—

pentru domnii Mickelsson și Roos, de P. Olofsson și de H. Tiberg, advokater;

—

pentru guvernul suedez, de domnul A. Kruse, în calitate de agent;

—

pentru guvernul german, de domnii M. Lumma și U. Forsthoff, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul austriac, de domnii E. Riedl și G. Eberhard, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul norvegian, de domnul A. Eide, de doamna F. Platou Amble și de domnul G. Hanssen, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de doamna L. Ström van Lier și de domnul M. van Beek, în calitate de agenți,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolelor 28 CE-30 CE, precum și a Directivei 94/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la ambarcațiunile de agrement (JO L 164, p. 15, Ediție specială, 13/vol. 14, p. 79), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din (JO L 214, p. 18, Ediție specială, 13/vol. 40, p. 105, denumită în continuare „Directiva 94/25”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri penale declanșate de Åklagaren (Ministerul Public) împotriva domnilor Mickelsson și Roos pentru nerespectarea de către aceștia din urmă a unei interdicții privind utilizarea motovehiculelor nautice (denumite în continuare „VNM”), astfel cum este prevăzută de Regulamentul 1993:1053 privind utilizarea motovehiculelor nautice [förordning (1993:1053) om användning av vattenskoter], astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2004:607 [förordning (2004:607), denumit în continuare „regulamentul național”].

3

Potrivit celui de al doilea considerent al Directivei 94/25:

„[…] [A]ctele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în diferite state membre privind caracteristicile siguranței ambarcațiunilor de agrement au un conținut și un domeniu de aplicare diferit; […] astfel de disparități sunt de natură să creeze obstacole pentru efectuarea schimburilor și condiții de concurență inegale pe piața internă”.

4

Al treilea considerent al Directivei 94/25 prevede:

„[…] [A]rmonizarea legislațiilor interne este singurul mod de a elimina aceste obstacole pentru desfășurarea liberului schimb; […] acest obiectiv nu poate fi atins de o manieră satisfăcătoare de statele membre individuale; […] prezenta directivă nu stabilește decât cerințele indispensabile liberei circulații a ambarcațiunilor de agrement”.

5

Articolul 1 din Directiva 94/25 definește domeniul de aplicare al acestei directive. Acest articol a fost înlocuit cu textul de la articolul 1 din Directiva 2003/44, care, printre altele, a extins domeniul de aplicare pentru a include în acesta și VNM.

6

Articolul 2 din Directiva 94/25, intitulat „Introducerea pe piață și punerea în folosință”, stabilește:

„(1)   Statele membre adoptă toate dispozițiile necesare pentru ca produsele stabilite la articolul 1 alineatul (1) să nu poată fi introduse pe piață sau puse în folosință pentru o utilizare conformă destinației lor decât în cazul în care ele nu pun în pericol siguranța și sănătatea persoanelor, a bunurilor și a mediului, atunci când sunt construite și întreținute corect.

(2)   Dispozițiile prezentei directive nu împiedică statele membre să adopte, respectând Tratatul [CE], dispoziții privind navigația în anumite ape, pentru a proteja mediul și configurația căilor navigabile și a asigura siguranța acestora, cu rezerva că acest fapt nu obligă la modificarea ambarcațiunilor care sunt în conformitate cu prezenta directivă.”

7

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 94/25, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2003/44, prevede:

„Statele membre nu pot interzice, limita sau împiedica introducerea pe piață și/sau darea în folosință pe teritoriul lor a produselor menționate la articolul 1 alineatul (1) care poartă marcajul «CE» prevăzut în anexa IV, ceea ce indică conformitatea acestora cu toate dispozițiile prezentei directive, inclusiv cu procedurile de conformitate prevăzute la capitolul II.”

8

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2003/44:

„Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste acte de la 1 ianuarie 2005.”

9

Regulamentul național a intrat în vigoare la 15 iulie 2004.

