1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 9 alineatul (1) litera (a) și a articolului 9 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

2

Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între UDV North America Inc. (denumită în continuare „UDV”), o societate cu sediul în Stamford (Statele Unite), pe de o parte, și Brandtraders NV (denumită în continuare „Brandtraders”), o societate cu sediul în Zeebrugge (Belgia), pe de altă parte, cu privire la utilizarea de către aceasta din urmă a mărcii comunitare Smirnoff Ice, a cărei titulară este UDV.

3

Potrivit dispozițiilor celui de al șaptelea considerent al Regulamentului nr. 40/94:

„[…] protecția conferită de marca comunitară, al cărei scop este în special garantarea funcției inițiale a mărcii, este absolută în caz de identitate între marcă și semn și între produse sau servicii; […] protecția are aceeași valoare în caz de similitudine între marcă și semn și între produse sau servicii; se poate interpreta noțiunea de similitudine în relație cu riscul de confuzie; […] riscul de confuzie a cărui apreciere depinde de numeroși factori și în special de cunoașterea mărcii pe piață, de asocierea care poate fi făcută între semnul folosit sau înregistrat, de gradul de asemănare între marcă și semn și între produsele sau serviciile desemnate constituie condiția specifică a protecției”.

4

Articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94, intitulat „Drepturi conferite de marca comunitară”, prevede:

„(1)   O marcă comunitară conferă titularului său următoarele drepturi exclusive. Titularul este îndreptățit să interzică oricărui terț să folosească, fără acordul său, în comerț:

(2)   În temeiul alineatului (1) pot fi interzise, inter alia, următoarele:

[…]”

5

UDV este titulara mărcii comunitare Smirnoff Ice. Această marcă a fost înregistrată sub numărul 001540913, înregistrarea începând să producă efecte din 6 martie 2000, pentru produse care aparțin clasei 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, clasă ce corespunde descrierii „Băuturi alcoolice, respectiv băuturi spirtoase distilate și lichioruri”.

6

Brandtraders exploatează un site internet (denumit în continuare „site-ul internet”) pe care societățile membre pot insera în mod anonim un anunț în calitate de vânzător sau de cumpărător și pe care acestea pot, tot în mod anonim, să își negocieze tranzacțiile și eventual să ajungă la un acord în conformitate cu condițiile generale care figurează pe acest site.

7

Cele care nu au calitatea de membre pot de asemenea să viziteze site-ul internet, unde pot consulta ofertele și cererile, dar nu le este furnizată nicio informație cu privire la locul în care sunt situate mărfurile sau la prețul care este cerut.

8

În conformitate cu condițiile generale, Brandtraders, de îndată ce este informată cu privire la un acord, încheie un contract de vânzare-cumpărare cu comision cu cumpărătorul, în calitate de comisionar al vânzătorului, așadar în nume propriu, dar în folosul vânzătorului.

9

La 11 decembrie 2001, un vânzător a inserat o ofertă pe site-ul internet pentru mărfuri denumite „Smirnoff Ice/24 btl/30 cl/5%”, cu indicarea cantității disponibile și a faptului că era vorba despre mărfuri cu statutul vamal cunoscut sub denumirea „T 1”, respectiv cel al mărfurilor în tranzit comunitar extern.

10

La 13 decembrie 2001, la cererea UDV, un executor judecătoresc a încheiat un proces-verbal care cuprinde o copie integrală a site-ului internet și, așadar, a ofertei referitoare la mărfurile în discuție, astfel cum este accesibil unei persoane care nu are calitatea de membru.

11

La 19 decembrie 2001, la cererea unilaterală de încetare depusă de UDV, voorzitter van de rechtbank van koophandel te Brussel a impus printr-o ordonanță societății Brandtraders să păstreze mărfurile în cauză în starea în care se aflau, însoțind această interdicție de o penalitate cu titlu cominatoriu de 500 de euro pentru fiecare articol care urma să fie deplasat. Această ordonanță prevedea totodată desemnarea unui expert în vederea descrierii mai detaliate a încălcării susținute.

