1

Prin intermediul recursurilor formulate în temeiul articolului 9 din anexa I la Statutul Curții de Justiție, Regatul Belgiei și Comisia solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 16 ianuarie 2007, Genette/Comisia (F-92/05, nepublicată încă în RepFP, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care a fost anulată Decizia Comisiei din 25 ianuarie 2005 prin care s-a respins cererea domnului Genette din 31 octombrie 2004.

2

Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene, în versiunea anterioară intrării în vigoare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a statutului menționat (JO L 124, p. 1) (denumit în continuare „vechiul statut”), prevedea:

„Funcționarul care intră în serviciul Comunităților după ce:

poate plăti Comunităților, în momentul titularizării sale, echivalentul actuarial sau valoarea de răscumpărare a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă dobândite în temeiul exercitării activităților menționate anterior.

În acest caz, instituția în care activează funcționarul stabilește, ținând cont de gradul de titularizare, numărul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care îi ia în considerare conform propriului sistem, aferenți perioadei de activitate anterioare, pe baza valorii echivalentului actuarial sau a valorii de răscumpărare.” [traducere neoficială]

3

Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, în versiunea care rezultă din Regulamentul nr. 723/2004 (denumit în continuare „noul statut”), care, în temeiul articolului 2, a intrat în vigoare la 1 mai 2004, prevede:

„Funcționarul care intră în serviciul Comunităților după ce:

poate plăti Comunităților, între data titularizării și data în care obține dreptul la o pensie pentru limită de vârstă în sensul articolului 77 din statut, capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite în temeiul exercitării activităților menționate anterior.

Într-un astfel de caz, instituția în cadrul căreia își exercită atribuțiile funcționarul stabilește, prin intermediul unor dispoziții generale de punere în aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care aceasta îi ia în considerare conform sistemului comunitar de pensii, aferenți perioadei de muncă anterioare, pe baza capitalului transferat, din care se deduce suma care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului.

Funcționarul poate utiliza acest drept o singură dată pentru fiecare stat membru și fond de pensii.”

4

Conform articolului 107a din noul statut, în anexa XIII la acest statut sunt prevăzute „dispoziții tranzitorii”. Potrivit articolului 26 alineatul (3) din această anexă:

„Funcționarii care au depus o cerere de transfer în termenele prevăzute anterior, dar care au respins propunerea care le-a fost făcută și [cei care] nu au depus o cerere de transfer în termenele prevăzute anterior sau [cei] a căror cerere fusese respinsă fiind depusă după expirarea acestor termene pot încă depune sau depune din nou o astfel de cerere până cel târziu la 31 octombrie 2004.”

5

Legea belgiană din 21 mai 1991 prin care s-au stabilit anumite relații între sistemele belgiene de pensii și cele ale instituțiilor de drept internațional public, publicată în Moniteur belge din 20 iunie 1991, p. 13871 (denumită în continuare „Legea din 1991”), prevede la articolul 3 că „[o]rice funcționar poate, cu acordul instituției, să solicite plata către instituție a sumei reprezentând pensia pentru limită de vârstă aferentă serviciilor și perioadelor anterioare intrării în serviciul instituției”. Această lege a instituit un sistem de transfer special, subrogarea, care derivă din formula de transfer a echivalentului actuarial prevăzută la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la vechiul statut.

6

Articolul 9 din Legea din 1991 prevede:

„Atât timp cât subrogarea prevăzută la articolul 11 [din lege] nu a devenit efectivă, funcționarul poate, cu acordul instituției, să își retragă cererea de transfer. Această retragere este definitivă.”

7

Legea belgiană din 10 februarie 2003 de reglementare a transferului drepturilor de pensie între sistemele belgiene de pensii și cele ale instituțiilor de drept internațional public, publicată în Moniteur belge din 27 martie 2003, p. 14747 (denumită în continuare „Legea din 2003”), a modificat legislația aplicabilă transferului către sistemul de pensii comunitar al drepturilor dobândite în cadrul sistemelor belgiene de pensii. Această lege, aplicabilă, potrivit articolului 29 din aceasta, cererilor de transfer introduse după 1 ianuarie 2002, instituie un sistem de valori de răscumpărare a cotizațiilor plătite într-un sistem de pensii belgian, majorate cu dobânzi compuse. Conform acestei noi legislații, transferul drepturilor dobândite în cadrul sistemelor belgiene de pensii conduce la plata imediată a unui capital în favoarea sistemului comunitar de pensii.

8

Articolul 4 din Legea din 2003 prevede:

„Funcționarul sau agentul temporar care, după ce a obținut dreptul la una sau la mai multe dintre pensiile menționate la articolul 3 [alineatul] 1 [primul-al patrulea paragraf], a intrat în serviciul unei instituții poate, cu acordul acesteia, să solicite transferul sumelor stabilite potrivit articolului 7 la această instituție sau la fondul de pensii al acesteia, în temeiul afilierii sale la aceste sisteme de pensii în ceea ce privește perioada anterioară intrării sale în serviciul instituției […]”

9

Articolul 9 alineatul (1) din Legea din 2003 prevede:

„Cererea de transfer devine irevocabilă la data la care Oficiul [Național de Pensii] primește din partea instituției confirmarea definitivă a cererii de transfer introduse de funcționar sau de agentul temporar.”

10

Articolul 194 din Legea belgiană din 20 iulie 2006 privind dispoziții diverse, publicată în Moniteur belge din 28 iulie 2006, p. 36940 (denumită în continuare „Legea din 2006”), a modificat articolul 9 din Legea din 1991, care are în prezent următorul conținut:

„Atât timp cât subrogarea prevăzută la articolul 11 nu a produs efecte, funcționarul care părăsește instituția fără a putea beneficia de o pensie pentru limită de vârstă poate, cu acordul instituției, să își retragă cererea de transfer. Această retragere este definitivă.”

11

Potrivit articolului 195 din Legea din 2006, această nouă formulare a articolului 9 din Legea din 1991 a intrat in vigoare, cu efect retroactiv, la 1 mai 2004.

12

Situația de fapt este prezentată în hotărârea atacată după cum urmează:

13

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 26 septembrie 2005, domnul Genette a formulat o acțiune având ca obiect anularea Deciziei șefului unității „Pensii” a Oficiul pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) din 25 ianuarie 2005 (denumită în continuare „Decizia din 25 ianuarie 2005”) și a Deciziei directorului general al Direcției Generale (DG) Personal și Administrație din 10 iunie 2005 (denumită în continuare „Decizia din 10 iunie 2005”). Această acțiune a fost înregistrată sub numărul T-361/05.

14

Prin Ordonanța din 15 decembrie 2005, Tribunalul, în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Decizia 2004/752/CE Euratom a Consiliului din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (JO L 333, p. 7, Ediție specială, 01/vol. 5, p. 142), a trimis prezenta cauză la Tribunalul Funcției Publice. Acțiunea a fost înregistrată la grefa acestuia din urmă sub numărul F-92/05.

15

Prin cererea introductivă primită la grefa Tribunalului Funcției Publice la 8 mai 2006, Regatul Belgiei a solicitat să intervină în procedură în susținerea concluziilor Comisiei. În temeiul articolului 115 alineatul (1) și al articolului 116 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, aplicabil mutatis mutandis Tribunalului Funcției Publice, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Decizia 2004/752, până la intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură al acestuia din urmă, președintele Camerei întâi a Tribunalului Funcției Publice a admis această intervenție în cadrul ședinței, prin Ordonanța din 29 iunie 2006.

16

Prin hotărârea atacată, Tribunalul Funcției Publice a anulat Decizia din 25 ianuarie 2005.

17

Tribunalul Funcției Publice a respins în primul rând cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie, întemeiată pe tardivitatea cererii introductive față de termenul prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din statut.

18

Acesta a considerat, în continuare, că acele concluzii prin care se solicita anularea Deciziei din 10 iunie 2005, care respinge reclamația introdusă la 22 aprilie 2005 de domnul Genette împotriva Deciziei din 25 ianuarie 2005, nu aveau un înțeles autonom în raport cu concluziile prin care se solicita anularea Deciziei din 25 ianuarie 2005 și că acestea aveau, prin urmare, ca obiect unic o cerere de anulare a acestei din urmă decizii.

19

Tribunalul Funcției Publice a examinat în primul rând concluziile prin care se solicita anularea Deciziei din 25 ianuarie 2005 în măsura în care acestea erau îndreptate împotriva refuzului Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să își retragă cererea de transfer către sistemul comunitar de pensii al drepturilor de pensie dobândite de acesta în sistemele belgiene de pensii. La punctele 42-50 din hotărârea atacată, Tribunalul Funcției Publice a procedat mai întâi la interpretarea concluziilor domnului Genette în această privință. Acesta a arătat că transferul către sistemul comunitar de pensii al drepturilor de pensie dobândite în sistemele naționale de pensii reprezintă o operațiune care implică succesiv două tipuri de decizii unilaterale, adoptate, la cererea persoanei interesate și în cadrul unei competențe strict definite, pe de o parte, de organismul sau organismele care gestionează sistemele naționale de pensii avute în vedere și, pe de altă parte, de instituția comunitară. Considerând că, în temeiul articolului 9 din Legea din 1991, retragerea deciziilor adoptate de organismele care gestionează sistemele belgiene de pensii are loc de drept la cererea persoanei interesate atât timp cât subrogarea prevăzută la articolul 11 din această lege nu își produce efectele, Tribunalul Funcției Publice a apreciat că transferul drepturilor este revocat în întregime dacă este revocată și decizia instituției prin care se stabilește sporul corespunzător în ani în sistemul comunitar și că, în consecință, acordul instituției menționat la articolul 9 din Legea din 1991 se putea referi numai la retragerea deciziei adoptate de instituție cu ocazia transferului drepturilor de pensie. Prin urmare, acesta a stabilit că acele concluzii îndreptate împotriva refuzului Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să își retragă cererea de transfer din 13 iulie 2001 trebuie interpretate în sensul că urmăresc anularea refuzului Comisiei de a-și retrage Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002.

20

Tribunalul Funcției Publice a examinat în continuare, la punctele 55-93 din hotărârea atacată, problema admisibilității concluziilor prin care se urmărea anularea refuzului Comisiei de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002. Acesta a arătat mai întâi că cererea de revocare a deciziilor menționate, adresată după expirarea termenelor de introducere a unei acțiuni, era totuși justificată de existența unui fapt nou și esențial care corespundea intrării în vigoare succesive a Legii din 2003 și a articolului 26 alineatul (3) din anexa XIII la noul statut. Aceste noi dispoziții ar fi modificat situația juridică a domnului Genette în ceea ce privește transferul către sistemul comunitar de pensii al drepturilor sale dobândite în sistemele belgiene de pensii și ar fi justificat o reexaminare a Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002. Într-adevăr, interpretarea potrivit căreia domnul Genette era exclus din domeniul de aplicare al acestor noi dispoziții ar fi fost susceptibilă să dea naștere unei diferențe de tratament nejustificate, în raport cu articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la vechiul și la noul statut, între funcționarii care au transferat către sistemul comunitar de pensii drepturile lor dobândite în sistemele belgiene de pensii și funcționarii care nu au obținut un astfel de transfer. În plus, aplicarea retroactivă a acestor dispoziții la anumite categorii limitate de funcționari și nu în cazul domnului Genette ar naște îndoieli în privința legalității acestei diferențe de tratament din perspectiva principiului respectării încrederii legitime.

21

Tribunalul Funcției Publice a considerat în continuare că cererea din 31 octombrie 2004 având ca obiect reexaminarea Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002 fusese introdusă într-un termen rezonabil începând din momentul în care domnul Genette cunoștea exact faptul nou și esențial care justifica această cerere. Tribunalul a stabilit că erau admisibile concluziile prin care se solicita anularea refuzului Comisiei de retragere a Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002.

22

În sfârșit, Tribunalul Funcției Publice a admis cererea de anulare formulată de domnul Genette acceptând primul și al treilea motiv întemeiate pe erorile de drept care viciau argumentele cuprinse în motivarea Deciziei din 25 ianuarie 2005 potrivit cărora, pe de o parte, transferul către sistemul comunitar de pensii al drepturilor dobândite de domnul Genette în sistemele belgiene de pensii a devenit irevocabil în urma acordului persoanei interesate și, pe de altă parte, transferul menționat nu mai putea fi revocat în lipsa unei dispoziții comunitare care să permită acest lucru.

23

În ceea ce privește primul motiv de anulare, Tribunalul Funcției Publice a considerat, la punctele 103-110 din hotărârea atacată, că, în Decizia din 25 ianuarie 2005, Comisia a săvârșit o eroare de drept întrucât și-a întemeiat refuzul de a-și revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002 pe faptul că acceptarea lor expresă de către domnul Genette le-a conferit un caracter definitiv. Într-adevăr, potrivit Tribunalului, chiar dacă acceptarea amintită permisese intrarea în vigoare a deciziilor menționate, numai expirarea termenelor prevăzute la articolele 90 și 91 din statut le-a conferit acestora un caracter definitiv.

24

În ceea ce privește al treilea motiv de anulare, Tribunalul Funcției publice a considerat, la punctele 118-135 din hotărârea atacată, că Comisia nu a respectat sfera competenței pe care i-o conferă articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la vechiul și la noul statut și a viciat astfel Decizia din 25 ianuarie 2005 printr-o eroare de drept. În lipsa unor dispoziții comunitare speciale care să o reglementeze, retragerea unor decizii care transferă către sistemul comunitar de pensii drepturile dobândite în sistemele de pensii naționale ar fi supusă jurisprudenței Curții privind retragerea oricărei decizii individuale prin care sunt acordate drepturi. După ce a constatat că revocarea Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002 nu putea, în sine, să afecteze drepturile dobândite în sistemele belgiene de pensii, Tribunalul Funcției Publice a considerat că în speță nu existau elemente care să împiedice Comisia să efectueze această revocare, în sensul solicitării domnului Genette.

25

În al doilea rând, Tribunalul Funcției Publice a examinat, la punctele 137 și 138 din hotărârea atacată, capetele de cerere prin care se solicita anularea refuzului Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să prezinte o nouă cerere de transfer către sistemul comunitar al drepturilor pe care le dobândise în sistemele belgiene de pensii. Acesta a considerat că trebuia de asemenea să se anuleze și acest refuz, întrucât era întemeiat pe aceleași motive, viciate prin erori de drept, pe care se întemeia și refuzul de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002.

26

Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 26 martie și la 29 martie 2007, Regatul Belgiei, în cauza T-90/07 P, și Comisia, în cauza T-99/07 P, au formulat prezentele recursuri.

27

La 30 iunie 2007, în cauza T-90/07 P, și la 3 iulie 2007, în cauza T-99/07 P, domnul Genette a depus memoriile sale în răspuns. Prin scrisorile din 3 mai 2007, în cauza T-90/07 P, și din 8 mai 2007, în cauza T-99/07 P, Regatul Belgiei și, respectiv, Comisia au renunțat să depună un memoriu în răspuns.

28

Prin scrisorile depuse la grefa Tribunalului la 13 iulie 2007, în cauza T-99/07 P, și la 17 iulie 2007, în cauza T-90/07 P, Comisia și, respectiv, Regatul Belgiei au solicitat, în temeiul articolului 143 din Regulamentul de procedură, acordul să depună un memoriu în replică. Prin Deciziile din 25 iulie și din 30 iulie 2007, președintele Camerei de recursuri a răspuns favorabil acestor cereri, limitând însă obiectul memoriilor numai la aspectele care țin de admisibilitate. Memoriile în replică și în duplică au fost depuse în termenele acordate.

29

Procedura scrisă a fost încheiată la 27 decembrie 2007, în cauza T-99/07 P, și la 28 ianuarie 2008, în cauza T-90/07 P.

30

Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 29 ianuarie 2008, Comisia a indicat, în temeiul articolului 146 din Regulamentul de procedură, că solicită să fie ascultată de Tribunal pentru a prezenta oral observațiile în cauza T-99/07 P. Prin scrisorile depuse la grefa Tribunalului la 19 februarie 2008, Regatul Belgiei a formulat o cerere similară în cauzele T-99/07 P și T-90/07 P. Prin aceleași scrisori, Regatul Belgiei a solicitat în plus conexarea cauzelor T-99/07 P și T-90/07 P pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării hotărârii, în temeiul articolelor 50 și 144 din Regulamentul de procedură. Prin scrisorile depuse la grefa Tribunalului la 29 februarie și la 11 martie 2008, Comisia și, respectiv, domnul Genette și-au prezentat observațiile în legătură cu această cerere de conexare.

31

Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera de recursuri) a decis deschiderea procedurii orale în cauzele T-99/07 P și T-90/07 P. Prin Ordonanța din 4 iulie 2008, președintele Camerei de recursuri a dispus conexarea acestor cauze pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării hotărârii.

32

În cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolele 64 și 144 din Regulamentul de procedură, Tribunalul a invitat părțile să răspundă la mai multe întrebări scrise. Părțile au dat curs acestei solicitări în termenul stabilit.

33

Regatul Belgiei solicită Tribunalului anularea hotărârii atacate.

34

Comisia solicită Tribunalului:

35

Domnul Genette solicită Tribunalului:

36

Domnul Genette invocă în principal inadmisibilitatea recursurilor formulate de Regatul Belgiei și de Comisie, întrucât prin acestea nu se solicită, cel puțin nu în mod regulamentar, admiterea, în tot sau în parte, a concluziilor formulate în primă instanță, conform cerințelor articolului 139 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură.

37

În cauza T-90/07 P, domnul Genette susține că Regatul Belgiei s-a limitat să solicite anularea hotărârii atacate. Prin urmare, recursul ar fi lipsit de efect util întrucât, dacă s-ar admite, Tribunalul Funcției Publice sau Tribunalul nu ar putea, în lipsa unor cereri în acest sens, să admită concluziile formulate de Regatul Belgiei în primă instanță, astfel cum au fost reproduse la punctul 32 din hotărârea atacată. În plus, această lipsă nu ar putea fi compensată prin trimiterea la concluziile Comisiei în cauza T-99/07 P, după cum ar propune Regatul Belgiei.

38

În cauza T-99/07 P, domnul Genette invocă faptul că, în privința soluționării litigiului în cazul anulării de către Tribunal a hotărârii atacate, Comisia nu a formulat în mod corect concluziile sale. Într-adevăr, concluziile Comisiei prin care se solicită declararea acțiunii formulate de domnul Genette în fața Tribunalului Funcției Publice ca inadmisibilă sau, în subsidiar, ca neîntemeiată ar fi inadmisibile întrucât ar fi vorba de cereri noi, care ar modifica obiectul litigiului în primă instanță. În lipsa unor concluzii admisibile ale Comisiei care să urmărească admiterea concluziilor sale formulate în primă instanță, faptul ca Tribunalul să se pronunțe asupra concluziilor în anulare ale acestei instituții nu ar prezenta interes și ar fi contrar bunei administrări a justiției, astfel încât recursul formulat de aceasta din urmă ar trebui respins ca inadmisibil.

39

Regatul Belgiei și Comisia concluzionează în sensul respingerii cauzei de inadmisibilitate invocate de domnul Genette împotriva recursurilor formulate de acestea.

40

Lipsa în cadrul prezentelor recursuri a unor concluzii care să urmărească admiterea, în tot sau în parte, a concluziilor prezentate în primă instanță, în sensul articolului 139 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură, nu justifică respingerea respectivelor recursuri ca inadmisibile, din moment ce acestea conțin concluzii ale recurentelor prin care se urmărește anularea deciziei Tribunalului Funcției Publice, conform articolului 139 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat.

41

Într-adevăr, efectul util al unui astfel de recurs se păstrează în asemenea împrejurări, în măsura în care Tribunalul, dacă admite concluziile în anulare ale recurentelor, nu va soluționa prin aceasta în mod definitiv litigiul, ci va repune părțile în situația în care se aflau înainte de adoptarea hotărârii atacate. Instanța care va fi chemată să se pronunțe în mod definitiv asupra litigiului, fie că este vorba de Tribunalul Funcției Publice sau de Tribunal însuși, în funcție de modul în care acesta din urmă își va exercita competența care i se recunoaște prin articolul 13 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții, va trebui să ia în considerare concluziile formulate de partea menționată în primă instanță fie pentru a le admite, în tot sau în parte, fie pentru a le respinge, fără a-și putea întemeia această respingere pe împrejurarea că aceste concluzii nu au fost invocate din nou în fața acestuia (a se vedea în acest sens, prin analogie, Ordonanța Curții din 14 decembrie 2006, Meister/OAPI, C-12/05 P, punctul 107).

42

În speță, nu se contestă că Regatul Belgiei a solicitat anularea hotărârii atacate. Dacă Tribunalul admite recursul și anulează, în tot sau în parte, hotărârea menționată, instanța chemată să se pronunțe în mod definitiv asupra litigiului va trebui să ia în considerare concluziile formulate în primă instanță, în susținerea Comisiei, de către Regatul Belgiei.

43

De asemenea, independent de problema dacă, după cum susține domnul Genette, Comisia nu a formulat concluzii, în cadrul recursului, în același sens cu concluziile sale din primă instanță, nu se contestă că aceasta a solicitat în mod valabil anularea hotărârii atacate. Prin urmare, dacă Tribunalul admite recursul și anulează, în tot sau în parte, hotărârea menționată, instanța chemată să se pronunțe în mod definitiv pe fond va trebui să ia în considerare concluziile formulate de Comisie în primă instanță, respingând în același timp motivele care ar fi fost invocate pentru prima dată, în susținerea concluziilor amintite, în cadrul recursului (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 1 iunie 1994, Comisia/Brazzelli Lualdi și alții, C-136/92 P, Rec., p. I-1981, punctul 59).

44

În consecință, se impune respingerea cauzelor de inadmisibilitate invocate de domnul Genette în privința celor două recursuri.

45

În cauza T-90/07 P, Regatul Belgiei invocă în susținerea concluziilor sale patru motive prin care urmărește anularea hotărârii atacate. Primul motiv este întemeiat în principal pe lipsa de competență a Tribunalului Funcției Publice pentru a aprecia admisibilitatea cererii din 31 octombrie 2004 în raport cu dreptul belgian și, în subsidiar, pe o eroare de drept care viciază interpretarea dreptului belgian reținută în hotărârea atacată. Al doilea motiv este întemeiat pe erorile de drept care viciază anularea refuzului Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să formuleze o nouă cerere de transfer. Al treilea motiv are la bază erorile de drept care viciază constatarea admisibilității concluziilor prin care se urmărește anularea refuzului Comisiei de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002. În sfârșit, al patrulea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului securității juridice.