10

Articolul 1 din acest regulament prevede:

„În sensul prezentului regulament, prin motovehicul nautic se înțelege o ambarcațiune cu o lungime mai mică de 4 m, care 1. utilizează un motor cu ardere internă, echipat cu o pompă cu jet de apă ca sursă principală de propulsie și 2. este concepută pentru a fi operată de una sau de mai multe persoane care stau jos, în picioare sau în genunchi mai degrabă pe carcasa ambarcațiunii decât în interiorul acesteia.”

11

Articolul 2 din regulamentul menționat stabilește:

„Motovehiculele nautice pot fi utilizate numai pe culoarele publice de navigație și în zonele menționate la articolul 3 primul paragraf.”

12

Potrivit articolului 3 din regulamentul național:

„Länsstyrelsen [(prefectura)] poate desemna, pentru provincia respectivă, zone situate în afara culoarelor publice de navigație, în care pot fi utilizate motovehiculele nautice. Aceasta are obligația de a adopta dispoziții în acest scop în ceea ce privește:

De asemenea, dacă se dovedește necesar pentru prevenirea daunelor sau a riscurilor de producere a unor prejudicii, în sensul celor menționate la primul paragraf punctul 3, länsstyrelsen poate limita utilizarea motovehiculelor nautice la anumite părți ale culoarelor publice de navigație. Acesta poate reglementa modul de intrare și de ieșire din culoarele publice de navigație.”

13

Conform articolului 5 din regulamentul național, se pedepsește cu amendă încălcarea de către orice persoană care conduce un VNM a articolului 2 sau 3 b din acest regulament ori a dispozițiilor adoptate în temeiul articolului 3.

14

Åklagaren a declanșat la Luleå tingsrätt o procedură împotriva domnilor Mickelsson și Roos pentru motivul că, la 8 august 2004, încălcând regulamentul național, au condus VNM în ape situate în afara culoarelor publice de navigație. Inculpații nu contestă faptele, însă susțin că aplicarea regulamentului menționat este contrară articolului 28 CE, precum și Directivei 94/25.

15

Acestea sunt împrejurările în care Luleå tingsrätt a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele două întrebări preliminare:

16

Prin intermediul acestor întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Directiva 94/25 sau, dacă este cazul, articolele 28 CE și 30 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care interzice utilizarea de VNM în afara culoarelor desemnate.

17

Modificând articolul 1 din Directiva 94/25, în versiunea inițială, Directiva 2003/44 a extins domeniul de aplicare al primei directive pentru a include în acesta, printre altele, și VNM.

18

Conform articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2003/44, statele membre trebuiau să adopte actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma acestei directive până la 30 iunie 2004. Statele membre aveau obligația de a aplica aceste acte începând cu .

19

Rezultă de aici că Directiva 2003/44 nu era aplicabilă la momentul în care s-au desfășurat faptele din acțiunea principală, în care au fost implicate VNM.

20

Pe de altă parte, articolul 2 alineatul (2) din Directiva 94/25 precizează că dispozițiile acesteia nu împiedică statele membre să adopte, cu respectarea tratatului, dispoziții privind navigația în anumite ape pentru a proteja mediul și configurația căilor navigabile și pentru a asigura siguranța acestora, cu rezerva că acest fapt nu impune obligația de a modifica ambarcațiunile care sunt în conformitate cu directiva menționată.

21

Prin urmare, conform articolului 2 alineatul (2), această directivă nu se opune unor dispoziții naționale care, din motive de protecție a mediului, interzic utilizarea de VNM în anumite ape, cu condiția ca aceste dispoziții să nu contravină normelor tratatului.

