Cauza C‑176/05

KVZ retec GmbH

împotriva

Republik Österreich

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de

Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien)

„Deșeuri – Regulamentul (CEE) nr. 259/93 – Supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri – Făinuri animale”

Sumarul hotărârii

Mediu – Deșeuri – Regulamentul nr. 259/93 privind transporturile de deșeuri

[Regulamentul nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 808/2003; Regulamentul nr. 259/93 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2557/2001, art. 1 alin. (3) lit. (a)]

În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 259/93 al Consiliului privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2557/2001, transportul de făinuri animale calificate drept deșeuri, ca urmare a existenței obligației sau a intenției de a se debarasa de acestea, deșeuri care sunt destinate numai recuperării și care figurează în anexa II la acest regulament, este exclus din domeniul de aplicare al dispozițiilor acestuia, cu excepția dispozițiilor literelor (b)-(e) ale alineatului (3) menționat anterior, precum și a dispozițiilor articolului 11 și ale articolului 17 alineatele (1)-(3) din același regulament.

Cu toate acestea, este de competența instanței naționale să se asigure că acest transport este efectuat în conformitate cu cerințele care decurg din prevederile Regulamentului nr. 1774/2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 808/2003, dintre care se pot dovedi a fi pertinente dispozițiile cuprinse în articolele 7, 8 și 9, precum și cele din anexa II la acest regulament.

Într‑adevăr, faptul că Regulamentul nr. 259/93 este aplicabil nu înseamnă că dispozițiile Regulamentului nr. 1774/2002 ar fi lipsite de orice relevanță. În afara riscurilor legate de mediu, făinurile animale prezintă riscuri de răspândire a bolilor. Pentru a evita orice amenințare de propagare a agenților patogeni, dispozițiile Regulamentului nr. 1774/2002 instituie o serie de exigențe ce urmăresc să asigure că subprodusele de origine animală nu sunt utilizate sau transportate în scopuri ilicite. Prin urmare, pentru a menține eficacitatea respectivelor regulamente, trebuie ca aceste instrumente juridice să fie aplicate în paralel, astfel încât dispozițiile lor corespunzătoare să fie complementare.

(a se vedea punctele 73 și 77 și dispozitivul)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

1 martie 2007(*)

„Deșeuri – Regulamentul (CEE) nr. 259/93 – Supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri – Făinuri animale”

În cauza C‑176/05,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Austria), prin decizia din 8 aprilie 2005, primită de Curte la 20 aprilie 2005, în procedura

KVZ retec GmbH

împotriva

Republik Österreich,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul P. Jann, președinte de cameră, domnii K. Lenaerts, E. Juhász, K. Schiemann (raportor) și M. Ilešič, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: doamna K. Sztranc‑Sławiczek, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 8 iunie 2006,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru KVZ retec GmbH, de H. Zanier și M. Firle, Rechtsanwälte,

–        pentru Republik Österreich, de doamna E. Hofbauer, în calitate de agent,

–        pentru guvernul austriac, de domnul E. Riedl, în calitate de agent,

–        pentru guvernul francez, de domnul G. de Bergues și de doamna R. Loosli‑Surrans, în calitate de agenți,

–        pentru guvernul Regatului Unit, de doamna C. White, în calitate de agent, asistată de domnul J. Maurici, barrister,

–        pentru Comisia Comunităților Europene, de domnii M. Konstantinidis și F. Erlbacher, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 7 septembrie 2006,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 161), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28 decembrie 2001 (JO L 349, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 3, denumit în continuare „Regulamentul nr. 259/93”), și a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (JO L 273, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 44, p. 113), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 808/2003 al Comisiei din 12 mai 2003 (JO L 117, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 47, p. 83, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1774/2002”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea KVZ retec GmbH (denumită în continuare „KVZ”) și Republik Österreich, privind, pe de o parte, aplicarea reglementării comunitare în materie de deșeuri în cazul transportului de făinuri animale destinate a fi utilizate drept combustibil într‑o centrală termică și, pe de altă parte, relația dintre această reglementare și Regulamentul nr. 1774/2002.

 Cadrul juridic

 Directiva 75/442/CEE

3        Articolul 1 litera (a) primul paragraf din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39), astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei din 24 mai 1996 (JO L 135, p. 32, denumită în continuare „Directiva 75/442”), definește noțiunea „deșeu” drept „orice substanță sau obiect inclus în categoriile prevăzute în anexa I de care titularul se debarasează ori intenționează sau are obligația de a se debarasa”. [traducere neoficială]

4        Potrivit articolului 1 din Directiva 75/442:

„În sensul prezentei directive:

[…]

(e)      «eliminare» înseamnă oricare dintre operațiunile prevăzute în anexa II A;

(f)      «recuperare» înseamnă oricare dintre operațiunile prevăzute în anexa II B;

[…]” [traducere neoficială]

5        Printre categoriile de deșeuri enumerate în anexa I la Directiva 75/442 figurează categoria Q 16, care cuprinde „[o]rice materiale, substanțe sau produse care nu sunt incluse în categoriile menționate anterior”. [traducere neoficială]

6        Anexa II B la Directiva 75/442 enumeră operațiunile de recuperare a deșeurilor, astfel cum sunt efectuate în practică. Printre acestea figurează următoarea operațiune:

„R 1      Utilizarea mai ales sub formă de combustibil sau ca alt mijloc de generare a energiei”. [traducere neoficială]

7        Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 75/442 prevede:

„Următoarele se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive:

[…]

(b)      în cazul în care sunt deja prevăzute de alte norme legale:

[…]

(iii) cadavrele de animale și următoarele deșeuri agricole: materii fecale și alte substanțe naturale nepericuloase utilizate în agricultură;

[…]” [traducere neoficială]

 Regulamentul nr. 259/93

8        Articolul 1 din Regulamentul nr. 259/93 este formulat după cum urmează:

„(1)      Prezentul regulament se aplică transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și [la] ieșirea din Comunitate.

