COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 30.5.2023

COM(2023) 297 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind monitorizarea regimurilor de călătorii fără viză ale UE

1.INTRODUCERE

În prezent, UE dispune de un regim de călătorii fără viză cu 61 de țări terțe 1 . În cadrul acestui regim, resortisanții acestor țări pot intra în spațiul Schengen fără viză pentru șederi de scurtă durată de până la 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile. Politica UE în materie de călătorii fără viză se bazează pe principiul reciprocității vizelor. Regimul de călătorii fără viză prezintă avantaje majore pentru cetățenii ambelor părți, consolidând și mai mult relațiile UE cu partenerii săi.

Dintre cele 60 de țări care aplică un regim de călătorii fără viză, 25 de țări 2 au încheiat acorduri de exonerare de obligația de a deține viză cu UE și 8 țări au obținut această exonerare ca urmare a încheierii cu succes a unui dialog privind liberalizarea vizelor (Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Georgia, Moldova și Ucraina). Celelalte țări au obținut exonerarea de obligația de a deține viză în conformitate cu prima armonizare a normelor UE [Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului] 3 . În plus, la 19 aprilie 2023, Consiliul și Parlamentul European au convenit să acorde Kosovo 4 o exonerare de obligația de a deține viză, în urma finalizării cu succes a dialogului privind liberalizarea vizelor, care va intra în vigoare cel târziu la 1 ianuarie 2024 54.

În general, regimul de călătorii fără viză continuă să le aducă avantaje economice, sociale și culturale semnificative statelor membre ale UE și țărilor terțe și reprezintă un instrument important de promovare a turismului și a afacerilor. Potrivit estimărilor OCDE, numai sectorul călătoriilor și turismului a reprezentat aproximativ 7 % din exporturile mondiale în 2019 și a contribuit cu aproximativ 4,4 % din PIB-ul țărilor OCDE 6 . 

În același timp, politica comună a UE în domeniul vizelor este o parte integrantă a acquis-ului Schengen, iar unul dintre obiectivele sale principale este acela de a aborda riscurile în materie de securitate și de migrație ilegală pentru spațiul Schengen.

Monitorizarea de către Comisie a regimurilor de călătorii fără viză ale UE, inclusiv prin rapoartele sale din cadrul mecanismului de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză 7 , a arătat că, în materie de migrație și securitate, călătoriile fără viză pot genera provocări semnificative.

În special alinierea insuficientă la politica UE în domeniul vizelor poate transforma o țară care beneficiază de un regim de călătorii fără viză într-un centru de tranzit pentru intrarea ilegală în UE, mai ales pentru țările situate în imediata vecinătate a UE. Călătoriile fără viză pot genera, de asemenea, o creștere a migrației ilegale, prin depășirea perioadelor de ședere permise de către călătorii exonerați de obligația de a deține viză sau printr-un număr mare de cereri de azil depuse de resortisanți din țări terțe care beneficiază de un regim de călătorii fără viză și care au rate scăzute de recunoaștere (cereri de azil nefondate).

În plus, sistemele de acordare a cetățeniei pentru investitori gestionate de țări terțe care beneficiază de un regim de călătorii fără viză în UE pot genera riscuri sau amenințări la adresa securității UE, inclusiv riscuri legate de infiltrarea criminalității organizate, spălarea banilor, evaziunea fiscală și corupție 8 , și pot permite accesul fără viză în UE al unor resortisanți ai țărilor terțe care, în absența acestor sisteme, ar fi obligați să dețină viză.

În plus, securitatea UE și a frontierelor sale externe a fost profund afectată de evenimentele geopolitice recente, demonstrând că acțiunile anumitor actori străini pot reprezenta amenințări grave la adresa intereselor în materie de securitate ale Uniunii. UE ar trebui să fie bine pregătită să reacționeze rapid la o gamă largă de potențiale riscuri viitoare pentru securitate, inclusiv la amenințări hibride.

Pentru a aborda aceste provocări și a preveni aceste riscuri în mod eficace, ar trebui reevaluate și îmbunătățite normele existente incluse la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2018/1806 („Regulamentul privind vizele”), în ceea ce privește monitorizarea funcționării regimurilor de călătorii fără viză cu țările terțe și suspendarea exonerării de obligația de a deține viză în cazul unor riscuri sporite în materie de migrație ilegală sau de securitate („mecanismul de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză”). Criteriile de declanșare a mecanismului trebuie să fie complete și clare, dar suficient de flexibile încât să poată fi aplicate în mod eficient și rapid, dacă este necesar. Acest lucru ar contribui la abordarea multitudinii de provocări generate de regimul de călătorii fără viză într-un context geopolitic în continuă evoluție.

În primele luni ale anului 2023, la inițiativa președinției suedeze, Consiliul Justiție și Afaceri Interne a discutat despre o posibilă revizuire a acestor norme, în special a mecanismului de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză, față de care statele membre și-au exprimat sprijinul larg. Acest lucru a fost determinat de creșterea numărului de treceri ilegale ale frontierei către UE depistate pe ruta Balcanilor de Vest, care a fost parțial legată de lipsa de aliniere a politicilor în materie de vize ale țărilor învecinate (a se vedea punctul 2a de mai jos) și care a stimulat procesul de reflecție cu privire la necesitatea revizuirii mecanismului de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză. În scrisoarea pe care a adresat-o Consiliului European la 20 martie 2023, președinta von der Leyen a precizat că a luat act de aceste discuții și a declarat: Comisia își va consolida monitorizarea alinierii politicii în domeniul vizelor și va prezenta un raport cuprinzător care să pregătească terenul pentru o propunere legislativă de modificare a mecanismului de suspendare a exceptării de la obligativitatea vizelor.

Comisia intenționează să consulte Parlamentul European și Consiliul cu privire la identificarea principalelor provocări în domeniul migrației ilegale și al securității legate de funcționarea regimurilor de călătorii fără viză, la principalele carențe ale actualului mecanism de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză și la posibilele modalități de abordare a acestora, în special printr-o revizuire a articolului 8 din Regulamentul privind vizele, în vederea prezentării unei propuneri legislative în toamna anului 2023.

2.PROVOCĂRILE REGIMULUI DE CĂLĂTORII FĂRĂ VIZĂ

a.Alinierea politicilor în domeniul vizelor

În 2022, Frontex a raportat 144 118 treceri ilegale ale frontierelor externe ale UE pe ruta Balcanilor de Vest 9 , de peste două ori mai mult decât în 2021. Creșterea s-a datorat parțial faptului că resortisanți din țări terțe au ajuns fără viză în Balcanii de Vest, de unde au călătorit ulterior către UE 10 . 

De exemplu, intrarea fără viză în Balcanii de Vest a unor resortisanți din țări care au nevoie de viză pentru a intra în UE a contribuit la creșterea numărului de sosiri ilegale în UE în 2022. Acest lucru a sporit presiunea asupra sistemelor de azil ale anumitor state membre, într-o perioadă de creștere globală a cererilor de azil.

În acest context, la 5 decembrie 2022, Comisia a prezentat un plan de acțiune al UE privind Balcanii de Vest, în care alinierea politicilor în domeniul vizelor este unul dintre principalii piloni, iar la 6 decembrie, Comisia a adoptat cel de Al cincilea raport din cadrul mecanismului privind suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor 11 , reiterând faptul că toți partenerii din Balcanii de Vest ar trebui să abordeze cu prioritate chestiunea nealinierii la politica UE în domeniul vizelor.

Deși asigurarea gestionării eficace a migrației și a frontierelor a fost inclusă ca cerință esențială în dialogurile privind liberalizarea vizelor, nu s-a abordat, în mod specific, alinierea politicilor în domeniul vizelor. Între timp, alinierea s-a dovedit a fi un factor-cheie pentru funcționarea durabilă a acestor regimuri de călătorii fără viză.

Acest mesaj a fost confirmat la cel mai înalt nivel politic în concluziile Consiliului European din februarie 2023 12 , în care s-a subliniat faptul că alinierea țărilor învecinate la politica în domeniul vizelor este imperioasă și crucială pentru gestionarea migrației, precum și pentru buna funcționare și sustenabilitatea generală a regimurilor de călătorii fără viză, acolo unde este cazul, și s-a solicitat o monitorizare sporită a politicilor în domeniul vizelor ale țărilor învecinate.

Toți partenerii din Balcanii de Vest și-au respectat până în prezent angajamentele de a continua să își alinieze politicile în domeniul vizelor. Comisia salută decizia Serbiei de a reintroduce obligațiile de a deține viză menționate anterior; precum și decizia Muntenegrului de a reinstitui un regim de vize cu Cuba și de a reintroduce obligativitatea deținerii de vize pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în Emiratele Arabe Unite (din ianuarie, respectiv din aprilie 2023). Comisia salută, de asemenea, decizia Albaniei de a nu reînnoi exonerarea de obligația de a deține viză sezonieră pentru resortisanții din Egipt, India și Rusia, precum și decizia Macedoniei de Nord de a reintroduce obligația de a deține viză pentru resortisanții din Botswana, Cuba și Azerbaidjan.

Aceste decizii reprezintă pași importanți și bineveniți în direcția obiectivului de reducere a sosirilor ilegale în UE pe ruta Balcanilor de Vest, deși există în continuare provocări importante.

