1. 

Prin prezenta trimitere preliminară, Regeringsrätten (Suedia) urmărește să se stabilească dacă alcoolul care intră în compoziția vinului de bucătărie trebuie considerat alcool etilic în sensul articolului 20 din Directiva 92/83/CEE ( 2 ).

2. 

Particularitatea acestei cauze constă în aceea că, în acțiunea principală, toate părțile sunt de acord asupra faptului că alcoolul conținut în vinul de bucătărie trebuie considerat alcool etilic în sensul acestei prevederi.

3. 

În această cauză se pune, așadar, problema existenței unui litigiu și, prin urmare, a competenței Curții de a se pronunța asupra întrebării preliminare.

4. 

În cadrul prezentelor concluzii, vom prezenta motivele pentru care, în opinia noastră, Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra acestei întrebări preliminare.

5.

Directiva 92/83 urmărește să armonizeze structurile accizelor la alcool și la produse alcoolice și în special să stabilească definiții comune pentru toate produsele în cauză, bazate pe cele stabilite în nomenclatura combinată în vigoare la data adoptării acestei directive ( 3 ).

6.

Potrivit articolului 20 din Directiva 92/83, se încadrează în definiția alcoolului etilic:

7.

Pe de altă parte, în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (f) din Directiva 92/83, statele membre scutesc de accize armonizate produsele care conțin alcool etilic atunci când aceste produse „sunt folosite direct sau drept componente ale produselor semifabricate în vederea realizării de produse alimentare [a se citi «de produse alimentare, cu sau fără umplutură»], cu condiția ca în fiecare caz conținutul de alcool să nu depășească 8,5 litri de alcool pur pe 100 kg la producția de ciocolată și 5 litri de alcool pur pe 100 kg la producția de alte produse”.

8.

Legea suedeză privind accizele la alcool (lagen om alkoholskatt) ( 6 ), care transpune în dreptul intern Directiva 92/83, prevede, la articolul 1 primul paragraf, că accizele la alcool sunt datorate pentru bere, vin și alte băuturi fermentate, pentru produsele intermediare, precum și pentru alcoolul etilic.

9.

În temeiul articolului 3 din LAS, vinul care se încadrează la pozițiile NC 2204 și NC 2205 este supus accizelor, alcoolizarea trebuind să rezulte exclusiv din fermentare, iar concentrația alcoolică trebuind să fie superioară unui anumit număr de grade, prevăzut de lege.

10.

În ceea ce privește alcoolul etilic, articolul 6 din LAS prevede că accizele sunt datorate pentru produsele menționate la pozițiile NC 2207 și NC 2208, cu o tărie alcoolică pe volum de peste 1,2 %, chiar dacă aceste produse fac parte dintr-un produs care este reglementat de un alt capitol din Nomenclatura combinată.

11.

Cu toate acestea, la articolul 7 primul paragraf punctul 5 din LAS se prevede că nu se datorează accize pentru produsele folosite direct în alimente sau drept componente ale produselor semifabricate în vederea realizării de produse alimentare, cu sau fără umplutură, cu condiția ca, în fiecare caz, conținutul de alcool să nu depășească 8,5 litri de alcool pur pe 100 kg la producția de ciocolată și 5 litri de alcool pur pe 100 kg la producția de alte produse.

12.

Gourmet Classic Ltd (denumită în continuare „Gourmet Classic”) este o întreprindere britanică ce intenționează să comercializeze vin de bucătărie pe piața suedeză.

13.

Înainte de a comercializa produsul său, Gourmet Classic a solicitat un aviz din partea Skatterättsnämnden (Comisia de drept fiscal suedeză) pentru a obține confirmarea faptului că vinul său de bucătărie nu era supus accizelor, deoarece, în opinia sa, se încadra în domeniul de aplicare al scutirii stabilite la articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Directiva 92/83.

14.

Vinul de bucătărie în cauză este constituit dintr-un amestec de aproximativ 40 % vin obișnuit, roșu sau alb, și de aproximativ 60 % vin dezalcoolizat, la care a fost adăugată o cantitate redusă de sare. Tăria alcoolică a acestui vin de bucătărie este de 4,8 l de alcool pur pe 100 kg de produs finit.

15.

HM Customs and Excise, Tariff and Statistical Office (autoritatea fiscală britanică) a indicat societății Gourmet Classic că vinul său de bucătărie se încadra în subpoziția NC 2103909089.