12

În special pe baza raportului de expertiză, faptele din acțiunea principală au fost stabilite ulterior după cum urmează, astfel cum reiese din decizia de trimitere și din dosar.

13

Ca urmare a ofertei pe care a inserat-o pe site-ul internet, Hillyard Trading Ltd (denumită în continuare „Hillyard”), societate cu sediul în Gibraltar, a încheiat un acord cu Checkprice UK Ltd (denumită în continuare „Checkprice”), societate cu sediul în Norwich (Regatul Unit), privind vânzarea către aceasta din urmă a 3040 de cutii de 24 de sticle de Smirnoff Ice, originare din Cap (Africa de Sud).

14

La 3 septembrie 2001, Brandtraders a încheiat, în nume propriu, dar în folosul societății Hillyard, un contract de vânzare cu Checkprice, care prelua condițiile de vânzare cu privire la care Hillyard și Checkprice se puseseră de acord, și a adresat totodată către Hillyard o scrisoare de confirmare a încheierii acestui contract. Marca Smirnoff Ice figura în respectiva scrisoare de confirmare, dar nu și în contractul de vânzare. În scrisoarea menționată se mai arăta că Brandtraders intervenea în nume propriu, dar în folosul vânzătorului.

15

La 15 octombrie 2001, Brandtraders a trimis societății Checkprice o factură pentru 2846 de cutii cu mărfuri nevămuite, 194 de cutii fiind deteriorate la descărcare. Această factură cuprindea prețul de vânzare, la care se adăuga comisionul pentru Brandtraders. Factura menționa marca Smirnoff Ice.

16

Ca urmare a achitării acestei facturi la 22 octombrie 2001, mărfurile, descărcate în portul Felixstowe (Regatul Unit), au fost puse la dispoziția Checkprice. Ulterior, acestea au fost puse în liberă circulație.

17

La 30 octombrie 2001, după primirea unei note de credit pentru cutiile deteriorate, emisă de Hillyard la 29 octombrie 2001, Brandtraders a achitat factura trimisă de Hillyard la 18 septembrie 2001 pentru mărfurile în cauză. Această factură menționa marca Smirnoff Ice.

18

La 28 decembrie 2001, UDV a citat societatea Brandtraders în cadrul unei acțiuni în încetare la voorzitter van de rechtbank van koophandel te Brussel, în regimul unei cereri de măsuri provizorii.

19

Printr-o ordonanță din 19 aprilie 2002, această acțiune a fost declarată admisibilă și întemeiată.

20

Potrivit acestei ordonanțe, emisă în urma unei proceduri contradictorii, Brandtraders a săvârșit încălcări ale articolului 9 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 40/94 pentru motivul că, în primul rând, la 3 septembrie 2001, a cumpărat de la Hillyard o cantitate de sticle de Smirnoff Ice pe care le-a revândut către Checkprice, iar în al doilea rând, a făcut în prealabil publicitate pentru această tranzacție pe site-ul internet și, în sfârșit, a făcut din nou publicitate pentru o astfel de tranzacție pe site-ul respectiv la 13 decembrie 2001. În plus, Brandtraders a fost somată să nu repete aceste încălcări, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 de euro pentru fiecare încălcare săvârșită.

21

Sesizat cu apel cu privire la ordonanța menționată, hof van beroep te Brussel, prin hotărârea din 23 septembrie 2003, a pronunțat anularea acesteia și a respins ca nefondată cererea de încetare formulată de UDV.

22

Instanța menționată a hotărât, în primul rând, că descărcarea mărfurilor în portul Felixstowe de către partenerul logistic al societății Brandtraders nu poate constitui, în niciun caz, o utilizare de către aceasta din urmă a mărcii Smirnoff Ice.

23

În al doilea rând, potrivit hof van beroep te Brussel, având în vedere că mențiunile care figurau pe site-ul internet nu au fost efectuate de Brandtraders și că, în plus, această societate nu are niciun control asupra ofertelor care sunt inserate pe site-ul în cauză, oferta de mărfuri cu marca Smirnoff Ice, în discuție în acțiunea principală, nu poate fi atribuită respectivei societăți. Instanța menționată a concluzionat că nu există, în speță, o utilizare în sensul articolului 9 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.