22

Regulamentul național în cauză în acțiunea principală intră în categoria măsurilor naționale avute în vedere de această din urmă dispoziție a Directivei 94/25. Astfel, acest regulament prevede o interdicție generală privind utilizarea de VNM în afara culoarelor publice de navigație. Conform articolului 3 primul paragraf din regulamentul respectiv, länsstyrelsen poate desemna, pentru provincia respectivă, zone situate în afara culoarelor publice de navigație, în care pot fi utilizate VNM. Länsstyrelsen are însă obligația de a adopta dispoziții în acest scop în ceea ce privește apele menționate la punctele 1-3 ale articolului 3 din regulamentul menționat.

23

Trebuie, așadar, să se examineze dacă articolele 28 CE și 30 CE se opun unor norme naționale precum cele din acțiunea principală.

24

Este necesar să se amintească faptul că trebuie considerate „măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import” în sensul articolului 28 CE măsurile adoptate de un stat membru care au ca obiect sau ca efect aplicarea unui tratament mai puțin favorabil produselor provenind din alte state membre, precum și obstacolele în calea liberei circulații a mărfurilor care rezultă, în lipsa armonizării legislațiilor naționale, din aplicarea la mărfuri provenite din alte state membre, unde sunt produse și comercializate în mod legal, a unor norme privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile respective, chiar dacă aceste norme sunt aplicabile fără deosebire tuturor produselor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 februarie 1979, Rewe-Zentral, cunoscută sub numele „Cassis de Dijon”, 120/78, Rec., p. 649, punctele 6, 14 și 15, Hotărârea din , Familiapress, C-368/95, Rec., p. I-3689, punctul 8, precum și Hotărârea din , Deutscher Apothekerverband, C-322/01, Rec., p. I-14887, punctul 67). De asemenea, face parte din aceeași noțiune orice altă măsură care împiedică accesul pe piața unui stat membru a produselor originare din alte state membre (a se vedea Hotărârea din , Comisia/Italia, C-110/05, Rep., p. I-519, punctul 37).

25

Din dosarul trimis Curții rezultă că, la momentul desfășurării faptelor din acțiunea principală, nu fusese desemnată nicio zonă deschisă navigației pentru VNM, astfel încât utilizarea de VNM nu era autorizată decât pe culoarele publice de navigație. Cu toate acestea, inculpații din acțiunea principală, precum și Comisia susțin că aceste culoare sunt destinate traficului greu cu caracter comercial care face să devină periculoasă utilizarea de VNM și că, în orice caz, cea mai mare parte a apelor navigabile suedeze se află în afara culoarelor respective. În consecință, posibilitățile reale de utilizare a VNM în Suedia nu ar fi decât marginale.

26

Chiar dacă reglementarea națională în cauză nu are nici ca obiect, nici ca efect aplicarea unui tratament mai puțin favorabil produselor provenind din alte state membre, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere, restricția privind utilizarea unui produs pe care aceasta o impune pe teritoriul unui stat membru poate avea, în funcție de domeniul său de aplicare, o influență considerabilă asupra comportamentului consumatorilor, comportament care afectează, la rândul său, accesul acestui produs pe piața statului membru respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Italia, citată anterior, punctul 56).

27

Astfel, consumatorii, știind că utilizarea autorizată de o asemenea reglementare este foarte limitată, nu au decât un interes redus să cumpere produsul respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Italia, citată anterior, punctul 57).

28

În această privință, dacă normele naționale privind desemnarea apelor și culoarelor navigabile ar avea ca efect să împiedice utilizatorii de VNM să le utilizeze conform destinației acestora sau să limiteze în mare măsură utilizarea acestora, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere, asemenea norme ar avea ca efect să împiedice accesul produselor respective pe piața națională în cauză și ar constitui, așadar, sub rezerva unei justificări întemeiate pe articolul 30 CE sau a unor cerințe imperative de interes general, o măsură cu efect echivalent unor restricții cantitative la import interzisă de articolul 28 CE.

29

În plus, și într-un caz, și în celălalt, dispoziția națională trebuie să fie de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru ca acesta să fie atins (a se vedea Hotărârea Comisia/Italia, citată anterior, punctul 59 și jurisprudența citată).

