1

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68) stabilește procedurile referitoare la siguranța produselor alimentare.

2

Capitolul IV din Regulamentul nr. 178/2002, intitulat „Sistemul rapid de alertă, gestionarea crizelor și urgențe”, stabilește un sistem rapid de alertă pentru produsele alimentare și hrana pentru animale (denumit în continuare „SARA”).

3

Articolul 50 din Regulamentul nr. 178/2002 prevede:

„Sistemul rapid de alertă

(1)   Prin prezentul document se instituie, sub forma unei rețele, un sistem rapid de alertă pentru notificarea unui risc direct sau indirect asupra sănătății umane, derivând din produse alimentare sau din hrana pentru animale. Acest sistem implică statele membre, Comisia și Autoritatea [Europeană pentru Siguranța Alimentară]. Fiecare dintre acestea desemnează un punct de contact, care este membru al rețelei. Comisia răspunde de administrarea rețelei.

(2)   În cazul în care un membru al rețelei deține o informație legată de existența unui risc grav, direct sau indirect, asupra sănătății umane, derivând din produse alimentare sau din hrana pentru animale, această informație se notifică de îndată Comisiei prin sistemul rapid de alertă. Comisia transmite de îndată această informație membrilor rețelei.

Autoritatea [Europeană pentru Siguranța Alimentară] poate include în notificare orice informație științifică sau tehnică de natură să faciliteze o acțiune [rapidă și] adecvată de gestiune a riscurilor de către statele membre.

(3)   Fără a aduce atingere altor elemente din legislația comunitară, statele membre notifică de îndată Comisia prin sistemul rapid de alertă:

Notificarea este însoțită de o explicare detaliată a motivelor pentru acțiunea întreprinsă de autoritățile competente din statul membru în care a fost emisă notificarea. Ea este urmată în timp util de informații suplimentare, în special în cazul în care măsurile pe care se bazează notificarea sunt modificate sau retrase.

Comisia transmite de îndată membrilor rețelei notificarea și informațiile suplimentare primite în conformitate cu paragrafele (1) și (2).”

4

Reclamanta, Bowland Dairy Products Ltd, este o societate de drept englez al cărui obiect de activitate este producerea de brânză proaspătă, în general, și de brânză albă, în special. Din 1999, această societate este autorizată de Pendle Environmental Health Office, autoritate locală cu competențe în domeniul alimentației aflată în subordinea Food Standards Agency (denumită în continuare „FSA”), să producă brânză albă din diferite tipuri de lapte.

5

La 9 iunie 2006, Oficiul alimentar și veterinar (OAV), direcție care face parte din Direcția Generală (DG) Sănătate și Protecția Consumatorilor a Comisiei Comunităților Europene, a inspectat, în prezența unui reprezentant al FSA, birourile și laboratorul de control al calității ale reclamantei. Constatările inspecției efectuate de OAV au fost prezentate într-o notă internă a DG Sănătate și Protecția Consumatorilor din și reflectate în proiectul de raport final al misiunii pe care OAV a efectuat-o în Regatul Unit din până la .

6

La 14 iunie 2006, FSA a emis în cadrul SARA o notificare de alertă rapidă prin care a identificat următorul risc: „Producție defectuoasă de produse lactate. Regim de control neadaptat pentru detectarea antibioticelor”. FSA a aplicat notificarea în privința „[o]ricărui tip de brânză albă purtând marca sanitară UK PE 023.EEC”, și anume a oricărui tip de brânză albă produsă de reclamantă. La , în cadrul SARA, au fost transmise informații suplimentare.

7

Între 16 și , reclamanta și-a închis localurile.

8

La 20 iunie 2006, FSA a efectuat un audit al localurilor reclamantei. Într-o scrisoare transmisă către DG Sănătate și Protecția Consumatorilor la , FSA a precizat preocupările pe care le avea în privința practicilor constatate la reclamantă și măsurile care au fost luate în această privință. FSA a concluzionat că reluarea activității de către reclamantă în temeiul măsurilor preconizate nu prezenta probleme pentru sănătatea publică și nu încălca dreptul comunitar.

9

La 26 iunie 2006, FSA a autorizat reclamanta să își reia activitatea de producție de brânză albă, activitate pe care reclamanta a reluat-o în aceeași zi.

