HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

7 iunie 2007

Cauza C‑362/05 P

Jacques Wunenburger

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs – Funcție publică – Promovare – Procedură de selecție – Respingerea candidaturii unui reclamant – Revocare din funcție – Obligația de motivare – Eroare de drept – Recurs incident – Obiectul litigiului – Interesul de a exercita acțiunea”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 5 iulie 2005, Wunenburger/Comisia (T‑370/03, RecFP, p. I‑A‑189 și II‑853), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia: Respinge recursul principal formulat de domnul Wunenburger și recursul incident formulat de Comisie.

Sumarul Hotărârii

1.        Recurs – Obiect

(Statutul Curții de Justiție, art. 56 al doilea paragraf)

2.        Acțiune în anulare – Caducitatea actului atacat survenită pe parcursul procesului – Acțiune care își păstrează obiectul în lipsa retragerii actului atacat

(art. 230 CE și art. 233 primul paragraf CE; Statutul funcționarilor, art. 29)

1.        Întrucât, în temeiul articolului 56 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, un recurs poate fi introdus de oricare parte ale cărei concluzii au fost respinse, în totalitate sau în parte, este admisibil recursul introdus împotriva unei hotărâri a Tribunalului atunci când acesta a respins o excepție de inadmisibilitate ridicată de o parte cu privire la o acțiune, în condițiile în care, în cadrul aceleiași hotărâri, Tribunalul a respins în final această acțiune ca nefondată. Astfel, în raport cu această dispoziție, nu este necesar să se distingă după cum excepția, ridicată în fața Tribunalului și respinsă de acesta, urmărește ca acțiunea să fie respinsă pentru că este inadmisibilă sau pentru că a devenit lipsită de obiect, întrucât este vorba despre două incidente de procedură care, dacă sunt admise, împiedică Tribunalul să se pronunțe pe fond.

2.        Caducitatea actului a cărui anulare se solicită, survenită după introducerea acțiunii, nu determină, prin ea însăși, obligația instanței comunitare de a stabili lipsa necesității de a se pronunța asupra fondului cauzei pentru lipsa obiectului sau pentru lipsa interesului de a exercita acțiunea la data pronunțării hotărârii. Litigiul își păstrează astfel obiectul atunci când actul care lezează nu a fost revocat în mod formal, iar reclamantul poate să își păstreze interesul de a solicita anularea sa pentru a evita ca nelegalitatea de care pretinde că este viciat să se repete în viitor. Un astfel de interes de a exercita acțiunea decurge din articolul 233 primul paragraf CE, în temeiul căruia instituțiile emitente ale actului anulat sunt obligate să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Curții. Totuși, acest interes de a exercita acțiunea nu poate exista decât dacă pretinsa nelegalitate este susceptibilă de a se repeta în viitor, independent de circumstanțele cauzei care au dat naștere acțiunii formulate de reclamant.

Aceasta este situația unei acțiuni în anulare formulate de un funcționar împotriva respingerii candidaturii sale la un post vacant și împotriva numirii unui alt funcționar, atunci când administrația a procedat, în cursul procedurii, la revocarea sa din această funcție, în temeiul articolului 50 din statut și la organizarea unei noi proceduri de selecție, deciziile atacate devenind astfel caduce, în măsura în care reclamantul contestă procedura care a condus la adoptarea numirii inițiale. Astfel, spre deosebire de o apreciere cu privire la fondul diferitelor candidaturi pentru un post, modalitățile unei proceduri de selecție sunt susceptibile de a fi reluate în viitor în cadrul unor proceduri similare, astfel încât reclamantul își păstrează interesul de a acționa împotriva deciziilor atacate, chiar dacă acestea sunt lipsite de efect în privința sa, în perspectiva unor viitoare candidaturi pentru posturi similare postului în cauză.