COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 21.2.2023

COM(2023) 102 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Planul de acțiune al UE: protejarea și refacerea ecosistemelor marine pentru un pescuit sustenabil și rezilient

1.Introducere

Oceanele și mările noastre acoperă 70 % din suprafața planetei și peste 65 % din teritoriul UE. Ecosistemele marine sănătoase sunt esențiale pentru viața pe Pământ și joacă un rol-cheie pentru bunăstarea planetei. Ele reprezintă una dintre cele mai mari surse de biodiversitate și alimente, reglează clima și reprezintă un important absorbant de carbon ( 1 ). La fel de important este faptul că acestea aduc beneficii substanțiale de sănătate, sociale și economice pentru comunitățile costiere.

Potrivit unui raport recent al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice ( 2 ), una din cinci persoane din întreaga lume depinde de speciile sălbatice pentru hrană și venituri, pescuitul fiind o sursă majoră de hrană provenită de la speciile sălbatice. Conservarea acestor resurse prin gestionarea lor sustenabilă este, așadar, mai importantă decât oricând pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU.

Peștele gestionat și capturat în mod sustenabil este o sursă de proteine de înaltă calitate și la prețuri accesibile, cu o amprentă de carbon relativ scăzută ( 3 ). Peștele este esențial pentru securitatea alimentară a multor persoane și pentru menținerea bazei economice a comunităților de pescari. Asigurarea unui pescuit sustenabil și gestionarea sustenabilă a stocurilor de pește sunt, de asemenea, esențiale pentru protejarea biodiversității oceanelor și combaterea schimbărilor climatice.

În prezent, mediul marin, precum și pescarii și sectorul pescuitului se confruntă cu o serie de dificultăți. Pe lângă amenințările existențiale la adresa mediului marin pe care le reprezintă schimbările climatice și pierderea biodiversității din cauza presiunilor antropice multiple, sectorul s-a confruntat, de asemenea, cu o serie de provocări majore, generate de Brexit, de pandemia de COVID-19 și, cel mai recent, de repercusiunile agresiunii militare necruțătoare a Rusiei împotriva Ucrainei ( 4 ). Aceste șocuri au declanșat perturbări masive ale pieței, deficite de materii prime esențiale, o creștere bruscă a prețurilor combustibilului și ale hranei pentru pești, pe lângă pericolul evident pe care îl reprezintă operațiunile militare și minele din Marea Neagră.

În paralel cu abordarea acestor provocări imediate, UE nu își poate permite să piardă din vedere necesitatea vitală de a proteja sustenabilitatea sistemelor sale alimentare. În conformitate cu strategiile UE privind biodiversitatea ( 5 ), adaptarea la schimbările climatice ( 6 ) și cu Strategia „De la fermă la consumator” ( 7 ), UE trebuie să se asigure că riscurile care decurg din schimbările climatice și din declinul biodiversității nu pun în pericol disponibilitatea bunurilor și a serviciilor pe care ecosistemele marine sănătoase le oferă pescarilor, comunităților costiere și omenirii în general.

Sporirea rezilienței activităților de pescuit ale UE înseamnă, de asemenea, asigurarea faptului că acestea contribuie la protejarea și refacerea ecosistemelor marine de care depind. Un mediu marin sănătos, cu stocuri de pește sănătoase și o biodiversitate bogată, este singura modalitate prin care ne asigurăm că comunitățile noastre pescărești vor avea un viitor prosper pe termen mediu și lung. Ecosistemele marine sunt amenințate din ce în ce mai mult de schimbările climatice ( 8 ) și de pescuitul nesustenabil sau ilegal, nedeclarat și nereglementat ( 9 ). Alte presiuni ( 10 ) sunt legate, de asemenea, de activitățile antropogene, cum ar fi transportul maritim, producția de energie, turismul, agricultura și industria. Prin urmare, este important să se abordeze în paralel și aceste alte presiuni asupra ecosistemelor marine și asupra sustenabilității stocurilor de pește, inclusiv diferitele forme de poluare, indiferent dacă este cauzată de contaminanți, de practicile agricole, de materialele plastice sau de zgomot. UE depune eforturi pentru a combate poluarea marină printr-o serie de inițiative legislative și de politică în cadrul mai larg al planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării ( 11 ). Printre acestea se numără stabilirea unor limite pentru deșeurile marine, zgomotul subacvatic, nutrienţii și contaminanții în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” și punerea în aplicare a unor măsuri pentru realizarea acestora. Inițiativele legislative includ, de asemenea, stabilirea unei serii de obiective de reducere la zero a poluării ( 12 ) și luarea de măsuri în beneficiul mediului marin. Normele UE privind instalațiile portuare de preluare stimulează, de asemenea, descărcarea în porturi a deșeurilor pescuite în mod pasiv ( 13 ). 