24

În al treilea rând, în ceea ce privește menționarea mărcii Smirnoff Ice în documentele de afaceri ale societății Brandtraders, în special în scrisoarea de confirmare și în facturi, hof van beroep te Brussel s-a pronunțat în sensul că aceasta constituie o utilizare în comerț care are loc, de altfel, pe teritoriul Comunității, chiar dacă, eventual, mărfurile nu se află pe acest teritoriu.

25

Cu toate acestea, în opinia instanței respective, întrucât Brandtraders nu a utilizat semnul identic cu marca în discuție în acțiunea principală ca parte interesată într-o vânzare de mărfuri în care avea ea însăși calitatea de parte afiliată, având în vedere că a intervenit în folosul unui terț, în speță vânzătorul, această societate nu a utilizat semnul în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) și al articolului 9 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 40/94.

26

UDV a atacat cu recurs hotărârea din 23 septembrie 2003 la Hof van Cassatie, susținând că, prin opoziție cu ceea ce a statuat hof van beroep te Brussel, pentru aplicarea articolului 9 alineatul (1) litera (a) și a articolului 9 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 40/94 nu se cere condiția ca terțul respectiv, în speță Brandtraders, acționând în calitate de agent comercial, să intervină în folosul propriu și/sau să utilizeze semnul în cauză ca parte interesată într-o vânzare în care este el însuși parte afiliată pentru a se putea considera că acesta utilizează semnul în sensul dispozițiilor menționate.

27

În aceste condiții, Hof van Cassatie a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

28

Considerând că răspunsul la întrebările adresate nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură, a informat instanța de trimitere că urmează să se pronunțe prin ordonanță motivată și a invitat părțile interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție să își prezinte eventualele observații în această privință.

29

Dând curs invitației Curții, UDV nu a formulat nicio observație în ceea ce privește intenția Curții de a se pronunța prin ordonanță motivată. Guvernul Regatului Unit a răspuns acestei invitații arătând că nu înțelege să prezinte observații în această privință.

30

Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă noțiunea „utilizare” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) și al articolului 9 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 40/94 are în vedere o situație precum cea în discuție în acțiunea principală, în care un agent comercial care intervine în nume propriu, dar în folosul vânzătorului, și care nu este, astfel, parte interesată într-o vânzare de mărfuri în care este el însuși parte afiliată, utilizează, în documentele de afaceri, un semn identic cu o marcă comunitară pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată.

31

Cu titlu introductiv, trebuie mai întâi să se constate că una dintre încălcările reproșate societății Brandtraders, cu privire la care hof van beroep te Brussel a statuat în sensul că marca Smirnoff Ice menționată pe site-ul internet, astfel cum figura în oferta în discuție în acțiunea principală, nu poate fi atribuită societății Brandtraders și nu constituie, așadar, o „utilizare” în sensul articolului 9 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, nu face obiectul recursului formulat de UDV în fața Hof van Cassatie și, prin urmare, nici al cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare.

32

În consecință, nu este necesar să se examineze argumentele prezentate de Brandtraders în cadrul observațiilor sale scrise în măsura în care acestea privesc încălcarea susținută.

33

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentele susținute de Brandtraders în observațiile sale scrise, referitoare la principiile care decurg din jurisprudența Curții, printre altele din Hotărârea din 18 octombrie 2005, Class International (C-405/03, Rec., p. I-8735), în domeniul mărfurilor plasate sub regimul vamal de tranzit extern și în ceea ce privește fapte care constau în oferirea sau în importul de produse sub un semn identic sau similar cu o marcă înregistrată, precum cele vizate la articolul 9 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94, nu mai este necesară examinarea acestora.