Comisia se așteaptă ca toate țările învecinate cu UE care beneficiază de un regim de călătorii fără viză să persiste în eforturile lor de aliniere în continuare 14 a politicilor în materie de vize la politica UE în materie de vize, în special atunci când este vorba despre țări terțe cu tipare de presiune migratorie ridicată asupra UE sau cu riscuri pentru securitatea UE. Comisia își va consolida activitățile de monitorizare și raportare cu privire la alinierea politicilor în domeniul vizelor (a se vedea secțiunea 3 de mai jos) și, pe baza consultărilor viitoare, va avea în vedere adăugarea lipsei de aliniere a politicii în domeniul vizelor ca motiv explicit de suspendare la articolul 8 din Regulamentul privind vizele.

b.Cererile de azil depuse de resortisanți ai țărilor care beneficiază de un regim de călătorii fără viză

Odată cu avantajele regimului de călătorii fără viză, țările terțe își asumă, în același timp, responsabilități și angajamente de a asigura sustenabilitatea exonerării de obligația de a deține viză. Cererile de azil nefondate contribuie la crearea de blocaje în sistemele de azil ale statelor membre și pot afecta procesul acordării de azil pentru resortisanții țărilor terțe care depun cereri de azil întemeiate. În anul 2022, 22 % (aproximativ 215 000 de cereri) din totalul cererilor de azil (aproximativ 962 000) au fost depuse de resortisanți ai unor țări terțe care beneficiază de regimuri de călătorii fără viză în UE. Aceste cereri au o rată de recunoaștere foarte scăzută (aproximativ 5 %). Este un număr aproape record de cereri de azil, și anume de peste două ori mai multe decât în 2021 și cu 15 % mai multe față de 2019.

În 2022, resortisanți din diferite țări care beneficiază de regimuri de călătorii fără viză, precum Columbia (43 020 de solicitanți), Georgia (28 385 de solicitanți), Albania (13 100 de solicitanți) sau Peru (12 845 de solicitanți) au depus cereri de azil în UE, cu rate de recunoaștere 15 cuprinse între 4 % și 6 %. În cazul Venezuelei (50 730 de solicitanți în 2022), 72 % din deciziile în primă instanță au condus la acordarea protecției naționale.

  
Sursă: date Eurostat, 2022

În general, țările partenere din vecinătatea UE care beneficiază de regimuri de călătorii fără viză au depus eforturi semnificative pentru a-și informa mai bine resortisanții cu privire la drepturile și responsabilitățile care le revin atunci când călătoresc către UE fără obligația de a deține viză și pentru a preveni abuzurile legate de călătoriile fără viză, în vederea îndeplinirii în continuare a criteriilor de referință privind liberalizarea vizelor și a recomandărilor incluse în rapoartele din cadrul mecanismului privind suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor.

c.Sistemele de acordare a cetățeniei pentru investitori

Sistemele de acordare a cetățeniei pentru investitori (sau programele de dobândire a cetățeniei prin investiție, cunoscute și sub denumirea de „pașapoarte de aur”) gestionate de țările care beneficiază de un regim de călătorii fără viză prezintă o serie de riscuri pentru securitatea UE. În special, se pot utiliza sistemele de acordare a cetățeniei pentru investitori din țările terțe cu acces fără viză în UE pentru a ocoli procedura obișnuită de acordare a vizelor de scurtă ședere în UE precum și evaluarea aprofundată a riscurilor individuale în materie de migrație și de securitate pe care aceasta o presupune; riscurile includ o posibilă eludare a măsurilor de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului 17 . Acest aspect este problematic în special atunci când nu se poate face nicio diferență între pașapoartele eliberate beneficiarilor unor astfel de sisteme și alte pașapoarte obișnuite. 

Comisia a colaborat cu toate țările care beneficiază de regimuri de călătorii fără viză și care aplică sisteme de acordare a cetățeniei pentru investitori în vederea prevenirii și atenuării posibilelor riscuri pentru securitatea UE. În prezent, o serie de țări terțe care beneficiază de regimuri de călătorii fără viză fac obiectul unei monitorizări atente, din cauza riscurilor potențiale pe care le prezintă sistemele lor de dobândire a cetățeniei prin investiții sau planurile lor de a institui astfel de sisteme. Printre acestea se numără Albania, Muntenegru și Macedonia de Nord, precum și Vanuatu și unele țări din Caraibi.

Țările care au obținut exonerarea de obligația de a deține viză prin dialoguri privind liberalizarea vizelor fac obiectul unei monitorizări atente în contextul raportării periodice în cadrul mecanismului privind suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor, precum și prin intermediul rapoartelor privind extinderea, după caz. În pachetul de extindere din 2022 18 și în cel de Al cincilea raport din cadrul mecanismului privind suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor, Comisia a formulat recomandări explicite privind eliminarea treptată efectivă sau abținerea de la adoptarea sistemelor de acordare a cetățeniei pentru investitori. În plus, această chestiune se abordează și în contextul dialogului politic periodic, precum și la reuniunile Subcomisiei pentru justiție, afaceri interne și securitate organizate în cadrul acordurilor de stabilizare și de asociere dintre UE și țările în cauză.

În acest sens, Comisia salută decizia Albaniei de a suspenda inițiativele legate de instituirea unui sistem de acordare a cetățeniei pentru investitori, precum și eliminarea treptată de către Muntenegru a sistemului său de acordare a cetățeniei pentru investitori.

O serie de țări din Caraibi aplică sisteme de acordare a cetățeniei pentru investitori. În iunie 2022, serviciile Comisiei au contactat autoritățile competente ale acestor țări cu o solicitare de a furniza informații și date relevante cu privire la aceste sisteme.

O evaluare preliminară a demonstrat că aceste sisteme de acordare a cetățeniei pentru investitori prezintă adesea multe asemănări cu sistemele de acordare a cetățeniei pentru investitori din Vanuatu. Printre acestea se numără: eligibilitatea resortisanților din țări care au nevoie de viză pentru a călători în UE; lipsa de cerințe privind depunerea candidaturii la fața locului sau privind reședința; termene scurte de prelucrare, care nu permit o examinare diligentă a solicitanților; taxe mici (100 000-200 000 USD) și un număr mare de solicitanți selectați (până în prezent, cele cinci țări în cauză au eliberat cel puțin 81 000 de pașapoarte). Toate aceste sisteme de acordare a cetățeniei pentru investitori sunt promovate în mod comercial ca modalități de a obține acces fără viză în UE. Alte jurisdicții, precum Statele Unite și Canada, nu au regimuri de călătorii fără viză cu țările din Caraibi care aplică sisteme de acordare a cetățeniei pentru investitori.

Deși UE respectă dreptul suveran al țărilor terțe de a decide cu privire la procedurile lor de naturalizare, Comisia consideră că vânzarea accesului fără viză în UE resortisanților care, în caz contrar, ar fi obligați să dețină viză nu este în spiritul acordurilor bilaterale în vigoare privind exonerarea de obligația de a deține viză.

În același timp, Comisia a salutat decizia celor cinci țări din zona Caraibilor de a suspenda examinarea cererilor resortisanților ruși și belaruși ca reacție la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Evaluarea sistemelor de acordare a cetățeniei pentru investitori aplicate de țările în cauză este încă în desfășurare și, în acest sens, în februarie 2023, Comisia a trimis o cerere de monitorizare celor cinci țări vizate.

După finalizarea acestei evaluări, Comisia va decide cu privire la acțiunile ulterioare adecvate, în conformitate cu normele Regulamentului privind vizele și cu acordurile respective privind exonerarea de obligația de a deține viză 26 . În special, Comisia va lucra în strânsă cooperare cu țările terțe respective pentru a găsi soluții pe termen lung. În acest context, Comisia va lua în considerare convocarea Comitetului mixt de experți instituit prin acordurile bilaterale privind exonerarea de obligația de a deține viză, al cărui obiectiv este monitorizarea, modificarea și soluționarea litigiilor legate de punerea în aplicare a acordurilor.

În general, Comisia are în vedere o modificare a articolului 8din Regulamentul privind vizele, cu scopul de a include riscurile în materie de securitate legate de funcționarea sistemelor de acordare a cetățeniei prin investiție ca motiv explicit pentru suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor (a se vedea secțiunea 3 de mai jos).

3.ABORDAREA PROVOCĂRILOR LEGATE DE REGIMUL DE CĂLĂTORII FĂRĂ VIZĂ PRINTR-UN MECANISM MAI EFICIENT DE SUSPENDARE A EXONERĂRII DE OBLIGAȚIA DE A DEȚINE VIZĂ

Mecanismul de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză este prevăzut la articolul 8 din Regulamentul privind vizele. Scopul principal al articolului este acela de a permite suspendarea temporară a exceptării de la obligația de a deține viză în cazul unei creșteri bruște și substanțiale a migrației ilegale sau a riscurilor în materie de securitate.

Pe baza prezentării de mai sus a provocărilor și ținând seama de discuțiile din cadrul Consiliului 27 , Comisia consideră că, deși mecanismul de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză reprezintă o garanție împotriva utilizării abuzive a exonerării de obligația de a deține viză, acesta ar putea fi îmbunătățit în continuare, în special privind următoarele elemente:

·motivele suspendării;

·pragurile pentru declanșarea aplicării mecanismului;

·procedura de suspendare;

·dispozițiile privind monitorizarea și raportarea.