(2)      Sunt exceptate din domeniul de aplicare al prezentului regulament:

[…]

(d)      transporturile de deșeuri menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE, atunci când sunt deja reglementate de altă legislație importantă [a se citi «de alte norme legale pertinente»];

[…]

(3)      (a)   Transporturile de deșeuri, destinate numai valorificării [a se citi «recuperării»] și cuprinse în anexa II se exclud, de asemenea, din dispozițiile prezentului regulament, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 11 literele (b), (c), (d) și (e) și articolul 17 alineatele (1), (2) și (3) [a se citi «cu excepția cazurilor prevăzute la literele (b), (c), (d) și (e), la articolul 11 și la articolul 17 alineatele (1), (2) și (3)»];

         (b)   Asemenea deșeuri fac obiectul tuturor dispozițiilor Directivei 75/442/CEE. Acestea sunt în special:

–        destinate facilităților [a se citi «numai instalațiilor»] autorizate legal, în conformitate cu articolele 10 și 11 din Directiva 75/442/CEE,

–        supuse tuturor dispozițiilor articolelor 8, 12, 13 și 14 din Directiva 75/442/CEE;

         (c)   Cu toate acestea, anumite deșeuri, enumerate în anexa II, pot fi controlate în cazul în care, printre altele, prezintă oricare dintre caracteristicile periculoase enumerate în anexa III [la] Directiva 91/689/CEE a Consiliului, ca și cum ar fi fost enumerate în anexa III sau IV.

                  Aceste deșeuri și decizia referitoare la care dintre cele două proceduri ar trebui urmată se stabilesc în conformitate cu procedura stabilită la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE. Astfel de deșeuri se enumeră în anexa II litera (a);

         (d)   În cazuri excepționale, din motive de protecție a mediului și sănătății umane, transporturile de deșeuri enumerate în anexa II pot fi controlate de statele membre ca și cum ar fi fost enumerate în anexele III sau IV.

                  Statele membre care fac uz de această posibilitate notifică de îndată Comisia despre aceste cazuri și, după caz, informează celelalte state membre și își motivează decizia. Comisia, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE, poate confirma această măsură incluzând, după caz, adăugarea unor astfel de deșeuri la anexa II A [a se citi «inclusiv prin adăugarea, atunci când este cazul, a respectivelor deșeuri în anexa II A»].

         (e)   În situația în care sunt transportate deșeuri enumerate în anexa II nerespectându‑se prezentul regulament sau Directiva 75/442/CEE, statele membre pot aplica dispozițiile adecvate din articolele 25 și 26 din prezentul regulament.”

9        Potrivit articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 259/93:

„În sensul prezentului regulament:

(a)      definiția deșeurilor este aceea din articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE.”

10      Articolul 11 din regulamentul menționat prevede că transporturile de deșeuri ce urmează a fi recuperate și care sunt enumerate în anexa II la acest regulament trebuie să fie însoțite de anumite informații.

11      Articolul 17 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 259/93 stabilește norme aplicabile în cazul transporturilor de deșeuri enumerate în anexa II la regulament, efectuate în țările cărora nu li se aplică decizia Consiliului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 30 martie 1992 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri ce urmează a fi supuse unor operațiuni de recuperare.

12      Anexa II la Regulamentul nr. 259/93, intitulată „Lista verde a deșeurilor” (denumită în continuare „lista verde”), conține următoarea parte introductivă:

„Indiferent dacă deșeurile sunt sau nu incluse în această listă, acestea nu pot fi transportate ca deșeuri de listă verde dacă sunt contaminate cu alte materiale într‑o măsură care (a) mărește riscurile asociate deșeurilor suficient pentru a fi incluse în lista portocalie sau roșie sau (b) împiedică recuperarea deșeurilor într‑un mod ecologic.”

13      În această anexă II, sub titlul „GM. Deșeuri provenite din industriile agroalimentare”, figurează categoria GM 130, care conține „[d]eșeuri din industria agroalimentară, excluzând produsele secundare [a se citi «subprodusele»] care îndeplinesc cerințele și standardele naționale și internaționale pentru consum uman sau animal”.

14      Articolul 26 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 259/93 prevede:

„(1)      Orice transport efectuat:

(a)      fără notificarea tuturor autorităților competente interesate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament sau

(b)       fără acordul autorităților competente interesate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament

[…]

se va considera trafic ilicit.”

 Regulamentul nr. 1774/2002

15      Potrivit articolului 1 din acesta, Regulamentul nr. 1774/2002 stabilește normele de sănătate animală și publică pentru colectarea, transportul, depozitarea, manipularea, prelucrarea și folosirea sau eliminarea subproduselor de origine animală, astfel încât să se evite orice risc pe care aceste produse îl pot prezenta pentru sănătatea animală sau publică, precum și normele pentru introducerea pe piață și, în anumite cazuri, pentru exportul și tranzitarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate ale acestora menționate de anexele VII și VIII la acest regulament.

16      Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1774/2002 definește „subprodusele de origine animală” drept cadavre întregi sau părți de animale sau produse de origine animală menționate la articolele 4-6 din acest regulament care nu sunt destinate consumului uman.

17      Articolul 4 din Regulamentul nr. 1774/2002, intitulat „Materiile prime de categoria 1”, prevede:

„(1)      Materiile prime de categoria 1 cuprind subproduse de origine animală care corespund următoarei descrieri sau orice material care conține astfel de subproduse:

[…]

(b)      (i)   materiile prime cu riscuri specificate […]

[…]

(2)      Materiile prime de categoria 1 se colectează, transportă și identifică fără întârzieri nejustificate în conformitate cu articolul 7 și, în cazul în care articolele 23 și 24 nu prevăd altfel, trebuie:

(a)      eliminate direct ca deșeu prin incinerare într‑o instalație de incinerare aprobată în conformitate cu articolul 12;

(b)      prelucrate într‑o instalație de prelucrare aprobată […], caz în care produsul rezultat este […] și eliminate definitiv sub formă de deșeu prin incinerare sau coincinerare într‑o instalație de incinerare sau coincinerare aprobată în conformitate cu articolul 12;

(c)      cu excepția materiilor prime menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii), prelucrate într‑o instalație de prelucrare aprobată […], caz în care materialul rezultat este […] și eliminate definitiv sub formă de deșeuri prin îngroparea într‑o rampă de gunoi aprobată [a se citi «într‑un depozit de deșeuri aprobat»] […]

[…]

(e)      având în vedere progresul înregistrat în ceea ce privește cunoștințele științifice, eliminate prin alte mijloace aprobate în conformitate cu procedura menționată în articolul 33 alineatul (2), după consultarea cu comitetul științific competent. Aceste mijloace pot veni în completarea dispozițiilor de la literele (a)-(d) sau le pot înlocui pe acestea.”