34

Astfel, încălcarea susținută în acțiunea principală privește fapte care se raportează la utilizarea unui astfel de semn în documentele de afaceri precum cele prevăzute la articolul 9 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 40/94 care, potrivit hof van beroep te Brussel și astfel cum s-a arătat la punctul 24 din prezenta ordonanță, are loc pe teritoriul Comunității, chiar dacă, eventual, mărfurile nu se află pe teritoriul respectiv.

35

Or, întrucât hotărârea pronunțată de hof van beroep te Brussel nu a făcut, în această privință, obiectul unui recurs extraordinar în fața instanței de trimitere, problema de drept soluționată de prima instanță nu este vizată de prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare.

36

Din decizia de trimitere rezultă că întrebările preliminare decurg din teza, susținută de Brandtraders în fața hof van beroep te Brussel și urmată de această instanță, potrivit căreia menționarea de către această societate a mărcii Smirnoff Ice în documentele de afaceri, în special în scrisoarea confirmativă și în facturi, nu constituie o utilizare a unui semn identic cu o marcă înregistrată în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) și al articolului 9 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 40/94, în măsura în care Brandtraders nu a utilizat acest semn ca parte interesată în cadrul unei vânzări de mărfuri în care avea ea însăși calitatea de parte afiliată, având în vedere că a intervenit în folosul unui terț, în speță vânzătorul.

37

În observațiile scrise, Brandtraders a fondat această teză pe următoarea argumentație, care o preia pe cea avansată în fața hof van beroep te Brussel.

38

În dreptul belgian, un comisionar precum cel în discuție în acțiunea principală acționează în nume propriu, dar în folosul unui terț, comitentul, în speță vânzătorul. Astfel, deși intervine într-un contract de vânzare în folosul vânzătorului, comisionarul nu dobândește vreun titlu asupra mărfurilor.

39

Or, considerând că poate deduce un argument prin analogie cu jurisprudența Cour de justice Benelux, Brandtraders susține că utilizarea de către un terț a unui semn identic cu marca înregistrată, pentru a putea fi interzisă de titularul mărcii în temeiul dreptului său exclusiv, ar trebui să privească propriile mărfuri ale terțului respectiv.

40

Întrucât, în speță, utilizarea semnului menționat de către comisionar nu privește, prin definiție, propriile produse, titularul mărcii în cauză nu i s-ar putea opune în temeiul dreptului său exclusiv.

41

Această argumentare nu poate fi decât respinsă.

42

Astfel, având în vedere jurisprudența constantă a Curții referitoare la noțiunea „utilizare” în sensul articolului 5 alineatul (1) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92) [a se vedea printre altele Hotărârea din 12 noiembrie 2002, Arsenal Football Club, C-206/01, Rec., p. I-10273, Hotărârea din 16 noiembrie 2004, Anheuser-Busch, C-245/02, Rec., p. I-10989, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, Adam Opel, C-48/05, Rep., p. I-1017, Hotărârea din 11 septembrie 2007, Céline, C-17/06, Rep., p. I-7041, precum și Hotărârea din 12 iunie 2008, O2 Holdings și O2 (UK), C-533/06, Rep., p. I-4231, punctul 57], dispoziție identică celei de la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 și care trebuie interpretată în același mod, pentru ca titularul unei mărci să își poată invoca propriul drept exclusiv, într-o situație precum cea în discuție în acțiunea principală, care intră sub incidența celor vizate la articolul 5 și la articolul 9 alineatul (1) litera (a) menționate, respectiv în situația utilizării de către un terț a unui semn identic cu marca respectivă pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta a fost înregistrată, este suficient să fie reunite următoarele patru condiții:

43

Având în vedere aceste condiții de aplicare, împrejurarea că terțul în cauză utilizează un semn identic cu marca înregistrată pentru produse care nu îi aparțin în sensul că nu dispune de un titlu asupra acestora este lipsită de relevanță și nu poate însemna, în sine, că această utilizare nu intră sub incidența noțiunii „utilizare” în sensul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94.