Comisia consideră că mecanismul de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză ar trebui să fie mai bine pregătit pentru a răspunde rapid și decisiv la provocările emergente legate de regimul de călătorii fără viză. În același timp, mecanismul de suspendare ar trebui să rămână un mecanism de ultimă instanță și nu să se aplice automat, iar orice decizie în acest sens ar trebui să țină seama în continuare în mod corespunzător de relațiile generale dintre UE și țările terțe în cauză, precum și de contextul politic general. Următoarele secțiuni prezintă aspectele mecanismului de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză cu privire la care Comisia va consulta în continuare Parlamentul European și Consiliul în vederea prezentării propunerii sale legislative.

a.Motivele suspendării

În prezent [articolul 8 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul privind vizele], mecanismul de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză poate fi declanșat în cazul în care se constată:

·o creștere substanțială a numărului de resortisanți ai țării terțe în cauză cărora li s-a refuzat intrarea sau care s-au dovedit a fi în situație de ședere pe teritoriul statului membru fără a avea acest drept;

·o creștere substanțială a cererilor de azil din partea resortisanților țării terțe în cauză, pentru care rata de recunoaștere este scăzută;

·o reducere a cooperării în materie de readmisie cu țara terță în cauză;

·un risc crescut sau o amenințare iminentă la adresa ordinii publice sau a securității interne a statelor membre, îndeosebi o creștere substanțială a infracțiunilor grave legate de resortisanții țării terțe în cauză;

·în ceea ce privește țările terțe care au obținut exonerarea de obligația de a deține viză ca urmare a unui dialog privind liberalizarea vizelor, nerespectarea cerințelor specifice care au fost utilizate pentru a se evalua dacă este oportună acordarea liberalizării vizelor.

O serie de state membre consideră că motivele de suspendare de mai sus ar fi prea restrictive și nu acoperă multitudinea de situații în care regimul de călătorii fără viză ar putea fi utilizat în mod abuziv și/sau ar putea genera riscuri în materie de migrație ilegală sau de securitate pentru UE.

În ceea ce privește migrația ilegală, lipsa alinierii politicii în domeniul vizelor nu constituie, în prezent, un motiv de suspendare. În consecință, poate fi afectată eficacitatea mecanismului de suspendare în ceea ce privește abordarea situațiilor în care migranți aflați în situație ilegală au tranzitat țări terțe învecinate care beneficiază de un regim de călătorii fără viză, astfel cum s-a observat recent în Balcanii de Vest.

În ceea ce privește ordinea publică și securitatea internă, actualul motiv de suspendare [articolul 8 alineatul (2) litera (d)] permite declanșarea mecanismului de suspendare în cazul unui risc crescut pentru securitatea internă a statelor membre legat de resortisanții unei țări care beneficiază de un regim de călătorii fără viză. Cu toate acestea, dispozițiile nu abordează în mod explicit riscurile pentru securitate care decurg din modul în care țările care beneficiază de un regim de călătorii fără viză aplică sistemele de acordare a cetățeniei pentru investitori, nici amenințările hibride.

În cele din urmă, actualul mecanism de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză nu ia în considerare posibilitatea ca acordurile de exonerare de obligația de a deține viză dintre UE și țări terțe să prevadă motive de suspendare care nu sunt incluse în Regulamentul privind vizele, de exemplu pentru a aborda situații specifice relațiilor dintre părțile la negocieri. În cazul în care UE decide să suspende aplicarea unui acord de exonerare de obligația de a deține viză cu o țară terță (în conformitate cu dreptul internațional), trebuie să existe, de asemenea, posibilitatea de a prevedea astfel de suspendare în dreptul Uniunii.

b.Pragurile pentru declanșarea aplicării mecanismului

Mecanismul de suspendare poate fi declanșat ca urmare a unei creșteri substanțiale a numărului de șederi ilegale, a cererilor de azil din țările cu o rată scăzută de recunoaștere și a infracțiunilor grave sau a unei scăderi a cooperării în materie de readmisie comparativ cu anul precedent sau cu anul anterior obținerii exonerării de obligația de a deține viză.

În prezent, o creștere cu peste 50 % 28 a acestora se interpretează a fi o „creștere substanțială”, iar o „rată scăzută de recunoaștere” este aceea de aproximativ 3-4 % 29 . Experiența recentă sugerează că este posibil ca aceste praguri să nu fie întotdeauna adecvate pentru a aborda situațiile de migrație ilegală cu care se confruntă statele membre, astfel cum s-a raportat în discuțiile relevante din cadrul Consiliului. Exemplul notificării pe care un stat membru a transmis-o Comisiei în mai 2019 30 a arătat că pragurile pentru declanșarea mecanismului de suspendare nu au putut fi atinse, în pofida creșterii raportate a numărului de cereri de azil nefondate și a unor infracțiuni grave comise de resortisanții unei țări care beneficiază de un regim de călătorii fără viză înregistrați în statul membru respectiv. La discuțiile din cadrul Consiliului, mai multe state membre au considerat că aceste praguri ar trebui stabilite la un nivel mai scăzut.

c.Procedura de suspendare

Procedura de suspendare constă într-o abordare în două etape: o primă suspendare de 9 luni printr-un act de punere în aplicare, care se poate prelungi, printr-un act delegat 31 , cu o nouă suspendare de 18 luni. În cursul perioadei de suspendare temporară, Comisia ar trebui să stabilească un dialog consolidat cu țara terță în cauză, cu scopul de a găsi o soluție adecvată care să remedieze circumstanțele care au condus la suspendarea exonerării de obligația de a deține viză. Pentru a se reduce riscul unei evoluții către cea de a treia etapă a procedurii, și anume anularea exonerării de obligația de a deține viză și transferul țării terțe pe lista celor care necesită viză, procedura ar putea fi simplificată astfel încât să ofere țării în cauză oportunități mai bune de a întreprinde o acțiune de remediere satisfăcătoare. În plus, pentru a face față situațiilor de urgență în care este necesar un răspuns urgent, ar trebui să fie posibil să se prevadă o procedură de urgență pentru declanșarea mecanismului de suspendare.

d.Obligațiile de monitorizare și raportare

Un mecanism eficient de suspendare se bazează pe monitorizarea eficace și specifică a țărilor care beneficiază de un regim de călătorii fără viză. Cu toate acestea, dispozițiile actuale ale Regulamentului privind vizele îi impun Comisiei să monitorizeze și să raporteze numai cu privire la țările care au obținut accesul fără viză în urma unui dialog privind liberalizarea vizelor și pentru o perioadă de șapte ani de la finalizarea cu succes a acestuia 35 .

Pentru a da curs apelului lansat de Consiliul European la 9 februarie 2023 în ceea ce privește monitorizarea sporită a țărilor care beneficiază de un regim de călătorii fără viză 36 , precum și în conformitate cu scrisoarea președintei von der Leyen adresată Consiliului European la 20 martie 2023, Comisia va prezenta, începând din 2023, un nou raport strategic și cuprinzător privind mecanismul de suspendare a vizelor.

Noul raport privind mecanismul de suspendare a vizelor va continua să evalueze pe deplin respectarea continuă a cerințelor privind liberalizarea vizelor de către țările care au încheiat un dialog privind liberalizarea vizelor cu mai puțin de 7 ani în urmă. Va continua, de asemenea, raportarea privind țările care au finalizat un dialog privind liberalizarea vizelor în urmă cu peste 7 ani, în concordanță cu rapoartele de țară din cadrul pachetului privind extinderea, dar aceasta va viza provocări și priorități specifice, precum alinierea politicii în domeniul vizelor, sistemele de acordare a cetățeniei pentru investitori și cererile de azil nefondate.

În fine, raportul va acoperi și alte zone geografice din afara vecinătății UE, concentrându-se asupra anumitor țări în care pot apărea probleme și în care ar putea fi necesară o cooperare suplimentară pentru a aborda provocările specifice în materie de migrație și/sau securitate care ar putea fi evaluate în cadrul mecanismului de suspendare a vizelor.

4.CONCLUZII

Politica UE în domeniul vizelor este o componentă esențială a acquis-ului Schengen și una dintre cele mai valoroase realizări ale integrării UE. Politica în domeniul vizelor este și ar trebui să rămână un instrument menit să faciliteze contactele între oameni, turismul și afacerile, prevenind în același timp riscurile în materie de securitate și riscul de migrație ilegală către UE. În același timp, politica UE în domeniul vizelor este într-o continuă evoluție și trebuie să rămână așa, pentru a putea face față noilor provocări în mod eficace.

În ultimii ani, UE s-a confruntat cu o serie de provocări noi și emergente legate de funcționarea politicii sale în domeniul vizelor, care includ creșterea migrației ilegale pe ruta Balcanilor de Vest, utilizarea abuzivă a sistemului de azil de către resortisanții mai multor țări care nu beneficiază de un regim de călătorii fără viză din diferite părți ale lumii și riscurile pentru securitate care decurg din funcționarea sistemelor de acordare a cetățeniei pentru investitori de către țările terțe care beneficiază de un regim de călătorii fără viză.

Aceste evoluții, precum și altele, au demonstrat că este necesar să se lanseze un proces de reflecție cu privire la modalitățile posibile de consolidare a setului de instrumente pentru politica în domeniul vizelor prin intermediul unui mecanism revizuit de suspendare a vizelor. Comisia așteaptă cu interes discuțiile cu Parlamentul European și Consiliul pe tema celor mai bune modalități de realizare a acestui obiectiv. Discuția ar trebui să acopere, în special, următoarele puncte:

·necesitatea adăugării de noi motive de suspendare pentru a se aborda noile situații emergente în care regimul de călătorii fără viză ar putea fi utilizat în mod abuziv și/sau ar putea genera riscuri în materie de migrație ilegală sau de securitate pentru UE;

·dacă și cum se pot adapta cel mai bine pragurile de declanșare a mecanismului la riscurile reale în materie de migrație și de securitate raportate de statele membre, creând astfel un efect disuasiv mai pronunțat, și cum să se abordeze rapid o gamă mai largă de riscuri legate de regimul de călătorii fără viză;

·cum să se eficientizeze și flexibilizeze procedura de suspendare;

·consolidarea obligațiilor de monitorizare și de raportare.