16.

În cadrul procedurii care s-a desfășurat în fața Skatterättsnämnden, Skatteverket (administrația fiscală suedeză) și-a prezentat observațiile și a susținut că, în temeiul articolului 6 din LAS, vinul de bucătărie vândut de Gourmet Classic este supus taxei pe alcool, însă acest produs se încadrează în același timp în domeniul de aplicare al scutirii stabilite la articolul 7 primul paragraf punctul 5 din LAS.

17.

Prin urmare, potrivit Skatteverket, vinului de bucătărie comercializat de Gourmet Classic nu ar trebui să i se aplice accize.

18.

Skatterättsnämnden a emis avizul urmând recomandarea făcută de Skatteverket.

19.

Skatteverket a formulat apel în fața Regeringsrätten pentru ca acesta să confirme avizul emis de Skatterättsnämnden. Gourmet Classic a pus concluzii în sensul că este de acord cu avizul emis de Skatterättsnämnden.

20.

Regeringsrätten consideră că, pentru a se putea pronunța, este necesar să obțină clarificări cu privire la temeinicia concluziei potrivit căreia se consideră că vinul de bucătărie conține alcool etilic în sensul Directivei 92/83.

21.

Regeringsrätten a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare:

„Alcoolul care intră în compoziția vinului de bucătărie trebuie încadrat în categoria alcoolului etilic prevăzută la articolul 20 prima liniuță din Directiva [92/83]?”

22.

În observațiile pe care le-a prezentat Curții, Comisia Comunităților Europene a exprimat opinia că instanța comunitară nu trebuie să se pronunțe asupra întrebării preliminare adresate de Regeringsrätten.

23.

Potrivit Comisiei, faptul că Skatteverket nu a solicitat instanței de trimitere modificarea avizului emis de Skatterättsnämnden, ci confirmarea acestuia ar demonstra că nu există niciun litigiu între părțile din acțiunea principală. Comisia subliniază de asemenea că toate părțile care participă la procedură sunt de acord asupra faptului că vinul de bucătărie este scutit de orice taxă pe alcool.

24.

Comisia citează Hotărârea din 16 decembrie 1981, Foglia ( 7 ), în care Curtea a stabilit că sarcina care i-a fost încredințată în temeiul articolului 234 CE nu este aceea de a formula opinii cu caracter consultativ cu privire la întrebări generale sau ipotetice, ci de a contribui la administrarea justiției în statele membre ( 8 ).

25.

Referindu-se în continuare la Hotărârea Foglia, citată anterior, Comisia adaugă că, în speță, Curtea nu ar fi competentă să răspundă la o întrebare prin care se solicită o interpretare, precum cea care îi este adresată în acțiunea principală, întrucât aceasta s-ar înscrie în cadrul unei construcții procedurale realizate de părți pentru a o pune în situația de a se pronunța asupra unor probleme de drept comunitar care nu răspund unei necesități obiective inerente soluționării unui litigiu.

26.

Precum Comisia, suntem de părere că, în speță, Curtea nu este competentă să răspundă la întrebarea adresată de Regeringsrätten.

27.

Procedura prevăzută la articolul 234 CE este un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale ( 9 ). Trimiterea preliminară permite instanței naționale, care are îndoieli cu privire la interpretarea unei reglementări comunitare, să adreseze întrebări Curții pentru ca aceasta să pronunțe o decizie care îi este necesară pentru soluționarea unui litigiu.

28.

Chiar dacă, în cadrul articolului 234 CE, instanța națională sesizată cu acțiunea principală este cea care are competența să aprecieze necesitatea unei întrebări preliminare și pertinența unei astfel de întrebări, nu este mai puțin adevărat că, dacă este cazul, Curtea este îndreptățită să își verifice propria competență și condițiile în care a fost sesizată ( 10 ).

29.

Astfel, Curtea poate considera că trebuie să verifice dacă cererea a fost formulată de o instanță națională a unui stat membru ( 11 ), sesizată cu un litigiu ( 12 ) și care consideră că o decizie a Curții este necesară pentru a pronunța propria hotărâre ( 13 ).

30.

Procedura desfășurată în fața Skatterättsnämnden este o procedură specială. Rolul acesteia din urmă este de a emite un aviz prealabil referitor la probleme care privesc, în special, relațiile contribuabililor cu autoritățile publice din punctul de vedere al obligațiilor fiscale ale acestora ( 14 ). Atunci când un contribuabil formulează o cerere la Skatterättsnämnden, Skatteverket are posibilitatea să prezinte observații referitoare la impozitarea operațiunii în cauză.

31.

Skatterättsnämnden formulează apoi un aviz cu privire la modul în care trebuie soluționată problema în discuție atunci când se procedează la impozitarea respectivei operațiuni. Acest aviz poate fi atacat la Regeringsrätten, la inițiativa solicitantului și/sau a Skatteverket ( 15 ).

32.

În cadrul Hotărârii Victoria Film, citată anterior, Curtea a considerat că nu era competentă să se pronunțe asupra întrebărilor preliminare adresate de Skatterättsnämnden, pentru motivul că aceasta exercită, în esență, o funcție administrativă, amintind că instanțele naționale au competența să sesizeze Curtea numai dacă există un litigiu pendinte și dacă sunt chemate să se pronunțe în cadrul unei proceduri destinate să se finalizeze printr-o decizie cu caracter jurisdicțional ( 16 ).

33.

Cu toate acestea, Curtea a adăugat, în cadrul aceleiași hotărâri, că, în cazul în care contribuabilul sau Skatteverket ar introduce un recurs împotriva unui aviz prealabil, Regeringsrätten, astfel sesizat, poate fi considerat ca exercitând, în sensul articolului 234 CE, o funcție de natură jurisdicțională ce are ca obiect controlul legalității unui act care stabilește impozitul la care este supus contribuabilul ( 17 ).

34.

Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că Regeringsrätten este o instanță națională, în sensul articolului 234 CE.

35.

În schimb, considerăm că nu este îndeplinită în acțiunea principală condiția referitoare la existența unui litigiu aflat pe rolul instanței naționale.

36.

Trebuie subliniat mai întâi că termenul „litigiu” este definit ca fiind o contestație care poate forma obiectul unui proces, precizându-se că această contestație este privită ca reprezentând un conflict ( 18 ).

37.

În continuare, tot referitor la condiția existenței unui litigiu, Curtea a considerat deja că nu este competentă atunci când litigiul a fost construit în mod artificial de părți pentru a o determina să formuleze o opinie cu caracter consultativ cu privire la o întrebare generală sau ipotetică ( 19 ) ori atunci când solicitările reclamantului din acțiunea principală au fost satisfăcute după ce instanța națională a adresat Curții cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare ( 20 ).

38.

În astfel de cazuri, Curtea a considerat că nu exista un adevărat litigiu sau că litigiul care determinase transmiterea întrebării preliminare nu mai exista, deoarece nu exista sau nu mai exista o contestație între părți.

39.

Or, constatăm că, în acțiunea principală, este cert că toate părțile, și anume Gourmet Classic, Skatterättsnämnden și Skatteverket, sunt de acord cu privire la soluția care trebuie adoptată.

40.

Astfel, reiese din decizia de trimitere că Gourmet Classic a solicitat Skatterättsnämnden confirmarea faptului că nu vor fi aplicate accize la alcool vinului de bucătărie, întrucât acesta se încadrează, potrivit respectivei societăți, în excepțiile prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Directiva 92/83, excepții preluate la articolul 7 primul paragraf punctul 5 din LAS ( 21 ).

41.

În cadrul prezentei cauze, Skatteverket a susținut în fața Skatterättsnämnden că vinul de bucătărie putea, într-adevăr, să beneficieze de scutirea prevăzută în această din urmă dispoziție ( 22 ).

42.

În plus, Skatterättsnämnden a adoptat un aviz care era în acord cu observațiile celor două părți ( 23 ).

43.

Regeringsrätten adaugă de altfel, la punctul 22 din decizia de trimitere, că părțile din acțiunea principală sunt de acord că nu trebuie aplicată nicio acciză la alcool.

44.

Din aceste elemente reiese în mod clar că nu există niciun dezacord între părți și, prin urmare, că nu există un litigiu în fața instanței naționale.

45.

Nu este prima dată când Regeringsrätten adresează întrebări Curții cu privire la un litigiu referitor la un aviz al Skatterättsnämnden ( 24 ). În cauzele anterioare de acest tip, Curtea se declarase competentă să se pronunțe asupra întrebărilor preliminare adresate de Regeringsrätten, în conformitate cu jurisprudența stabilită în Hotărârea Victoria Film, citată anterior.

46.

Astfel, în cauzele menționate, Regeringsrätten fusese sesizat cu un recurs împotriva unui aviz prealabil al Skatterättsnämnden, fiind astfel necesar ca acesta să soluționeze litigiul pentru a pronunța o decizie cu caracter jurisdicțional ( 25 ).

47.

Spre deosebire de prezenta cauză, avizul emis de Skatterättsnämnden era contestat, ceea ce a dat naștere unui litigiu.

48.

Este adevărat că, în Hotărârea din 9 februarie 1995, Leclerc-Siplec ( 26 ), Curtea s-a declarat competentă chiar dacă pârâta din acțiunea principală susținuse un punct de vedere identic cu cel al reclamantului ( 27 ).

49.

Cu toate acestea, trebuie reținut că în Hotărârea Leclerc-Siplec, citată anterior, a existat la începutul acțiunii principale o dispută reală între părți. Astfel, societățile TF1 Publicité și M6 Publicité refuzaseră să difuzeze un mesaj publicitar privind distribuirea de carburant în supermarketurile Leclerc. Societatea importatoare Édouard Leclerc-Siplec introdusese în aceste condiții o acțiune împotriva acestor două societăți în fața tribunal de commerce de Paris (Tribunalul Comercial din Paris, Franța) ( 28 ).

50.

În prezenta cauză, procedura nu are la bază un dezacord existent între părți, ci o cerere de confirmare a unui aviz asupra căruia toate părțile sunt de acord. Elementul specific al acțiunii principale este acela că Skatteverket poate introduce apel în fața Regeringsrätten în ceea ce privește un aviz emis de Skatterättsnämnden, chiar dacă acest apel are drept scop solicitarea confirmării acestui aviz.

51.

Nu este vorba, așadar, în prezenta cauză, despre un litigiu fictiv sau artificial, precum în cauzele care au determinat pronunțarea Hotărârii Foglia, citată anterior, sau a Hotărârii din 21 ianuarie 2003, Bacardi-Martini și Cellier des Dauphins ( 29 ), ci despre o cerere de confirmare a unui aviz formulată în lipsa oricărui litigiu.

52.

Instanța de trimitere explică de altfel în cererea sa că a fost sesizată în scopul de a „pronunța o hotărâre cu valoare de principiu” cu privire la problema scutirii de accize a vinului de bucătărie și de a conferi o aplicabilitate generală acestei probleme.

53.

Cu alte cuvinte, în opinia noastră, această instanță solicită Curții să formuleze o opinie cu caracter consultativ.

54.

Or, în Hotărârea din 16 iulie 1992, Meilicke ( 30 ), Curtea a precizat că spiritul de colaborare care trebuie să guverneze procedura trimiterii preliminare presupune ca, în ceea ce o privește, instanța națională să țină seama de funcția conferită Curții ( 31 ). Această funcție nu constă în a formula opinii cu caracter consultativ, ci în a răspunde unei necesități inerente soluționării efective a unui litigiu ( 32 ).

55.

În opinia noastră, acceptarea competenței Curții într-un caz precum cel pe care îl examinăm ar însemna îndepărtarea de la scopul urmărit de articolul 234 CE și ignorarea condițiilor stabilite pentru sesizarea Curții în cadrul acestui articol, care presupun existența unui litigiu și impun ca întrebarea preliminară să fie justificată de necesitatea soluționării unui litigiu autentic.

56.

În plus, presupunând că Regeringsrätten ar adopta în final o poziție contrară celei susținute de Skatterättsnämnden și de toate părțile din acțiunea principală, Gourmet Classic ar putea, într-o asemenea situație, să conteste în fața instanței naționale decizia prin care i se aplică taxe la import, iar această instanță ar putea, de data aceasta în cadrul unui litigiu autentic, să adreseze Curții o întrebare cu privire la sfera de aplicare a articolului 20 din Directiva 92/83.

57.

Având în vedere toate aceste elemente, considerăm că, în speță, Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra întrebării adresate de Regeringsrätten.

58.

Ținând seama de considerațiile prezentate anterior, propunem Curții să declare că nu este competentă să se pronunțe asupra întrebării preliminare adresate de Regeringsrätten.