HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

20 februarie 2009

Cauzele conexate T‑359/07 P-T‑361/07 P

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Marli Bertolete și alții

„Recurs – Funcție publică – Agenți contractuali ai OIB – Foști lucrători salariați supuși sistemului de drept belgian – Schimbarea regimului aplicabil – Decizii ale Comisiei de stabilire a remunerației – Egalitate de tratament”

Obiectul: Recursuri formulate împotriva Hotărârilor Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 5 iulie 2007, Bertolete și alții/Comisia (F‑26/06, nepublicată încă în Repertoriu), Abarca Montiel și alții/Comisia (F‑24/06, nepublicată încă în Repertoriu) și Ider și alții/Comisia (F‑25/06, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestor hotărâri

Decizia: Anulează Hotărârile Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 5 iulie 2007, Bertolete și alții/Comisia (F‑26/06, nepublicată încă în Repertoriu), Abarca Montiel și alții/Comisia (F‑24/06, nepublicată încă în Repertoriu) și Ider și alții/Comisia (F‑25/06, nepublicată încă în Repertoriu). Respinge acțiunile reclamanților în primă instanță, doamna Marli Bertolete și ceilalți 8 agenți contractuali ai Comisiei, doamna Sabrina Abarca Montiel și ceilalți 19 agenți contractuali ai Comisiei, doamna Béatrice Ider, doamna Marie-Claire Desorbay și domnul Lino Noschese. Reclamanții în primă instanță și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți contractuali – Remunerație – Noțiune

[Statutul funcționarilor, art. 62 și următoarele; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 19 și următoarele, art. 92 și anexa, art. 2 alin. (2)]

2.      Funcționari – Agenți contractuali – Remunerație – Compensarea scăderii remunerației suferite de agenții angajați anterior cu un statut reglementat de dreptul național

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, anexa, art. 2 alin. (2)]

3.      Funcționari – Regimul aplicabil celorlalți agenți – Egalitate de tratament – Aplicare în cazul unui regim tranzitoriu

1.      Având în vedere faptul că noțiunea de remunerație, astfel cum este definită la articolul 62 și următoarele din statut, aplicabilă agenților contractuali angajați anterior cu un statut reglementat de dreptul național în temeiul articolului 19 și următoarelor din Regimul aplicabil celorlalți agenți coroborate cu articolul 92 din acest regim, cuprinde alocațiile familiale, obligația instituțiilor, în temeiul articolului 2 alineatul (2) din anexa la respectivul regim, de a ține seama de diferențele care există, pe de o parte, între legislația în materie de fiscalitate, de asigurări sociale și de pensii din statul membru în care este repartizat agentul și, pe de altă parte, dispozițiile aplicabile acestuia trebuie interpretată în sensul că, atunci când aceste instituții intenționează să compenseze o scădere a remunerației survenită cu ocazia trecerii la regimul de agent contractual comunitar, acestea trebuie să ia în considerare toate elementele constitutive ale respectivei noțiuni de remunerație. Prin urmare, pentru aceasta, instituțiile în cauză sunt obligate să țină seama de particularitățile dreptului național anterior aplicabil în materie de fiscalitate, de asigurări sociale și de pensii care pot avea o influență asupra nivelului acestei remunerații în sensul statutului comunitar al termenului, chiar dacă eventuale avantaje pecuniare ce decurg din aceste particularități nu constituie în mod necesar componente ale remunerației în sensul dreptului național. Prin urmare, articolul 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți impune instituțiilor ca, atunci când iau decizia discreționară de a compensa o scădere a remunerației, să ia în considerare, în cadrul calculării cuantumului suplimentar, toate avantajele salariale, fiscale și sociale ce decurg din dreptul național, care, în sensul dreptului comunitar aplicabil, s‑ar încadra în sfera noțiunii de remunerație. Prin urmare, faptul că instituția a integrat alocațiile familiale, în sensul dreptului național, ce reprezintă o prestație socială plătită de stat și nu fac parte din remunerația plătită de angajator, în cadrul calculării cuantumului suplimentar acordat agenților respectivi constituie o aplicare corectă a articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți.

( a se vedea punctele 45-47)

Trimitere la: Curte 7 mai 1987, Comisia/Belgia, 186/85, Rec, p. 2029, punctele 26 și 29; Curte 7 mai 1987, Comisia/Germania, 189/85, Rec, p. 2061, punctul 18

2.      Pentru aplicarea principiului egalității de tratament în ceea ce privește determinarea cuantumului suplimentar ce trebuie acordat agenților angajați anterior cu un statut reglementat de dreptul național în urma trecerii acestora la regimul de agent contractual comunitar, instituția este obligată să compare situațiile în cauză având în vedere obiectivul articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți, care constă în menținerea nivelului remunerației anterioare, astfel cum este definită conform statutului, adică al remunerației globale anterioare, incluzând alocațiile familiale, și să o transforme într‑o remunerație în sens statutar. Această comparație implică astfel, având în vedere finalitatea dispozițiilor aplicabile și a noțiunii statutare comunitare de remunerație, obligația instituției de a ține seama de situația familială respectivă a persoanelor interesate și, în special, de faptul dacă au sau nu au copii. Or, atât din punctul de vedere al stării de fapt, cât și din punct de vedere juridic, la momentul trecerii la regimul de agent contractual prevăzut la articolul 7 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (1) din dispozițiile generale de aplicare referitoare la măsurile tranzitorii aplicabile agenților angajați de Oficiul Infrastructurilor din Bruxelles, situația familială și salarială a unei persoane care are unul sau mai mulți copii se deosebește în mod fundamental de cea a unei persoane fără copii, aceasta din urmă neavând dreptul – nici în temeiul regimului contractual național prealabil, nici în cel al dreptului statutar comunitar – la alocații familiale pentru copiii aflați în întreținere ca o componentă specifică a remunerației. Dimpotrivă, situația familială și salarială diferită a acestor două categorii de persoane constituie un criteriu pertinent de diferențiere de care instituția nu poate în mod legal să facă abstracție în raport cu finalitatea reglementării aplicabile.

(a se vedea punctele 50 și 51)

3.      Aplicarea principiului egalității de tratament în cazul unui regim tranzitoriu presupune ca instituția să țină seama de situația personală a tuturor celor interesați la momentul exact al schimbării statutului lor, schimbare ce constituie un moment de întrerupere semnificativ, susceptibil să modifice, în mod substanțial, ansamblul drepturilor și al obligațiilor acestora. În caz contrar, instituțiile comunitare ar trebui, pentru a respecta principiul egalității de tratament într‑o astfel de situație de schimbare ad‑hoc a statutului persoanelor interesate, să ia în considerare, la momentul adoptării de măsuri cu aplicabilitate generală, evoluțiile ipotetice ale situației personale a fiecăruia dintre cei interesați, ceea ce le‑ar impune o obligație, excesivă și imposibil de realizat, de a efectua o examinare prospectivă și comparativă. Această apreciere nu afectează însă necesitatea de a verifica, la intervale regulate, situația personală a agenților în cauză și de a remedia, dacă este cazul, viitoarele inegalități între persoane care se află, la acest stadiu ulterior, în situații similare sau identice.

(a se vedea punctul 54)

Trimitere la: Tribunal 14 februarie 2007, Simões Dos Santos/OAPI, T‑435/04, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 90 și următoarele