97 — Articolul 14 — Taxă antidumping — Cadre de biciclete”

Sumarul hotărârii

1.        Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 82 alin. (1), Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 292 alin. (3), și Regulamentul nr. 88/97, art. 14 lit. (c)]

2.        Resurse proprii ale Comunităților Europene — Rambursarea sau remiterea taxelor la import

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 212a Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 292, și Regulamentul nr. 88/97 al Comisiei, art. 14 lit. (c)]

1.        Procedura prevăzută la articolul 292 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1602/2000, nu poate servi drept autorizație unui importator care este stabilit și desfășoară activități în două state membre și care importă mărfuri în primul stat membru pentru a le transporta imediat către al doilea stat membru, astfel încât să beneficieze de o scutire de taxa antidumping în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97 privind autorizarea scutirii importurilor de anumite piese pentru biciclete originare din Republica Populară Chineză în ceea ce privește extinderea, în temeiul Regulamentului nr. 71/97, a taxei antidumping instituite prin Regulamentul nr. 2474/93.

Astfel, această din urmă dispoziție prevede o limita cantitativă lunară care nu poate fi controlată în mod satisfăcător doar de administrația vamală a statului membru de import. Pe de o parte, limitele cantitative ar putea fi ușor eludate prin importuri efectuate atât în statul membru de import, cât și în cel al destinației finale. Pe de altă parte, controlul destinației speciale trebuie efectuat, în temeiul articolului 82 alineatul (1) din Codul vamal, pe parcursul întregii perioade de referință, adică o lună, pentru a verifica dacă limita cantitativă este respectată. Or, atunci când mărfurile sunt expediate imediat către un al doilea stat membru, autoritățile vamale ale primului stat membru nu sunt capabile să controleze singure respectarea acestei limite, ci depind de colaborarea autorităților celuilalt stat membru, astfel încât este implicată în mod obligatoriu mai mult de o singură autoritate vamală, contrar condiției prevăzute de articolul 292 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2454/93, potrivit căreia procedura simplificată presupune că este implicată doar o singură autoritate vamală.

(a se vedea punctele 34-37 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 212a din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, nu autorizează acordarea unei scutiri de taxe antidumping unui importator care nu dispune de autorizația prealabilă pentru a beneficia de scutirea de asemenea taxe în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97 privind autorizarea scutirii importurilor de anumite piese pentru biciclete originare din Republica Populară Chineză în ceea ce privește extinderea, în temeiul Regulamentului nr. 71/97, a taxei antidumping instituite prin Regulamentul nr. 2474/93.

Astfel, printre alte condiții, dispozițiile articolului 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97 fac trimitere în mod expres la cea privind eliberarea unei autorizații prealabile, prevăzută la articolul 292 din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92. Îndeplinirea, în scopul aplicării articolului 212a din Codul vamal, doar a unei singure condiții dintre cele stabilite la articolul 14 litera (c) pentru a concluziona că „celelalte condiții de aplicare” a articolului 212a din Codul vamal sunt întrunite ar însemna să nu se țină seama de impunerea acestei condiții a unei autorizări prealabile, stabilită la articolul 292. Or, având în vedere că acesta prevede o exceptare de taxele antidumping și că acesta este, prin urmare, de strictă interpretare, trebuie să se țină seama și de această condiție în vederea interpretării articolului 212a menționat, cu atât mai mult cu cât autorizația prealabilă menționată anterior prezintă o importanță aparte în contextul regimului stabilit prin Regulamentul nr. 88/97 în măsura în care acesta permite autorităților vamale să verifice la momentul faptelor dacă sunt întrunite toate cerințele referitoare la scutirea de taxele antidumping în cauză.