46

În cauza T-99/07 P, Comisia se întemeiază pe patru motive pentru a solicita anularea hotărârii atacate. Primul motiv este întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice s-ar fi pronunțat ultra petita modificând obiectul litigiului. Al doilea motiv este bazat pe lipsa de competență a Tribunalului Funcției Publice, precum și pe o încălcare a dreptului la apărare. Al treilea motiv este întemeiat, în esență, pe o eroare de drept legată de aprecierea efectului acordului dat de domnul Genette la propunerile formulate de Comisie în Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002. În sfârșit, al patrulea motiv este bazat în principal pe o încălcare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la vechiul statut, în subsidiar pe o încălcare a normelor aplicabile revocării deciziilor individuale care conferă drepturi, pe lipsa de competență a Tribunalului Funcției Publice, pe o încălcare a principiului protecției dreptului la apărare și pe o eroare de fapt, precum și, de asemenea în subsidiar, pe o eroare de drept care viciază anularea refuzului Comisiei de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002.

47

În speță, Tribunalul consideră că o bună administrare a justiției justifică examinarea, în primul rând, a primului motiv invocat de Regatul Belgiei în cauza T-90/07 P, întemeiat în principal pe lipsa de competență a Tribunalului Funcției Publice de a aprecia admisibilitatea cererii din 31 octombrie 2004 în raport cu dreptul belgian și, în subsidiar, pe o eroare de drept care viciază interpretarea dreptului belgian reținută în hotărârea atacată, precum și a primului motiv invocat de Comisie în cauza T-99/07 P, întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice s-ar fi pronunțat ultra petita modificând obiectul litigiului.

48

Regatul Belgiei susține, în esență, că Tribunalul funcției Publice a depășit limitele competenței sale prin faptul că s-a pronunțat asupra admisibilității cererii din 31 octombrie 2004 și, prin urmare, a acțiunii introduse în fața acestuia, în raport cu articolul 9 din Legea din 1991 și cu articolul 194 din Legea din 2006. Prin urmare, acesta ar fi încălcat normele privind repartizarea competențelor între ordinea juridică comunitară și ordinea juridică belgiană.

49

Potrivit Regatului Belgiei, Tribunalul Funcției Publice ar fi săvârșit, în plus, o eroare de drept în interpretarea articolului 9 din Legea din 1991, în versiunea anterioară intrării în vigoare a Legii (de modificare) din 2006 și a articolului 194 din această ultimă lege, considerând, pe baza acestor dispoziții, că cererea din 31 octombrie 2004 și, în final, acțiunea introdusă în fața acestuia erau admisibile. În orice caz, cererea din 31 octombrie 2004 ar fi trebuit examinată în raport cu articolul 9 din Legea din 1991, în versiunea care rezultă din Legea din 2006, de unde ar rezulta în mod expres că revocarea unei cereri de transfer nu este posibilă decât în cazul unei plecări anticipate a funcționarului respectiv, conform prevederilor articolului 77 din statut.

50

În sfârșit, Regatul Belgiei concluzionează în sensul respingerii cauzelor de inadmisibilitate invocate de domnul Genette împotriva prezentului motiv.

51

Domnul Genette solicită, în principal, respingerea motivului ca neîntemeiat întrucât ridică o obiecție privind lipsa competenței și ca inadmisibil și, în orice caz, neîntemeiat în măsura în care ridică o obiecție întemeiată pe o eroare de drept.

52

Obiecția privind lipsa de competență a Tribunalului Funcției Publice în ceea ce privește interpretarea dreptului belgian nu ar putea fi întemeiată, instanța comunitară fiind competentă, potrivit jurisprudenței, să interpreteze dreptul național atunci când o astfel de interpretare condiționează aplicarea unei norme statutare și, prin urmare, legalitatea unei decizii a Comisiei.

53

În ceea ce privește obiecția privind interpretarea greșită a dreptului belgian, domnul Genette susține că aceasta ar fi inadmisibilă în măsura în care ar relua o obiecție invocată deja și respinsă în primă instanță. În subsidiar, domnul Genette a arătat că această obiecție trebuie respinsă ca neîntemeiată sau, în orice caz, ca inoperantă. Obiecția nu ar fi întemeiată în măsura în care, în hotărârea atacată, articolul 9 din Legea din 1991 ar fi fost interpretat conform principiilor comunitare aplicabile în materie și ținând seama de intențiile legiuitorului belgian. În orice caz, obiecția ar fi inoperantă, întrucât nu ar viza decât motive neesențiale în hotărârea atacată, care nu afectau motivarea principală a acesteia.

54

Prin intermediul primului motiv, Regatul Belgiei critică, în esență, punctele 49 și 50 din hotărârea atacată, în cuprinsul cărora Tribunalul Funcției Publice a hotărât, în raport cu articolul 9 din Legea din 1991, că, până ca subrogarea să producă efecte, persoana interesată avea dreptul să solicite revocarea deciziilor adoptate de organismele care gestionează sistemele belgiene de pensii și a considerat că, în speță, transferul către sistemul comunitar de pensii al drepturilor dobândite de domnul Genette în sistemele belgiene de pensii ar fi în integralitate revocat dacă Deciziile Comisiei din 11 iunie și din 26 august 2002 ar fi de asemenea retrase. După cum a subliniat Regatul Belgiei, această observație formulată în hotărârea atacată a fost esențială în aprecierea de către Tribunalul Funcției Publice a obiectului și, în final, a admisibilității unei acțiuni care urmărea, în principal, anularea refuzului Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să își retragă cererea de transfer din 13 iulie 2001, anularea refuzului Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să prezinte o nouă cerere de transfer reprezentând ea însăși numai o consecință a anulării refuzului de a retrage cererea de transfer menționată, după cum reiese de la punctul 1 din dispozitiv coroborat cu punctul 138 din motivarea hotărârii atacate. Într-adevăr, pe baza acestei observații Tribunalul Funcției Publice a redefinit, în hotărârea atacată, obiectul principal al acțiunii în anularea Deciziei din 25 ianuarie 2005 ca fiind anularea refuzului Comisiei de a-și revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002.

55

Din observațiile criticate în cadrul prezentului motiv reiese că, în scopul aprecierii obiectului și, în final, a admisibilității concluziilor având ca obiect anularea refuzului Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să își retragă cererea de transfer din 13 iulie 2001, Tribunalul Funcției Publice a constatat implicit însă în mod necesar în hotărârea atacată că, drept efect al adoptării unei decizii de către Comisie în urma cererii din 31 octombrie 2004, deciziile adoptate de Institutul Național de Asigurare Socială a Lucrătorilor Independenți (Inasti) și de Oficiul Național de Pensii (ONP) privind calculul cuantumului drepturilor dobândite de domnul Genette în sistemele belgiene de pensii ar putea fi revocate de drept în sistemul juridic belgian.

56

În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 11 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa VIII la vechiul statut, instituția în cadrul căreia își exercită atribuțiile funcționarul stabilește numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care aceasta îi ia în considerare conform sistemului propriu de pensii, pe baza drepturilor de pensie acumulate de funcționarul menționat, înainte de intrarea în serviciul acestei instituții, în perioada de muncă anterioară în cadrul sistemelor naționale de pensii. Din această dispoziție reiese că instituția comunitară nu are altă obligație decât de a transforma în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care urmează să fie luați în considerare în cadrul propriului sistem de pensii cuantumul drepturilor de pensie calculat de organismele care gestionează sistemele naționale de pensii în care funcționarul interesat dobândise drepturi înainte de intrarea în serviciul Comunităților. Calculul cuantumului drepturilor de pensie transferabil ține, în schimb, numai de competența organismelor care gestionează sistemele naționale de pensii vizate de transfer (Hotărârea Curții din 9 noiembrie 1989, Bonazzi-Bertottilli și alții/Comisia, 75/88, 146/88 și 147/88, Rec., p. 3599, punctul 17). În plus, fiecărui stat membru îi revine sarcina de a alege și de a pune în aplicare mijloacele concrete care permit exercitarea dreptului acordat funcționarilor comunitari de a transfera către sistemul comunitar de pensii drepturile pe care le-au dobândit în sistemele naționale de pensii (Hotărârea Curții din 20 octombrie 1981, Comisia/Belgia, 137/80, Rec., p. 2393, punctul 18).

57

Deciziile privind, pe de o parte, calcularea drepturilor de pensie care urmează a fi transferate și, pe de altă parte, transformarea acestor drepturi în ani de plată a contribuțiilor care urmează a fi luați în considerare în sistemul comunitar de pensii se situează în sisteme juridice diferite și intră fiecare sub incidența unor controale jurisdicționale specifice acestor sisteme (Hotărârea Bonazzi-Bertottilli și alții/Comisia, punctul 56 de mai sus, punctul 19, Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 1998, Bang-Hansen/Comisia, T-233/97, RecFP, p. I-A-625 și II-1889, punctul 39, și Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2004, Radauer/Consiliul, T-67/02, RecFP, p. I-A-89 și II-395, punctul 31). Numai autoritățile și instanțele naționale sunt competente pentru a soluționa cereri sau litigii legate de deciziile privind calcularea drepturilor dobândite de funcționarii comunitari în sistemele naționale de pensii, iar sarcina de a sesiza aceste autorități și instanțe revine funcționarilor interesați, conform procedurilor prevăzute în dreptul național aplicabil.

58

În speță, din hotărârea atacată reiese că, în urma cererii de transfer din 13 iulie 2001, organismele care gestionează sistemele belgiene de pensii în discuție, și anume Inasti și ONP, au adoptat decizii privind calcularea drepturilor dobândite de către domnul Genette în sistemele belgiene de pensii potrivit dispozițiilor Legii din 1991, aplicabilă la data respectivă. Presupunând că, după cum consideră Tribunalul Funcției Publice în hotărârea atacată, cererea din 31 octombrie 2004 urmărea în special revocarea, în temeiul articolului 9 din Legea din 1991, a deciziilor adoptate de Inasti și de ONP privind calcularea drepturilor dobândite de domnul Genette în sistemele belgiene de pensii, aceasta ridica o problemă care ținea de ordinea juridică belgiană și numai de competența autorităților sau instanțelor belgiene.

59

Prin urmare, constatând că, drept efect al adoptării unei decizii de către Comisie în urma cererii din 31 octombrie 2004, deciziile adoptate de Inasti și de ONP privind calculul cuantumului drepturilor dobândite de domnul Genette în sistemele belgiene de pensii ar putea fi revocate de drept în sistemul juridic belgian în temeiul articolului 9 din Legea din 1991, Tribunalul Funcției Publice a depășit limitele competenței sale.

60

Rezultă că, în hotărârea atacată, Tribunalul Funcției Publice nu a putut constata, fără să aducă atingere competențelor rezervate Regatului Belgiei, că, în temeiul articolului 9 din Legea din 1991, deciziile adoptate de Inasti și de ONP privind calcularea drepturilor dobândite de domnul Genette în sistemele belgiene de pensii ar fi, la cererea persoanei interesate, revocate de drept în cazul retragerii de către Comisie a Deciziilor sale din 11 iunie și din 26 august 2002 în scopul redefinirii obiectului principal al concluziilor în anulare ca fiind refuzul Comisiei de a retrage aceste din urmă decizii.

61

Prin urmare, trebuie admis primul motiv invocat de Regatul Belgiei în cauza T-90/07 P.

62

Comisia susține că Tribunalul funcției Publice s-a pronunțat ultra petita anulând refuzul Comisiei de a revoca Deciziile sale din 11 iunie și din 26 august 2002. Din cererea depusă la 26 septembrie 2005 și, anterior, din cererea din 31 octombrie 2004, precum și din reclamația din 22 aprilie 2005 ar rezulta în mod explicit că obiectul principal al acțiunii introduse la Tribunalul Funcției Publice nu era revocarea Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002.

63

Domnul Genette concluzionează în sensul respingerii acestui motiv ca fiind, în principal, inadmisibil și, în subsidiar, neîntemeiat.

64

În principal, domnul Genette susține inadmisibilitatea prezentului motiv în raport cu articolul 139 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pentru motivul că ar modifica obiectul acțiunii introduse la Tribunalul Funcției Publice. În primă instanță, Comisia ar fi susținut ea însăși că acțiunea avea ca obiect anularea unui refuz de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002.

65

În subsidiar, domnul Genette susține că prezentul motiv nu este întemeiat nici în drept, nici în fapt. Întrucât Tribunalul Funcției Publice a admis concluziile formulate în cererea introductivă anulând Decizia din 25 ianuarie 2005, nu se poate considera că acesta a depășit limitele obiective ale litigiului. În plus, obiectul pe care el însuși l-ar fi stabilit în ceea ce privește acțiunea sa în primă instanță nu ar avea relevanță, întrucât acesta nu ar fi fost determinat decât de preocuparea de a evita ca acțiunea sa să fie respinsă ca inadmisibilă. Mai mult, acesta ar fi prezentat, în primă instanță, o argumentare subsidiară care pornea de la ipoteza că obiectul acțiunii sale era refuzul Comisiei de a revoca Deciziile sale din 11 iunie și din 26 august 2002. În sfârșit, instanța comunitară ar dispune de o putere de apreciere pentru a stabili obiectul unei acțiuni pe baza unei analize obiective a conținutului cererii introductive, ceea ce ar fi realizat Tribunalul Funcției Publice în speță.

66

În orice caz, domnul Genette arată că Tribunalul Funcției Publice trebuia să examineze din oficiu și în mod obiectiv chestiunile legate de admisibilitate, de ordine publică, pe care le implică acțiunea și că nu era ținut, sub acest aspect, de argumentele părților. De aceea acesta ar fi apreciat în speță în mod autonom obiectul acțiunii.

67

În primul rând, trebuie să se examineze cauza de inadmisibilitate invocată de domnul Genette și întemeiată în esență pe faptul că, invocând prezentul motiv, Comisia ar urmări să sesizeze Tribunalul în legătură cu un litigiu mai extins decât cel care s-a aflat pe rolul Tribunalului Funcției Publice.

68

Din articolul 225 A CE, din articolul 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții și din articolul 138 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere (Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2008, Lebedef-Caponi/Comisia, T-233/07 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 24 și 25, Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2008, Rossi Ferreras/Comisia, T-107/07 P, nepublicată încă în RepFP, punctele 26 și 27).

69

Prin intermediul primului motiv invocat, Comisia susține că anularea dispusă de Tribunalul Funcției Publice depășește ceea ce a fost solicitat de domnul Genette în cererea sa. Deși Comisia însăși și-ar fi modificat poziția în ceea ce privește obiectul litigiului, un astfel de motiv, care vizează, în esență, contestarea calificării obiectului principal al acțiunii reținute de Tribunalul Funcției Publice în hotărârea atacată, nu ar putea fi interpretat în sensul că are ca efect sesizarea Tribunalului cu un litigiu mai extins decât cel care s-a aflat pe rolul Tribunalului Funcției Publice. Pe de altă parte, acesta îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de Regulamentul de procedură și trebuie, prin urmare, să fie considerat admisibil.

70

În consecință, se impune respingerea cauzei de inadmisibilitate invocate de domnul Genette.

