1

Prin cererea introductivă, Comisia Comunităților Europene solicită Curții să constate că, prin interzicerea, la articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003 din 11 martie 2003 (Diário da República I, seria A, nr. 59 din 11 martie 2003), a aplicării de folii colorate pe geamurile autovehiculelor, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 28 CE și 30 CE, precum și al articolelor 11 și 13 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 53, p. 4, denumit în continuare „Acordul privind SEE”).

2

Legiuitorul comunitar nu a adoptat nicio reglementare privind foliile colorate care sunt destinate aplicării pe geamurile autovehiculelor.

3

Există, în schimb, o reglementare comunitară referitoare la omologarea geamurilor securizate montate pe autovehicule din fabricație, cu alte cuvinte înainte de punerea în circulație a vehiculelor, care privește mai ales culoarea geamurilor. Această reglementare cuprinde Directiva 92/22/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind geamurile securizate și materialele pentru geamurile autovehiculelor și ale remorcilor acestora (JO L 129, p. 11, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 123), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/92/CE a Comisiei din 30 octombrie 2001 (JO L 291, p. 24, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 132, denumită în continuare „Directiva 92/22”).

4

Considerentul (3) și anexa II B la Directiva 2001/92 fac trimitere la Regulamentul nr. 43 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, intitulat „Dispoziții uniforme privind omologarea geamurilor securizate și instalarea acestor geamuri pe vehicule” (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.1/Add 42/Rev.2, denumit în continuare „Regulamentul nr. 43”).

5

Articolul 4 din acest regulament prevede, în ceea privește parbrizele, că factorul legal de transmisie luminoasă nu trebuie să fie inferior valorii de 75 %. În ceea ce privește geamurile securizate, altele decât parbrizele, situate în câmpul de vizibilitate pe direcția înainte al șoferului, acest factor trebuie să fie de cel puțin 70 %. În ceea ce privește geamul securizat situat în câmpul de vizibilitate pe direcția înapoi al șoferului, factorul de transmisie luminoasă poate fi inferior valorii de 70 % dacă vehiculul este echipat cu două retrovizoare exterioare.

6

Articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003 prevede:

„Este interzisă aplicarea de folii colorate pe geamurile automobilelor folosite la transportul de pasageri sau de mărfuri, cu excepția autocolantelor autorizate sau a foliilor opace nereflectorizante pe benele automobilelor folosite la transportul de mărfuri.”

7

La 1 aprilie 2004, Comisia a trimis Republicii Portugheze o scrisoare de punere în întârziere în cadrul căreia a concluzionat că prin interzicerea, la articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003, a aplicării de folii colorate pe geamurile autovehiculelor folosite la transportul de pasageri sau de mărfuri, cu excepția autocolantelor autorizate și a foliilor opace nereflectorizante pe benele automobilelor folosite la transportul de mărfuri, și prin necomunicarea textului menționat Comisiei, atunci când acesta se afla în stadiul de proiect, acest stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 28 CE, 30 CE și al articolelor 11 și 13 din Acordul privind SEE, precum și al articolului 8 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (JO L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207).

8

Prin scrisoarea din 28 iunie 2004, Republica Portugheză a răspuns la scrisoarea de punere în întârziere.

9

Întrucât a considerat acest răspuns neconvingător, la 22 decembrie 2004, Comisia a trimis Republicii Portugheze un aviz motivat prin care o invita să se conformeze avizului în termen de două luni de la primire.

10

Ca răspuns la avizul motivat, prin scrisoarea din 22 iulie 2005, Republica Portugheză a comunicat că urma să abroge dispoziția care interzice aplicarea de folii colorate pe geamurile automobilelor, și anume articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003.

11

De asemenea, aceasta a informat Comisia că era în curs de elaborare un proiect de norme tehnice privind aplicarea foliilor colorate pe astfel de geamuri, proiect care urma să fie inclus într-un instrument legislativ. În luna decembrie 2005, a fost comunicat Comisiei, în temeiul Directivei 98/34, un proiect de decret care conținea aceste norme.

12

Având în vedere această notificare, Comisia a decis să abandoneze motivul privind lipsa notificării articolului 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003 în stadiul de proiect.

13

În schimb, Comisia a menținut motivul referitor la incompatibilitatea acestei dispoziții cu articolele 28 CE și 30 CE, precum și cu articolele 11 și 13 din Acordul privind SEE, iar la 16 iunie 2006 a introdus prezenta acțiune.