18      Articolul 6 din Regulamentul nr. 1774/2002, intitulat „Materiile prime de categoria 3”, este formulat după cum urmează:

„(1)      Materiile prime de categoria 3 cuprind subproduse de origine animală care corespund următoarei descrieri sau orice material care conține astfel de subproduse:

[…]

(e)      subproduse de origine animală derivate din produsele [a se citi «din fabricarea produselor»] destinate consumului uman, inclusiv oase degresate și jumări;

[…]

(2)      Materiile prime de categoria 3 se colectează, transportă și identifică fără întârziere în conformitate cu articolul 7 și, în cazul în care articolele 23 și 24 nu prevăd altfel, trebuie:

(a)      eliminate direct ca deșeu prin incinerare într‑o instalație de incinerare aprobată în conformitate cu articolul 12;

(b)      prelucrate într‑o instalație de prelucrare aprobată […], caz în care produsul rezultat este […] eliminat sub formă de deșeu prin incinerare sau coincinerare într‑o instalație de incinerare sau coincinerare aprobată în conformitate cu articolul 12 sau într‑o rampă de gunoi aprobată [a se citi «într‑un depozit de deșeuri aprobat»] […]

(c)      prelucrate într‑o instalație de prelucrare aprobată în conformitate cu articolul 17;

(d)      transformate într‑o instalație tehnică aprobată în conformitate cu articolul 18;

(e)      folosite ca materie primă într‑o instalație de producere a hranei pentru animale de companie aprobată în conformitate cu articolul 18;

(f)      transformate într‑o instalație de biogaz sau într‑o instalație de compost aprobată în conformitate cu articolul 15;

[…]

(i)      eliminate prin alte mijloace sau folosite în alte moduri, în conformitate cu normele prevăzute în cadrul procedurii [a se citi «stabilite potrivit procedurii»] menționate la articolul 33 alineatul (2), după consultarea comitetului științific competent. Aceste mijloace pot veni în completarea celor prevăzute la literele (a)-(h) sau le pot înlocui pe acestea;

[…]”

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

19      Domnul Krenski, inginer german care își exercită activitatea sub numele comercial de PGI Umwelttechnik, a pus la punct un combustibil pe bază de făinuri animale destinat să fie exploatat printr‑un procedeu termic (incinerare) într‑o centrală termică din Bulgaria, special autorizată în acest scop.

20      La 24 aprilie 2003, aproximativ 1 111 tone de făinuri animale (denumite în continuare „făinurile animale”) aflate în proprietatea domnului Krenski au fost încărcate în portul Straubing (Germania) la bordul cargoului MS Euroca (denumit în continuare „cargoul”) pentru a fi transportate pe cale fluvială din Germania către Bulgaria, până la destinatarul transportului, respectiv societatea New‑Energy‑GmbH. După ce a traversat Austria și Ungaria, cargoul a ajuns la frontiera cu Serbia, unde autoritățile vamale naționale l‑au împiedicat să își continue drumul, pentru motivul că tranzitul făinurilor animale este contrar legislației sârbe care prevede că acestea constituie deșeuri.

21      Domnul Krenski a refuzat să accepte calificarea voluntară a încărcăturii drept deșeuri, deoarece, în acest caz, nu i s‑ar fi permis intrarea pe teritoriul bulgar, unde se afla destinația sa finală. Pentru a se stabili dacă făinurile animale transportate constituie sau nu deșeuri, acestea au fost trimise înapoi către portul Straubing. Cu toate acestea, pe drumul de întoarcere, autoritățile vamale austriece au imobilizat cargoul în portul fluvial Viena/Hainburg la 1 iunie 2003.

22      Prin decizia adoptată la 6 iunie 2003, în temeiul articolului 69 din legea federală din 2002 privind gestionarea deșeurilor (Abfallwirtschaftsgesetz 2002) și al articolului 26 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 259/93, Bundesminister für Land‑ und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft (ministrul federal al agriculturii și pădurilor, mediului și gospodăririi apelor, denumit în continuare „ministrul”) l‑a autorizat pe domnul Krenski să readucă făinurile animale în portul Straubing, sub rezerva respectării anumitor condiții și obligații. Astfel cum reiese din decizia de trimitere, în decizia din 6 iunie 2003 menționată anterior, făinurile animale erau calificate drept „deșeuri din țesuturi animale”, al căror transport este supus obligației de notificare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 259/93.

23      De îndată ce au fost îndeplinite respectivele condiții și obligații, ministrul a comunicat, la 19 septembrie 2003, că nimic nu mai împiedica întoarcerea făinurilor animale în portul Straubing, astfel încât cargoul a părăsit portul fluvial Viena/Hainburg, îndreptându‑se către Germania.

24      Contestația formulată de către domnul Krenski împotriva deciziei din 6 iunie 2003, pentru motivul că aceasta califica făinurile animale drept „deșeuri din țesuturi animale”, a fost respinsă printr‑o hotărâre pronunțată de Verwaltungsgerichtshof (tribunal administrativ) la 16 octombrie 2003.

25      Ca urmare a acestei hotărâri, KVZ, căreia domnul Krenski îi cesionase creanțele sale, a introdus o acțiune în răspundere împotriva Republik Österreich în fața instanței de trimitere, solicitând acordarea sumei de 306 984,63 euro cu titlu de daune interese, majorată cu dobânzile de întârziere, ca urmare a imobilizării cargoului.

26      Acesta este contextul în care Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Transportul (tranzitul sau, mai precis, returnarea), în calitate de deșeuri, al unor făinuri animale, care conțin sau nu materiale ce prezintă riscuri specificate, este supus obligației de notificare în virtutea Regulamentului nr. 259/93 […]?

În subsidiar:

2)      Transportul de făinuri animale, care conțin sau nu materiale ce prezintă riscuri specificate, este exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 259/93, potrivit articolului 1 alineatul (2) litera (d) din acest regulament?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

3)      Transportul (tranzitul sau, mai precis, returnarea) unor făinuri animale

a)      care nu conțin sau

b)      care conțin materiale ce prezintă riscuri specificate (calificate drept materii de categoria 1 în sensul Regulamentului […] nr. 1774/2002 […])

se consideră trafic ilicit, potrivit articolului 26 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 259/93, în lipsa notificării autorităților interesate și a acordului acestora, deoarece făinurile animale constituie deșeuri în sensul Regulamentului nr. 259/93?”

 Cu privire la întrebările preliminare

27      Întrebările formulate de către instanța de trimitere, care trebuie examinate împreună, ridică, în esență, trei probleme fundamentale. În primul rând, este necesar să se stabilească dacă transportul de făinuri animale, în cazul în care acestea ar trebui să fie considerate ca încadrându‑se în noțiunea de cadavre de animale, este exclus din start din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 259/93, în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (d) din acesta. Dacă s‑ar înlătura posibilitatea unei asemenea excluderi, ar trebui mai apoi să se examineze dacă aceste făinuri animale pot fi calificate drept „deșeuri” în sensul Directivei 75/442 și, în consecință, al Regulamentului nr. 259/93. În sfârșit, este necesar să fie analizată eventuala obligație de notificare a transportului respectivelor făinuri animale.

28      Înainte de a începe analiza pe rând a fiecăruia dintre aceste trei aspecte, trebuie formulate următoarele observații introductive.

29      Problemele juridice ridicate de transportul de făinuri animale privesc interpretarea reglementării comunitare referitoare, pe de o parte, la deșeuri și, pe de altă parte, la protecția sănătății animale și umane. Răspunsul ce trebuie dat instanței de trimitere trebuie să țină seama de aceste două aspecte ale acțiunii principale.

30      Făinurile animale constituie unul dintre produsele rezultate din procesul de ecarisaj. Potrivit explicațiilor furnizate de către guvernul austriac în observațiile sale scrise, aceste făinuri sunt obținute prin măcinarea cadavrelor de animale, cărora li se aplică un tratament discontinuu sub presiune. Substanța astfel obținută este din nou măcinată, i se extrage grăsimea, iar reziduul, bogat în proteine, este deshidratat pentru a se obține o pulbere care este, parțial, din nou presată și transformată în pelete.

31      Practica obișnuită de a utiliza proteinele animale pentru hrana animalelor a fost întreruptă prin Decizia 2000/766/CE a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind anumite măsuri de protecție referitoare la unele forme transmisibile de encefalopatie spongiformă și folosirea proteinelor animale pentru hrana animalelor (JO L 306, p. 32). Astfel cum reiese din punctul 6 al motivării acestei decizii, s‑a considerat oportun, ca măsură de precauție, să se interzică temporar folosirea proteinelor animale pentru hrana animalelor și, date fiind consecințele asupra mediului pe care le‑ar avea această interdicție în lipsa unui control corespunzător, s‑a considerat necesar ca deșeurile de origine animală să fie colectate, transportate, prelucrate, depozitate și eliminate în condiții de siguranță.

32      Articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2000/766 prevedea obligația statelor membre de a interzice folosirea proteinelor animale procesate în hrana animalelor de fermă care sunt ținute, îngrășate sau crescute pentru producția de alimente.

33      La 22 mai 2001 a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 37, p. 213). Articolul 7 alineatul (1) din acest regulament a interzis folosirea proteinelor provenite de la mamifere pentru hrana rumegătoarelor. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, această interdicție a fost extinsă și asupra animalelor și produselor de origine animală.

34      Evoluția legislativă descrisă la punctele 31-33 din prezenta hotărâre, precum și restricțiile pe care le‑a determinat în ceea ce privește folosirea proteinelor animale pentru hrana animalelor permit înțelegerea contextului în care a fost adoptat Regulamentul nr. 1774/2002. Considerentul (3) al acestui regulament afirmă că ar trebui să fie limitate posibilele utilizări ale anumitor materii de origine animală și că este necesar să se instituie norme privind folosirea subproduselor de origine animală în alte scopuri decât pentru hrana animalelor, precum și norme privind eliminarea acestor subproduse. Pentru atingerea acestui obiectiv, regulamentul menționat stabilește normele de sănătate animală și publică aplicabile în ceea ce privește colectarea, transportul, depozitarea, manipularea, prelucrarea și folosirea sau eliminarea subproduselor de origine animală.

35      În observațiile scrise pe care le‑au depus în fața Curții, guvernul austriac și cel al Regatului Unit au susținut că materiile precum făinurile animale pot fi calificate drept deșeuri ținând cont de cerințele impuse, în ceea ce privește subprodusele de origine animală, de dispozițiile Regulamentului nr. 1774/2002. În decizia de trimitere, instanța națională se referă de asemenea la acest regulament, fără a considera însă că acesta ar fi aplicabil la situația de fapt din acțiunea principală. Într‑adevăr, acest regulament nu se aplică decât începând cu 1 mai 2003, pe când transportul de făinuri animale către Bulgaria a avut loc în cursul lunii aprilie 2003.

36      În această privință, trebuie subliniat că acțiunea principală se referă la decizia din 6 iunie 2003 a ministrului, care, astfel cum reiese din dosarul prezentat Curții, califica, în esență, făinurile animale drept deșeuri și susținea că returnarea lor către Germania era ilegală, ca urmare a faptului că autoritățile competente austriece nu fuseseră notificate. Din modul de redactare a întrebărilor adresate reiese că instanța de trimitere este interesată dacă există o obligație de notificare, în special pentru traseul de întoarcere a făinurilor animale către portul Straubing. Întrucât respectivul transport a fost efectuat, astfel cum reiese din decizia de trimitere, după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1774/2002, care a avut loc la 1 mai 2003, trebuie să tragem concluzia că regulamentul în cauză este aplicabil în ceea ce privește acțiunea principală.

 Cu privire la eventuala excludere a transportului de făinuri animale din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 259/93 în cazul în care aceste făinuri s‑ar încadra în noțiunea de cadavre de animale

37      Potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 75/442, cadavrele de animale se exclud din domeniul de aplicare al acestei directive în cazul în care sunt deja prevăzute de alte norme legale. Pe de altă parte, articolul 1 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 259/93 exclude din domeniul său de aplicare transporturile de deșeuri menționate de prevederea mai sus amintită din Directiva 75/442.

38      Din motivarea deciziei de trimitere reiese faptul că instanța națională consideră că noțiunea de cadavre de animale este o noțiune generică ce acoperă nu numai cadavrele ce urmează a fi supuse procesului de ecarisaj, ci și produsele care sunt obținute ca urmare a acestui proces, inclusiv făinurile animale.

39      Comisia consideră, dimpotrivă, că această noțiune acoperă numai cadavrele întregi de animale moarte în cadrul producției agricole. Or, făinurile animale ar fi deșeuri rezultate nu din producția agricolă în sine, ci din sacrificarea animalelor și din procesul de ecarisaj.

40      Guvernul austriac, cel francez și cel al Regatului Unit consideră că făinurile animale nu fac obiectul excluderii referitoare la cadavrele de animale și, în consecință, nici transportul acestora nu este exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 259/93. Subprodusele sub formă de pulbere obținute din transformarea și prelucrarea unor asemenea cadavre nu ar putea fi incluse în noțiunea de cadavre de animale.

41      În această privință, trebuie subliniat că excluderea cadavrelor de animale și a unor alte deșeuri din domeniul de aplicare al Directivei 75/442 este explicitată de al șaselea considerent al acesteia și rezultă din voința legiuitorului comunitar de a exclude materiile care sunt supuse unei reglementări comunitare specifice.

42      Este cert că există o reglementare comunitară specifică, și anume Regulamentul nr. 1774/2002, care privește cadavrele de animale. Reiese în mod special din articolul 2 alineatul (1) litera (a) din acest regulament că definiția subproduselor de origine animală include „cadavre[le] întregi sau părți[le] de animale”. Această constatare nu trebuie să fie însă interpretată în sensul că tot ceea ce este acoperit de respectivul regulament trebuie să fie în mod automat exclus din domeniul material de aplicare al Directivei 75/442. Astfel, faptul că și subproduse precum făinurile animale fac obiectul Regulamentului nr. 1774/2002 nu înseamnă că excluderea cadavrelor de animale prevăzută de respectiva directivă și de Regulamentul nr. 259/93 trebuie să fie extinsă și la aceste subproduse.

43      Se poate constata că legiuitorul comunitar a ales să formuleze această excludere în termeni preciși. Noțiunea de cadavre de animale, astfel cum indică și sensul ei literal natural, se referă la animale moarte, cu alte cuvinte la o materie primă neprelucrată. Împrejurarea că aceste cadavre sunt întregi sau tranșate în bucăți nu afectează în niciun fel faptul că nu au suferit nicio transformare care să poată să le modifice natura intrinsecă. În schimb, în acțiunea principală, este vorba de făinuri animale, adică de o substanță a cărei natură este radical diferită de cea a materialului din care a fost obținută, ca urmare a faptului că acesta din urmă a fost supus unui tratament specific, descris la punctul 30 al prezentei hotărâri.

44      În ceea ce privește definiția subproduselor de origine animală, diferența fundamentală care există între aceste două tipuri de substanțe se reflectă în faptul că articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1774/2002 operează o distincție clară între „cadavre[le] întregi sau părți[le] de animale” și „produse[le] de origine animală”.

45      De altfel, contextul în care este plasată noțiunea de cadavre de animale constituie un argument în sensul interpretării stricte a acesteia. Pe lângă cadavrele de animale, articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 75/442 exclude din domeniul său de aplicare și unele deșeuri agricole enumerate în mod specific. Includerea în cadrul aceleiași dispoziții a acestor două noțiuni, respectiv cadavrele de animale și deșeurile agricole specificate, demonstrează existența unei legături între ele în ceea ce privește proveniența acestora. Prin analogie, noțiunea de cadavre de animale ar putea să acopere cadavrele de animale rezultate din producția agricolă, și nu din procesul specific de sacrificare sau de ecarisaj în urma căruia rezultă făinurile animale.

46      Interpretarea strictă a noțiunii de cadavre de animale este, de altfel, în acord cu jurisprudența Curții potrivit căreia noțiunea de deșeuri nu trebuie interpretată în mod restrictiv (a se vedea hotărârea din 15 iunie 2000, ARCO Chemie Nederland și alții, C‑418/97 și C‑419/97, Rec., p. I‑4475, punctele 37-40, precum și hotărârea din 18 aprilie 2002, Palin Granit și Vehmassalon kansanterveystyön kuntayhtymän hallitus, C‑9/00, Rec., p. I‑3533, denumită în continuare „hotărârea Palin Granit”, punctul 23), ceea ce presupune o interpretare strictă a excepțiilor de la noțiunea de deșeuri.