71

În ceea ce privește temeinicia prezentului motiv, trebuie amintit cu titlu preliminar că, în temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții, aplicabil procedurii desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la același statut și al articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să cuprindă, printre altele, obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate. Cererea introductivă constituie, prin urmare, un act de sesizare a instanței în cadrul căruia reclamantul are obligația să definească obiectul litigiului (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 25 septembrie 1979, Comisia/Franța, 232/78, Rec., p. 2729, punctul 3, și Hotărârea Curții din 6 aprilie 2000, Comisia/Franța, C-256/98, Rec., p. I-2487, punctul 31, Ordonanța Curții din 8 noiembrie 2007, Belgia/Comisia, C-242/07 P, Rec., p. I-9757, punctul 41).

72

Pe de altă parte, întrucât instanța comunitară sesizată cu o acțiune în anulare nu se poate pronunța ultra petita, aceasta poate dispune anularea numai în limitele solicitate de reclamant (a se vedea Hotărârea Curții din 14 septembrie 1999, Comisia/AssiDomän Kraft Products și alții, C-310/97 P, Rec., p. I-5363, punctul 52 și jurisprudența citată).

73

În această privință, este important de subliniat că, astfel cum reiese de la punctele 40 și 41 din hotărârea atacată, domnul Genette a susținut în fața Tribunalului Funcției Publice că „obiectul cererii sale nu îl constitui[a] retragerea [Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002], ci obținerea din partea Comisiei a autorizației de a-și retrage cererea de transfer [din 13 iulie 2001]” și că „Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002 ar continua să existe ca atare chiar și în cazul în care Comisia ar da curs cererii sale”. În plus, astfel cum reiese de la punctul 41 din hotărârea atacată, domnul Genette a susținut el însuși în fața Tribunalului Funcției Publice că revocarea Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002 nu ar putea fi avută în vedere în acest stadiu și că, în orice caz, nu ar putea fi avută în vedere decât cu condiția, încă neîndeplinită, ca autoritățile belgiene, eventual în urma unei acțiuni în fața instanțelor belgiene, să adopte, în temeiul Legii din 2003, noi decizii în privința sumelor care urmează a fi transferate către sistemul comunitar de pensii. Prin urmare, domnul Genette a susținut în primă instanță că concluziile sale în anularea refuzului Comisiei de a-l autoriza să își retragă cererea de transfer din 13 iulie 2001 nu puteau fi interpretate în sensul că urmăreau anularea refuzului Comisiei de a-și revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002.

74

În aceste condiții, trebuie să se concluzioneze că Tribunalul Funcției Publice nu putea să redefinească, astfel cum a procedat la punctul 50 din hotărârea atacată, obiectul principal al acțiunii ca fiind anularea unui refuz al Comisiei de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002 (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 29 noiembrie 2007, Stadtwerke Schwäbisch Hall și alții/Comisia, C-176/06 P, punctul 25).

75

Prin urmare, Comisia susține în mod întemeiat că Tribunalul Funcției Publice s-a pronunțat ultra petita procedând în speță, astfel cum reiese de la punctul 1 din dispozitiv coroborat cu punctul 136 din motivarea hotărârii atacate, la anularea refuzului Comisiei de a revoca Deciziile sale din 11 iunie și din 26 august 2002 cuprins în Decizia din 25 ianuarie 2005.

76

În consecință, se impune admiterea primului motiv invocat de către Comisie în cauza T-99/07 P.

77

Din considerațiile de mai sus reiese că Tribunalul Funcției Publice nu a putut, fără a aduce atingere competențelor rezervate Regatului Belgiei și fără a fi pus în situația să se pronunțe ultra petita, să redefinească obiectul principal al acțiunii introduse de domnul Genette ca fiind anularea refuzului Comisiei de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002. Hotărârea atacată trebuie, prin urmare, să fie anulată în măsura în care procedează la o asemenea recalificare.

78

În plus, întrucât Tribunalul Funcției Publice s-a pronunțat ultra petita modificând obiectul litigiului care se afla pe rolul său, se impune anularea hotărârii atacate în măsura în care aceasta anulează refuzul Comisiei de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002 cuprins în Decizia din 25 ianuarie 2005. În sfârșit, întrucât anularea refuzului Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să formuleze o nouă cerere de transfer nu este, ea însăși, decât o consecință a anulării refuzului de a revoca Deciziile din 11 iunie și din 26 august 2002 (a se vedea punctul 54 de mai sus), se impune de asemenea anularea hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta se anulează refuzul Comisiei de a-l autoriza pe domnul Genette să formuleze o nouă cerere de transfer inclus în Decizia din 25 ianuarie 2005.

79

Rezultă din cele de mai sus că hotărârea atacată trebuie anulată în întregime.

80

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții, Tribunalul poate, în cazul anulării deciziei Tribunalului Funcției Publice, să soluționeze el însuși litigiul, dacă acesta este în stare de judecată.

81

Acesta este cazul în speță. Într-adevăr, Tribunalul dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța asupra acțiunii.

82

În cauza T-99/07 P, Comisia invită Tribunalul, în ipoteza în care acesta ar anula hotărârea atacată și ar decide să se pronunțe el însuși asupra litigiului, să declare că acțiunea este inadmisibilă pentru motivul că cererea din 31 octombrie 2004, în măsura în care urmărește ca domnul Genette să fie autorizat să își retragă cererea de transfer din 13 iulie 2001, este lipsită de obiect în absența unui temei juridic în statut pentru a se acorda o astfel de autorizare. Nici articolul 9 din Legea din 1991 nu ar putea să furnizeze un temei juridic pentru autorizarea solicitată, din moment ce statutul nu îl prevede. Domeniul de aplicare al dispozițiilor statutare nu ar putea, într-adevăr, să depindă de conținutul dreptului național. Decizia din 25 ianuarie 2005 nu ar putea, prin urmare, să fie considerată un act care să îl lezeze pe domnul Genette și care să îi confere acestuia un drept la acțiune. În subsidiar, Comisia susține că acțiunea ar trebui respinsă ca neîntemeiată.

83

În primă instanță, Comisia, în susținerea căreia a intervenit Regatul Belgiei, a concluzionat de asemenea că acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Cauzele de inadmisibilitate invocate de către Comisie în fața Tribunalului Funcției Publice în susținerea concluziilor acesteia erau întemeiate pe tardivitatea depunerii cererii introductive în raport cu termenul prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din statut, precum și pe inadmisibilitatea cererii din 31 octombrie 2004 ca urmare a caracterului irevocabil al Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002, pe lipsa unui fapt nou care să justifice această cerere și pe introducerea tardivă a acesteia din urmă în raport cu cerința respectării unui termen rezonabil.

84

Domnul Genette susține că, departe de a concluziona în sensul admiterii concluziilor sale din primă instanță, Comisia formulează noi concluzii în fața Tribunalului. Aceasta ar invoca în special un motiv nou întemeiat pe propria necompetență de a soluționa cererea din 31 octombrie 2004. Acest motiv s-ar întemeia pe o nouă definiție a obiectului litigiului, care nu ar mai fi reprezentat, astfel cum a susținut Comisia în primă instanță, de revocarea Deciziilor din 11 iunie și din 26 august 2002, ci de retragerea cererii de transfer din 13 iulie 2001. Chiar presupunând că nu ar fi nou, acest motiv ar trebui respins ca inadmisibil, întrucât ar fi fost formulat în mod ambiguu în recurs.

85

Pe de altă parte, în primă instanță, domnul Genette a concluzionat în sensul admisibilității acțiunii și, în consecință, al respingerii cauzelor de inadmisibilitate invocate de Comisie.

