Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62007CA0140

    Cauza C-140/07: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Hecht-Pharma GmbH/Staatliches Gewerbeaufsichtsamt Lüneburg (Directiva 2001/83/CE — Articolul 1 punctul 2 și articolul 2 alineatul (2) — Noțiunea medicament după criteriul funcției — Produs a cărui calitate de medicament după criteriul funcției nu este stabilită — Luarea în considerare a concentrației de substanțe active)

    JO C 55, 7.3.2009, p. 2–2 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    7.3.2009   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 55/2


    Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Hecht-Pharma GmbH/Staatliches Gewerbeaufsichtsamt Lüneburg

    (Cauza C-140/07) (1)

    (Directiva 2001/83/CE - Articolul 1 punctul 2 și articolul 2 alineatul (2) - Noțiunea „medicament după criteriul funcției’ - Produs a cărui calitate de medicament după criteriul funcției nu este stabilită - Luarea în considerare a concentrației de substanțe active)

    (2009/C 55/02)

    Limba de procedură: germana

    Instanța de trimitere

    Bundesverwaltungsgericht

    Părțile din acțiunea principală

    Reclamantă: Hecht-Pharma GmbH

    Pârât: Staatliches Gewerbeaufsichtsamt Lüneburg

    Cu participarea: Vertreterin des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht

    Obiectul

    Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht — Interpretarea articolului 1 punctul 2 și a articolului 2 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 136, p. 34, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 116) — Calificarea ca medicament a unui produs ce conține un component care poate provoca modificări fiziologice în caz de absorbție a unei doze mai puternice decât cea prevăzută în condiții normale de utilizare — Aplicabilitatea Directivei 2001/83/CE unui produs care ar putea eventual să fie calificat ca medicament, dar căruia nu i-a fost constatată calitatea de medicament — Noțiunea de medicament

    Dispozitivul

    1)

    Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, trebuie interpretat în sensul că Directiva 2001/83, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27, nu se aplică în cazul unui produs a cărui calitate de medicament după criteriul funcției nu este stabilită în mod științific, fără a putea fi exclusă.

    2)

    Articolul 1 punctul 2 litera (b) din Directiva 2001/83, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27, trebuie interpretat în sensul că criteriul modului de utilizare a unui produs, al amplorii difuzării sale, al cunoașterii sale de către consumatori și al riscurilor pe care le poate implica utilizarea sa rămân relevante pentru a decide dacă acest produs intră la definiția medicamentului după criteriul funcției.

    3)

    Articolul 1 punctul 2 litera (b) din Directiva 2001/83, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27, trebuie interpretat în sensul că, în afara cazului substanțelor sau al combinațiilor de substanțe destinate stabilirii unui diagnostic medical, un produs nu poate fi considerat un medicament în sensul acestei dispoziții dacă, ținând seama de compoziția sa — inclusiv de concentrația de substanțe active — și în condiții normale de utilizare, nu este capabil să restabilească, să corecteze sau să modifice în mod semnificativ funcțiile fiziologice prin exercitarea unei acțiuni farmacologice, imunologice sau metabolice.


    (1)  JO C 117, 26.5.2007.


    Top