Pe baza unei consultări aprofundate cu Parlamentul European și cu Consiliul, în toamna anului 2023, Comisia va prezenta o propunere legislativă de revizuire a mecanismului de suspendare a vizelor prevăzut la articolul 8 din Regulamentul privind vizele.

(1)

     Inclusiv două regiuni administrative speciale din China (Hong Kong și Macao) și o autoritate teritorială care nu este recunoscută ca stat de cel puțin un stat membru al UE (Taiwan) și, cel târziu până la 1 ianuarie 2024, Kosovo*. Astfel cum figurează în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație, JO L 303, 28.11.2018, p. 39.

(2)

     Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados, Brazilia, Columbia, Dominica, Grenada, Kiribati, Insulele Marshall, Mauritius, Micronezia, Palau, Peru, Saint Kitts și Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadinele, Samoa, Seychelles, Insulele Solomon, Timorul de Est, Tonga, Trinidad și Tobago, Tuvalu, Emiratele Arabe Unite, Vanuatu.

(3)

     Andorra, Argentina, Australia, Brunei, Canada, Chile, Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Sfântul Scaun, Honduras, Israel, Japonia, Malaysia, Mexic, Monaco, Noua Zeelandă, Nicaragua, Panama, Paraguay, San Marino, Singapore, Coreea de Sud, Statele Unite ale Americii, Uruguay, Venezuela. La acestea se adaugă Regatul Unit în 2019, ca urmare a retragerii sale din Uniunea Europeană [Regulamentul(UE) 2019/592 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 aprilie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1806 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație, în ceea ce privește retragerea Regatului Unit din Uniune, JO L 103I , 12.4.2019, p. 1].

*    Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.

(4)

4     Regulamentul (UE) 2023/850 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1806 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație [Kosovo (Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.)], JO L 110, 25.4.2023, p. 1.

(5)

5      Safe-and-seamless-travel-and-improved-traveller-experience-OECDReport-for-the-G20-TWG_merged.pdf

(6)

6     Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/1806 prevede că Comisia trebuie să monitorizeze respectarea continuă a cerințelor specifice, care se întemeiază pe articolul 1 și care au fost utilizate pentru a evalua oportunitatea acordării unei liberalizări a vizelor, de către țările terțe ai căror resortisanți au fost exonerați de obligația de a deține viză atunci când călătoresc pe teritoriul statelor membre, ca urmare a încheierii cu succes a unui dialog privind liberalizarea vizelor desfășurat între Uniune și țara terță respectivă. În acest scop, începând din 2017, Comisia a adoptat cinci rapoarte în cadrul mecanismului de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză, care vizează partenerii care beneficiază de un regim de călătorii fără viză din Balcanii de Vest (Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia) și din cadrul Parteneriatului estic (Georgia, Moldova și Ucraina). În plus, Comisia monitorizează periodic regimurile de călătorii fără viză cu alte țări terțe, în contextul posibilității de a declanșa mecanismul de suspendare din proprie inițiativă, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1806.

(7)

7     A se vedea și Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - din 23 ianuarie 2019 privind Sistemele din Uniunea Europeană de acordare a cetățeniei și a dreptului de ședere pentru investitori, [COM(2019) 12 final].

(8)

8    Ruta Balcanilor de Vest se referă la sosirile ilegale în UE prin regiunea formată din: Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia.

(9)

9     Este vorba, în principal, de sosiri de resortisanți tunisieni, cubanezi și burundezi prin Serbia, de resortisanți indieni prin Serbia și Albania și de resortisanți ai unor țări terțe care își au reședința în Emiratele Arabe Unite prin Albania și Muntenegru, astfel cum s-a raportat în planul de acțiune al UE privind Balcanii de Vest  https://home-affairs.ec.europa.eu/system/files/2022-12/Western%20Balkans_en.pdf . 

(10)

10     Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Al cincilea raport din cadrul mecanismului privind suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor, COM (2022) 715 final/2.

(11)

11     Reuniunea extraordinară a Consiliului European (9 februarie 2023) – Concluzii,  https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-1-2023-INIT/ro/pdf  

(12)

12     La 21 octombrie, Serbia a anunțat încetarea acordurilor de călătorii fără viză cu Burundi și Tunisia, obligația de a deține viză fiind reintrodusă la 22 noiembrie 2022. Aceasta a fost urmată de încetarea acordului de călătorii fără viză cu Guineea-Bissau la 1 decembrie, obligația de a deține viză fiind reintrodusă cinci zile mai târziu. La 6 decembrie 2022, Comisia a adoptat cel de Al 5-lea raport din cadrul mecanismului privind suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor, reiterând solicitarea adresată Serbiei de a-și alinia, cu prioritate, politica în domeniul vizelor la lista UE a țărilor terțe ale căror resortisanți trebuie să dețină viză. La trei zile după publicarea raportului, Serbia a anunțat, la 9 decembrie, încetarea acordului de călătorii fără viză cu India, cu efect de la 1 ianuarie 2023. La 27 decembrie, acordurile de călătorii fără viză cu Bolivia și Cuba au fost, de asemenea, abrogate, începând cu 10 februarie și, respectiv, 13 aprilie 2023.

(13)

13     În cadrul procesului de aderare, țările candidate vor trebui să garanteze alinierea deplină la acquis-ul UE, inclusiv în ceea ce privește politica în domeniul vizelor.

(14)

14     Rata de recunoaștere include forme de protecție reglementate la nivelul UE (statutul de refugiat și protecția subsidiară) și exclude statutele naționale de protecție (din motive umanitare). Aceasta se calculează prin împărțirea numărului de decizii pozitive în primă instanță (acordarea statutului de refugiat sau a protecției subsidiare) la numărul total de decizii emise.

(15)

     Acord între Comunitatea Europeană și Republica Albania privind readmisia persoanelor cu ședere ilegală – Declarații, JO L 124, 17.5.2005, p. 22; Acord între Uniunea Europeană și Georgia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală – Declarații, JO L 52, 25.2.2011, p. 47.

(16)

   Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - din 23 ianuarie 2019 privind Sistemele din Uniunea Europeană de acordare a cetățeniei și a dreptului de ședere pentru investitori, [COM(2019) ]12 final, p. 23.

(17)

      https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_22_6082  

(18)

     Decizia (UE) 2022/366 a Consiliului din 3 martie 2022 privind suspendarea parțială a aplicării Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere; Decizia (UE) 2022/2198 a Consiliului din 8 noiembrie 2022 privind suspendarea integrală a aplicării Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere.

(19)

     Acord între Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere. JO L 173, 3.7.2015, p. 48.

(20)

     Propunere de Decizie a Consiliului privind suspendarea parțială a aplicării Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (COM/2022/6 final).

(21)

     Decizia (UE) 2022/366 a Consiliului din 3 martie 2022 privind suspendarea parțială a aplicării Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere

(22)

     Propunere de Decizie a Consiliului privind suspendarea integrală a aplicării Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere. COM(2022) 531 final.

(23)

     Decizia (UE) 2022/2198 a Consiliului din 8 noiembrie 2022 privind suspendarea integrală a aplicării Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere.

(24)

     Articolul 8 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2018/1806.

(25)

     A se vedea lista acordurilor privind exonerarea de obligația de a deține viză la adresa  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:4384449  

(26)

     Consiliul Justiție și Afaceri Interne, 9-10 martie 2023,

      https://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/jha/2023/03/09-10/  

(27)

     Într-o perioadă de două luni, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent sau cu ultimele două luni anterioare punerii în aplicare a exonerării de obligația de a deține viză pentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II.

(28)

     Aceste praguri sunt stabilite la considerentele 23 și 24 din Regulamentul privind vizele.

(29)

   Statul membru a raportat o creștere a următoarelor situații legate de resortisanții unei țări terțe care beneficiază de un regim de călătorii fără viză: o creștere a numărului de refuzuri ale intrării, de cereri de azil nefondate și de infracțiuni. Din evaluarea Comisiei a rezultat că, în această situație, nu erau îndeplinite condițiile pentru declanșarea mecanismului.

(30)

     Mai mult, în cazul în care UE are un acord de exonerare de obligația de a deține viză cu țara terță în cauză, aplicarea acordului respectiv ar trebui, de asemenea, suspendată, în conformitate cu articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea UE.

(31)

     Astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

(32)

     În aceste cazuri, actul ar fi transmis Comitetului competent pentru reciprocitatea vizelor și suspendarea vizelor, pentru ca acesta să emită un aviz în termen de cel mult 14 zile de la adoptarea actului de punere în aplicare.

(33)

     Procedura de urgență ar trebui, de asemenea, să țină seama de procedurile de suspendare a acordurilor privind exonerarea de obligația de a deține viză, dacă este cazul.

(34)

     De la introducerea acestei obligații de monitorizare și raportare în 2017, Comisia a publicat cinci rapoarte: COM (2017) 815 final (primul raport); COM(2018) 856 final (al doilea raport); COM(2020) 325 final (al treilea raport); COM(2021) 602 final (al patrulea raport); COM(2022) 715 final/2 (al cincilea raport).

(35)

     Reuniunea extraordinară a Consiliului European (9 februarie 2023) – Concluzii, https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST- 1 - 2023 -INIT/ro/pdf .