86

Întrucât condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni prevăzute la articolele 90 și 91 din statut sunt de ordine publică, este de competența instanței comunitare, în cazul în care este necesar, să le examineze din oficiu (Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 1996, Ortega Urretavizcaya/Comisia, T-587/93, RecFP, p. I-A-349 și II-1027, punctul 25, și Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 1998, Affatato/Comisia, T-157/96, RecFP, p. I-A-41 și II-97, punctul 21, Ordonanța Tribunalului din 20 august 1998, Collins/Comitetul Regiunilor, T-132/97, RecFP, p. I-A-469 și II-1379, punctul 12, și Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 1998, de Compte/Parlamentul European, T-25/98, RecFP, p. I-A-629 și II-1903, punctul 38). Verificarea sa nu se limitează la cauzele de inadmisibilitate invocate de către părți (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 1996, Stott/Comisia, T-99/95, Rec., p. II-2227, punctul 22, și Hotărârea Tribunalului din 8 ianuarie 2003, Hirsch/BCE, T-94/01, T-152/01 și T-286/01, RecFP, p. I-A-1 și II-27, punctul 16 și jurisprudența citată).

87

Articolele 90 și 91 din statut condiționează admisibilitatea unei acțiuni de faptul ca aceasta să fie introdusă împotriva unui act care lezează. Pot fi considerate acte care lezează numai actele care afectează în mod direct și imediat situația juridică a persoanelor interesate (Hotărârea Curții din 21 ianuarie 1987, Stroghili/Curtea de Conturi, 204/85, Rec., p. 389, punctul 6, Hotărârea Affatato/Comisia, punctul 86 de mai sus, punctul 21). Pe de altă parte, din jurisprudență reiese că refuzul autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) de a admite o cerere a unui funcționar întemeiată pe articolul 90 alineatul (1) din statut nu ar putea constitui un act care lezează în cazul în care AIPN nu este competentă să adopte măsurile care îi sunt solicitate (Hotărârea Tribunalului din 10 februarie 1999, Hecq și SFIE/Comisia, T-35/98, RecFP, p. I-A-11 și II-41, punctul 30).

88

În speță, având în vedere că cererea din 31 octombrie 2004 a fost formulată în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, Tribunalul consideră că trebuie să se verifice din oficiu dacă deciziile atacate în cadrul acțiunii, și anume Decizia din 25 ianuarie 2005 și Decizia din 10 iunie 2005 sunt susceptibile să îl lezeze, în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, pe domnul Genette.

89

Cu titlu preliminar, trebuie amintit că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la vechiul statut, în afara faptului că este destinat să permită coordonarea între sistemele naționale de pensii și sistemul comunitar de pensii, urmărește să asigure posibilitatea ca drepturile dobândite de funcționarii comunitari într-un stat membru, în pofida caracterului lor eventual limitat sau chiar condițional sau viitor, sau a faptului că nu sunt suficiente pentru a da naștere posibilității de a beneficia imediat de o pensie, să fie păstrate în avantajul funcționarului interesat și să fie luate în considerare de sistemul de pensii la care acesta este afiliat la sfârșitul carierei sale profesionale, în speță sistemul comunitar de pensii (Hotărârea Comisia/Belgia, punctul 56 de mai sus, punctul 12).

90

Aceste considerații conduc la concluzia că posibilitatea menționată la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la vechiul statut are ca obiect acordarea către funcționarii comunitari a unui drept a cărui exercitare nu depinde decât de propria lor opțiune (Hotărârea Comisia/Belgia, punctul 56 de mai sus, punctul 13).

91

În speță, domnul Genette a folosit posibilitatea prevăzută la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la vechiul statut, introducând, în temeiul Legii din 1991, cererea de transfer din 13 iulie 2001. În consecință, organismele care gestionează sistemele belgiene de pensii în discuție, și anume Inasti și ONP, pe de o parte, și Comisia, pe de altă parte, au acționat în mod coordonat în scopul, în ceea ce privește primele dintre aceste organismele, de a adopta, potrivit modalităților prevăzute în acest sens de Legea din 1991, decizii prin care se calculează cuantumul drepturilor de pensie dobândite de domnul Genette în sistemele belgiene de pensii și, în ceea ce privește Comisia, de a adopta, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la vechiul statut și al dispozițiilor generale de aplicare, Deciziile din 11 iunie și din 26 august prin care se transformă acest cuantum în opțiuni de ani de contribuție la sistemul de pensii care pot fi luați în considerare în sistemul comunitar de pensii, în funcție de vârsta la care domnul Genette începe să beneficieze de pensia respectivă și sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții suplimentare. Aceste decizii au avut un efect dublu, de a conserva în folosul domnului Genette, în sistemul juridic belgian, cuantumul drepturilor dobândite de către acesta în sistemele belgiene de pensii și de a asigura, în sistemul juridic comunitar și sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții suplimentare, luarea în considerare a acestor drepturi în sistemul comunitar de pensii, în funcție de vârsta la care domnul Genette începe să beneficieze de pensia menționată.

92

Din însuși textul cererii din 31 octombrie 2004 reiese că aceasta se întemeiază pe pretinsa ilegalitate a Legii din 1991, „sistemul de subrogare prevăzut de [această din urmă] lege […] fiind, potrivit [domnului Genette], discriminatoriu și contrar articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la [vechiul] statut”, și pe faptul că, [î]ntrucât sistemul de subrogare prevăzut de Legea [din 1991] era contrar atât articolului 11 [alineatul] 2 din [vechiul] statut, cât și principiului egalității de tratament, [nici] «suma care urmează a fi transferată» în ceea ce îl privește pe domnul Genette, calculată de Inasti la 3 ianuarie 2002 și de ONP la 13 februarie 2002, […nici] Deciziile […] din 11 iunie și din 26 august 2002 în ceea ce privește numărul de ani de contribuție suplimentari la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare pe această bază nu erau […] corecte. Într-adevăr, „[î]n aceste condiții”, potrivit cererii din 31 octombrie 2004, „Comisia [trebuia] să decidă să își dea acordul [domnului Genette] pentru ca acesta să solicite administrației belgiene, în temei[ul] articolului 9 din Legea […din] 1991, retragerea cererii […de transfer din] 13 iulie 2001 pe baza acestei legi și pentru ca acesta să introducă o nouă cerere în temeiul articolului [4 alineatul (1)] din Legea […din] 2003”.

93

Cererea din 31 octombrie 2004 era astfel întemeiată pe o contestare a aplicării de către Inasti și ONP a Legii din 1991 în scopul calculării cuantumului drepturilor dobândite de domnul Genette în sistemul belgian de pensii. Or, potrivit jurisprudenței amintite la punctul 57 de mai sus, o astfel de contestare, care privește aplicarea dreptului național de către organismele care gestionează sistemele naționale de pensii este, potrivit principiului repartizării competențelor care rezultă din articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa VIII la vechiul statut, de competența ordinii juridice naționale și, în consecință, numai de competența autorităților sau instanțelor naționale, sesizarea acestora din urmă putând fi urmată, dacă este cazul, de o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare adresată Curții de Justiție în temeiul articolului 234 CE.

94

Articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa VIII la vechiul statut nu conferă, în consecință, Comisiei competența de a soluționa o contestație ce privește, în esență, aplicarea de către Inasti și de către ONP a Legii din 1991 în cazul domnului Genette și de a-l autoriza, pe această bază, pe domnul Genette să solicite organismelor menționate să revoce deciziile deja adoptate în temeiul Legii din 1991, în scopul de a adopta noi decizii în temeiul Legii din 2003.

95

În aceste condiții, nu se poate considera că, întrucât Comisia a respins, prin Decizia din 25 ianuarie 2005 și prin Decizia din 10 iunie 2005, cererea din 31 octombrie 2004, aceasta a adoptat un act care afectează în mod direct și imediat situația juridică și statutară a domnului Genette.

