a)

Dacă, la stabilirea cantităților maxime, statele membre sunt obligate să respecte dispozițiile articolelor 28 și 30 din Tratatul CE, acestea trebuie să se inspire și din criteriile definite la articolul 5 din directivă, inclusiv cerința de evaluare a riscului întemeiată pe date științifice general acceptate într-un sector care se caracterizează încă printr-o oarecare incertitudine?

b)

Un stat membru poate stabili cantitățile maxime atunci când este imposibil, cum este cazul fluorului, să calculeze cu precizie aportul de vitamine și minerale din alte surse alimentare, în special din apa de la rețea, pentru fiecare grup de consumatori și teritoriu cu teritoriu? În acest caz, poate statul membru să stabilească un nivel zero dacă stabilește că există riscuri, fără a recurge la procedura de salvgardare prevăzută la articolul 12 din directiva din 10 iunie 2002?

c)

La stabilirea conținutului maxim, în cazul în care este posibil să țină seama de diferențele dintre gradele diferite de sensibilitate ale diferitelor grupuri de consumatori, astfel cum prevede articolului 5 alineatul (1) litera (a) din directivă, un stat membru poate avea în vedere și faptul că o măsură, de exemplu o etichetare adaptată, care privește numai acea parte a populației deosebit de expusă la risc, ar descuraja acest grup să recurgă la un nutriment care i-ar fi benefic în doze mici? Luarea în considerare a acestei diferențe de sensibilitate poate conduce la aplicarea, la nivelul întregii populații, a conținutului maxim adaptat pentru populația vulnerabilă, în special copiii?

d)

În ce măsură pot fi stabilite niveluri maxime dacă nu există limite de securitate, întrucât nu s-a stabilit existența unui pericol pentru sănătate? Mai general, în ce măsură și în ce condiții ponderarea criteriilor care trebuie avute în vedere ar putea conduce la stabilirea unor niveluri maxime sensibil inferioare limitelor de securitate admise pentru acești nutrienți?