(a se vedea punctele 41-43 și 45 și dispozitiv 2)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

29 iulie 2010(*)

„Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 – Codul vamal – Articolul 212a – Regulamentul nr. (CEE) nr. 2454/93 – Articolul 292 – Regulamentul (CE) nr. 88/97 – Articolul 14 – Taxă antidumping – Cadre de biciclete”

În cauza C‑371/09,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de High Court of Justice (England and Wales), Chancery Division (Regatul Unit), prin decizia din 6 iulie 2009, primită de Curte la 17 septembrie 2009, în procedura

Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs

împotriva

Isaac International Limited,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul K. Lenaerts, președinte de cameră, domnii E. Juhász, G. Arestis, T. von Danwitz (raportor) și D. Šváby, judecători,

avocat general: domnul N. Jääskinen,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru guvernul Regatului Unit, de domnul S. Ossowski, în calitate de agent, asistat de domnul M. Angiolini, barrister;

–        pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul R. Lyal și de doamna L. Bouyon, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 212a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000 (JO L 311, p. 17, Ediție specială, 02/vol. 13, p. 12, denumit în continuare „Codul vamal”), și a articolului 292 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1602/2000 al Comisiei din 24 iulie 2000 (JO L 188, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 12, p. 122, denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare”).

2        Cererea a fost formulată în cadrul unui litigiu între Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs, pe de o parte, și Isaac International Limited (denumită în continuare „Isaac”), pe de altă parte, în legătură cu recuperarea ulterioară a unor taxe vamale și a unei taxe pe valoarea adăugată.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 al Consiliului din 8 septembrie 1993 de impunere a unei taxe antidumping definitive la importurile în Comunitate de biciclete originare din Republica Populară Chineză și de percepere definitivă a taxei antidumping provizorii (JO L 228, p. 1) a fost introdusă o taxă antidumping.

4        Această taxă antidumping a fost extinsă la anumite piese pentru biciclete prin Regulamentul (CE) nr. 71/97 al Consiliului din 10 ianuarie 1997 de extindere a taxei antidumping definitive, instituită prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 asupra bicicletelor originare din Republica Populară Chineză, la importurile de anumite piese pentru biciclete originare din Republica Populară Chineză și de percepere a taxei extinse aplicate importurilor respective înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 703/96 (JO L 16, p. 55).

5        Regulamentul (CE) nr. 88/97 al Comisiei din 20 ianuarie 1997 privind autorizarea scutirii importurilor de anumite piese pentru biciclete originare din Republica Populară Chineză în ceea ce privește extinderea, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 71/97 al Consiliului, a taxei antidumping instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 al Consiliului (JO L 17, p. 17, denumit în continuare „Regulamentul privind autorizarea scutirii”) cuprinde orientări precise destinate părților interesate în ceea ce privește funcționarea sistemului de scutire de taxa antidumping.

6        Articolul 14 din acest regulament, intitulat „Scutire sub rezerva controlului destinației speciale”, prevede:

„Atunci când importurile de piese esențiale pentru biciclete sunt declarate pentru punerea în liberă circulație de către o altă persoană decât partea scutită începând cu data intrării în vigoare a Regulamentului [nr. 71/97], acestea sunt scutite de aplicarea taxei extinse dacă sunt declarate în conformitate cu structura Taric care figurează în anexa III, sub rezerva îndeplinirii condițiilor enunțate la articolul 82 din [Codul vamal] și la articolele 291-304 din Regulamentul [de punere în aplicare], care se aplică mutatis mutandis, și atunci când:

(a)      piesele esențiale pentru biciclete sunt livrate unei părți scutite în temeiul articolelor 7 sau 12

sau

(b)      piesele esențiale pentru biciclete sunt livrate altui titular al unei autorizații, în sensul articolului 291 din Regulamentul [de punere în aplicare]

sau

(c)      atunci când, lunar, mai puțin de 300 de unități pe tip de piese esențiale pentru biciclete sunt fie declarate pentru punerea în liberă circulație de către o parte, fie livrate către aceasta. Numărul de piese care sunt declarate de o parte sau care sunt livrate acesteia se calculează prin raportare la numărul de piese declarate sau livrate tuturor părților care sunt asociate părții respective sau care au încheiat angajamente de compensare cu aceasta.”

7        Articolul 82 alineatul (1) din Codul vamal prevede:

„Atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulație cu taxe la import reduse sau zero pe motivul destinației lor [speciale], acestea rămân sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală se încheie atunci când condițiile prevăzute pentru acordarea unei astfel de taxe reduse sau zero încetează a mai fi aplicate, în cazul în care mărfurile sunt exportate sau distruse sau utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea taxei reduse sau zero este permisă cu condiția achitării taxelor datorate.”