30

Guvernul suedez susține că regulamentul național este justificat de obiectivul de protecție a mediului, precum și de obiectivele menționate la articolul 30 CE. Limitarea utilizării de VNM la zonele determinate ar permite, printre altele, să fie evitate perturbările inacceptabile pentru mediu. Utilizarea de VNM ar avea consecințe negative pentru faună, în special dacă un asemenea vehicul este utilizat pe o durată lungă pe o suprafață redusă sau dacă este condus cu viteză mare. Ansamblul emisiilor sonore ar deranja persoanele și animalele și mai ales anumite specii de păsări protejate. În plus, faptul că VNM se transportă ușor ar facilita răspândirea bolilor animale.

31

În această privință, este necesar să se indice că, potrivit articolului 30 CE, articolul 28 CE nu se opune interdicțiilor sau restricțiilor la import justificate printre altele pe motive de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor.

32

Mai mult, potrivit unei jurisprudențe constante, obiectivul de protecție a mediului poate justifica măsuri naționale susceptibile să constituie un obstacol în calea comerțului intracomunitar, cu condiția ca aceste măsuri să fie proporționale cu obiectivul urmărit (a se vedea Hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia/Austria, C-524/07, punctul 57 și jurisprudența citată).

33

Întrucât protecția mediului, pe de o parte, și protecția sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor, precum și conservarea plantelor, pe de altă parte, sunt strâns legate în speță, aceste obiective trebuie analizate împreună pentru a aprecia caracterul justificat al unei reglementări precum cea în cauză în litigiul principal.

34

Nu se poate contesta că o limitare sau o interdicție privind utilizarea de VNM ar fi mijloace apte să garanteze protecția mediului. Cu toate acestea, pentru ca reglementarea națională să poată fi considerată justificată, autoritățile naționale trebuie să demonstreze în plus că efectele restrictive ale acesteia asupra liberei circulații a mărfurilor nu depășesc ceea ce este necesar pentru ca obiectivul menționat să fie atins.

35

Guvernul suedez susține că interdicția privind utilizarea de VNM lasă utilizatorilor acestora nu mai puțin de 300 de culoare publice de navigație pe coasta suedeză și pe marile lacuri interioare, ceea ce reprezintă o zonă foarte întinsă. În plus, situația geografică a acestor zone acvatice în Suedia ar exclude măsuri cu un domeniu de aplicare diferit de cel al dispozițiilor cuprinse în regulamentul național în cauză în acțiunea principală.

36

În această privință, deși nu este exclus, în cazul de față, ca alte măsuri decât interdicția prevăzută la articolul 2 din regulamentul național să poată asigura un anumit nivel de protecție a mediului, nu este mai puțin adevărat că nu se poate să nu le fie acordată statelor membre posibilitatea de a realiza un obiectiv precum protecția mediului prin introducerea unor norme generale care, pe de o parte, sunt necesare având în vedere particularitățile geografice ale statului membru respectiv și, pe de altă parte, sunt ușor de administrat și de controlat de autoritățile naționale (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Comisia/Italia, citată anterior, punctul 67).

37

Regulamentul național stabilește o interdicție generală privind utilizarea de VNM în afara culoarelor publice de navigație, sub rezerva desemnării de către länsstyrelsen a zonelor din afara acestor culoare în care pot fi utilizate VNM. În această privință, potrivit articolului 3 din regulamentul național, länsstyrelsen are obligația de a adopta dispoziții în acest scop, în condițiile definite la articolul menționat.

38

În ceea ce privește caracterul pretins necesar al măsurii în cauză, trebuie, așadar, să se constate că însuși modul în care este formulat regulamentul național induce ideea că, în zonele care trebuie desemnate astfel prin intermediul unor măsuri de punere în aplicare, VNM pot fi utilizate fără să rezulte riscuri sau daune considerate inacceptabile pentru mediu. Rezultă că o interdicție generală privind utilizarea unor asemenea produse în afara culoarelor publice de navigație ar constitui o măsură care depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul de protecție a mediului.