44

Mai întâi, Curtea a statuat că, pentru a se considera că utilizarea respectivă are loc în cadrul comerțului, aceasta trebuie să aibă loc în contextul unei activități comerciale ce vizează un avantaj economic, și nu în domeniul privat (Hotărârea Arsenal Football Club, citată anterior, punctul 40).

45

În speță, utilizarea în discuție în acțiunea principală de către un operator precum Brandtraders are loc în mod vădit în contextul unei activități comerciale care vizează un avantaj economic.

46

Într-adevăr, este cert că, în acțiunea principală, Brandtraders a intervenit într-un contract de vânzare și a primit o remunerație pentru intervenția respectivă. Împrejurarea că, în acest context, comisionarul a acționat în folosul vânzătorului este lipsită de pertinență în această privință.

47

Pe de altă parte, este clar că utilizarea în discuție în acțiunea principală are loc pentru produse din moment ce, chiar în lipsa aplicării pe produsele unui terț a unui semn identic cu o marcă înregistrată, există o utilizare „pentru produse sau servicii” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 atunci când terțul utilizează semnul respectiv astfel încât se stabilește o legătură între semnul menționat și produsele comercializate sau serviciile furnizate de terț, în speță sub forma utilizării semnului în cauză în documentele de afaceri (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Arsenal Football Club, punctul 41, precum și Céline, punctele 22 și 23).

48

În măsura în care se stabilește o astfel de legătură, este, de altfel, lipsit de relevanță faptul că un terț utilizează un semn identic cu o marcă înregistrată pentru comercializarea de produse care nu sunt propriile produse în sensul că nu dobândește un titlu asupra acestora în cursul tranzacției în care intervine.

49

În plus, nu se poate contesta că utilizarea de către un terț a semnului amintit, într-o situație precum cea în discuție în cauza principală, poate fi interpretată de publicul interesat în sensul că desemnează sau tinde să desemneze terțul drept întreprinderea de la care provin produsele și care este, așadar, de natură să acrediteze existența unei legături materiale în activitatea comercială între aceste produse și întreprinderea de la care provin (a se vedea în acest sens Hotărârea Anheuser-Busch, citată anterior, punctul 60).

50

Într-adevăr, printr-o astfel de utilizare, terțul își însușește prerogativa esențială pe care marca o conferă titularului său, și anume puterea exclusivă de a utiliza semnul în cauză pentru a distinge produsele.

51

Într-un astfel de caz, este vorba în mod vădit de utilizarea mărcii în calitate de marcă. În această privință, este, de altfel, lipsit de importanță faptul că această utilizare este efectuată de un terț în cadrul comercializării unor produse în folosul unui operator care dispune singur de un titlu asupra acestor produse.

52

În sfârșit, este cert că utilizarea de către Brandtraders a semnului în discuție în acțiunea principală nu a fost autorizată de UDV.

53

Rezultă că utilizarea de către un terț, în împrejurări precum cele în discuție în acțiunea principală, a unui semn identic cu o marcă înregistrată intră sub incidența noțiunii „utilizare” în sensul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 în măsura în care sunt în mod clar îndeplinite toate condițiile de aplicare pe care le cuprinde dispoziția menționată cu privire la această noțiune.

54

Având în vedere cele expuse anterior, trebuie să se răspundă la întrebări că noțiunea „utilizare” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) și al articolului 9 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 40/94 are în vedere o situație, precum cea în discuție în acțiunea principală, în care un agent comercial care intervine în nume propriu, dar în folosul vânzătorului, și care nu este, prin urmare, parte interesată într-o vânzare de mărfuri în care este el însuși parte afiliată utilizează, în documentele de afaceri, un semn identic cu o marcă comunitară pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată.

55

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Noțiunea „utilizare” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) și al articolului 9 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară are în vedere o situație, precum cea în discuție în acțiunea principală, în care un agent comercial care intervine în nume propriu, dar în folosul vânzătorului, și care nu este, prin urmare, parte interesată într-o vânzare de mărfuri în care este el însuși parte afiliată utilizează, în documentele de afaceri, un semn identic cu o marcă comunitară pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată.