Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62004TJ0343

    Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță (camera a cincea) din data de 3 mai 2007.
    Vassilios Tsarnavas împotriva Comisiei Comunităților Europene.
    Funcționari - Raport de evaluare - Acțiune în anulare - Acțiune în despăgubiri - Inadmisibilitate.
    Cauza T-343/04.

    Repertoriul de jurisprudență – Funcția publică 2007 I-A-2-00109; II-A-2-00747

    ECLI identifier: ECLI:EU:T:2007:123

    HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)

    3 mai 2007

    Cauza T‑343/04

    Vassilios Tsarnavas

    împotriva

    Comisiei Comunităților Europene

    „Funcționari — Raport de evaluare — Invaliditate — Acțiune în anulare — Interesul de a exercita acțiunea — Acțiune în despăgubire — Inadmisibilitate”

    Obiectul: Acțiune având ca obiect, pe de o parte, o cerere de anulare a deciziei evaluatorului de apel din 4 august 2003 de întocmire a raportului definitiv de evaluare a reclamantului pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1997 și 30 iunie 1999 și, pe de altă parte, o cerere de reparare a prejudiciului moral pe care l‑ar fi suferit reclamantul ca urmare a întocmirii cu întârziere a raportului de evaluare și ca urmare a hărțuirii morale a cărei victimă ar fi fost

    Decizia: Anulează decizia evaluatorului de apel din 4 august 2003 de întocmire a raportului definitiv de evaluare a reclamantului pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1997 și 30 iunie 1999. Respinge celelalte capete de cerere. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.

    Sumarul hotărârii

    1.      Funcționari — Acțiune — Interesul de a exercita acțiunea

    (Statutul funcționarilor, art. 43, 90 și 91)

    2.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Întocmire

    (Statutul funcționarilor, art. 43)

    3.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Întocmire

    (Statutul funcționarilor, art. 43)

    1.      Pentru ca un funcționar sau un fost funcționar să poată introduce o acțiune în temeiul articolelor 90 și 91 din Statutul funcționarilor, trebuie ca acesta să aibă un interes personal să obțină anularea actului atacat. Acest interes se apreciază la momentul introducerii acțiunii.

    Raportul de evaluare, document intern care are un rol important în ceea ce privește desfășurarea carierei funcționarului, nu afectează, în principiu, interesul persoanei evaluate decât până la încetarea definitivă a raporturilor sale de muncă. Ulterior acestei încetări, funcționarul nu mai are interes să continue o acțiune introdusă împotriva raportului de evaluare, cu excepția cazului în care se stabilește existența unei împrejurări speciale care demonstrează un interes personal și actual de a obține anularea raportului în cauză.

    Reprezintă o astfel de împrejurare specială faptul că administrația, în executarea unei hotărâri prin care se anulează refuzul de a‑l promova pe funcționar, trebuie să reexamineze meritele acestuia în cursul perioadei în cauză, raportul de evaluare în litigiu putând fi pertinent în cadrul acestei reexaminări.

    (a se vedea punctele 54, 56, 58 și 59)

    Trimitere la: Curte 29 octombrie 1975, Marenco și alții/Comisia, 81/74-88/74, Rec., p. 1247, punctul 6; Curte 30 mai 1984, Picciolo/Parlamentul European, 111/83, Rec., p. 2323, punctul 29; Curte 10 martie 1989, Del Plato/Comisia, 126/87, Rec., p. 643, punctul 18; Curte 17 decembrie 1992, Moritz/Comisia, C‑68/91 P, Rec., p. I‑6849, punctul 16; Tribunal 13 decembrie 1990, Moritz/Comisia, T‑20/89, Rec., p. II‑769, punctul 15; Tribunal 18 iunie 1992, Turner/Comisia, T‑49/91, Rec., p. II‑1855, punctul 24 și jurisprudența citată; Tribunal 16 decembrie 1993, Moat/Comisia, T‑58/92, Rec., p. II‑1443, punctul 31; Tribunal 13 iulie 1995, Rasmussen/Comisia, T‑557/93, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑603, punctul 30; Tribunal 12 decembrie 1996, X/Comisia, T‑130/95, RecFP, p. I‑A‑603 și II‑1609, punctul 45; Tribunal 31 mai 2005, Dionyssopoulou/Consiliul, T‑105/03, RecFP, p. I‑A‑137 și II‑621, punctul 20; Tribunal 28 iunie 2005, Ross/Comisia, T‑147/04, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑771, punctele 24 și 25; Tribunal 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 54; Tribunal 8 decembrie 2005, Rounis/Comisia, T‑274/04, RecFP, p. I‑A‑407 și II‑1849, punctele 19 și 24

    2.      În cadrul sistemului de evaluare instituit de Comisie, încălcarea Dispozițiilor generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut, adoptate de această instituție, care impun consultarea, înaintea întocmirii primului proiect de raport de evaluare, a superiorilor ierarhici direcți ai funcționarului și, în cazul unui funcționar care este reprezentant al personalului sau sindical, a grupului ad‑hoc de evaluare, nu este suficientă în sine pentru a determina anularea raportului de evaluare în cazul în care se dovedește că evaluatorul a efectuat în cele din urmă aceste consultări înaintea întocmirii raportului de evaluare definitiv.

    (a se vedea punctele 66 și 68)

    Trimitere la: Tribunal 5 noiembrie 2003, Lebedef/Comisia, T‑326/01, RecFP, p. I‑A‑273 și II‑1317, punctele 54 și 58; Tribunal 17 mai 2006, Lavagnoli/Comisia, T‑95/04, RecFP, p. I‑A‑2‑121 și II‑A‑2‑569, punctul 83

    3.      Raportul de evaluare are drept funcție principală furnizarea unor informații periodice cât mai complete administrației cu privire la condițiile în care funcționarii își îndeplinesc sarcinile de serviciu. În principiu, raportul de evaluare nu poate îndeplini cu adevărat această funcție în mod complet dacă persoanele sub autoritatea cărora funcționarul și‑a desfășurat activitatea în cursul perioadei de evaluare nu sunt consultate în prealabil și dacă nu li se oferă posibilitatea de a prezenta eventuale observații. Rezultă că lipsa consultării unui superior ierarhic în cadrul întocmirii unui raport de evaluare a unui funcționar constituie o neregularitate substanțială de natură să afecteze validitatea raportului de evaluare.

    În lipsa unor indicații contrare în dispozițiile generale de punere în aplicare adoptate de o instituție, noțiunea de superior ierarhic direct se referă la persoana sub a cărei autoritate imediată și‑a desfășurat efectiv activitatea funcționarul evaluat în cursul perioadei de evaluare, chiar dacă, în lipsa unei calificări oficiale, a fost vorba despre o subordonare de facto.

    (a se vedea punctele 69-72, 82 și 83)

    Trimitere la: Curte 3 iulie 1980, Grassi/Consiliul, 6/79 și 97/79, Rec., p. 2141, punctul 20; Tribunal 24 ianuarie 1991, Latham/Comisia, T‑63/89, Rec., p. II‑19, punctul 27; Tribunal 10 septembrie 2003, McAuley/Consiliul, T‑165/01, RecFP, p. I‑A‑193 și II‑963, punctele 51 și 52

    Top