39

În principiu, o reglementare precum cea în cauză în acțiunea principală poate fi considerată proporțională cu condiția ca, mai întâi, autoritățile naționale competente să fie obligate să adopte astfel de măsuri de punere în aplicare, în continuare, aceste autorități să fi exercitat efectiv competența care le-a fost atribuită în această privință și să fi desemnat zonele care îndeplinesc condițiile prevăzute de regulamentul național și, în sfârșit, astfel de măsuri să fi fost adoptate într-un termen rezonabil după intrarea în vigoare a acestui regulament.

40

Rezultă de aici că o reglementare națională precum cea în cauză în acțiunea principală poate fi justificată prin obiectivul de protecție a mediului dacă sunt respectate condițiile sus-menționate. Revine instanței de trimitere obligația de a verifica dacă aceste condiții sunt îndeplinite în acțiunea principală.

41

În această privință, trebuie amintit că, în cadrul unei proceduri prevăzute la articolul 234 CE, întemeiată pe o clară separare a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, orice apreciere a situației de fapt din cauză este de competența instanței naționale (Hotărârea din 14 februarie 2008, Varec, C-450/06, Rep., p. I-581, punctul 23). Totuși, pentru a oferi acesteia un răspuns util, Curtea poate, într-un spirit de cooperare cu instanțele naționale, să îi furnizeze toate indicațiile pe care le consideră necesare (a se vedea printre altele Hotărârea din , MOTOE, C-49/07, Rep., p. I-4863, punctul 30).

42

În speță, la momentul săvârșirii faptelor din acțiunea principală, reglementarea națională nu intrase în vigoare decât de aproximativ trei săptămâni. Or, faptul că la un moment atât de apropiat de intrarea în vigoare a acesteia nu fuseseră adoptate măsurile de punere în aplicare menționate nu ar trebui să afecteze în mod necesar proporționalitatea reglementării respective, în măsura în care autoritatea competentă nu ar fi putut dispune de timpul necesar pentru a pregăti măsurile în discuție, aspect care trebuie verificat de instanța națională.

43

Pe de altă parte, dacă instanța de trimitere ar constata că măsurile de punere în aplicare au fost adoptate într-un termen rezonabil, însă ulterior săvârșirii faptelor din acțiunea principală, și că acestea desemnează ca zone navigabile apele în care inculpații din litigiul principal au condus VNM și, prin urmare, au făcut obiectul unor cercetări, pentru ca măsura națională să își poată păstra proporționalitatea și, prin urmare, justificarea în raport cu obiectivul de protecție a mediului, trebuie să se permită ca această desemnare să poată fi invocată de inculpații respectivi, fapt care, de altfel, este impus de principiul general de drept comunitar al aplicării retroactive, după caz, a legii penale mai favorabile și a pedepsei mai puțin severe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 mai 2005, Berlusconi și alții, C-387/02, C-391/02 și C-403/02, Rec., p. I-3565, punctul 68).

44

Având în vedere considerațiile de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că Directiva 94/25, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/44, nu se opune unei reglementări naționale care, din motive de protecție a mediului, interzice utilizarea de VNM în afara culoarelor desemnate. Articolele 28 CE și 30 CE nu se opun unei asemenea reglementări naționale, cu condiția ca:

Revine instanței de trimitere obligația de a verifica dacă aceste condiții sunt îndeplinite în acțiunea principală.

45

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Directiva 94/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la ambarcațiunile de agrement, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2003, nu se opune unei reglementări naționale care, din motive de protecție a mediului, interzice utilizarea de motovehicule nautice în afara culoarelor desemnate.

Articolele 28 CE și 30 CE nu se opun unei asemenea reglementări naționale, cu condiția ca:

Revine instanței de trimitere obligația de a verifica dacă aceste condiții sunt îndeplinite în acțiunea principală.