47      Trebuie totuși subliniat faptul că o modificare legislativă importantă a intervenit în acest domeniu prin intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172). Considerentul (11) al acestui regulament precizează că este necesar să se evite suprapunerea cu Regulamentul nr. 1774/2002, care conține deja dispoziții privind, în general, expediția, calea și circulația (colectarea, transportul, manipularea, prelucrarea, utilizarea, recuperarea sau eliminarea, păstrarea evidenței, documentele de însoțire și trasabilitatea) subproduselor de origine animală în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitate.

48      Articolul 1 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul nr. 1013/2006 exclude din domeniul său de aplicare transferurile care fac obiectul cerințelor de aprobare din Regulamentul nr. 1774/2002. Cu toate acestea, deoarece regulamentul menționat nu este aplicabil decât începând din 12 iulie 2007, nu poate fi luat în considerare în cadrul acțiunii principale.

49      Fiind stabilit că făinurile animale nu se încadrează în noțiunea „cadavre de animale” în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 75/442 și că, prin urmare, transportul acestora nu este exclus automat din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 259/93, este necesar să se stabilească în continuare dacă aceste făinuri pot fi calificate drept „deșeuri” în sensul Directivei 75/442 și, în consecință, al Regulamentului nr. 259/93.

 Cu privire la calificarea făinurilor animale drept deșeuri

50      Pentru a defini termenul „deșeuri”, articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 259/93 face trimitere la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442. Potrivit primului paragraf al acestei din urmă dispoziții, prin „deșeu” se înțelege „orice substanță sau obiect inclus în categoriile prevăzute în anexa I de care titularul se debarasează ori intenționează sau are obligația de a se debarasa”. Este cert că făinurile animale se încadrează în dispozițiile acestei anexe, mai exact în categoria Q 16 din aceasta.

51      Sfera de aplicare a noțiunii „deșeuri”, în sensul Directivei 75/442, depinde de înțelesul expresiei „a se debarasa”, menționată în articolul 1 litera (a) primul paragraf din această directivă (a se vedea hotărârea din 18 decembrie 1997, Inter‑Environnement Wallonie, C‑129/96, Rec., p. I‑7411, punctul 26).

52      Metoda de prelucrare sau modul de utilizare a unei substanțe nu sunt determinante pentru calificarea acesteia drept deșeu. Într‑adevăr, ceea ce se va întâmpla în viitor cu un obiect sau cu o substanță nu afectează natura sa de deșeu, care este definită, potrivit articolului 1 litera (a) primul paragraf din Directiva 75/442, prin raportare la acțiunea, intenția sau obligația deținătorului acelui obiect sau acelei substanțe de a se debarasa de acesta sau de aceasta (hotărârea ARCO Chemie Nederland și alții, citată anterior, punctul 64).

53      Astfel cum se menționează la punctul 35 din prezenta hotărâre, observațiile prezentate Curții sugerează că materiile precum făinurile animale pot fi calificate drept deșeuri ținând cont de cerințele impuse, în ceea ce privește subprodusele de origine animală, de dispozițiile Regulamentului nr. 1744/2002. Trebuie, prin urmare, să fie examinată pertinența acestor dispoziții și să se stabilească în special dacă din acestea poate rezulta o obligație de a se debarasa de făinurile animale. Trebuie să se țină seama de faptul că, astfel cum reiese din textul întrebărilor adresate Curții, instanța națională nu s‑a pronunțat asupra chestiunii dacă făinurile animale conțin sau nu materiale ce prezintă riscuri specificate.

54      În cazul în care făinurile animale în cauză ar conține materiale ce prezintă riscuri specificate, acestea ar trebui calificate drept „materii prime de categoria 1” în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1774/2002. Potrivit acestei dispoziții, materiile de categoria 1 cuprind materialele ce prezintă riscuri specificate sau orice materie ce conține asemenea materiale.

55      În temeiul alineatului (2) al articolului 4, materiile de categoria 1 trebuie eliminate direct ca deșeuri prin incinerare într‑o instalație de incinerare aprobată sau prelucrate într‑o instalație de prelucrare aprobată, pentru a fi eliminate definitiv ca deșeuri prin incinerare sau coincinerare sau prin îngropare într‑un depozit de deșeuri aprobat.

56      Obligația de a elimina produsele precum făinurile animale în cazul în care acestea conțin materiale ce prezintă riscuri specificate decurge din dispozițiile articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1774/2002, interpretate din perspectiva necesității de a se evita riscul de răspândire a bolilor pe care îl prezintă folosirea pentru hrana animalelor a proteinelor obținute prin prelucrarea cadavrelor sau a părților de cadavre aparținând aceleiași specii, astfel cum reiese din considerentul (7) al regulamentului menționat.

57      În consecință, aceste făinuri animale, în cazul în care conțin asemenea materiale, trebuie să fie considerate substanțe de care titularul are obligația de a se „debarasa” în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442 și, prin urmare, deșeuri.

58      În schimb, în cazul în care făinurile animale nu ar conține materiale ce prezintă riscuri specificate, acestea ar putea fi calificate drept „materii prime de categoria 3” în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 1774/2002, putând fi considerate „subproduse de origine animală derivate din fabricarea produselor destinate consumului uman” potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (e) din același regulament.

59      În temeiul articolului 6 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1774/2002, subprodusele din această categorie trebuie să fie eliminate ca deșeuri prin incinerare într‑o instalație de incinerare aprobată. Totuși, spre deosebire de materiile de categoria 1, materiile de categoria 3 nu sunt în mod exclusiv destinate eliminării. Mai precis, alineatul (2) literele (c)-(f) din articolul 6 prevede că aceste materii pot fie să fie prelucrate pentru a se obține produse care au o valoare economică, fie să fie folosite ca materie primă într‑o instalație de producere a hranei pentru animale de companie. Prin urmare, întrucât eliminarea ca deșeuri a unor asemenea subproduse este facultativă, nu se poate deduce din Regulamentul nr. 1774/2002 o obligație absolută de a se debarasa de substanțe precum făinurile animale în măsura în care acestea nu conțin materiale ce prezintă riscuri specificate.