10

Între DG Sănătate și Protecția Consumatorilor și FSA au avut loc discuții noi în legătură cu concluziile OAV din 9 iunie 2006 și cu cele ale auditului efectuat de FSA și s-a organizat o întâlnire la .

11

Prin mesajul electronic din 19 iulie 2006, domnul F. din cadrul FSA a prezentat Comisiei, precizând că dorea să primească comentariile sau sugestiile acesteia, următorul proiect de notificare suplimentară:

„La 20 iunie 2006, autoritățile britanice au efectuat un audit complet la Bowland Dairy Products Ltd. În urma acestui audit, două loturi de brânză albă produsă din lapte considerat ca nefiind adecvat consumului uman au fost returnate în Regatul Unit din Germania și au fost distruse sub supraveghere la 27 iunie.

În plus, s-a constatat că este necesară luarea unor măsuri corective și drept urmare au fost puse în aplicare măsuri de ameliorare a procedurii de analiză a riscurilor și de control al aspectelor critice, a controlului calității și a specificațiilor laptelui la recepție.

Prin urmare, autoritățile britanice acceptă comercializarea brânzei albe produse de Bowland.”

12

Prin mesajul electronic din 20 iulie 2006, Comisia a comunicat un răspuns către FSA care are următorul conținut:

„Domnule [F.],

Ieri, am avut și noi plăcerea de a explica, din nou, poziția [DG Sănătate și Protecția Consumatorilor] în privința laptelui cu conținut de antibiotice și a laptelui diluat. Intenționăm să propunem statelor membre după pauza estivală un instrument juridic prin care să se urmărească precizarea a ceea ce trebuie făcut cu aceste două ingrediente și a modalităților de control al acestor produse atunci când sunt utilizate în producția de brânză.

Referitor la proiectul dumneavoastră de mesaj destinat sistemului rapid de alertă, vă mulțumim că ne-ați consultat. În privința ultimei fraze, «Prin urmare, autoritățile britanice acceptă comercializarea brânzei albe produse de Bowland», înțelegem că aceasta este poziția dumneavoastră, însă nu reprezintă și poziția [DG Sănătate și Protecția Consumatorilor]. În urma conversației noastre de ieri, am înțeles că începând cu 26 iunie (dată la care Bowland și-a reluat producția) Bowland utilizează din nou lapte al cărui conținut în antibiotice nu s-a confirmat a fi inferior limitei maxime de reziduuri și lapte diluat, deși absența produșilor chimici nu a fost confirmată prin mijloace adecvate.

În consecință, [DG Sănătate și Protecția Consumatorilor] nu poate susține declarația care figurează în mesajul dumneavoastră.

Nu vom putea aproba proiectul dumneavoastră de text decât dacă confirmați că aceste două tipuri de lapte nu sunt utilizate pentru producția de brânză albă.

Alternativ, putem difuza mesajul dumneavoastră prin SARA, însă în această situație va fi însoțit de un mesaj al [DG Sănătate și Protecția Consumatorilor] care va preciza că «serviciile Comisiei consideră că brânza albă produsă de Bowland nu poate fi comercializată».

Cu deosebită considerație,

[E. P.]”

13

Prin mesajul electronic din 23 august 2006, adresat domnului P., domnul Y. din cadrul FSA a solicitat DG Sănătate și Protecția Consumatorilor comunicarea prin intermediul SARA a unei note redactate în termeni identici cu cei folosiți în proiectul din . În aceeași zi, autoritățile Regatului Unit au notificat același mesaj punctului de contact al SARA la Comisie.

14

La 24 august 2006, Comisia a difuzat această notificare prin intermediul SARA. De asemenea, Comisia a difuzat o notă a serviciilor sale care conținea proiectul de minută a întâlnirii din din care reieșea dezacordul DG Sănătate și Protecția Consumatorilor în privința autorizației date reclamantei de FSA (denumită în continuare „nota din ”).

15

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 11 august 2006, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

16

Prin înscris separat depus la grefă în aceeași zi, reclamanta a introdus o cerere de măsuri provizorii prin care solicita Tribunalului să dispună, pe de o parte, suspendarea executării deciziei atacate conținute în mesajul electronic din 20 iulie 2006 și, pe de altă parte, difuzarea în cadrul SARA a notificării suplimentare a FSA.