14

Comisia consideră că articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003, care interzice aplicarea oricărui tip de folie colorată având ca scop filtrarea luminii pe parbriz și pe geamurile care corespund locurilor pentru pasageri în autovehicule, împiedică, în practică, comercializarea în Portugalia a foliilor colorate fabricate și/sau comercializate în mod legal în alt stat membru sau într-un stat parte la Acordul privind SEE, încălcând articolele 28 CE și 30 CE, precum și articolele 11 și 13 din Acordul privind SEE.

15

Într-adevăr, în opinia Comisiei, eventualele persoane interesate, comercianți sau particulari, nu vor cumpăra aceste produse, știind că nu vor putea aplica astfel de folii pe geamurile autovehiculelor.

16

Comisia amintește că, potrivit Regulamentului nr. 43, aplicabil în temeiul Directivei 92/22, parbrizul și alte geamuri situate în câmpul de vizibilitate pe direcția înainte al șoferului, în fața unui punct pe care îl desemnează sub denumirea „punctul B”, trebuie să respecte un factor legal de transmisie luminoasă de cel puțin 75 % și, respectiv, 70 %. Aceste geamuri ar putea fi, așadar, colorate dacă respectă aceste cerințe.

17

Pe de altă parte, Comisia arată că, în ceea ce privește geamurile situate în spatele punctului B, nu este prevăzut niciun factor legal minim de transmisie luminoasă în cazul în care aceste geamuri nu au un rol esențial pentru vizibilitatea șoferului. În practică, aceasta ar însemna că un autovehicul poate să fie echipat în spatele acestui punct cu geamuri colorate care au un factor legal de transmisie luminoasă foarte scăzut, dacă vehiculul dispune de două retrovizoare exterioare.

18

Comisia impută astfel Republicii Portugheze faptul că interzice aplicarea oricărui tip de folie colorată pe parbriz și pe geamurile care corespund locurilor pentru pasageri în autovehiculele folosite la transportul de pasageri și de mărfuri, chiar și în cazul în care aceste folii permit ca factorul legal de transmisie luminoasă să atingă valorile minime prevăzute în Regulamentul nr. 43.

19

Comisia arată că, în lipsa unor dispoziții de armonizare la nivel comunitar, statele membre pot, într-adevăr, să definească nivelul de protecție a securității rutiere pe care îl consideră adecvat pe teritoriul lor și să ia măsuri care să protejeze siguranța publică. Cu toate acestea, Comisia apreciază că Republica Portugheză nu a prezentat elemente care să permită să se considere că utilizarea oricărei folii colorate, indiferent de culoare și de caracteristici, mai ales în ceea ce privește factorul de transmisie luminoasă, prezintă riscuri pentru siguranța publică și/sau securitatea rutieră. Dispoziția în litigiu nu ar fi nici necesară, nici proporțională cu obiectivele urmărite.

20

Republica Portugheză nu contestă faptele descrise în cererea introductivă. În schimb, își exprimă dezacordul cu privire la interpretarea, la valoarea și la semnificația anumitor fapte.

21

Mai întâi, Republica Portugheză susține că, în condițiile în care comunicase, în cursul procedurii precontencioase, că va efectua o modificare a legislației în sensul arătat de Comisie, nu era necesar ca aceasta din urmă să introducă o acțiune împotriva sa. În opinia Republicii Portugheze, proiectul de modificare, care a fost notificat Comisiei, implică faptul că a ridicat interdicția de la articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003.

22

În continuare, deși admite că această dispoziție constituie o restricție privind libera circulație a mărfurilor, Republica Portugheză susține că dispoziția respectivă este, în orice caz, justificată prin obiectivele de securitate rutieră și de siguranță publică.

23

Republica Portugheză subliniază astfel că interdicția urmărește să permită autorităților competente să vadă rapid, din exterior, în interiorul autovehiculelor, fără să fie necesară imobilizarea acestora, pentru ca, în primul rând, să verifice respectarea obligației de a purta centura de siguranță și, în al doilea rând, să identifice eventuali delincvenți în scopul combaterii criminalității.

24

În sfârșit, Republica Portugheză nu consideră că există mijloace mai puțin restrictive care să permită garantarea realizării obiectivelor de securitate rutieră și de siguranță publică pe care și le-a stabilit. În această privință, Republica Portugheză pune în evidență faptul că interdicția de a aplica folii colorate pe geamurile vehiculelor nu este totală, ci parțială, în sensul că nu se aplică nici benelor autovehiculelor folosite la transportul de mărfuri, nici vehiculelor care nu sunt automobile, precum navele.

25

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația din statul membru astfel cum aceasta se prezenta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, schimbările intervenite ulterior neputând fi luate în considerare de către Curte (a se vedea Hotărârea din 17 ianuarie 2002, Comisia/Belgia, C-423/00, Rec., p. I-593, punctul 14, și Hotărârea din 7 iunie 2007, Comisia/Belgia, C-254/05, Rep., p. I-4269, punctul 39).

26

Or, în speță, este cert că la expirarea termenului de două luni acordat prin avizul motivat, Republica Portugheză nu abrogase articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003, care interzice aplicarea de folii colorate pe geamurile autovehiculelor. Împrejurarea că, ulterior, acest stat membru a notificat un proiect de reglementare care nu conține dispoziția în litigiu nu schimbă cu nimic existența acestei dispoziții la momentul relevant.

27

Prin urmare, trebuie examinată conformitatea dispoziției respective, astfel cum a fost amintită la punctul 6 din prezenta hotărâre, cu dispozițiile dreptului comunitar și ale dreptului Spațiului Economic European menționate de Comisie.

28

Trebuie arătat că Directiva 92/22 nu reglementează foliile colorate care sunt destinate aplicării pe geamurile autovehiculelor, ci numai geamurile care sunt instalate din fabricație pe aceste vehicule, și anume geamurile colorate.

29

În lipsa unei armonizări comunitare, articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003 trebuie, în consecință, să fie examinat în lumina dispozițiilor Tratatului CE privind libera circulație a mărfurilor și a dispozițiilor corespunzătoare din Acordul privind SEE.

30

Acestea din urmă fiind redactate în termeni aproape identici cu cei ai tratatului, considerațiile de mai jos referitoare la articolele 28 CE și 30 CE se aplică și dispozițiilor corespunzătoare din Acordul privind SEE, și anume articolele 11 și 13 din acest acord.

31

Potrivit unei jurisprudențe constante, orice reglementare a statelor membre de natură să constituie, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, un obstacol în calea comerțului intracomunitar trebuie considerată o măsură cu efect echivalent unor restricții cantitative, interzise de articolul 28 CE (a se vedea în special Hotărârea din 11 iulie 1974, Dassonville, 8/74, Rec., p. 837, punctul 5, Hotărârea din 19 iunie 2003, Comisia/Italia, C-420/01, Rec., p. I-6445, punctul 25, și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Ludwigs-Apotheke, C-143/06, Rep., p. I-0000, punctul 25).

32

În speță, Republica Portugheză admite că interdicția prevăzută la articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003, care privește aplicarea de folii colorate pe parbriz și pe geamurile care corespund locurilor pentru pasageri în autovehicule, restrânge comercializarea acestor produse în Portugalia.

33

Într-adevăr, se impune constatarea că eventualele persoane interesate, comercianți sau particulari, știind că le este interzis să aplice astfel de folii pe parbriz și pe geamurile care corespund locurilor pentru pasageri în autovehicule, nu au practic niciun interes să cumpere aceste produse.

34

Singura excepție de la interdicția prevăzută la articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003 privește aplicarea de folii colorate pe benele autovehiculelor folosite la transportul de mărfuri și pe vehiculele care nu sunt automobile.

35

În consecință, dispoziția în litigiu afectează comercializarea în Portugalia a cvasitotalității foliilor colorate, fabricate și comercializate în mod legal în alte state membre sau în state părți la Acordul privind SEE, destinate aplicării pe geamurile autovehiculelor.

36

Rezultă că interdicția prevăzută la articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003 constituie o măsură cu efect echivalent unor restricții cantitative în sensul dispozițiilor articolului 28 CE și ale articolului 11 din Acordul privind SEE. Această măsură este incompatibilă cu obligațiile care rezultă din respectivele dispoziții, cu excepția cazului în care poate fi justificată în mod obiectiv.