8        Articolul 204 alineatul (1) din Codul vamal prevede:

„(1)      O datorie vamală la import ia naștere prin:

(a)      neexecutarea uneia dintre obligațiile care rezultă, în privința mărfurilor supuse taxelor la import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate sau

(b)      nerespectarea unei condiții care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a taxelor la import ținând seama de destinația [specială a] mărfurilor,

în alte cazuri decât cele menționate la articolul 203 doar dacă nu se stabilește că acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a regimului de depozitare temporară sau a regimului vamal în cauză.”

9        Versiunea inițială a articolului 212a din Codul vamal a fost introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1997, L 17, p. 1).

10      Considerentul (12) al Regulamentului nr. 82/97 prevede:

„întrucât, atunci când legislația Comunității prevede scutirea sau exonerarea de plata taxelor la import sau la export, o astfel de scutire trebuie să fie aplicabilă în toate cazurile, indiferent de circumstanțele în care a luat naștere datoria; întrucât, în aceste circumstanțe, aplicarea taxei obișnuite nu pare a fi o sancțiune adecvată pentru cazul în care nu au fost respectate regulile de procedură vamală”.

11      Articolul 212a menționat arată:

„Atunci când legislația vamală prevede un tratament tarifar favorabil mărfurilor în temeiul naturii sau destinației lor speciale, o scutire sau o exonerare totală sau parțială de taxe la import sau la export în temeiul articolelor 21, 82, 145 sau 184-187, acest tratament tarifar favorabil, această scutire sau această exonerare se aplică și în cazurile în care a luat naștere o datorie vamală în temeiul articolelor 202-205, 210 sau 211, numai când comportamentul persoanei interesate nu implică manevre dolozive sau neglijență manifestă și face dovada că au fost îndeplinite celelalte condiții de aplicare a tratamentului favorabil, a scutirii sau exonerării.”

12      Articolul 292 din Regulamentul de punere în aplicare prevede:

„(1) Atunci când mărfurile fac obiectul supravegherii vamale pe motivul destinației lor [speciale], acordarea tratamentului tarifar favorabil în conformitate cu articolul 21 din Cod se face pe baza unei autorizații scrise.

Atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulație cu taxe vamale reduse sau zero pe motivul destinației lor [speciale] și, potrivit dispozițiilor în vigoare, mărfurile trebuie să rămână sub supraveghere vamală în conformitate cu articolul 82 din Cod, este necesară o autorizație scrisă în scopul supravegherii vamale pe motivul destinației [speciale].

(2) Cererile trebuie făcute în scris folosind modelul din anexa 67. Autoritățile pot permite reînnoirea sau modificarea autorizației pe baza unei cereri simple în scris.

(3) În împrejurări speciale, autoritățile vamale pot permite ca declarația pentru libera circulație făcută în scris [sau] prin intermediul tehnicii de prelucrare a datelor folosind procedura normală să fie considerată cerere pentru autorizație, cu condiția ca:

–        cererea să [nu implice mai mult de o singură administrație vamală];

–        solicitantul să atribuie mărfurilor numai destinația prevăzută și

–        să se asigure desfășurarea corectă a operațiunilor.

[…]

(5) Atunci când se solicită o autorizație unică, este necesar acordul anterior al autorităților, potrivit următoarei proceduri.

Cererea se prezintă autorităților vamale desemnate pentru locul unde:

–        procedurile contabile ale solicitantului facilitează controalele pe bază de audit și unde se realizează cel puțin o parte dintre operațiunile acoperite de autorizație sau

–        mărfurilor li se atribuie destinația [specială] prevăzută.

Aceste autorități vamale comunică cererea și autorizația provizorie celorlalte autorități vamale interesate, care trebuie să confirme primirea în decurs de 15 zile.

Celelalte autorități vamale interesate anunță orice obiecții în decurs de 30 de zile de la data primirii autorizației provizorii. Atunci când obiecțiile sunt anunțate în perioada de timp prevăzută mai sus și nu se ajunge la niciun acord, cererea se respinge în măsura în care au fost exprimate obiecții.

Autoritățile vamale pot emite autorizația dacă nu primesc obiecții la autorizația provizorie în decurs de 30 de zile.

Autoritățile vamale care emit autorizația trimit un exemplar tuturor autorităților interesate.

(6) Atunci când două sau mai multe administrații vamale cad de acord cu privire la criteriile și condițiile pentru acordarea autorizației unice, respectivele administrații pot, de asemenea, cădea de acord să înlocuiască consultația anterioară cu o notificare simplă. O astfel de notificare este întotdeauna suficientă la reînnoirea sau revocarea unei autorizații unice.”

 Dreptul național

13      În temeiul articolului 292 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare, utilizarea acestei autorizații simplificate este supusă unor condiții suplimentare în Regatul Unit, definite în Tariful integrat al Regatului Unit (UK Tariff). În special, în volumul 3 din anexa E2 la acesta se prevede:

„940069

1.      Mărfuri vizate: mărfurile importate în regim de procedură simplificată cu destinație specială, la taxă redusă sau zero, cu condiția ca acestea să fie afectate destinației prevăzute în Comunitatea Europeană […]

[…]

9.      Note

[…]

9.2      Implică exclusiv vama britanică

[…]

9.5      Acest cod de regim vamal trebuie utilizat exclusiv pentru avioane civile, motoare de avioane și în situații «unice». Nu poate fi utilizat ca mijloc obișnuit de import.”

14      Tariful integrat al Regatului Unit, care este actualizat de mai multe ori pe an, poate fi consultat gratuit în birourile administrației fiscale și vamale a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și în anumite biblioteci publice, extrase relevante fiind furnizate în mod gratuit, la cerere, de către administrație. Acesta nu este disponibil gratuit pe internet, însă poate fi obținut de la administrație prin intermediul unui abonament anual.

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

15      Isaac este o societate de drept britanic care are o filială în Germania. Aceasta dispune de un birou și de un antrepozit în Regatul Unit, precum și de un antrepozit și de un centru de distribuție în Germania. Aceasta are cinci angajați în Regatul Unit care îndeplinesc sarcini referitoare la importuri și dispune de personal suplimentar în Germania, unde își desfășoară operațiunile de marketing și de vânzare.

16      Obiectul de activitate principal al Isaac este importul de piese pentru biciclete originare din China. Toate aceste piese sunt mai întâi importate în Regatul Unit, după care sunt imediat transmise spre centrul de distribuție din Germania.

17      Toate piesele pentru biciclete importate de Isaac erau „piese esențiale pentru biciclete” în sensul aplicării Regulamentului nr. 2474/93 și a Regulamentului privind autorizarea scutirii în ceea ce privește extinderea prevăzută prin Regulamentul nr. 71/97.

18      Între 18 noiembrie 2003 și 11 aprilie 2005, Isaac a efectuat 33 de importuri de cadre pentru biciclete pe care le‑a declarat în vederea punerii în liberă circulație sub regimul controlului destinației speciale, prin intermediul codului de regim vamal 940069, pentru a obține o exceptare de la plata taxei antidumping în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii. În ceea ce privește cele 33 de importuri care fac obiectul prezentului litigiu, Isaac a importat mai puțin de 300 de unități lunar în perioada de referință.

19      În perioada în care a efectuat aceste 33 de importuri, Isaac nu citise și nu luase la cunoștință în vreun alt mod de dispozițiile relevante ale Codului vamal, ale Regulamentului de punere în aplicare sau ale Regulamentului privind autorizarea scutirii. Isaac angajase un agent de import renumit pentru a se ocupa de formalitățile de import.

20      Isaac nu deținea o autorizație de destinație specială în vederea aplicării articolului 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii, însă considera că poate să utilizeze autorizația simplificată prevăzută la articolul 292 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare.

21      În acea perioadă, Isaac nu s‑a informat la autoritățile fiscale în legătură cu utilizarea procedurii de autorizare simplificate.

22      Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs au ajuns la concluzia că Isaac nu deținea autorizația necesară pentru a beneficia de scutirea de taxa antidumping în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii și au solicitat recuperarea ulterioară a sumei de 161 120,76 GBP cu titlu de taxe vamale și a sumei de 28 196,13 GBP cu titlu de taxă pe valoarea adăugată.

23      La 18 aprilie 2006, Isaac a introdus o cerere de autorizare în temeiul articolului 292 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare. Această autorizație i‑a fost acordată cu efect retroactiv de maximum un an în temeiul articolului 294 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare. Prin urmare, nu s‑a solicitat nicio recuperare ulterioară pentru importurile efectuate după 18 aprilie 2005.

24      Sesizat cu o acțiune formulată de Isaac, VAT and Duties Tribunal a declarat că, deși nu a avut o autorizație de destinație specială valabilă și nu a avut dreptul să utilizeze procedura simplificată, Isaac a putut beneficia de scutire în temeiul articolului 212a din Codul vamal, întrucât nu a făcut dovada unei neglijențe manifeste atunci când a considerat că procedura simplificată putea să se aplice. Autoritățile vamale au formulat apel împotriva acestei decizii.

25      În aceste condiții, High Court of Justice (England and Wales), Chancery Division, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      În împrejurări precum cele din prezenta cauză, în care un importator este stabilit și desfășoară activități în două state membre și importă mărfuri într‑un stat membru pentru a le transporta imediat către al doilea stat membru, autorizația de destinație specială solicitată pentru obținerea unei scutiri de plata taxei antidumping în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul [privind autorizarea scutirii] implică mai mult de o singură administrație vamală, în scopul aplicării articolului 292 alineatul (3) din Regulamentul [de punere în aplicare]?

2)      În împrejurări precum cele din prezenta cauză, în care un importator nu a obținut autorizația necesară pentru a putea utiliza procedura privind destinația specială prevăzută la articolul 14 litera (c) din Regulamentul [privind autorizarea scutirii], scutirea de plata taxei antidumping poate totuși să se aplice în temeiul articolului 212a din [Codul vamal]?

3)      Dacă răspunsul la a doua întrebare este afirmativ, în aprecierea faptului dacă un comerciant aflat într‑o situație precum aceea în care se află Isaac a dat dovadă de neglijență evidentă,

a)      Dispozițiile articolului 14 litera (c) din Regulamentul [privind autorizarea scutirii] și ale articolului 292 alineatul (3) din Regulamentul [de punere în aplicare] sunt suficient de clare astfel încât să fie necesar să se considere că un comerciant care nu a realizat, prin consultarea Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, că nu putea utiliza autorizația simplificată din cauza implicării a mai mult de o singură administrație vamală a dat dovadă de o neglijență evidentă?

b)      În subsidiar, dacă dispozițiile relevante sunt considerate complexe, comerciantul ar avea obligația ca, înainte de a efectua importurile, să solicite clarificări din partea autorităților fiscale? Răspunsul la această întrebare depinde de faptul dacă comerciantul, în mod subiectiv, însă eronat, a ajuns la concluzia că dispozițiile relevante sunt clare?

c)      Cum trebuie să fie calificată experiența unui comerciant aflat într‑o situație precum aceea în care se află Isaac, a cărui activitate principală constă în importul de piese pentru biciclete din China, care are cinci angajați care se ocupă de importuri și care a efectuat 33 de importuri similare într‑o perioadă de 16 luni? Mai precis, un asemenea comerciant trebuie considerat experimentat?

d)      Atunci când verifică dacă un comerciant aflat într‑o situație precum aceea în care se află Isaac a dat dovadă de o neglijență evidentă, autoritățile fiscale ale unui stat membru se pot întemeia pe un act normativ publicat, precum Tariful integrat al Regatului Unit, care, deși este disponibil spre consultare în mod gratuit la anumite birouri ale autorităților fiscale și la biblioteci publice, pe internet nu este disponibil decât în schimbul plății unui abonament anual?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

26      Prima întrebare preliminară se referă la expresia „cererea să [nu implice mai mult de o singură administrație vamală]” care figurează la articolul 292 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare.

27      Prin intermediul acestei întrebări, instanța de trimitere solicită Curții, în esență, să stabilească dacă procedura prevăzută la dispoziția menționată poate servi drept autorizație unui importator care este stabilit și desfășoară activități în două state membre și care importă mărfuri în primul stat membru pentru a le transporta imediat către al doilea stat membru, astfel încât să beneficieze de o scutire de taxa antidumping în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii.

28      Articolul 292 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare prevede că acordarea tratamentului tarifar favorabil se face pe baza unei autorizații scrise atunci când mărfurile fac obiectul supravegherii vamale pe motivul destinației lor speciale.

29      Prin derogare de la această dispoziție, alineatul (3) al articolului menționat permite, „în împrejurări speciale”, ca autoritățile vamale să poată accepta ca declarația pentru libera circulație să fie considerată cerere pentru autorizație.

30      Această posibilitate presupune, printre altele, astfel cum rezultă de la prima liniuță a acestei dispoziții, ca „cererea să [nu implice mai mult de o singură administrație vamală]”.

31      Pentru a determina dacă, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, este implicată mai mult de o singură administrație vamală în sensul articolului 292 alineatul (3) prima liniuță din Regulamentul de punere în aplicare, trebuie să se țină seama de contextul în care se plasează autorizația care poate fi acordată în temeiul acestei dispoziții.

32      În această privință, trebuie amintit de la bun început că articolul 14 din Regulamentul privind autorizarea scutirii, care prevede scutiri de plata taxelor antidumping în anumite situații, este intitulat „Scutiri sub rezerva controlului destinației speciale”.

33      În plus, scutirea „de minimis”, în temeiul articolului 14 litera (c) din regulamentul menționat, în discuție în acțiunea principală, presupune că sunt vizate „lunar, mai puțin de 300 de unități”. Această dispoziție precizează că acest număr „se calculează prin raportare la numărul de piese [de biciclete] declarate sau livrate tuturor părților care sunt asociate părții respective sau care au încheiat angajamente de compensare cu aceasta”.

34      Referitor la procedura care trebuie urmată în temeiul articolului 292 din Regulamentul de punere în aplicare, din acest cadru normativ rezultă că această procedură trebuie să garanteze un control efectiv al condițiilor la care este supusă scutirea în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii. În această privință, trebuie subliniat în special că această dispoziție prevede o limită cantitativă lunară și precizează că numărul de unități se calculează luându‑se în considerare toate părțile care sunt asociate sau care au încheiat angajamente de compensare cu importatorul sau cu declarantul.

35      Or, într‑o situație precum cea din acțiunea principală, în care importatorul este stabilit și desfășoară activități în două state membre și importă mărfuri în primul stat membru pentru a le transporta imediat către al doilea stat membru, întrucât procedura simplificată presupune că este implicată doar o singură autoritate vamală, nu este de natură să garanteze un control efectiv al condițiilor care rezultă de la articolul 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii.

36      Într‑adevăr, astfel cum susțin guvernul Regatului Unit și Comisia Comunităților Europene, limita cantitativă nu poate fi controlată în mod satisfăcător doar de administrația vamală din Regatul Unit. Pe de o parte, limitele cantitative ar putea fi ușor eludate prin importuri efectuate atât în Regatul Unit, cât și în Germania. Pe de altă parte, controlul destinației speciale trebuie efectuat, în temeiul articolului 82 alineatul (1) din Codul vamal, pe parcursul întregii perioade de referință, adică o lună, pentru a verifica dacă limita cantitativă, și anume mai puțin de 300 de unități lunar, este respectată. Or, atunci când mărfurile sunt expediate imediat către un al doilea stat membru, autoritățile vamale ale primului stat membru nu sunt capabile să controleze singure respectarea acestei limite, ci depind de colaborarea autorităților celuilalt stat membru, astfel încât este implicată în mod obligatoriu mai mult de o singură autoritate vamală.

37      Având în vedere considerațiile de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare că procedura prevăzută la articolul 292 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nu poate servi drept autorizație unui importator care este stabilit și desfășoară activități în două state membre și care importă mărfuri în primul stat membru pentru a le transporta imediat către al doilea stat membru, astfel încât să beneficieze de o scutire de taxa antidumping în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii.

 Cu privire la a doua și la a treia întrebare

38      Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită Curții, în esență, să stabilească dacă articolul 212a din Codul vamal autorizează acordarea unei scutiri de taxe antidumping unui importator care nu dispunea de autorizația necesară pentru a beneficia de scutirea de asemenea taxe în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii, deși îndeplinea condițiile materiale prin respectarea limitei cantitative.

39      Potrivit articolului 212a din Codul vamal, tratamentul favorabil prevăzut de reglementarea vamală se aplică și în cazurile în care datoria vamală a luat naștere în temeiul articolelor 202-205, atunci când comportamentul persoanei interesate nu implică manevre dolozive sau neglijență manifestă, iar aceasta din urmă face dovada că au fost îndeplinite „celelalte condiții de aplicare” a tratamentului favorabil.

40      Întrucât instanța de trimitere a plecat de la premisa că datoria vamală, în speță taxele antidumping, a luat naștere în temeiul articolului 204 din Codul vamal, iar scutirea de asemenea taxe trebuie considerată „tratament tarifar favorabil”, în sensul articolului 212a din Codul vamal, trebuie să se stabilească, prin urmare, dacă împrejurarea că Isaac respecta limita cantitativă este suficientă pentru a se concluziona că „celelalte condiții de aplicare”, în sensul acestei din urmă dispoziții, erau îndeplinite.

41      Pe de o parte, articolul 14 din Regulamentul privind autorizarea scutirii, adoptat de legiuitor la puțin timp după Regulamentul nr. 82/97, prin care s‑a inserat articolul 212a în Codul vamal, face trimitere expresă la condițiile enunțate la articolele 291-304 din Regulamentul de punere în aplicare, prevăzându‑se acordarea scutirii de taxele antidumping în cauză sub rezerva îndeplinirii acestora. Printre aceste condiții se numără cea referitoare la eliberarea unei autorizații prealabile, enunțată la articolul 292 din Regulamentul de punere în aplicare.

42      În aceste condiții, trebuie să se constate că legiuitorul a condiționat în mod explicit și specific acordarea beneficiului scutirii de eliberarea unei asemenea autorizații. Or, a aplica articolul 212a din Codul vamal într‑un caz precum cel din acțiunea principală considerând că simpla împrejurare că importatorul a respectat condiția limitei cantitative care rezultă din articolul 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii ar fi suficientă pentru a concluziona că „celelalte condiții de aplicare” sunt întrunite ar însemna să nu se țină seama de impunerea acestei condiții a unei autorizări prealabile. Or, având în vedere că articolul menționat prevede o exceptare de taxele antidumping și că acesta este, prin urmare, de strictă interpretare (a se vedea prin analogie, referitor la interpretarea articolului 239 din Codul vamal, Hotărârea din 11 noiembrie 1999, Söhl & Söhlke, C‑48/98, Rec., p. I‑7877, punctul 52), trebuie să se țină seama și de această condiție în vederea interpretării articolului 212a din Codul vamal.

43      Pe de altă parte, trebuie arătat că autorizația prealabilă menționată anterior prezintă o importanță aparte în contextul regimului stabilit prin Regulamentul privind autorizarea scutirii în măsura în care acesta permite autorităților vamale să verifice la momentul faptelor dacă sunt întrunite toate cerințele referitoare la scutirea de taxele antidumping în cauză.

44      Prin urmare, aplicarea articolului 212a din Codul vamal nu poate, în aceste condiții, să conducă la rezultatul ca o asemenea scutire de taxele antidumping, care este supusă, în temeiul articolului 14 din Regulamentul privind autorizarea scutirii coroborat cu articolul 292 din Regulamentul de punere în aplicare, unor condiții procedurale, să poată fi acordată chiar și în lipsa respectării acestor condiții.

45      Având în vedere considerațiile de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 212a din Codul vamal nu autorizează acordarea unei scutiri de taxe antidumping unui importator care nu dispune de autorizația prealabilă pentru a beneficia de scutirea de asemenea taxe în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul privind autorizarea scutirii.

46      Având în vedere răspunsul la a doua întrebare, nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

47      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

1)      Procedura prevăzută la articolul 292 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1602/2000 al Comisiei din 24 iulie 2000, nu poate servi drept autorizație unui importator care este stabilit și desfășoară activități în două state membre și care importă mărfuri în primul stat membru pentru a le transporta imediat către al doilea stat membru, astfel încât să beneficieze de o scutire de taxa antidumping în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 88/97 al Comisiei din 20 ianuarie 1997 privind autorizarea scutirii importurilor de anumite piese pentru biciclete originare din Republica Populară Chineză în ceea ce privește extinderea, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 71/97 al Consiliului, a taxei antidumping instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 al Consiliului.

2)      Articolul 212a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000, nu autorizează acordarea unei scutiri de taxe antidumping unui importator care nu dispune de autorizația prealabilă pentru a beneficia de scutirea de asemenea taxe în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97.

Semnături

---

* Limba de procedură: engleza.