HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)

23 ianuarie 2007

Cauza T‑472/04

Vassilios Tsarnavas

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcționari – Articolul 45 din statut – Promovare – Hotărâre prin care se anulează decizia de a nu îl promova pe reclamant – Reexaminare a meritelor – Motivare”

Obiectul: Acțiune având ca obiect o cerere de anulare a deciziei Comisiei din 23 decembrie 2003, în măsura în care prin aceasta numele reclamantului nu a fost înscris nici pe lista funcționarilor propuși pentru promovare pentru exercițiul 1999, nici pe lista funcționarilor considerați a fi cei mai merituoși pentru obținerea unei promovări la gradul A 4 în cadrul exercițiilor de promovare 1998 și 1999, nici pe lista funcționarilor promovați la gradul A 4 în cadrul respectivelor exerciții de promovare

Decizia: Anulează decizia Comisiei din 23 decembrie 2003 de neînscriere a numelui reclamantului pe lista funcționarilor considerați a fi cei mai merituoși pentru obținerea unei promovări la gradul A 4 în cadrul exercițiilor de promovare 1998 și 1999, pe de o parte, și prin care reclamantul nu a fost promovat la gradul A 4 în cadrul respectivelor exerciții de promovare, pe de altă parte. Respinge celelalte capete de cerere. Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

Sumar

Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor

[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]

În cazul în care, în executarea unei hotărâri prin care se anulează refuzul de a‑l promova pe reclamant pentru motivul lipsei unei analize comparative extinse a meritelor sale în raport cu meritele funcționarilor promovabili din alte servicii, administrația procedează la o nouă analiză comparativă, aceasta trebuie realizată prin compararea situației fiecărui funcționar promovat la gradul respectiv sau înscris pe lista funcționarilor considerați a fi cei mai merituoși pentru obținerea unei promovări la respectivul grad care, în cursul exercițiului de promovare avut în vedere, a primit un punctaj comparabil sau inferior celui al reclamantului. Numai o astfel de analiză comparativă este de natură să respecte condițiile de examinare cu atenție și cu imparțialitate impuse prin articolul 45 alineatul (1) din statut, precum și cerințele care decurg din principiul egalității de tratament.

Într‑adevăr, administrația nu este îndreptățită să își limiteze analiza comparativă numai la funcționarii promovați în cadrul exercițiului avut în vedere, excluzând funcționarii promovabili care, fără să fi fost promovați, fuseseră înscriși pe lista funcționarilor considerați a fi cei mai merituoși pentru obținerea unei promovări. O eventuală decizie de a include numele reclamantului pe această listă ar putea conduce la promovarea sa în cadrul exercițiului următor, din moment ce autoritatea împuternicită să facă numiri are, în principiu, dreptul de a lua în considerare, în cadrul aprecierii comparative a meritelor, împrejurarea că un funcționar a făcut deja obiectul unei propuneri de promovare în cadrul unui exercițiu anterior.

De asemenea, administrația nu poate limita analiza comparativă a meritelor numai la funcționarii promovați pentru care diferența dintre punctajul acestora și punctajul mediu din direcția lor generală este semnificativ inferioară față de diferența dintre punctajul reclamantului și punctajul mediu din direcția sa generală, cu excluderea funcționarilor al căror punctaj era comparabil cu cel al reclamantului sau ușor inferior. Administrația trebuie să analizeze dacă diferența de tratament între reclamant și toți funcționarii care au primit un punctaj comparabil sau inferior era justificată în mod obiectiv de alte aspecte care privesc meritele acestora, cum ar fi alte informații referitoare la situația lor administrativă și personală, de natură să relativizeze aprecierea realizată exclusiv pe baza rapoartelor de evaluare. În special, administrația trebuie să analizeze dacă aceste alte aspecte care privesc meritele acestora permiteau să se considere că meritele funcționarilor promovați erau efectiv superioare celor ale reclamantului.

(a se vedea punctele 71, 73-75, 77 și 82-85)

Trimitere la: Curte 8 octombrie 1986, Clemen și alții/Comisia, 91/85, Rec., p. 2853, punctul 10; Curte 9 noiembrie 2000, Comisia/Hamptaux, C‑207/99 P, Rec., p. I‑9485, punctul 19; Tribunal 21 octombrie 1997, Patronis/Consiliul, T‑168/96, RecFP, p. I‑A‑299 și II‑833, punctul 35; Tribunal 5 martie 1998, Manzo-Tafaro/Comisia, T‑221/96, RecFP, p. I‑A‑115 și II‑307, punctul 18; Tribunal 3 octombrie 2000, Cubero Vermurie/Comisia, T‑187/98, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑885, punctul 85; Tribunal 11 iulie 2002, Perez Escanilla/Comisia, T‑163/01, RecFP, p. I‑A‑131 și II‑717, punctele 28 și 36; Tribunal 19 martie 2003, Tsarnavas/Comisia, T‑188/01-T‑190/01, RecFP, p. I‑A‑95 și II‑495, punctele 107, 114, 121 și 122; Tribunal 11 decembrie 2003, Breton/Curtea de Justiție, T‑323/02, RecFP, p. I‑A‑325 și II‑1587, punctul 99; Tribunal 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctele 55, 69 și 70; Tribunal 22 februarie 2006, Standertskjöld-Nordenstam și Heyraud/Comisia, T‑437/04 și T‑441/04, nepublicată încă în Recueil FP, punctul 60