37

Potrivit unei jurisprudențe constante, o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import nu poate fi justificată decât prin unul dintre motivele de interes general enumerate la articolul 30 CE sau prin una dintre cerințele imperative consacrate prin jurisprudența Curții (a se vedea în special Hotărârea din 20 februarie 1979, Rewe-Zentral, cunoscută sub numele „Cassis de Dijon”, 120/78, Rec., p. 649, punctul 8), cu condiția ca, într-un caz sau în celălalt, această măsură să fie de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv (Hotărârea din 8 mai 2003, ATRAL, C-14/02, Rec., p. I-4431, punctul 64, Hotărârea din 10 noiembrie 2005, Comisia/Portugalia, C-432/03, Rec., p. I-9665, punctul 42, și Hotărârea din 7 iunie 2007, Comisia/Belgia, citată anterior, punctul 33).

38

În speță, justificările prezentate de Republica Portugheză sunt legate, pe de o parte, de lupta împotriva criminalității în contextul protecției siguranței publice și, pe de altă parte, de controlul respectării obligației de a purta centura de siguranță, care ține de domeniul securității rutiere. Lupta împotriva criminalității și securitatea rutieră pot constitui motive imperative de interes general de natură să justifice un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor (a se vedea, în privința securității rutiere, Hotărârea din 15 martie 2007, Comisia/Finlanda, C-54/05, Rep., p. I-2473, punctul 40 și jurisprudența citată).

39

Cu toate acestea, statele membre sunt cele cărora le revine obligația de a demonstra că reglementarea este necesară pentru a realiza asemenea obiective și că este conformă principiului proporționalității (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Țările de Jos, C-297/05, Rep., p. I-7467, punctul 76 și jurisprudența citată).

40

În această privință, Republica Portugheză a prezentat un singur argument în susținerea măsurii în litigiu, și anume faptul că aceasta permite efectuarea unui control imediat al habitaclului autovehiculelor printr-o simplă observare din exterior.

41

Deși, într-adevăr, interdicția prevăzută la articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003 pare de natură să faciliteze o asemenea observare și, în consecință, pare potrivită pentru realizarea obiectivelor reprezentate de lupta împotriva criminalității și securitatea rutieră, nu rezultă că respectiva interdicție este necesară pentru atingerea acestora și că nu există alte mijloace mai puțin restrictive pentru a realiza aceste obiective.

42

Într-adevăr, controlul vizual în discuție nu este decât unul dintre mijloacele de care dispun autoritățile competente pentru a lupta împotriva criminalității și a încălcărilor obligației de a purta centura de siguranță.

43

Pretinsul caracter necesar al măsurii în litigiu este cu atât mai puțin dovedit cu cât, în cadrul ședinței, Republica Portugheză a admis faptul că permite comercializarea, pe teritoriul său, a autovehiculelor echipate din fabricație cu geamuri colorate, în limitele prevăzute în Directiva 92/22. Or, aceste geamuri colorate, precum foliile colorate în cauză, pot împiedica efectuarea oricărei examinări vizuale a interiorului vehiculului din exterior.

44

În consecință, mai puțin în cazul în care se admite că, în ceea ce privește autovehiculele echipate din fabricație cu geamuri colorate, autoritățile competente au renunțat la lupta împotriva criminalității și la securitatea rutieră, se impune constatarea că acestea trebuie să recurgă la alte metode pentru a identifica delincvenții și eventualii contravenienți care au încălcat obligația de a purta centura de siguranță.

45

Pe de altă parte, Republica Portugheză nu a demonstrat că, în măsura în care privește toate tipurile de foliile colorate, interdicția este necesară pentru garantarea securității rutiere și combaterea criminalității.

46

Într-adevăr, astfel cum a subliniat Comisia în cadrul ședinței, există o gamă largă de folii colorate, de la foliile transparente la foliile cvasiopace. Această informație, care nu a fost contestată de Republica Portugheză, implică faptul că cel puțin anumite folii, și anume cele cu grad de transparență suficient, permit examinarea vizuală a habitaclului autovehiculelor.

47

Rezultă că această interdicție trebuie considerată excesivă și, prin urmare, disproporționată în raport cu obiectivele urmărite.

48

Având în vedere considerațiile ce precedă, se impune constatarea că, prin interzicerea, la articolul 2 alineatul 1 din Decretul-lege nr. 40/2003, a aplicării de folii colorate pe geamurile autovehiculelor, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 28 CE și 30 CE, precum și al articolelor 11 și 13 din Acordul privind SEE.

49

Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată, iar Republica Portugheză a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște: