Cauzele conexate C‑105/09 și C‑110/09

Terre wallonne ASBL

și

Inter‑Environnement Wallonie ASBL

împotriva

Région wallonne

[cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Conseil d’État (Belgia)]

„Directiva 2001/42/CE – Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului – Directiva 91/676/CEE – Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole – Programe de acțiune privind zonele vulnerabile”

Sumarul hotărârii

Mediu – Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului – Directiva 2001/42 – Plan și program – Noțiune

[Directiva 2001/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (a) și art. 3 alin. (2) lit. (a); Directiva 85/337 a Consiliului, anexele I și II, și Directiva 91/676 a Consiliului, art. 5 alin. (1)]

Un program de acțiune adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/676 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole este în principiu un plan sau un program avut în vedere la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului în măsura în care constituie un plan sau un program în sensul articolului 2 litera (a) din această din urmă directivă și conține măsuri a căror respectare condiționează furnizarea autorizației care poate fi acordată pentru realizarea proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 85/337 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11.

(a se vedea punctul 55 și dispozitivul)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

17 iunie 2010(*)

„Directiva 2001/42/CE – Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului – Directiva 91/676/CEE – Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole – Programe de acțiune privind zonele vulnerabile”

În cauzele conexate C‑105/09 și C‑110/09,

având ca obiect cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 234 CE de Conseil d’État (Belgia), prin deciziile din 11 martie 2009, primite de Curte la 20 și la 23 martie 2009, în procedurile

Terre wallonne ASBL (C‑105/09),

Inter‑Environnement Wallonie ASBL (C‑110/09)

împotriva

Région wallonne,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul J.‑C. Bonichot, președinte de cameră, doamna C. Toader (raportor), domnii K. Schiemann, P. Kūris, și L. Bay Larsen, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: doamna R. Șereș, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 21 ianuarie 2010,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Inter‑Environnement Wallonie ASBL, de J. Sambon, avocat;

–        pentru Région wallonne, de A. Gillain, avocat;

–        pentru guvernul belgian, de domnul T. Materne, precum și de doamna C. Pochet, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek, în calitate de agent;

–        pentru Comisia Europeană, de doamna S. Pardo Quintillán și de domnul J.‑B. Laignelot, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 4 martie 2010,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolului 3 din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135).

2        Aceste cereri au fost formulate în cadrul a două litigii între Terre wallonne ASBL și Inter‑Environnement Wallonie ASBL, pe de o parte, și Région wallonne, pe de altă parte, având ca obiect anularea Decretului din 15 februarie 2007 al guvernului valon privind modificarea cărții II din Codul mediului (Code de l’environnement) care constituie Codul apelor (Code de l’eau) în ceea ce privește gestionarea durabilă a azotului în agricultură (Moniteur belge din 7 martie 2007, p. 11118, denumit în continuare „decretul atacat”).

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

 Directiva 91/676/CEE

3        Articolul 1 din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 81) prevede:

„Obiectivul prezentei directive este de:

–        a reduce poluarea apelor provocată sau indusă de nitrații proveniți din surse agricole;

–        a preveni orice nouă poluare de acest tip.”

4        Articolul 3 alineatele (1) și (2) din această directivă prevede:

„(1)      Apele afectate de poluare și cele care ar putea fi afectate, dacă nu se iau măsurile prevăzute la articolul 5, sunt definite de statele membre în funcție de criteriile fixate la anexa I.

(2)      În termen de doi ani de la data notificării prezentei directive, statele membre desemnează ca zone vulnerabile toate zonele cunoscute de pe teritoriul lor care alimentează apele definite în conformitate cu alineatul (1) și care contribuie la poluare. Statele membre notifică această desemnare inițială Comisiei în termen de șase luni.”

5        Articolul 4 din directiva menționată are următorul conținut:

„(1)      În scopul asigurării, pentru toate apele, a unui nivel general de protecție împotriva poluării, statele membre, în termen de doi ani de la notificarea prezentei directive:

(a)      stabilesc un sau niște coduri de bună practică agricolă, care vor fi puse în aplicare în mod voluntar de către agricultori și care trebuie să cuprindă cel puțin elementele enumerate la punctul A din anexa II;

[…]”

6        În temeiul articolului 5 din aceeași directivă:

„(1)      Statele membre stabilesc programe de acțiune având drept obiect zonele vulnerabile desemnate, în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 1 și în termen de doi ani de la desemnarea inițială prevăzută la articolul 3 alineatul (2) sau de un an după fiecare nouă desemnare prevăzută la articolul 3 alineatul (4).

(2)      Un program de acțiune poate avea drept obiect toate zonele vulnerabile situate pe teritoriul unui stat membru sau, dacă acest stat consideră potrivit, se pot întocmi programe diferite pentru diverse zone sau părți de zone vulnerabile.

(3)      Programele de acțiune țin seama de:

(a)      datele științifice și tehnice disponibile privind în principal cantitățile respective de azot de origine agricolă sau provenind din alte surse;

(b)      condițiile de mediu din regiunile în cauză ale statului membru respectiv.

(4)      Programele de acțiune se pun în practică într‑un termen de patru ani de la elaborarea lor și conțin următoarele măsuri obligatorii:

(a)      măsurile prevăzute la anexa III;

(b)      măsurile pe care statele membre le‑au adoptat în codul sau codurile de bună practică agricolă elaborat(e) în conformitate cu articolul 4, cu excepția acelora care au fost înlocuite cu măsurile enunțate la anexa III.

(5)      În afară de aceasta, statele membre iau, în cadrul programelor de acțiune, toate măsurile suplimentare sau acțiunile consolidate pe care le consideră necesare, dacă se dovedește, de la început sau în baza experienței dobândite la punerea în aplicare a programelor de acțiune, că măsurile prevăzute la alineatul (4) nu vor fi suficiente pentru a atinge obiectivele definite la articolul 1. La alegerea acestor măsuri sau acțiuni, statele membre țin seama de eficacitatea și de costul lor în raport cu alte măsuri preventive care ar putea fi adoptate.

[…]”

7        Anexa III la Directiva 91/676, intitulată „Măsurile care trebuie incluse în programele de acțiune în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) litera (a)”, prevede:

„(1)      Măsurile cuprind reguli privind:

[…]

(2)      capacitatea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice; aceasta trebuie să fie mai mare decât capacitatea necesară stocării în timpul celei mai lungi din perioadele de interzicere de împrăștiere în zona vulnerabilă, exceptând cazul în care se poate demonstra autorității competente că volumul efluenților de la complexe zootehnice care depășește capacitatea de stocare reală se va evacua într‑un mod inofensiv pentru mediu;

[…]”

 Directiva 2001/42

8        Articolul 2 din Directiva 2001/42 prevede:

„În sensul prezentei directive:

(a)      «planuri și programe» înseamnă planuri și programe, inclusiv cele cofinanțate de Comunitatea Europeană, precum și modificările lor:

–        elaborate și/sau adoptate de o autoritate la nivel național, regional sau local sau elaborate de o autoritate în vederea adoptării, printr‑o procedură legislativă, de către parlament sau guvern și

–        impuse prin acte cu putere de lege sau acte administrative;

(b)      «evaluare ecologică» înseamnă elaborarea unui raport privind efectele asupra mediului, realizarea consultărilor, luarea în considerație a raportului de mediu și a rezultatelor consultărilor în luarea deciziilor și furnizarea de informații privind decizia, în conformitate cu articolele 4-9;

[…]”

9        Potrivit articolului 3 din aceeași directivă:

„(1)      O evaluare ecologică, în conformitate cu articolele 4-9, se realizează pentru planurile și programele prevăzute la alineatele (2)-(4) care pot avea efecte semnificative asupra mediului

(2)      Sub rezerva alineatului (3), o evaluare ecologică se realizează pentru toate planurile și programele:

(a)      care sunt elaborate pentru agricultură, silvicultură, pescuit, energie, industrie, transport, gestionarea deșeurilor, gestionarea apei, telecomunicații, turism, planificare urbană și rurală sau utilizarea terenului și care definesc cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor enumerate în anexele I și II din Directiva 85/337/CEE va putea fi autorizată în viitor;

(b)      pentru care, având în vedere efectele probabile asupra împrejurimilor, este necesară o evaluare ecologică în temeiul articolelor 6 și 7 din Directiva 92/43/CEE.

(3)      Planurile și programele prevăzute la alineatul (2) care stabilesc utilizarea unor zone mici la nivel local și modificări minore ale planurilor și programelor menționate la alineatul (2) necesită o evaluare ecologică numai în cazul în care statele membre stabilesc că pot avea efecte semnificative asupra mediului.