60      În consecință, trebuie să se stabilească dacă subprodusele precum făinurile animale care nu conțin materiale ce prezintă riscuri specificate pot fi calificate drept deșeuri pentru motivul că deținătorul acestora se debarasează de ele sau are intenția să o facă. În caz contrar, acestea ar putea fi calificate, astfel cum susține KVZ, nu drept deșeuri, ci drept materii prime care nu se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 75/442. Data ce trebuie luată în considerare în vederea acestei calificări este 6 iunie 2003, aceasta fiind data la care a fost adoptată decizia ministrului prin care făinurile animale erau calificate drept deșeuri.

61      În această privință, reamintim că noțiunea „deșeuri” în sensul Directivei 75/442 nu trebuie interpretată în mod restrictiv (a se vedea hotărârea ARCO Chemie Nederland și alții, citată anterior, punctele 37-40, precum și hotărârea Palin Granit, punctul 23). Totodată, aceasta nu ar trebui să fie înțeleasă nici ca excluzând substanțele și materialele care pot fi reutilizate din punct de vedere economic. Într‑adevăr, sistemul de supraveghere și de gestionare stabilit de Directiva 75/442 urmărește să acopere toate obiectele și substanțele de care deținătorul acestora se debarasează, chiar dacă au o valoare comercială și sunt colectate în scop comercial pentru a fi reciclate, recuperate sau reutilizate (a se vedea hotărârea Palin Granit, punctul 29).

62      Un bun, un material sau o materie primă poate constitui nu un reziduu, ci un subprodus de care întreprinderea nu dorește „să se debaraseze”, în sensul articolului 1 litera (a) primul paragraf din Directiva 75/442, și pe care intenționează să îl exploateze sau să îl comercializeze în condiții avantajoase. Pe lângă criteriul referitor la aspectul dacă o substanță constituie sau nu un reziduu rezultat din producție, un criteriu pertinent pentru a determina dacă o substanță este sau nu „deșeu” în sensul Directivei 75/442 îl constituie gradul de probabilitate a reutilizării acesteia fără a se recurge la operațiuni de transformare prealabile. Dacă, dincolo de simpla posibilitate de a reutiliza acea substanță, există un avantaj economic pentru deținător să facă acest lucru, probabilitatea unei asemenea reutilizări este mare. Într‑un asemenea caz, substanța respectivă nu mai poate fi considerată ca fiind o povară de care deținătorul va încerca să se debaraseze, ci ca reprezentând un veritabil produs (hotărârea Palin Granit, punctul 37).

63      Existența efectivă a unui „deșeu” în sensul Directivei 75/442 trebuie însă verificată cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor, ținând seama de obiectivul acestei directive și procedând în așa fel încât să nu fie prejudiciată eficacitatea sa (a se vedea în acest sens hotărârea ARCO Chemie Nederland și alții, citată anterior, punctul 88).

64      Este de competența instanței de trimitere să stabilească, în conformitate cu jurisprudența menționată la punctele 61-63 din prezenta hotărâre, dacă la 6 iunie 2003 deținătorul făinurilor animale avea intenția să se debaraseze de acestea.

65      În cazul în care instanța de trimitere ar ajunge la concluzia că, în cadrul acțiunii principale, deținătorul făinurilor animale avea efectiv intenția să se debaraseze de acestea, chiar dacă nu conțineau materiale ce prezintă riscuri specificate, respectivele făinuri ar trebui calificate drept deșeuri.

 Cu privire la obligația de notificare a transportului de făinuri animale

66      Mai trebuie să se stabilească dacă transportul făinurilor animale, în cazul în care ar fi calificate drept „deșeuri” în sensul Directivei 75/442, ca urmare a existenței obligației sau a intenției de a se debarasa de acestea, este supus obligației de notificare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 259/93.

67      În observațiile sale scrise, guvernul francez susține că, fiind deșeuri provenite din industria agroalimentară a cărnii, făinurile animale se încadrează în lista verde. Prin urmare, transportul acestora nu ar fi trebuit supus obligației de notificare.

68      Cu privire la acest aspect, se constată că respectiva listă verde conține, sub titlul „GM. Deșeuri provenite din industriile agroalimentare”, categoria GM 130 referitoare la „[d]eșeuri[le] din industria agroalimentară, excluzând subprodusele care îndeplinesc cerințele și standardele naționale și internaționale pentru consum uman sau animal”. Astfel cum subliniază avocatul general la punctul 114 din concluziile sale, descrierea „deșeuri din industria agroalimentară” este suficient de generală pentru a include și făinurile animale. În temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 259/93, transporturile de deșeuri destinate numai recuperării și cuprinse în anexa II la acesta sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor regulamentului, cu excepția prevederilor articolului 1 alineatul (3) literele (b)-(e), precum și ale articolului 11 și ale articolului 17 alineatele (1)-(3) din același regulament. Nu poate, așadar, să fie impusă o obligație de notificare în ceea ce privește transportul făinurilor animale în măsura în care, în momentul întoarcerii lor în Germania, acestea ar fi în continuare destinate recuperării și s‑ar încadra, prin urmare, în anexa II la Regulamentul nr. 259/93.

69      Trebuie totuși subliniat că partea introductivă a respectivei anexe II prevede că deșeurile nu pot fi transportate ca deșeuri de listă verde dacă sunt contaminate cu alte materiale într‑o măsură care, pe de o parte, mărește riscurile asociate deșeurilor suficient pentru a fi incluse în lista portocalie sau roșie sau, pe de altă parte, împiedică recuperarea deșeurilor într‑un mod ecologic. Trebuie, așadar, să se verifice dacă prezența ipotetică a materialelor ce prezintă riscuri specificate în făinurile animale constituie un obstacol pentru încadrarea acestora în lista verde.

