—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat solemn de Parlament, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 4 martie 2021 intitulată „Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale” (COM(2021)0102),

—

având în vedere declarația de la Porto a Consiliului European din 8 mai 2021,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 septembrie 2022 referitoare la Strategia europeană privind serviciile de îngrijire (COM(2022)0440),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 8 decembrie 2022 privind accesul la servicii de îngrijire pe termen lung de înaltă calitate și accesibile din punct de vedere financiar (1),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 30 ianuarie 2023 privind un venit minim adecvat care să asigure incluziunea activă (2),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 martie 2023 privind un venit minim adecvat care să asigure incluziunea activă (3),

—

având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

A.

întrucât dezvoltarea sustenabilă este un obiectiv fundamental al UE; întrucât cei trei piloni interconectați ai dezvoltării sustenabile sunt cel economic, cel social și cel de mediu; întrucât dezvoltarea sustenabilă se bazează, printre altele, pe ocuparea integrală a forței de muncă, pe progres social și pe echitate; întrucât unul dintre obiectivele fundamentale ale UE, așa cum se prevede la articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, este de a realiza o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social; întrucât accentul se pune în prezent pe sustenabilitatea economică și de mediu;

B.

întrucât Pilonul european al drepturilor sociale a fost proclamat în 2017 la Göteborg, stabilind 20 de principii și un cadru de reglementare socială pentru o Europă socială puternică, echitabilă, favorabilă includerii și plină de posibilități în secolul 21; întrucât la Summitul social de la Porto din mai 2021, Consiliul s-a angajat să atingă trei obiective principale pentru 2030 privind ocuparea forței de muncă, formarea profesională și sărăcia; întrucât cel puțin 78 % din populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă până în 2030; întrucât calitatea locurilor de muncă și condițiile de muncă rămân în afara sferei acestui obiectiv; întrucât cel puțin 60 % dintre adulți ar trebui să participe anual la cursuri de instruire; întrucât numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excludere socială ar trebui să fie redus cu cel puțin 15 milioane până în 2030, printre care să se numere cinci milioane de copii; întrucât, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, riscul de mobilitate socială descendentă în rândul gospodăriilor cu venituri medii inferioare a crescut în ultimele două decenii și se preconizează că va continua să crească (4); întrucât cele trei obiective principale nu cuprind punerea în aplicare deplină a Pilonului european al drepturilor sociale;

C.

întrucât obiectivele principale stabilite de Comisie au fost puse în aplicare de statele membre în ultimul an; întrucât crizele care au intervenit din momentul stabilirii obiectivelor au exercitat o presiune suplimentară asupra atingerii acestor obiective; întrucât cinci state membre și-au atins obiectivele naționale privind ocuparea forței de muncă și jumătate dintre statele membre au depășit obiectivul de 78 %; întrucât, cu toate acestea, previziunile arată că nu toate statele membre vor atinge obiectivul de ocupare a forței de muncă până în 2030 (5);

D.

întrucât economia socială reprezintă un factor determinant esențial pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și poate contribui activ la atingerea obiectivelor principale până în 2030;

E.

întrucât inflația la nivelul UE a crescut costul vieții pentru gospodăriile medii cu aproximativ 10 %, incidența privării materiale și sociale cu aproximativ 2 % și rata sărăciei energetice și a sărăciei monetare absolute cu aproximativ 5 %; întrucât, în anumite state membre și în rândul grupurilor vulnerabile, se preconizează că efectele corespunzătoare asupra condițiilor de viață decentă vor fi de câteva ori mai mari; întrucât acest lucru ar putea adânci decalajele existente în ceea ce privește sărăcia și excluderea socială în întreaga UE (6); întrucât Europa are nevoie de o nouă viziune pentru a deveni un pol industrial inovator până în 2050, în special în contextul Legii SUA privind reducerea inflației și al altor planuri de investiții similare din alte țări din afara UE;

F.

întrucât, potrivit Eurofound, obiectivul de 60 % pentru cursurile de formare (plătite de angajator) nu a fost atins în niciun stat membru în 2021; întrucât datele arată, de asemenea, că persoanele care au cea mai mare nevoie de formare (tinerii, persoanele cu un nivel mai scăzut de educație și cele cu un nivel scăzut de calificare) au beneficiat cel mai puțin,

G.

întrucât Comisia a prezentat o strategie europeană privind serviciile de îngrijire în septembrie 2022, iar Consiliul a adoptat o recomandare a Consiliului privind îngrijirea pe termen lung în decembrie 2022 pentru a pune în aplicare principiul 18 al Pilonului european al drepturilor sociale; întrucât pandemia provocată de COVID-19 a scos la iveală și a accentuat condițiile de muncă nesustenabile ale îngrijitorilor profesioniști, povara ridicată asupra persoanelor care oferă îngrijire informală în absența serviciilor oficiale de îngrijire și expunerea ridicată a persoanelor care au nevoie de îngrijire la infecții, boli grave și risc de deces; întrucât s-a demonstrat că îngrijirea în comunitate și îngrijirea la domiciliu reduc expunerea la infecții a persoanelor care au nevoie de îngrijire; întrucât în raportul său din 2021 privind îngrijirea pe termen lung, Comitetul pentru protecție socială a arătat că nevoile de îngrijire pe termen lung cresc riscul de sărăcie și excluziune socială; întrucât, având în vedere evoluția demografică, îngrijirea pe termen lung ar trebui să devină mai accesibilă, să asigure independența și calitatea îngrijirii, să asigure condiții de muncă sustenabile și să sprijine îngrijitorii informali,