17

La 25 august 2006, reclamanta a transmis Tribunalului o copie a unei scrisori pe care o comunicase în aceeași zi către DG Sănătate și Protecția Consumatorilor și în care indica faptul că ar solicita Tribunalului să considere că cererea sa de măsuri provizorii și acțiunea sa principală sunt formulate nu numai împotriva mesajului electronic din , ci și împotriva notei din .

18

Prin Ordonanța din 12 septembrie 2006, Bowland Dairy Products/Comisia (T-212/06 R, nepublicată în Recueil), președintele Tribunalului a ordonat Comisiei retragerea notei din până la data pronunțării ordonanței prin care urma să se soluționeze procedura de măsuri provizorii. La , Comisia a pus în executare această ordonanță.

19

Prin scrisoarea din 24 octombrie 2006, reclamanta s-a desistat de cererile sale de măsuri provizorii și de concluziile sale referitoare la anulare. Cu toate acestea, reclamanta a indicat că își menține cererea introductivă în ceea ce privește despăgubirea pentru prejudiciul pe care l-ar fi suferit.

20

Prin Ordonanța din 29 noiembrie 2006, președintele Tribunalului a dispus radierea cauzei T-212/06 R.

21

La cererea Comisiei, prezentată prin înscris separat la 28 martie 2007 și necontestată de reclamantă în observațiile sale scrise din , Tribunalul a decis, la , cu titlu de măsuri de organizare a procedurii, ca aspectul cuantumului despăgubirilor să nu fie abordat atât timp cât nu se va fi dovedit dacă Comunitatea Europeană este răspunzătoare pentru prejudiciul invocat de reclamantă.

22

Cauza a fost atribuită Camerei a treia. Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șasea, căreia, în consecință, i-a fost repartizată prezenta cauză. Întrucât judecătorul raportor s-a aflat într-un caz de împiedicare de a participa la judecată, președintele Tribunalului a reatribuit cauza Camerei a cincea prin decizia din 7 ianuarie 2008.

23

Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a cincea) a decis deschiderea procedurii orale. Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 5 martie 2009.

24

Prin cererea introductivă, reclamanta solicită Tribunalului anularea mesajului electronic din 20 iulie 2006. Mai târziu, prin scrisoarea din , reclamanta a indicat că își extinde cererea de anulare și în privința notei din . Ulterior, prin scrisoarea din , concluziile sale referitoare la anulare au fost retrase.

25

Prin memoriul în replică, reclamanta a solicitat Tribunalului:

26

Comisia solicită Tribunalului:

27

În prealabil, trebuie subliniat că, pe parcursul procedurii scrise, reclamanta și-a retras concluziile referitoare la anularea mesajului electronic din 20 iulie 2006 și a notei din . Această desistare a fost confirmată în ședință. În consecință, Tribunalul nu va examina decât concluziile referitoare la despăgubiri.

28

Reclamanta a criticat Comisia pentru că a condiționat difuzarea notificării suplimentare a FSA, impunând ca aceasta din urmă să confirme că reclamanta nu utiliza lapte cu conținut de antibiotice sau lapte diluat în producția sa de brânză albă sau, alternativ, ca această difuzare să fie însoțită de un mesaj din partea DG Sănătate și Protecția Consumatorilor care să precizeze că serviciile Comisiei considerau că brânza albă produsă de reclamanta nu putea fi comercializată.

29

Reclamanta consideră, în special, că mesajul electronic din 20 iulie 2006 constituie un refuz definitiv al Comisiei de a difuza notificarea suplimentară a FSA, dacă aceasta nu era însoțită de o contranotificare din care să reiasă dezacordul Comisiei. Caracterul definitiv al acestui refuz ar fi demonstrat de împrejurarea că mesajul electronic din răspunde la mesajul electronic al FSA din care, în opinia reclamantei, nu poate fi perceput altfel decât drept cerere de difuzare. În plus, reclamanta susține că Tribunalul trebuie să considere că prezenta acțiune urmărește obținerea reparării prejudiciului cauzat nu numai prin mesajul electronic din , ci și prin nota din , deși aceasta a fost difuzată prin SARA după introducerea cererii introductive.

30

Pe de o parte, în această privință, reclamanta arată că efectul notei din 24 august 2006 este identic cu acela al mesajului electronic din și că argumentele și pretențiile invocate împotriva acestor două acte sunt de asemenea identice.

31

Pe de altă parte, reclamanta se referă la Ordonanța Bowland Dairy Products/Comisia, punctul 18 de mai sus, prin care s-a ordonat Comisiei, cu titlu de măsură provizorie, să își retragă nota din 24 august 2006 până la data pronunțării ordonanței prin care procedura de măsuri provizorii urma să fie soluționată. Reclamanta consideră că, având în vedere dispozițiile articolului 242 CE și ale articolului 104 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, președintele Tribunalului nu ar fi putut să ordone retragerea notei din dacă aceasta nu ar fi fost considerată ca făcând parte din obiectul acțiunii.

32

Comisia consideră că mesajul electronic din 20 iulie 2006 nu constituie un refuz de difuzare a notificării suplimentare a FSA întrucât, la acea dată, nu era sesizată cu o cerere definitivă în acest sens. În realitate, mesajul electronic al FSA din ar constitui o simplă consultare asupra proiectului de notificare suplimentară.

33

În plus, Comisia susține că obiectul acțiunii nu cuprinde nota din 24 august 2006, având în vedere că aceasta este ulterioară introducerii cererii introductive. Comisia subliniază că completarea obiectului inițial al acțiunii prin intermediul unei scrisori adresate Comisiei ar fi o procedură neobișnuită și vădit neconformă cu Statutul Curții de Justiție și cu Regulamentul de procedură.

34

În primul rând, trebuie amintit că, potrivit articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în conformitate cu articolul 53 primul paragraf din același statut, „Curtea este sesizată printr-o cerere adresată grefierului”, iar „[c]ererea trebuie să cuprindă […] obiectul litigiului, concluziile și o expunere sumară a motivelor invocate”.

35

De asemenea, articolul 44 alineatul (1) literele (c) și (d) din Regulamentul de procedură prevede că cererea prevăzută de articolul 21 din Statutul Curții cuprinde obiectul litigiului, expunerea sumară a motivelor invocate și concluziile reclamantului.

36

Deși articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, permite, în anumite condiții, prezentarea de motive noi pe parcursul procesului, această dispoziție nu poate, în niciun caz, să fie interpretată în sensul că permite reclamantului să sesizeze Tribunalul cu concluzii noi și să modifice astfel obiectul litigiului (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2001, Banatrading/Conseil, T-3/99, Rec., p. II-2123, punctul 28 și jurisprudența citată).

37

În al doilea rând, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe bine stabilite, pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Comunității trebuie întrunite mai multe condiții, și anume: nelegalitatea conduitei imputate instituțiilor, existența unui prejudiciu real și existența unei legături de cauzalitate între conduita respectivă și prejudiciul invocat. În cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, acțiunea trebuie să fie respinsă în totalitate, fără a fi necesară examinarea celorlalte condiții (a se vedea Hotărârea Curții din 29 septembrie 1982, Oleifici Mediterranei/CEE, 26/81, Rec., p. 3057, punctul 16, Hotărârea Tribunalului din , Exporteurs in Levende Varkens și alții/Comisia, T-481/93 și T 484/93, Rec., p. II-2941, punctul 80, și Hotărârea Tribunalului din , Bouychou/Comisia, T-344/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 33 și jurisprudența citată).

38

Din această jurisprudență rezultă că actul sau comportamentul instituției pârâte, care s-ar afla la originea prejudiciului invocat, face parte din obiectul unei acțiuni în despăgubire și trebuie să fie precizat în cererea introductivă. Pentru același motiv, concluziile unei asemenea acțiuni trebuie să fie înțelese în sensul că se referă la repararea prejudiciului care se pretinde că a fost cauzat prin actul sau comportamentul precizat în cererea introductivă.

39

În al treilea rând, trebuie subliniat că prin articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 178/2002 se instituie SARA care implică, în calitate de membri ai rețelei, statele membre, Comisia și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), Comisia având responsabilitatea administrării rețelei. În cadrul rețelei, statele membre notifică Comisiei măsurile enumerate la alineatul (3) primul paragraf literele (a)-(c) ale aceluiași articol, precum și, în temeiul celui de al doilea paragraf al aceluiași alineat, informații suplimentare, în special în cazul în care măsurile pe care se bazează notificarea sunt modificate sau retrase. Comisia, în ceea ce o privește, are obligația de a transmite de îndată membrilor rețelei notificarea și informațiile suplimentare pe care le primește în temeiul primului și al celui de al doilea paragraf. Cu toate acestea, în calitate de membru al rețelei, Comisia poate în același timp, în temeiul articolului 50 alineatul (2) din Regulamentul nr. 178/2002, să transmită celorlalți membri ai rețelei orice informație de care dispune legată de existența unui risc grav, direct sau indirect, asupra sănătății umane, derivând din produse alimentare sau din hrana pentru animale.

40

Din aceste dispoziții rezultă că autoritatea competentă din fiecare stat membru în cauză este singura responsabilă în privința redactării notificărilor prevăzute la articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul nr. 178/2002, precum și a transmiterii acestora către Comisie în vederea comunicării lor către ceilalți membri ai rețelei.

41

Desigur, nu se poate exclude posibilitatea ca, chiar într-un caz care intră în competența autorităților naționale, Comisia să poată să își exprime opinia, care nu are totuși efecte juridice și nu este obligatorie pentru acele autorități (Hotărârea Curții din 27 martie 1980, Sucrimex și Westzucker/Comisia, 133/79, Rec., p. 1299, punctul 16, și Ordonanța Curții din , Italia/Comisia, 151/88, Rec., p. 1255, punctul 22, Hotărârea Tribunalului din , Van Parys și Pacific Fruit Company/Comisia, T-160/98, Rec., p. II-233, punctul 65). În consecință, concluziile referitoare la despăgubirile întemeiate pe împrejurarea că Comisia și-ar fi exprimat o asemenea opinie sunt inadmisibile (Ordonanța Tribunalului din , Lademporiki și Parousis & Sia/Comisia, T-92/06, nepublicată în Recueil, punctul 26; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Sucrimex și Westzucker/Comisia, citată anterior, punctele 22 și 25).

42

În speță, trebuie subliniat că mesajul electronic din 20 iulie 2006 a fost transmis către FSA ca răspuns la mesajul electronic al acesteia din . Or, din acest din urmă mesaj rezultă că FSA dorea să primească sugestii și comentarii din partea Comisiei, inclusiv sugestii referitoare la o redactare alternativă a notificării. În plus, FSA sublinia că intenționa să difuzeze notificarea prin SARA cât mai curând posibil și că ar fi dorit ca, în acest scop, să primească un răspuns rapid din partea Comisiei.

43

Prin urmare, mesajul electronic din 20 iulie 2006 se limitează la exprimarea opiniei Comisiei ca răspuns la o cerere făcută în acest sens de FSA. În consecință și conform jurisprudenței evocate la punctul 41 de mai sus, concluziile referitoare la despăgubiri cuprinse în acțiune și întemeiate pe împrejurarea că, drept răspuns la o cerere a FSA, Comisia și-a exprimat opinia cu privire la textul unei notificări de informații suplimentare, în sensul articolului 50 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 178/2002, pe care FSA intenționa să o transmită acesteia în vederea comunicării către ceilalți membri ai rețelei, sunt inadmisibile și trebuie respinse.

44

În ceea ce privește cererea reclamantei prin care se urmărește ca, în susținerea concluziilor referitoare la despăgubiri, să se țină seama și de nota din 24 august 2006, din considerațiile și jurisprudența menționate la punctele 34-36 de mai sus rezultă că și aceasta trebuie să fie respinsă ca inadmisibilă întrucât se urmărește modificarea obiectului litigiului, precum și a concluziilor inițiale ale acțiunii (a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Banatrading/Consiliul, punctul 36 de mai sus, punctul 29).

45

Împrejurarea că, prin Ordonanța Bowland Dairy Products/Comisia, punctul 18 de mai sus, președintele Tribunalului a ordonat retragerea notei din 24 august 2006 nu poate, contrar afirmațiilor reclamantei, să pună în discuție această concluzie. În această privință, este suficient să se sublinieze că se are în vedere o ordonanță pronunțată în cadrul unei proceduri de măsuri provizorii care nu prejudecă fondul acțiunii principale.

46

Din considerațiile care precedă rezultă că prezenta acțiune în despăgubire trebuie respinsă ca inadmisibilă.

47

Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, aceasta trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii, conform concluziilor Comisiei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște: