Acțiune introdusă la 25 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei

(Cauza C-274/08)

(2008/C 236/10)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și P. Dejmek, agenți)

Pârât: Regatul Suediei

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

În susținerea afirmației că articolul 15 alineatul (2) literele (b) și (c) din directivă a fost transpus în dreptul suedez, Regatul Suediei invocă mai multe dispoziții ale Legii privind electricitatea (ellagen), din care rezultă, printre altele, că gestionarea rețelei (activitate de distribuție) trebuie să facă obiectul unei contabilități distincte și că aceasta trebuie examinată separat de către auditorii operatorului de rețea. Pe de altă parte, Regatul Suediei arată că acele costuri pe care operatorul rețelei le suportă în comun cu altă societate nu trebuie contabilizate în cadrul primei societăți decât pentru cota parte care îi revine. În plus, operatorul rețelei este obligat să întocmească un plan de supraveghere și să asigure respectarea acestuia.

Cu toate acestea, Comisia afirmă că nu se poate considera că acele cerințe clare privind organizarea structurii de gestionare, instituite de articolul 15 alineatul (2) literele (b) și (c) sunt îndeplinite de norme generale privind, spre exemplu, contabilitatea distinctă sau alte măsuri generale de sancțiune.

Potrivit Regatului Suediei, cerințele privind separarea funcțională sunt respectate de asemenea prin dispozițiile generale ale legii privind societățile pe acțiuni, potrivit cărora societățile-mamă și filialele sunt persoane morale distincte și subiecte de drept distincte.

În opinia Comisiei, o societate-mamă, în calitate de acționar majoritar, exercită o influență determinantă asupra filialei sau filialelor sale, întrucât anumite probleme importante țin de puterea de decizie a acționarilor. O societate de distribuție și consiliul său de administrație nu pot fi, prin urmare, niciodată independente de acționarul majoritar numai în baza dreptului societăților comerciale. De asemenea, împrejurarea că o societate integrată respectă dispozițiile legii privind societățile pe acțiuni în materie de audit și legate de limitele de transfer de active nu înseamnă, potrivit Comisiei, că sunt respectate cerințele privind o gestionare independentă. Potrivit Comisiei, o transpunere corectă a articolului 15 alineatul (2) literele (b) și (c) presupune existența unor norme imperative care reflectă în mod clar cerințele impuse de directivă, și anume garanția că gestionarea activității de distribuție poate fi realizată în mod autonom, independent de întreprinderea de electricitate integrată, în ceea ce privește distribuția și activele necesare pentru exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea rețelei. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite prin dispozițiile legii privind societățile pe acțiuni.

După cum se precizează la articolul 23 alineatul (2) litera (a), directiva prevede un regim de aprobare prealabilă a tarifelor de rețea sau cel puțin a metodologiilor utilizate pentru calcularea sau stabilirea acestora. Regatul Suediei a arătat în mod expres că sistemul suedez de calcul al tarifelor de rețea care este în prezent în vigoare, precum și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească acestea, se bazează pe un sistem de control a posteriori, însă introducerea unui nou sistem de aprobare prealabilă este în studiu, un proiect de lege în acest sens urmând să fie supus aprobării Parlamentului în iunie 2008.

În circumstanțele prezentate mai sus, Comisia consideră că Regatul Suediei nu a transpus în mod corect Directiva 2003/54, în special articolele 15 alineatul (2) literele (b) și (c) și articolul 23 alineatul (2) litera (a) din aceasta.

(1)  JO L 176, p. 37, Ediție specială 12/vol. 2, p. 61.