(4)      [În ceea ce privește] planurile și programele, altele decât cele prevăzute la alineatul (2), care definesc cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor poate fi autorizată în viitor, statele membre stabilesc dacă [acestea] pot avea efecte semnificative asupra mediului.

(5)      Statele membre stabilesc dacă planurile sau programele prevăzute la alineatele (3) și (4) pot avea efecte semnificative asupra mediului fie printr‑o examinare a fiecărui caz, fie prin specificarea tipurilor de planuri și programe, fie prin ambele abordări. În acest scop, statele membre țin seama în toate cazurile de criteriile specifice descrise în anexa II, pentru a se asigura că planurile și programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului sunt cuprinse în prezenta directivă.

[...]”

 Directiva 85/337/CEE

10      Articolul 1 alineatul (2) din Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 (JO L 73, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 254, denumită în continuare „Directiva 85/337”), prevede:

„În sensul prezentei directive:

«proiect» înseamnă:

–        executarea lucrărilor de construcții sau a altor instalații sau scheme;

–        alte intervenții în mediul natural și asupra peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale;

[…]”

11      În temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 85/337, proiectele enumerate în anexa I se supun unei evaluări a efectelor lor asupra mediului.

12      Potrivit articolului 8 din directiva menționată:

„Rezultatele consultărilor și informațiile adunate în temeiul articolelor 5, 6 și 7 trebuie luate în considerare în cadrul procedurii de autorizare.”

13      Anexa I la Directiva 85/337, intitulată „Proiecte care intră sub incidența articolului 4 alineatul (1)”, prevede:

„[…]

17.      Exploatații de creștere intensivă a păsărilor de curte și a porcinelor cu o capacitate care poate primi mai mult de:

(a)      85 000 de pui maturi, respectiv 60 000 de găini;

(b)      3 000 de porci de producție (cu o greutate mai mare de 30 kg) sau

(c)      900 de scroafe.

[…]”

14      Anexa II la această directivă, intitulată „Proiecte care intră sub incidența articolului 4 alineatul (2)”, menționează:

„1.       Agricultura, silvicultura și acvacultura

[…]

(b)      proiecte pentru folosirea terenului necultivat sau a suprafețelor seminaturale în scopul exploatării agricole intensive;

[…]

(e)      instalații de creștere intensivă a animalelor de fermă (proiecte neincluse în anexa I);

[…]”

 Directiva 2003/35/CEE

15      Considerentul (10) al Directivei 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 8) prevede:

„Ar trebui să se prevadă dispoziții pentru anumite directive din domeniul mediului care le impun statelor membre să prezinte planuri și programe privind mediul, dar care nu conțin suficiente dispoziții privind participarea publicului, astfel încât să se asigure o participare a publicului în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Aarhus [privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, încheiată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201, denumită în continuare «Convenția de la Aarhus»)], în special cu articolul 7. Alte acte din legislația comunitară relevantă prevăd deja participarea publicului la elaborarea planurilor și a programelor și, în viitor, criterii de participare a publicului în conformitate cu Convenția de la Aarhus vor fi incluse în legislația relevantă chiar de la început.”

16      Articolul 2 din această directivă, intitulat „Participarea publicului la planuri și programe”, prevede la alineatele (2) și (5):

„(2)      Statele membre se asigură că publicul beneficiază de la început de șanse efective de participare la pregătirea și modificarea sau revizuirea planurilor sau a programelor care urmează să fie elaborate în conformitate cu dispozițiile din anexa I.

[...]

(5)      Prezentul articol nu se aplică planurilor și programelor prevăzute în anexa I pentru care se realizează o procedură de participare a publicului în conformitate cu [Directiva 2001/42] sau cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a cadrului comunitar de acțiune în domeniul strategiei apelor.”

17      Anexa I la Directiva 2003/35, intitulată „Dispoziții privind elaborarea planurilor și a programelor menționate la articolul 2”, prevede:

„[…]

(c)      Articolul 5 alineatul (1) din [Directiva 91/676].

[…]”

 Dreptul național

18      Directiva 2001/42 a fost transpusă în dreptul regiunii valone prin articolul D. 52 și următoarele din cartea I din Codul mediului (Moniteur belge din 9 iulie 2004, p. 54654).

19      Articolul D. 53 din acest cod prevede:

„1.      O evaluare a efectelor planurilor și programelor asupra mediului este efectuată, în conformitate cu articolele 52-61, pentru planurile și programele, precum și pentru modificările acestora, care figurează în lista I ce este întocmită de guvern, care:

1°      sunt elaborate pentru agricultură, silvicultură, pescuit, energie, industrie, transport, gestionarea deșeurilor, gestionarea apei, soluri, telecomunicații, turism și care definesc cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor enumerate în lista întocmită în temeiul articolului 66 [alineatul] 2 va putea fi autorizată în viitor;

2°      sunt supuse unei evaluări în temeiul articolului 29 din Legea din 12 iulie 1973 privind protecția naturii.

[…]

3.       În temeiul prezentului capitol, guvernul poate supune unei evaluări ecologice planurile sau programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului și care nu sunt prevăzute de un decret, de un act cu putere de lege sau de un act administrativ.

[…]”

20      Articolul R. 47 din codul respectiv prevede:

„Lista planurilor și a programelor prevăzută la articolul 53 alineatul [1] din partea ce cuprinde decretele de aplicare este stabilită în anexa V.”

21      Respectiva anexă V, introdusă prin Decretul guvernului valon din 17 martie 2005 privind cartea I din Codul mediului (Moniteur belge din 4 mai 2005, p. 21184), conține printre altele programul de acțiune pentru calitatea aerului, programul de acțiune pentru calitatea solurilor și programul de acțiune pentru protecția naturii. Totuși, această anexă nu include programul de acțiune pentru gestionarea azotului în agricultură în zonele vulnerabile, care a fost instituit inițial în dreptul regiunii valone printr‑un decret din 10 octombrie 2002.

22      În ceea ce privește, în mod specific, acest din urmă program de acțiune, dispozițiile relevante din dreptul regiunii valone în prezent în vigoare se regăsesc în decretul atacat.

23      Decretul respectiv stabilește condițiile aplicabile gestionării azotului în agricultură pe întreg teritoriul regiunii valone. Acesta se ocupă de asemenea de gestionarea azotului în zonele vulnerabile, în privința cărora constituie programul de acțiune prevăzut la articolul 5 din Directiva 91/676. Zonele vulnerabile reprezintă 42 % din teritoriul regiunii menționate și 54 % din suprafața agricolă utilă a acesteia.

24      Capitolul IV din decretul atacat cuprinde o secțiune 3 intitulată „Condiții aplicabile gestionării azotului în agricultură pe întreg teritoriul regiunii valone”. Această secțiune cuprinde, pe de o parte, subsecțiunile 1-5 care se aplică pe întreg teritoriul acestei regiuni, inclusiv în zonele vulnerabile, și subsecțiunile 6 și 7 care se aplică exclusiv zonelor vulnerabile. Toate aceste subsecțiuni formează programul de acțiune prevăzut la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 91/676.

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

25      Prin Hotărârea din 22 septembrie 2005, Comisia/Belgia (C‑221/03, Rec., p. I‑8307), Curtea a constatat că prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a măsurilor necesare pentru a pune în aplicare în mod complet și corect Directiva 91/676, Regatul Belgiei nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

26      Pentru a pune în aplicare respectiva hotărâre, guvernul valon a adoptat, în temeiul articolului 5 din Directiva 91/676, decretul atacat. Acest decret aduce modificări cărții II din Codul mediului, care constituie Codul apelor, în ceea ce privește gestionarea durabilă a azotului în agricultură.

27      Terre Wallonne ASBL și Inter‑Environnement Wallonie ASBL au solicitat Conseil d’État anularea decretului menționat, invocând, printre altele, că programul pe care acesta îl conține nu a făcut obiectul unei evaluări ecologice în conformitate cu Directiva 2001/42.

28      Guvernul valon a susținut că programul de gestionare a azotului în agricultură nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2001/42.

29      Instanța de trimitere consideră că nu se poate exclude ca programe de acțiune precum cel vizat de Directiva 91/676 să fie planuri sau programe în sensul Directivei 2001/42. Instanța menționată arată, în plus, că nicio dispoziție din dreptul regiunii valone aplicabilă la data adoptării decretului atacat nu supunea planul de gestionare a azotului efectuării unei evaluări a efectelor asupra mediului, că nu s‑a dovedit în mod necesar că această situație este contrară Directivei 2001/42 și că aplicarea corectă a dreptului Uniunii nu se impune atât de evident încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile.

30      Conseil d’État a hotărât, așadar, să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)       Programul de gestionare a azotului privind zonele vulnerabile desemnate a cărui stabilire este prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din [Directiva 91/676] este un plan sau un program avut în vedere la articolul 3 alineatul (2) [litera] (a) din [Directiva 2001/42] care este elaborat pentru agricultură, silvicultură, pescuit, energie, industrie, transport, gestionarea deșeurilor, gestionarea apei, telecomunicații, turism, planificare urbană și rurală sau utilizarea terenurilor și [care] definește cadrul în care va putea fi autorizată în viitor punerea în aplicare a proiectelor enumerate în anexele I și II la [Directiva 85/337]?

2)      Programul de gestionare a azotului privind zonele vulnerabile desemnate a cărui stabilire este prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din [Directiva 91/676] este un plan sau un program avut în vedere la articolul 3 alineatul (2) [litera] (b) din [Directiva 2001/42] pentru care, având în vedere efectele probabile asupra împrejurimilor, este necesară o evaluare în temeiul articolelor 6 și 7 din [Directiva 92/43], în special în cazul în care programul de gestionare a azotului în cauză se aplică tuturor zonelor vulnerabile desemnate din regiunea valonă?

3)      Programul de gestionare a azotului privind zonele vulnerabile desemnate a cărui stabilire este prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din [Directiva 91/676] este un plan sau un program diferit de cele care sunt avute în vedere la articolul 3 alineatul (2) din [Directiva 2001/42], care definește cadrul în care va putea fi autorizată în viitor punerea în aplicare a proiectelor, pentru care statele membre trebuie să determine, în temeiul articolului 3 alineatul (4) [din Directiva 2001/42], dacă pot avea efecte semnificative asupra mediului, potrivit [articolului 3 alineatul (5) din această directivă]?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

31      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, Curții să stabilească dacă un program de gestionare a azotului în agricultură, precum cel în cauză în acțiunea principală, poate constitui un plan sau un program avut în vedere la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42.

32      Trebuie arătat, în prealabil, că obiectivul esențial al Directivei 2001/42, astfel cum reiese din articolul 1 din aceasta, constă în a supune planurile și programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului, cu ocazia elaborării acestora și înainte de adoptarea lor, unei evaluări ecologice.

33      În ipoteza în care Directiva 2001/42 impune o asemenea evaluare ecologică, această directivă stabilește reguli minime privind elaborarea raportului referitor la efectele asupra mediului, punerea în aplicare a procesului de consultare, luarea în considerare a rezultatelor evaluării ecologice, precum și comunicarea de informații privind decizia adoptată la finalizarea evaluării.

34      Pentru a stabili dacă unele programe de acțiune elaborate în aplicarea articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/676 (denumite în continuare „programele de acțiune”) intră în domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42, trebuie să se examineze, în primul rând, dacă programele de acțiune menționate reprezintă „planuri și programe” în sensul articolului 2 litera (a) din această din urmă directivă și, în al doilea rând, dacă acestea îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din respectiva directivă.

 Cu privire la aplicarea articolului 2 din Directiva 2001/42

35      Este necesar să se constate mai întâi că programele de acțiune sunt, pe de o parte, elaborate de o autoritate la nivel național, regional sau local sau sunt elaborate de o autoritate în vederea adoptării lor, printr‑o procedură legislativă, de către parlament sau guvern și că, pe de altă parte, sunt impuse prin acte cu putere de lege sau acte administrative.

36      În continuare, trebuie arătat că Directiva 91/676 impune stabilirea unor astfel de programe de acțiune în toate „zonele vulnerabile” desemnate de statele membre în aplicarea dispozițiilor sale și că aceste programe trebuie să cuprindă măsuri și acțiuni de tipul celor enumerate la articolul 5 din aceasta, destinate să combată poluarea cu nitrați, și a căror punere în aplicare, precum și supraveghere trebuie asigurate de statele membre. De asemenea, autoritățile competente trebuie să reexamineze în mod periodic pertinența măsurilor și a acțiunilor și, eventual, să revizuiască programele de acțiune.

37      Pe de altă parte, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 25-28 din concluzii, o astfel de constatare este susținută de considerentul (10) al Directivei 2003/35, precum și de articolul 2 alineatul (5) și de anexa I la aceasta.

38      În această privință, trebuie amintit că Directiva 2003/35 prevede participarea publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul pentru a alinia legislația Uniunii la Convenția de la Aarhus.

39      Reiese din considerentul (10) al Directivei 2003/35 că anumite acte legislative comunitare cuprindeau deja dispoziții privind participarea publicului la elaborarea unor planuri și a unor programe în conformitate cu Convenția de la Aarhus. În consecință, articolul 2 alineatul (5) din directiva menționată exclude din domeniul de aplicare al acestui articol „planurile și programele” prevăzute în anexa I la respectiva directivă, pentru care astfel de dispoziții fuseseră puse în aplicare în temeiul Directivei 2001/42. Or, printre aceste planuri și programe figurează programele de acțiune avute în vedere la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 91/676.

40      Este adevărat că articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2003/35 a fost adoptat în cadrul dispozițiilor privind participarea publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul. Cu toate acestea, ar fi contradictoriu să se admită că programele de acțiune intră în domeniul de aplicare al articolului 2 din Directiva 2001/42 dacă se referă la dispoziții privind participarea publicului la adoptarea planului sau a programului, dar că aceleași programe de acțiune nu mai intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții dacă se referă la evaluarea efectelor asupra mediului.

41      În sfârșit, trebuie să se precizeze că, deși nu orice măsură legislativă de protecție a apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole constituie un „plan” sau un „program” în sensul Directivei 2001/42, simpla împrejurare că o asemenea măsură este adoptată printr‑o procedură legislativă nu determină excluderea sa din domeniul de aplicare al respectivei directive, cât timp prezintă caracteristicile menționate în cuprinsul punctului 36 din prezenta hotărâre.

42      Rezultă din cele ce precedă că, atât prin caracteristicile pe care le prezintă, cât și prin chiar voința legiuitorului Uniunii, programele de acțiune constituie „planuri” și „programe” în sensul Directivei 2001/42.

 Cu privire la aplicarea articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42

43      Trebuie arătat că, în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42, sunt supuse unei evaluări ecologice sistematice planurile și programele care, pe de o parte, sunt elaborate pentru anumite sectoare și care, pe de altă parte, definesc cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 85/337 va putea fi autorizată în viitor.

44      În ceea ce privește prima condiție prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42, este suficient să se constate că reiese chiar din titlul Directivei 91/676 că programele de acțiune sunt elaborate pentru sectorul agriculturii.

45      Cu privire la cea de a doua condiție, pentru a stabili dacă programele de acțiune definesc cadrul în care punerea în aplicare a unor proiecte enumerate în anexele I și II la Directiva 85/337 va putea fi autorizată în viitor, trebuie să se examineze conținutul și finalitatea acestor programe, ținând seama de întinderea evaluării ecologice a proiectelor, astfel cum este prevăzută în directiva menționată.

46      Astfel, referitor la finalitatea programelor de acțiune, reiese din Directiva 91/676 și în special din considerentele (9)-(11) ale acesteia, din articolele 1 și 3-5, precum și din anexele la această directivă că programele respective implică o examinare globală, la nivelul zonelor vulnerabile, a problemelor de mediu legate de poluarea cu nitrați proveniți din surse agricole și că acestea instituie un sistem organizat care urmărește să asigure un nivel general de protecție împotriva unei asemenea poluări.

47      Caracterul specific al programelor menționate constă în faptul că acestea constituie o abordare globală și coerentă, care are caracterul unei planificări concrete și articulate, acoperind zonele vulnerabile, eventual pe întreg teritoriul, și care se referă la reducerea, precum și la prevenirea poluării cauzate de nitrați proveniți din surse agricole.

48      În ceea ce privește conținutul programelor de acțiune, reiese din articolul 5 din Directiva 91/676 coroborat cu anexa III la aceasta că programele menționate conțin măsuri concrete și obligatorii, care privesc în special perioadele în cursul cărora este interzisă împrăștierea anumitor tipuri de fertilizanți, capacitatea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice, modalitățile de împrăștiere și cantitatea maximă de efluenți de la complexele zootehnice care conțin azot ce poate fi împrăștiată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2005, Comisia/Spania, C‑416/02, Rec., p. I‑7487, punctul 34). Aceste măsuri garantează în special, astfel cum se prevede la punctul 2 din anexa III la Directiva 91/676, că, pentru fiecare exploatație sau complex animalier, cantitatea efluenților împrăștiată anual, inclusiv de către animale însele, nu depășește o cantitate pe hectar ce corespunde cantității de efluenți care conține 170 de kilograme de azot.

49      În ceea ce privește întinderea evaluării ecologice prevăzute de Directiva 85/337, trebuie amintit în prealabil că măsurile care figurează în cadrul programelor de acțiune vizează instalațiile de creștere intensivă a animalelor de fermă enumerate la punctul 17 din anexa I și la punctul 1 litera (e) din anexa II la Directiva 85/337.

50      Trebuie amintit că, în cadrul evaluării ecologice prevăzute de Directiva 85/337, autoritățile naționale trebuie să ia în considerare nu numai efectele directe ale lucrărilor prevăzute, ci și efectele care ar putea fi provocate asupra mediului de utilizarea și de exploatarea instalațiilor rezultate din aceste lucrări (Hotărârea din 28 februarie 2008, Abraham și alții, C‑2/07, Rep., p. I‑1197, punctul 43, și Hotărârea din 25 iulie 2008, Ecologistas en Acción‑CODA, C‑142/07, Rep., p. I‑6097, punctul 39).

51      Mai exact, în ceea ce privește instalațiile destinate creșterii intensive a animalelor de fermă, o astfel de evaluare ecologică trebuie să aibă în vedere efectele instalațiilor menționate asupra calității apei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2005, Comisia/Spania, C‑121/03, Rec., p. I‑7569, punctul 88).

52      Astfel cum a arătat în mod întemeiat avocatul general la punctul 80 din concluzii, articolul 8 din Directiva 85/337 impune ca aspectele de mediu a căror reglementare face obiectul programelor de acțiune să fie luate în considerare la momentul autorizării proiectelor de exploatare a unor asemenea instalații.

53      În plus, trebuie constatat că reiese din cuprinsul articolului 5 alineatul (4) din Directiva 91/676 că programele de acțiune adoptate în aplicarea alineatului (1) al acestui articol trebuie să prevadă un ansamblu de măsuri a căror respectare poate condiționa furnizarea autorizației care poate fi acordată proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 85/337 și pentru definirea cărora Directiva 91/676 conferă statelor membre o anumită marjă de apreciere. Printre acestea se numără, în special, măsurile privind depozitarea efluenților de la complexe zootehnice prevăzute în anexa III la Directiva 91/676 în ceea ce privește proiectele de instalații destinate creșterii intensive a animalelor de fermă enumerate în anexele I și II la Directiva 85/337.

54      Într‑o asemenea situație, a cărei existență în fapt și a cărei întindere în raport cu programul de acțiune în cauză trebuie totuși evaluate de instanța națională, este necesar să se concluzioneze că acest program de acțiune trebuie să fie considerat, în ceea ce privește măsurile menționate, ca stabilind cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 85/337 va putea fi autorizată în viitor în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42.

55      Având în vedere toate considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că un program de acțiune adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/676 este în principiu un plan sau un program avut în vedere la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42 în măsura în care constituie un „plan” sau un „program” în sensul articolului 2 litera (a) din această din urmă directivă și conține măsuri a căror respectare condiționează furnizarea autorizației care poate fi acordată pentru realizarea proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 85/337.

 Cu privire la a doua și la a treia întrebare

56      Având în vedere răspunsul oferit la prima întrebare, trebuie să se constate că, pentru soluționarea litigiului din acțiunea principală, nu este necesar să se statueze asupra aspectului dacă articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/42 impune de asemenea o evaluare a efectelor programelor de acțiune asupra mediului.

57      Prin urmare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

58      Ținând seama de faptul că articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2001/42 se aplică numai în ipoteza în care nu sunt aplicabile dispozițiile alineatului (2) al aceluiași articol, nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

59      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

Un program de acțiune adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole este în principiu un plan sau un program avut în vedere la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului în măsura în care constituie un „plan” sau un „program” în sensul articolului 2 litera (a) din această din urmă directivă și conține măsuri a căror respectare condiționează furnizarea autorizației care poate fi acordată pentru realizarea proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997.

Semnături

---

* Limba de procedură: franceza.