EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62009CA0127

Cauza C-127/09: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 iunie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Nürnberg — Germania) — Coty Prestige Lancaster Group GmbH/Simex Trading AG [Dreptul mărcilor — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 13 alineatul (1) — Directiva 89/104/CEE — Articolul 7 alineatul (1) — Epuizarea drepturilor titularului mărcii — Noțiunea „produs introdus pe piață” — Consimțământul titularului — Flacoane de parfum denumite „testere” puse de titularul unei mărci la dispoziția unui depozitar ce face parte dintr-o rețea de distribuție selectivă]

JO C 209, 31.7.2010, p. 8–9 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

31.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/8


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 iunie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Nürnberg — Germania) — Coty Prestige Lancaster Group GmbH/Simex Trading AG

(Cauza C-127/09) (1)

(Dreptul mărcilor - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 13 alineatul (1) - Directiva 89/104/CEE - Articolul 7 alineatul (1) - Epuizarea drepturilor titularului mărcii - Noțiunea „produs introdus pe piață” - Consimțământul titularului - Flacoane de parfum denumite „testere” puse de titularul unei mărci la dispoziția unui depozitar ce face parte dintr-o rețea de distribuție selectivă)

2010/C 209/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Nürnberg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Coty Prestige Lancaster Group GmbH

Pârâtă: Simex Trading AG

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberlandesgericht Nürnberg — Interpretarea articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) și a articolului 7 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989 L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92) — Epuizarea dreptului conferit de marcă — Interpretarea noțiunii „produs introdus pe piață” — Eșantioane de parfum al căror ambalaj poartă indicația potrivit căreia produsul este destinat unor scopuri publicitare, iar nu vânzării, puse la dispoziția unor distribuitori contractuali, până la noi ordine și fără transferul proprietății

Dispozitivul

În împrejurări precum cele ale cauzei din acțiunea principală, articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară și articolul 7 alineatul (1) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992, trebuie interpretate în sensul că epuizarea drepturilor conferite de marcă are loc numai dacă, potrivit aprecierii care revine instanței de trimitere, se poate concluziona că există un consimțământ expres sau implicit al titularului acesteia în vederea introducerii pe piață în Comunitatea Europeană, respectiv în Spațiul Economic European a produselor în legătură cu care se invocă epuizarea menționată.

În împrejurări precum cele ale cauzei din acțiunea principală, în care livrarea „testerelor de parfum” intermediarilor legați printr-un contract de titularul mărcii pentru a da posibilitatea clienților acestora să le încerce conținutul are loc fără transferul proprietății și cu interzicerea vânzării, în care titularul mărcii poate în orice moment să retragă această marfă și în care prezentarea acesteia se deosebește în mod evident de cea a flacoanelor de parfum care sunt puse în mod obișnuit la dispoziția intermediarilor menționați de titularul mărcii, faptul că aceste testere sunt flacoane de parfum pe care există mențiunile „test” și „vânzarea interzisă” se opune recunoașterii implicite a existenței unui consimțământ al titularului mărcii în vederea introducerii lor pe piață, în lipsa oricărui element probant în sens contrar, fapt a cărui apreciere revine instanței de trimitere.


(1)  JO C 141, 20.6.2009.


Top