96

Prin urmare, respingerea cererii din 31 octombrie 2004 cuprinsă atât în Decizia din 25 ianuarie 2005, cât și în Decizia din 10 iunie 2005 nu poate fi considerată act care îl lezează pe domnul Genette în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut.

97

Prin urmare, fără a fi necesară pronunțarea asupra admisibilității argumentării Comisiei prezentate la punctul 82 de mai sus sau asupra temeiniciei cauzelor de inadmisibilitate menționate la punctul 83 de mai sus, acțiunea trebuie declarată inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva respingerii cererii din 31 octombrie 2004 cuprinse atât în Decizia din 25 ianuarie 2005, cât și în Decizia din 10 iunie 2005.

98

În măsura în care, ca răspuns la întrebările Tribunalului și cu ocazia ședinței, domnul Genette a susținut că acțiunea sa era de asemenea îndreptată împotriva respingerii unei cereri prin care se urmărea obținerea asistenței Comisiei, conform articolului 24 din statut, formulată implicit în cererea din 31 octombrie 2004, este important de subliniat că o cerere formulată în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut trebuie să fie suficient de explicită și de precisă pentru a permite Comisiei să stabilească în mod concret conținutul deciziei a cărei adoptare îi este solicitată.

99

În speță, după cum a subliniat Comisia în cursul ședinței, cererea din 31 octombrie 2004 nu conține niciun element explicit și precis care să permită interpretarea acesteia, chiar într-un sens larg, ca urmărind să obțină asistența Comisiei conform articolului 24 din statut. Prin urmare, Decizia din 25 ianuarie 2005 nu poate, în sine, să fie interpretată drept o respingere implicită a unei cereri de asistență în temeiul articolului 24 din statut.

100

În măsura în care, potrivit domnului Genette, din reclamația din 22 aprilie 2005 reiese că Comisia nu ar fi adoptat o măsură impusă de statut neacordându-i din oficiu asistența sa pentru a acționa în fața autorităților administrative și judiciare belgiene, trebuie subliniat că neacordarea de către o instituție funcționarilor și agenților săi a asistenței în temeiul articolului 24 din statut nu reprezintă un act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut decât dacă obligația de asistență incumbă instituției indiferent de existența vreunei cereri formulate de funcționarii sau de agenții săi.

101

Or, potrivit jurisprudenței, funcționarului interesat îi revine, în principiu, sarcina de a prezenta o cerere de asistență instituției de care aparține și numai anumite împrejurări excepționale pot obliga instituția comunitară să întreprindă, în lipsa unei cereri prealabile a acestui funcționar, din proprie inițiativă, o acțiune de asistență specifică (Hotărârea Curții din 12 iunie 1986, Sommerlatte/Comisia, 229/84, Rec., p. 1805, punctul 20).

102

În speță, din dosar nu reiese existența niciunei împrejurări excepționale, în special nicio asistență care să fi fost acordată în mod individual anumitor funcționari care se găseau într-o situație comparabilă cu cea a domnului Genette, care ar fi justificat faptul ca, în ceea ce îl privește, Comisia să fi luat o măsură de asistență din proprie inițiativă (a se vedea în acest sens Hotărârea Sommerlatte/Comisia, punctul 101 de mai sus, punctele 21 și 22).

103

În consecință, neacordarea acestei asistențe de către Comisie nu constituie, în speță, un act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut.

104

Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de împrejurarea că domnul Genette a introdus în mod expres, în același timp cu reclamația din 22 aprilie 2005, o cerere de asistență în temeiul articolului 24 din statut prin care urmărea ca Comisia să „[d]ecidă să îi acorde asistență financiară și tehnică pentru orice acțiune în fața autorităților administrative și judiciare belgiene având ca obiect contestarea conformității cu dreptul comunitar a deciziilor adoptate cu privire la acesta de către autoritățile belgiene în temeiul legii belgiene din 21 mai 1991”. Această cerere a fost respinsă în mod expres de către Comisie prin Decizia din 10 iunie 2005, care reprezintă, în această privință, un act care lezează.

105

Potrivit unei jurisprudențe constante, orice acțiune împotriva unui act care lezează ce provine de la AIPN trebuie, ca regulă generală, să fie precedat în mod obligatoriu de o reclamație precontencioasă care a făcut obiectul unei decizii explicite sau implicite de respingere. O acțiune introdusă înaintea finalizării acestei proceduri precontencioase este, din cauza caracterului său prematur, inadmisibilă în temeiul articolului 91 alineatul (2) din statut (Ordonanța Curții din 23 septembrie 1986, Du Besset/Consiliul, 130/86, Rec., p. 2619, punctul 7, Hotărârea Tribunalului din 20 iunie 1990, Marcato/Comisia, T-47/89 și T-82/89, Rec., p. II-231, punctul 32, și Ordonanța Tribunalului din 4 decembrie 1991, Moat și TAO/AFI/Comisia, T-78/91, Rec., p. II-1387, punctul 3).

106

Întrucât, după cum reiese din jurisprudența prezentată la punctul 86 de mai sus, este vorba despre un motiv de ordine publică, instanța comunitară trebuie să îl examineze din oficiu.

107

În speță, chiar presupunând că acțiunea este de asemenea îndreptată împotriva respingerii cererii de asistență în temeiul articolului 24 din statut introduse de domnul Genette prin reclamația din 22 aprilie 2005, aceasta nu a fost precedată, în această măsură, de reclamația administrativă prealabilă impusă de articolul 91 alineatul (2).

108

În consecință, acțiunea trebuie în orice caz respinsă ca inadmisibilă.

109

În conformitate cu articolul 148 primul paragraf din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este fondat și Tribunalul soluționează el însuși litigiul, acesta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

110

Potrivit articolului 87 alineatul (2) primul paragraf din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 144 din regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

111

Cu toate acestea, potrivit articolului 88 din Regulamentul de procedură, aplicabil recursurilor declarate de către instituții în temeiul articolului 144 și al articolului 148 al doilea paragraf din același regulament, în litigiile dintre Comunități și agenții acestora, cheltuielile efectuate de către instituții rămân, în principiu, în sarcina acestora.

112

Potrivit articolului 87 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul de procedură, aplicabil în speță, statele membre care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.

113

În aceste condiții, domnul Genette suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în fața Tribunalul Funcției Publice, cât și prezentei proceduri. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în fața Tribunalul Funcției Publice, cât și prezentei proceduri. Regatul Belgiei, care a intervenit în litigiul de pe rolul Tribunalului Funcției Publice și care nu a solicitat obligarea domnului Genette la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în fața Tribunalul Funcției Publice, cât și prezentei proceduri.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera de recursuri)

declară și hotărăște:

Cadrul juridic

Situația de fapt

Procedura în primă instanță și hotărârea atacată

Cu privire la recursuri

Procedura

Concluziile părților

Cu privire la admisibilitate

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la fond

Cu privire la primul motiv invocat de Regatul Belgiei în cauza T-90/07 P, întemeiat în principal pe lipsa de competență a Tribunalului Funcției Publice de a aprecia admisibilitatea cererii din 31 octombrie 2004 în raport cu dreptul belgian și, în subsidiar, pe o eroare de drept care viciază interpretarea dreptului belgian reținută în hotărârea atacată

— Argumentele părților

— Aprecierea Tribunalului

Cu privire la primul motiv invocat de Comisie în cauza T-99/07 P, întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice s-ar fi pronunțat ultra petita modificând obiectul litigiului

— Argumentele părților

— Aprecierea Tribunalului

Cu privire la acțiunea introdusă în primă instanță

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la cheltuielile de judecată