70      Astfel cum subliniază avocatul general la punctul 122 din concluziile sale, din al paisprezecelea considerent al Regulamentului nr. 259/93 reiese că încadrarea unor deșeuri în lista verde se bazează pe premisa că acestea nu prezintă în mod normal riscuri pentru mediu dacă sunt recuperate corect în țara de destinație. Chiar dacă, astfel cum subliniază avocatul general la punctul 123 din concluziile sale, este puțin probabil ca, în momentul recuperării făinurilor animale sub formă de combustibil, o contaminare a acestora cu materiale ce prezintă riscuri specificate să determine o creștere perceptibilă a riscului pentru mediu în raport cu alte făinuri animale necontaminate, îi revine instanței de trimitere, după caz, sarcina de a stabili dacă, în acțiunea principală, o asemenea contaminare ar avea drept efect excluderea respectivelor făinuri animale din lista verde.

71      Numai în situația în care făinurile animale nu se încadrează în lista verde sau în cazul în care acestea nu mai sunt destinate doar recuperării transportul lor este supus obligației de notificare impuse de Regulamentul nr. 259/93.

72      Trebuie adăugat că, potrivit articolului 1 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 259/93, făinurile animale calificate drept deșeuri care sunt destinate numai recuperării și care figurează în lista verde trebuie în orice caz să respecte dispozițiile literelor (b)-(e) ale alineatului (3) menționat anterior, precum și dispozițiile articolului 11 și ale articolului 17 alineatele (1)-(3) din acest regulament.

73      În sfârșit, trebuie precizat că faptul că Regulamentul nr. 259/93 este aplicabil nu înseamnă că dispozițiile Regulamentului nr. 1774/2002 ar fi lipsite de orice relevanță. Trebuie subliniat că, pe lângă riscurile legate de mediu, făinurile animale prezintă riscuri de răspândire a bolilor. Pentru a evita orice amenințare de propagare a agenților patogeni, dispozițiile Regulamentului nr. 1774/2002 instituie o serie de exigențe ce urmăresc să asigure, astfel cum susține Comisia în observațiile sale scrise, că subprodusele de origine animală nu sunt utilizate sau transportate în scopuri ilicite. Prin urmare, pentru a menține eficacitatea respectivelor regulamente, trebuie ca aceste instrumente juridice să fie aplicate în paralel, astfel încât dispozițiile lor corespunzătoare să fie complementare.

74      O atare punere în aplicare în paralel a celor două regulamente este într‑adevăr avută în vedere în mod necesar de considerentul (4) al Regulamentului nr. 1774/2002, care precizează, printre altele, că acesta nu trebuie să afecteze aplicarea legislației existente în domeniul mediului.

75      În plus, astfel cum precizează guvernul austriac în observațiile scrise prezentate Curții, anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002, intitulată „Cerințe specifice de igienă pentru prelucrarea și introducerea pe piață a proteinelor animale prelucrate și a altor produse prelucrate care pot fi folosite ca materie primă pentru hrana animalelor”, face referire în capitolul II, care privește „[c]erințe[le] specifice privind proteinele animale prelucrate”, la eliminarea ca deșeuri a proteinelor prelucrate provenite de la mamifere „în conformitate cu legislația comunitară relevantă”, în care se încadrează fără îndoială Regulamentul nr. 259/93 (capitolul II A punctul 1 din anexa amintită).

76      În consecință, trebuie subliniat că, în contextul aplicării în paralel a Regulamentului nr. 259/93 și a Regulamentului nr. 1774/2002, chiar dacă, potrivit articolului 1 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 259/93, notificarea privind transportul unor deșeuri precum făinurile animale nu este obligatorie în temeiul acestui regulament, în măsura în care deșeurile în cauză sunt destinate numai recuperării și se încadrează în lista verde, este de competența instanței de trimitere să se asigure că sunt respectate dispozițiile Regulamentului nr. 1774/2002. În această privință, pot fi pertinente articolul 7 din acest regulament, referitor la colectarea, transportul și depozitarea subproduselor de origine animală, articolul 8 din acesta, referitor la expedierea subproduselor de origine animală și a produselor prelucrate către alte state membre, precum și articolul 9 din același regulament, care se referă la ținerea evidenței transporturilor de subproduse de origine animală. Trebuie de asemenea să se țină seama de cerințele de igienă stabilite în anexa II la Regulamentul nr. 1774/2002 aplicabile colectării și transportului subproduselor de origine animală și al produselor prelucrate.

77      Ținând seama de toate considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate Curții că, potrivit articolului 1 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 259/93, transportul de făinuri animale calificate drept deșeuri, ca urmare a existenței obligației sau a intenției de a se debarasa de acestea, deșeuri care sunt destinate numai recuperării și care figurează în anexa II la acest regulament, este exclus din domeniul de aplicare al dispozițiilor acestuia, cu excepția dispozițiilor literelor (b)-(e) ale alineatului (3) menționat anterior, precum și a dispozițiilor articolului 11 și ale articolului 17 alineatele (1)-(3) din același regulament. Cu toate acestea, este de competența instanței de trimitere să se asigure că acest transport este efectuat în conformitate cu cerințele care decurg din prevederile Regulamentului nr. 1774/2002, dintre care se pot dovedi a fi pertinente dispozițiile cuprinse în articolele 7, 8 și 9, precum și cele din anexa II la acest regulament.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

78      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28 decembrie 2001, transportul de făinuri animale calificate drept deșeuri, ca urmare a existenței obligației sau a intenției de a se debarasa de acestea, deșeuri care sunt destinate numai recuperării și care figurează în anexa II la acest regulament, este exclus din domeniul de aplicare al dispozițiilor acestuia, cu excepția dispozițiilor literelor (b)-(e) ale alineatului (3) menționat anterior, precum și a dispozițiilor articolului 11 și ale articolului 17 alineatele (1)-(3) din același regulament. Cu toate acestea, este de competența instanței de trimitere să se asigure că acest transport este efectuat în conformitate cu cerințele care decurg din prevederile Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 808/2003 al Comisiei din 12 mai 2003, dintre care se pot dovedi a fi pertinente dispozițiile cuprinse în articolele 7, 8 și 9, precum și cele din anexa II la acest regulament.

Semnături

---

* Limba de procedură: germana.