Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62006TJ0262

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță (Camera de Recurs) din 1 iulie 2008.
Comisia Comunităților Europene împotriva D.
Recurs - Funcție publică - Funcționari.
Cauza T-262/06 P.

Repertoriul de jurisprudență – Funcția publică 2008 I-B-1-00027; II-B-1-00191

ECLI identifier: ECLI:EU:T:2008:239

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

1 iulie 2008

Cauza T‑262/06 P

Comisia Comunităților Europene

împotriva

D

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Anularea în primă instanță a deciziei Comisiei – Boală profesională – Refuzul de a recunoaște originea profesională a bolii sau a agravării bolii de care suferă funcționarul – Admisibilitatea recursului – Admisibilitatea motivului examinat în primă instanță – Autoritate de lucru judecat”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 12 iulie 2006, D/Comisia (F‑18/05, RecFP, p. I‑A‑1‑83 și II‑A‑1‑303), și având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 12 iulie 2006, D/Comisia (F‑18/05). Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare – Motive – Noțiune

(art. 230 CE)

2.      Funcționari – Acțiune – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare

(art. 233 CE; Statutul funcționarilor, art. 73 și 78)

1.      Deși elementele care figurează într‑o cerere introductivă de anulare în cadrul rubricii „Faptele” nu au vocația, la prima vedere, să constituie motive autonome care pot conduce la anularea deciziei atacate, ci mai degrabă să descrie împrejurările care au condus la litigiu, nu este totuși posibil să se excludă a priori posibilitatea ca această parte a cererii introductive să poată să conțină expunerea unui motiv de anulare sau a unei părți dintr‑un motiv.

(a se vedea punctul 52)

Trimitere la: Tribunal 14 decembrie 2005, Honeywell/Comisia, T‑209/01, Rec., p. II‑5527, punctele 105-107

2.      În cazul în care instanța comunitară anulează decizia adoptată de autoritatea împuternicită să facă numiri prin care se recunoaște dreptul unui funcționar de a beneficia de o pensie de invaliditate stabilită conform dispozițiilor articolului 78 al treilea paragraf din statut din cauza unei erori săvârșite de comisia de invaliditate în legătură cu definirea noțiunii de boală profesională, care ar fi putut influența această decizie, aceasta nu se pronunță asupra problemei dacă această boală are o origine profesională, ceea ce, de altfel, ținând cont de puterea de apreciere de care se bucură comisia de invaliditate în materie medicală, ar reprezenta o constatare de fapt pe care nu are competența să o facă. În aceste condiții, dacă autoritatea împuternicită să facă numiri decide ulterior că această boală are o origine profesională și recunoaște dreptul funcționarului de a beneficia de o pensie de invaliditate stabilită conform dispozițiilor articolului 78 al doilea paragraf din statut, această concluzie nu beneficiază de autoritate de lucru judecat.

În consecință, sesizată cu o acțiune în anulare împotriva deciziei de a refuza recunoașterea originii profesionale a bolii funcționarului în sensul articolului 73 din statut, instanța comunitară săvârșește o eroare de drept considerând că autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate în mod legal, fără încălcarea autorității de lucru judecat, să refuze să recunoască faptul că, întrucât boala funcționarului are o origine profesională în sensul articolului 78 al doilea paragraf din statut, ea are de asemenea o origine profesională în sensul articolului 73.

În orice caz, prestațiile prevăzute la articolele 73 și 78 din statut sunt diferite și independente unele de altele, deși pot fi cumulate. De asemenea, aceste dispoziții prevăd două proceduri diferite care pot conduce la decizii distincte, independente una de cealaltă. Deși este de dorit ca, dacă este cazul, cele două proceduri să fie efectuate în mod concertat și ca aceleași autorități medicale să fie chemate să se pronunțe asupra diferitelor aspecte ale invalidității funcționarului, totuși nu este vorba despre o circumstanță care condiționează legalitatea vreunei proceduri și autoritatea împuternicită să facă numiri se bucură în această privință de o putere de apreciere în funcție de circumstanțe. În plus, articolul 25 din Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională prevede că recunoașterea unei invalidități permanente, chiar totale, „nu afectează în niciun fel aplicarea articolului 78 din statut și nici invers”. În consecință, procedura de recunoaștere a unei invalidități permanente totale sau parțiale în temeiul articolului 73 din statut și procedura de acordare a unei pensii de invaliditate în temeiul articolului 78 din statut pot în mod legitim să conducă la rezultate divergente în privința aceleiași situații de fapt și în special în ceea ce privește problema originii profesionale a bolii care afectează același funcționar.

(a se vedea punctele 70-74)

Trimitere la: Curte 15 ianuarie 1981, B./Parlamentul European, 731/79, Rec., p. 107, punctele 9 și 10; 12 ianuarie 1983, K./Consiliul, 257/81, Rec., p. 1, punctul 10; Tribunal 14 mai 1998, Lucaccioni/Comisia, T‑165/95, RecFP, p. I‑A‑203 și II‑627, punctele 136 și 137; Tribunal 23 noiembrie 2004, O/Comisia, T‑376/02, RecFP, p. I‑A‑349 și II‑1595, punctul 45

Top