Există o nevoie urgentă de intensificare a acțiunilor la nivelul UE pentru a inversa declinul ecosistemelor marine prin combaterea tuturor presiunilor. Astfel cum s-a subliniat în prezentul plan de acțiune, printre acestea trebuie să se numere acțiuni menite să facă gestionarea pescuitului mai sustenabilă și mai modernă, pentru a proteja și a reface ecosistemele marine, astfel încât acestea să atingă o bună stare ecologică ( 14 ), precum și pentru a încuraja și a inspira lumea să urmeze acest exemplu ( 15 ).

Acest plan de acțiune face parte din eforturile Comisiei de a realiza o punere în aplicare mai coerentă a politicii de mediu a UE și a politicii comune în domeniul pescuitului cu cei trei piloni de sustenabilitate ai acesteia – ecologică, economică și socială. Planul de acțiune oferă o strategie orientată spre viitor cu privire la modul în care se poate aplica mai eficient abordarea ecosistemică la gestionarea pescuitului și completează Comunicarea privind funcționarea politicii comune în domeniul pescuitului ( 16 ) și Comunicarea privind tranziția energetică a sectorului pescuitului și acvaculturii din UE, denumită în continuare „inițiativa privind tranziția energetică” ( 17 ).

Pornind de la angajamentul Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030 de a proteja, în mod legal, 30 % din mările noastre, dintre care o treime ar trebui să fie strict protejate, planul de acțiune abordează deficiențele identificate în raportul special al Curții de Conturi Europene privind mediul marin ( 18 ), concentrându-se îndeosebi asupra zonelor marine protejate (ZMP) ( 19 ) și asupra modalităților în care gestionarea pescuitului poate contribui la protejarea și refacerea mai eficace a biodiversității lor marine, contribuind astfel la atingerea obiectivelor propunerii de regulament privind refacerea naturii ( 20 ).

Planul de acțiune se bazează pe contribuțiile părților interesate și ale cetățenilor în cursul consultării ample ( 21 ).

În urma acordului istoric privind un nou cadru global pentru biodiversitate la care s-a ajuns la Montreal în cadrul celei de a 15-a Conferințe a Organizației Națiunilor Unite privind biodiversitatea a părților la Convenția privind diversitatea biologică (CBD COP15) și în procesul de negociere a unui nou acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind protecția mării libere și stoparea poluării cu materiale plastice, prezentul plan de acțiune va consolida poziția de lider a UE la nivel mondial, demonstrând că UE își îndeplinește angajamentele. UE a impulsionat eforturile în direcția unui nou cadru global ambițios privind biodiversitatea, convenit în cadrul COP15. Prezentul plan de acțiune va contribui la îndeplinirea unora dintre angajamentele globale asumate, inclusiv a angajamentului de a proteja 30 % din zonele terestre și marine globale și de a reface 30 % din ecosistemele degradate.

În cele din urmă, obiectivele prezentului plan de acțiune sunt, de asemenea, în concordanță cu angajamentele UE prezentate în Comunicarea comună privind guvernanța internațională a oceanelor ( 22 ) și cu dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP).

2.Creșterea sustenabilității practicilor de pescuit

În prezent, mediul marin se confruntă cu presiuni multiple, care trebuie combătute în mod coerent ( 23 ). În conformitate cu obiectivele noului cadru global privind biodiversitatea și ale Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030 de a proteja 30 % din zona maritimă a Europei, UE poate reduce o parte semnificativă a acestei presiuni prin crearea de noi zone marine protejate și prin gestionarea eficace a celor existente, precum și prin creșterea sustenabilității practicilor de pescuit, inclusiv prin utilizarea de unelte de pescuit cu impact redus. Zonele protejate gestionate în mod eficace reduc la minimum capturile accidentale de specii sensibile ( 24 ), protejează zonele de reproducere și de creștere a peștilor și puietul de pește și reduc impactul asupra habitatelor sensibile, în special asupra fundului mării.

Deciziile privind momentul, locul și metoda de pescuit afectează nu numai speciile vizate, ci și cantitatea și dimensiunea peștelui și a capturilor accidentale și, prin urmare, sustenabilitatea operațiunilor de pescuit. Normele care reglementează acest aspect al pescuitului, denumite în mod obișnuit „măsuri tehnice”, au fost actualizate în 2019 ( 25 ). Noile norme prevăd un set coerent de măsuri pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor de mediu și adoptă o abordare regională pentru a crea flexibilitatea necesară. Regulamentul privind măsurile tehnice conține un set de norme de bază pentru pescuitul selectiv în fiecare bazin maritim. De exemplu, regulamentul specifică diferite dimensiuni și forme ale ochiurilor de plasă ale plaselor de pescuit pentru a captura numai pești de anumite dimensiuni, utilizarea de site de sortare și panourile care permit anumitor specii să scape sau închiderea anumitor zone de pescuit în funcție de locație și de perioadă, de exemplu în timpul perioadei de reproducere a peștelui ( 26 ).

Îmbunătățirea selectivității uneltelor de pescuit și reducerea impactului pescuitului asupra speciilor sensibile

Unul dintre obiectivele normelor de bază ale Regulamentului privind măsurile tehnice este de a reduce la minimum și, acolo unde este posibil, de a elimina capturile accidentale de specii marine sensibile. Peștii și alte specii marine se confruntă cu amenințări multiple, inclusiv pescuitul excesiv, poluarea, perturbarea sau distrugerea și degradarea habitatelor lor. Pentru unele dintre specii, capturarea accidentală în uneltele de pescuit reprezintă una dintre principalele amenințări. Aceste probleme au contribuit la declinul populațiilor mai multor specii și, deși majoritatea sunt strict protejate de legislația UE privind natura, unele sunt încă expuse riscului de dispariție.

Speciile vulnerabile sunt în mod deosebit amenințate. Printre acestea se numără mai multe specii de rechini ( 27 ), țestoase marine, mamifere marine, cum ar fi marsuinii din Marea Baltică propriu-zisă și focile-călugăr din Marea Mediterană, precum și păsările marine, cum ar fi furtunarul de Baleare. Toate sunt expuse riscului de a fi capturate în cadrul activităților de pescuit cu plase fixe. Mamiferele marine sunt adesea capturate în traule pelagice de mari dimensiuni, păsările marine în timpul pescuitului cu paragate și țestoasele marine în traule și paragate.

Cu toate acestea, pentru a evita capturile accidentale, există soluții disponibile pe scară largă impuse deja în temeiul legislației de mediu a UE și al normelor politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). Printre acestea se numără efectuarea de modificări tehnice ale uneltelor de pescuit sau restricționarea pescuitului în perioadele și în zonele în care există o prezență deosebit de ridicată a unei specii sensibile.

Sunt planificate sau sunt în curs activități cu niveluri diferite de ambiție și de rapiditate, inclusiv prin intermediul unor proiecte-pilot, menite să protejeze mai bine speciile sensibile din regiunile marine ale UE ( 28 ). Cu toate acestea, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a îndeplini în mod eficace angajamentele asumate în cadrul Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030.

Comisia invită statele membre să își crească nivelul de ambiție și să profite pe deplin de instrumentele PCP pentru a pune urgent în aplicare măsuri care sunt deja disponibile și evaluate științific. Acestea ar putea include închiderea pe termen scurt a anumitor zone de pescuit sau instalarea unor dispozitive acustice de intimidare, care, conform avizelor științifice ( 29 ), ar contribui la recuperarea marsuinilor din Marea Baltică propriu-zisă sau a delfinilor comuni din Golful Biscaya. O acțiune rapidă va contribui, de asemenea, la reducerea capturilor accidentale de păsări marine în uneltele de pescuit și la protejarea rechinilor ( 30 ). În plus, statele membre ar trebui să îmbunătățească sistemele de monitorizare pentru a identifica amploarea și distribuția capturilor accidentale.

Atingerea nivelurilor de captură maximă durabilă a speciilor de pește exploatate în scopuri comerciale este un principiu-cheie al politicii comune în domeniul pescuitului și contribuie la starea ecologică bună a populațiilor comerciale de pește. Acest lucru poate fi realizat prin limitarea capturilor sau a efortului de pescuit și prin asigurarea unor activități de pescuit foarte selective, astfel încât pescarii să captureze numai specii vizate și numai anumite cantități, vârste și dimensiuni ale acestor specii. Pescuitul poate beneficia, de asemenea, de protecția unor zone importante de depunere a icrelor de pește și a unor zone de puiet, inclusiv prin zone strict protejate, pe măsură ce stocurile de pește din ce în ce mai mari se răspândesc în zonele adiacente.

În prezent sunt disponibile numeroase soluții noi și inovatoare pentru a îmbunătăți în continuare sustenabilitatea tehnicilor de pescuit, cum ar fi utilizarea unor unelte de pescuit mai selective, instrumente de monitorizare pentru identificarea zonelor de concentrare a puietului de pește și măsuri de evitare a unor astfel de zone ( 31 ). Este necesară o acțiune comună a statelor membre pentru a continua și a accelera activitatea privind măsurile naționale și recomandările comune ( 32 ) și pentru a urma recomandările formulate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) cu privire la adoptarea și utilizarea la scară largă a unor astfel de instrumente și practici inovatoare. În acest scop, este esențial să se ofere stimulente și sprijin eficace comunităților de pescari în cauză și să se utilizeze în mod corespunzător fondurile UE disponibile.

Comisia va sprijini statele membre prin solicitarea de avize din partea instituțiilor științifice cu privire la modalitățile de îmbunătățire a modelelor actuale de pescuit ale flotei UE. Dacă este necesar, pe baza noilor avize științifice, Comisia își va utiliza, de asemenea, competențele de executare în temeiul Regulamentului privind măsurile tehnice în ceea ce privește proiectarea uneltelor de pescuit ( 33 ) pentru a asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor privind selectivitatea uneltelor de pescuit.

Este deosebit de important și urgent să se îmbunătățească conservarea speciilor critic periclitate care sunt pescuite în scopuri comerciale, cum ar fi anghila europeană. Gestionarea și conservarea acestei specii migratoare înseamnă abordarea unei serii de activități antropogene, fiind așadar necesar să se adopte o abordare cuprinzătoare care să includă diferite politici.

Reducerea impactului pescuitului asupra fundului mării

Habitatele sănătoase de pe fundul mării reprezintă o parte esențială a unor ecosisteme marine sănătoase. Biodiversitatea lor bogată oferă zone de puiet și de depunere a icrelor pentru multe specii și contribuie la menținerea structurii și a funcționării rețelelor trofice marine, precum și la reglarea climei.

Pescuitul cu anumite unelte mobile de fund (pescuitul mobil de fund) ( 44 ), în special pescuitul cu traule de fund, se numără printre activitățile cele mai răspândite și mai dăunătoare pentru fundul mării și pentru habitatele existente acolo ( 45 ). În prezent, 79 % din fundul mării din zonele de coastă este considerat a fi perturbat din punct de vedere fizic, în principal din cauza pescuitului cu traulul pe fundul mării, iar un sfert din zona de coastă a UE și-a pierdut probabil habitatele de pe fundul mării ( 46 ). În zonele cel mai intens exploatate se pescuiește cu traule mai mult de 10 ori pe an ( 47 ).

Oceanele și mările noastre sunt un important absorbant natural de carbon, în special sedimentele oceanice. Se recunoaște din ce în ce mai mult importanța stocării și menținerii carbonului albastru în habitatele marine pentru combaterea schimbărilor climatice ( 48 ). Deși depozitele de carbon marin încă sunt mai puțin înțelese decât cele terestre, dovezile recente ( 49 ) sugerează că perturbarea sedimentelor de pe fundul mării are un impact direct asupra capacității lor de stocare a carbonului.

Cu toate acestea, biodiversitatea de pe fundul mării se poate redresa dacă presiunea este diminuată, de exemplu prin reducerea pescuitului mobil de fund ( 50 ). Acest lucru aduce beneficii majore pentru ecosisteme și societate, inclusiv pentru pescuit, prin refacerea stocurilor de pește și creșterea biomasei de pește și contribuie la evitarea degradării mediului marin.

Dreptul Uniunii impune deja protejarea și refacerea fundului mării. Legislația de mediu impune statelor membre să ia măsuri pentru a proteja fundul mării în vederea atingerii „stării ecologice bune” a apelor UE ( 51 ). De asemenea, acestea trebuie să ia măsurile necesare în cadrul siturilor marine Natura 2000 pentru a contribui la atingerea sau menținerea „stării favorabile de conservare” a anumitor habitate de pe fundul mării.

Instrumentele de gestionare a pescuitului interzic pescuitul mobil de fund în Marea Mediterană în zonele costiere înguste și la o adâncime mai mare de 1 000 m, iar în Atlantic interzic pescuitul cu traule de fund la o adâncime mai mare de 800 m, impunând o interdicție a pescuitului de fund pe o distanță de 16 419 km2 față de ecosisteme marine vulnerabile ( 52 ). Pescuitul de fund este restricționat și mai mult în zonele deosebit de sensibile prin diverse măsuri și reglementări ( 53 ).

În plus, unele state membre au luat măsuri pentru a interzice sau a restricționa pescuitul de fund în anumite zone prin măsuri naționale și prezentarea de recomandări comune ( 54 ) privind PCP, ca bază pentru regulamentele delegate. În noiembrie 2022, pe baza unei propuneri a UE, CGPM a decis să evalueze impactul potențial al modificării limitelor de adâncime prevăzute de actualele restricții de pescuit, la adâncimi cuprinse între 600 și 800 m, cu scopul de a stabili eventuale restricții în apele mai puțin adânci.

Cu toate acestea, în general, pescuitul mobil de fund rămâne încă larg răspândit în apele UE. De exemplu, în Atlanticul de Nord-Est, acest tip de pescuit se practică în 80-90 % din zonele în care se poate pescui ( 55 ), inclusiv în multe situri Natura 2000 și în alte zone marine protejate. Acest lucru subminează realizarea obiectivelor globale de conservare stabilite de Convenția privind diversitatea biologică ( 56 ) și riscă să amenințe progresele în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice.

Impactul pescuitului mobil de fund asupra mediului marin pune, de asemenea, în pericol sustenabilitatea pescuitului și disponibilitatea peștelui pe termen mediu și lung. Pe lângă faptul că dăunează ecosistemelor de care depind aceste activități de pescuit, pescuitul mobil de fund consumă, de asemenea, o cantitate extrem de mare de combustibil, generând costuri considerabile pentru acest sector și o amprentă de carbon deosebit de ridicată ( 57 ). Prin însăși natura sa, pescuitul mobil de fund se numără printre metodele de pescuit cel mai puțin selective și produce cantități disproporționate de capturi neintenționate ( 58 ) și de capturi aruncate înapoi în mare. Aruncarea capturilor înapoi în mare este deosebit de îngrijorătoare, în special într-un moment în care UE încearcă să reducă risipa de alimente ( 59 ), un aspect extrem de relevant în cadrul dezbaterii mai ample privind securitatea alimentară la nivel mondial.

Este nevoie să se instituie măsuri ferme pentru protejarea și refacerea fundului mării, inclusiv prin renunțarea la pescuitul mobil de fund, asigurându-se totodată că această tehnică nu este înlocuită cu alternative echivalente sau mai dăunătoare. Este necesară protejarea și refacerea urgentă a habitatelor de pe fundul mării în zonele marine protejate, în special având în vedere importanța acestora ca puncte critice ale biodiversității marine a UE, potențialul acestora de a contribui la creșterea stocurilor de pește și obligațiile legale de lungă durată pentru gestionarea eficace a acestora.

Pentru a atinge obiectivele Strategiei UE privind biodiversitatea de a proteja 30 % din zona maritimă a UE, Comisia invită statele membre să utilizeze pe deplin instrumentele PCP disponibile și să elimine treptat, până cel târziu în 2030, pescuitul mobil de fund în toate zonele marine protejate. Pentru început, statele membre ar trebui, până la sfârșitul lunii martie 2024, să adopte măsuri naționale sau, după caz, să propună recomandări comune grupurilor regionale pentru a interzice pescuitul mobil de fund în zonele marine protejate, care sunt situri Natura 2000 desemnate în temeiul Directivei Habitate care protejează fundul mării și speciile marine. De asemenea, pescuitul mobil de fund nu ar trebui să fie permis în nicio zonă marină protejată nou înființată.

Pe baza rezultatelor angajamentelor prezentate de statele membre în vederea îndeplinirii obiectivului Strategiei privind biodiversitatea de a proteja cel puțin 30 % din zona maritimă a UE, statele membre ar trebui să respecte avizele științifice și să țină seama de efectul global al măsurilor asupra ecosistemului marin în deciziile privind gestionarea pescuitului. În special, acestea trebuie să evite declanșarea unor modificări ale practicilor de pescuit care ar putea cauza daune, cum ar fi creșterea impactului asupra ecosistemelor marine sau a speciilor sensibile din cauza altor tipuri de unelte de pescuit.

Odată cu dezvoltarea unor instrumente mai inovatoare menite să limiteze impactul acestor tipuri de unelte de pescuit, este esențial să se continue discuțiile cu sectorul pentru a stimula inovarea în continuare și adoptarea de noi soluții în practică. Acest lucru este, de asemenea, important pentru a se asigura că măsurile luate rămân adecvate scopului și în concordanță cu dezvoltarea tehnologică.

În conformitate cu obiectivele Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” și cu propunerea de regulament privind refacerea naturii, fundul mării trebuie protejat și refăcut și în afara zonelor marine protejate. În acest scop, statele membre ar trebui să convină rapid asupra valorilor prag necesare pentru a proteja integritatea fundului mării, care sunt în curs de elaborare în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, și ar trebui să le pună în aplicare cu celeritate.

3.Asigurarea unei tranziții echitabile și juste pentru toți

Pactul verde european, ca nouă strategie de creștere economică a Europei, stabilește măsuri în vederea realizării unei tranziții echitabile și juste a societății și a economiei pentru a ajunge la un model de dezvoltare cu adevărat durabil și favorabil incluziunii. Echitatea și incluziunea sunt condiții esențiale pentru o tranziție verde de succes.

O mai bună conservare și protecție a speciilor și a habitatelor marine are beneficii clare pentru societate și economie, în special pentru comunitățile de pescuit și de coastă ale căror mijloace de subzistență depind în mod direct de existența unor ecosisteme marine sănătoase. De exemplu, oamenii de știință au estimat că, dacă 30 % din oceane ar fi protejate, capturile anuale la nivel mondial ar putea crește cu opt milioane de tone, ceea ce reprezintă aproximativ 10 % din capturile actuale ( 62 ). 

Deși tranziția este necesară și benefică din punct de vedere socioeconomic și deși provocările actuale generate de pandemia de COVID-19 și de război care afectează sectorul pescuitului, inclusiv creșterea prețurilor energiei, nu sunt legate de acțiunile detaliate în prezentul plan de acțiune, printre care eliminarea treptată a pescuitului de fund în toate zonele marine protejate, această din urmă acțiune, în special, va avea un impact social și economic asupra anumitor operatori și comunități ( 63 ) și trebuie asigurată o tranziție justă. Impactul poate varia de la mici schimbări în operațiunile de pescuit, care pot fi ușor absorbite, la schimbări mai importante ale operațiunilor, care ar necesita acțiuni de atenuare pentru a ajuta pescarii, comunitățile din care fac parte și operatorii din întregul lanț de aprovizionare să se adapteze la schimbări structurale mai complexe. Impactul ar putea fi parțial compensat prin deplasarea activității de pescuit înspre alte zone de pescuit, în cazul în care acest lucru este posibil.

În același timp, se preconizează că impactul va fi mai semnificativ în comunitățile care depind de pescuit, unde diversificarea economică este în prezent limitată. Acesta este motivul pentru care este important să se asigure că tranziția se realizează progresiv și că statele membre țin seama de nevoile specifice ale comunităților locale și le sprijină în această tranziție, oferindu-le inclusiv sprijin financiar. Este important să se recunoască faptul că, în mod similar cu experiența dobândită la introducerea obiectivului privind captura maximă durabilă, modificările practicilor din sectorul pescuitului vor fi compensate pe termen mediu și lung, pe măsură ce stocurile de pește se refac și speciile pescuite în scop comercial se deplasează din zonele marine protejate către alte zone de pescuit prin efecte de propagare.

Pe termen scurt, impactul economic asupra sectorului rezultă, de asemenea, din creșterea prețurilor energiei. Trecerea treptată de la pescuitul cu traulul de fund cu consum mare de combustibil la metode de pescuit cu consum mai redus de energie poate genera, de asemenea, economii majore. Acest lucru este în deplină concordanță cu obiectivul Comisiei de a renunța la combustibilii fosili cât mai curând posibil și cu ambiția sa de a sprijini flota de pescuit a UE și sectorul acvaculturii în tranziția lor energetică structurală. Pentru a însoți această tranziție, Comisia a propus, de asemenea, introducerea unei taxe pe combustibili în revizuirea Directivei UE privind impozitarea energiei ( 64 ) și prezintă, concomitent cu prezentul plan de acțiune, inițiativa privind tranziția energetică.

Comisia invită statele membre să încurajeze și să sprijine comunitățile de pescari în tranziția prevăzută în prezentul plan de acțiune și să le ajute să își consolideze reziliența, să inoveze și să se adapteze. Aceasta include o mai bună utilizare a sprijinului disponibil prin intermediul instrumentelor de finanțare ale UE, în special sprijin pentru inovare și diversificarea activităților economice, sprijin pentru tranziția energetică și creșterea selectivității uneltelor de pescuit. Numeroase exemple arată că utilizarea eficace a fondurilor UE poate aduce o schimbare, dar, în trecut, ponderea fondurilor UE utilizate pentru a sprijini conservarea mediului marin era prea mică ( 65 ). După cum a confirmat Curtea de Conturi, există în mod clar posibilitatea unei utilizări mai eficace a bugetului UE disponibil.

Fondurile care urmează să fie utilizate în acest scop sunt în principal Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA) ( 66 ) și programul LIFE ( 67 ). Acestea au un rol central în sprijinirea obiectivelor de politică privind clima și biodiversitatea. În plus, Comisia colaborează îndeaproape cu statele membre pentru a se asigura că fiecare program contribuie la atingerea țintelor orizontale stabilite în cadrul financiar multianual pentru aceste obiective ( 68 ).

Alte surse de finanțare, astfel cum se subliniază în documentul Comisiei intitulat „Găsiți programul UE de finanțare pentru mediu care vi se potrivește”( 69 ), includ Orizont Europa ( 70 ), Fondul european de dezvoltare regională (inclusiv Interreg) ( 71 ), Fondul social european+ ( 72 ), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală ( 73 ), Mecanismul pentru interconectarea Europei și Mecanismul de redresare și reziliență ( 74 ). Statele membre ar trebui să utilizeze aceste măsuri în mod strategic, să crească finanțarea națională și să încurajeze investițiile din sectorul privat pentru a canaliza sprijinul pentru tranziție, de exemplu, în vederea unor strategii de specializare inteligentă pentru o economie albastră durabilă. Comisia va continua să sprijine pe deplin statele membre în acest proces.

Este important să se valorifice pe deplin oportunitățile de diversificare și inovare, începând cu cele identificate în noua strategie pentru o economie albastră durabilă în UE ( 75 ). Această strategie vizează dezvoltarea de noi modele de afaceri pentru a reduce amprenta de mediu a sectorului prin digitalizare și prin utilizarea de unelte și tehnici inovatoare. Pentru a se asigura că comunitățile pescărești aflate în tranziție pot avea acces deplin la gama de oportunități de diversificare economică care apar în alte sectoare ale economiei albastre, Comisia va lansa o discuție în cadrul viitorului Forum albastru, care va avea loc în mai 2023, implicând diferite părți interesate și grupuri care își desfășoară activitatea pe mare și în oceanele noastre.

Programele specifice de formare și perfecționare desfășurate cu sprijinul UE în cadrul fondurilor Erasmus+, FEAMPA sau FSE+ ar putea contribui, de asemenea, la crearea de punți de legătură cu alte sectoare ale economiei albastre, cum ar fi producția de alge și acvacultură marină regenerativă ( 76 ), energia din surse regenerabile și acvacultura sustenabilă. Îmbunătățirea sustenabilității ecologice, de exemplu, prin intermediul unor zone marine protejate gestionate în mod eficace, poate oferi comunităților locale de pescari mijloace de subzistență suplimentare sau alternative, cum ar fi turismul în natură și pescuitul recreativ bine gestionat. Pescarii pot avea acces, de asemenea, la sprijinul UE pentru a-i ajuta în rolul lor de administratori ai mării. Mai multe exemple pozitive ( 77 ) arată deja modul în care acest parteneriat îi poate ajuta să recupereze și să colecteze deșeurile și uneltele de pescuit pierdute.

4.Consolidarea bazei de cunoștințe și a cercetării și inovării

Pentru conceperea și dezvoltarea inițiativelor de gestionare a pescuitului și de protecție a mediului marin este nevoie de o bază solidă de cunoștințe. Acest lucru necesită, la rândul său, colectarea sistematică a datelor și monitorizare științifică, pe baza unor metodologii solide. Deși lipsa unor informații științifice complete nu poate justifica amânarea sau neadoptarea măsurilor necesare, acest lucru subliniază necesitatea unor investiții mai mari în identificarea și eliminarea lacunelor în materie de cunoștințe.

Statele membre utilizează o serie de abordări și o combinație de instrumente pentru a monitoriza ecosistemele marine și presiunile asupra mediului, în special prin intermediul cadrului pentru colectarea de date (CCD) ( 79 ) și al programelor de monitorizare în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, al Directivei Păsări ( 80 ) și al Directivei Habitate. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura că monitorizarea și colectarea de date sunt adecvate pentru evaluarea impactului pescuitului asupra habitatelor și speciilor marine.

Aceste eforturi ar trebui să includă elaborarea unor programe de monitorizare specifice pentru a îmbunătăți supravegherea și raportarea speciilor capturate accidental. Programele ar trebui să acopere activitățile de pescuit cu risc ridicat și impactul potențial al tuturor segmentelor de flotă relevante, inclusiv al navelor mai mici. De asemenea, acestea ar trebui să analizeze datele privind pescuitul recreativ, inclusiv navele de pescuit recreativ, și impactul acestora asupra stocurilor și a mediului marin. Regulamentul privind controlul actualizat și modernizat ( 81 ), odată adoptat de colegiuitori, va juca un rol important în realizarea acestor îmbunătățiri.

Sunt necesare, de asemenea, mai multe activități de cercetare și colectare de date pentru a consolida cunoștințele privind starea fundului mării și impactul activităților de pescuit asupra habitatelor de pe fundul mării, inclusiv privind distribuția și frecvența activităților de pescuit de fund ( 82 ) și impactul acestora asupra sechestrării carbonului. Comisia va lansa un studiu menit să cuantifice capacitatea de stocare a carbonului a diferitelor tipuri de habitate de pe fundul mării din apele UE și impactul potențial al pescuitului de fund asupra acestei capacități.

Tranziția către practici de pescuit mai selective și mai puțin dăunătoare mediului necesită o evaluare sistematică a costurilor și a beneficiilor, pentru a ajuta pescarii, alte întreprinderi din sector și societatea în ansamblu. Acest lucru necesită metode mai bune de modelare pentru a anticipa și a evalua efectele sociale, economice și de mediu ale măsurilor de conservare actuale și viitoare. Până la sfârșitul anului 2023, Comisia va începe să elaboreze un instrument de modelare pentru a încorpora conceptul de „capital natural” în deciziile economice. Acest lucru va implica evaluarea și cuantificarea atât a valorii economice a serviciilor ecosistemice marine, cât și a costurilor și a beneficiilor socioeconomice rezultate din menținerea sănătății mediului marin.

Este esențial să se trimită solicitări de avize științifice unor organisme precum ICES și CSTEP, pentru a se asigura că politica este orientată pe baza celor mai bune avize științifice disponibile. Din acest motiv și având în vedere cerința legală din cadrul PCP de a consulta CSTEP cu privire la legislația secundară, componența noului CSTEP (2022-2025) oferă expertiză în domeniile deosebit de relevante pentru punerea în aplicare și sprijinirea prezentului plan de acțiune.

Agenția Europeană de Mediu (AEM) oferă, de asemenea, un sprijin esențial Comisiei în cartografierea și evaluarea coerenței rețelei de zone marine protejate din apele UE și în evaluarea stării speciilor, a habitatelor și a ecosistemelor marine și a presiunilor exercitate asupra acestora. Sprijinul AEM pentru punerea în aplicare a Strategiei privind biodiversitatea se axează pe zonele protejate, inclusiv pe urmărirea măsurilor de gestionare a pescuitului în zonele marine protejate, și va fi deosebit de relevant pentru activitatea descrisă în prezentul plan de acțiune. Comisia intenționează să consolideze cooperarea cu AEM pentru a contribui la punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune, inclusiv prin adaptarea sistemelor actuale de raportare în materie de mediu.

Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin (EMODnet) va sprijini, de asemenea, punerea în aplicare eficientă a prezentului plan de acțiune, deoarece este un alt instrument esențial pentru crearea bazei de cunoștințe pentru mările europene. Rețeaua oferă acces gratuit și nerestricționat la datele privind mediul marin colectate pe teren, acoperind șapte discipline tematice ( 83 ). EMODnet și Copernicus Marine vor furniza datele care se află în centrul platformei europene Digital Twin Ocean, o platformă digitală de modelare care ne va spori capacitatea de a analiza și de a evalua alternativele de politică pentru mediul marin prin testarea diferitelor scenarii de gestionare. În acest scop, platforma va include informații de mediu, sociale și financiare.

Agenda de cercetare și inovare a UE sprijină sustenabilitatea pescuitului, conservarea și refacerea biodiversității marine. În special, sprijinul este disponibil prin intermediul programului Orizont Europa, atât în cadrul programului său general de lucru ( 84 ), cât și prin intermediul misiunii „Refacerea oceanelor și apelor noastre până în 2030” (misiunea „Oceane și ape”) și al inițiativelor-far din bazinele sale regionale ( 85 ). Agenda poate sprijini cercetarea și inovarea privind sustenabilitatea pescuitului și conservarea și refacerea biodiversității marine.

Misiunea „Oceanul și apele” stabilește obiective ambițioase pentru protejarea și refacerea ecosistemelor marine și de apă dulce și a biodiversității. Printre priorități se numără uneltele de pescuit inteligente și ecologice, utilizarea în scopuri multiple a spațiului marin, navele de pescuit la scară mică ecologice și eficiente din punct de vedere energetic, alimentate din ce în ce mai mult cu combustibili din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon și operațiunile conexe. În combinație, acest lucru va implica consolidarea cunoștințelor privind diferitele componente ale ecosistemului, dezvoltarea de soluții revoluționare pentru protejarea resurselor și habitatelor marine și îmbunătățirea metodelor de monitorizare, inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale.

Un sprijin suplimentar pentru colectarea datelor, cercetare și inovare este disponibil prin intermediul programelor FEAMPA și LIFE.

5.Monitorizarea și aplicarea legii

Legislația UE în domeniul pescuitului și al mediului este utilă doar în măsura în care este pusă în aplicare în mod corespunzător. Statele membre trebuie să ia măsuri pentru a pune în aplicare, a monitoriza și a asigura respectarea normelor, iar Comisia trebuie să monitorizeze respectarea acestora de către statele membre.

Monitorizarea și punerea în aplicare de către statele membre a normelor PCP ( 88 ) sunt reglementate în principal de Regulamentul privind controlul pescuitului, pe care Comisia a propus să îl consolideze în 2018 ( 89 ). După aproape cinci ani de discuții și negocieri interinstituționale, este urgent să se finalizeze revizuirea și să se instituie un sistem de monitorizare actualizat, mai modern și mai eficace pentru a sprijini tranziția către un pescuit mai sustenabil.

Pe lângă punerea în aplicare a Directivei privind infracțiunile împotriva mediului ( 90 ), acțiunile Comisiei în materie de aplicare a legii din ultimele două decenii au fost esențiale pentru realizarea de progrese în ceea ce privește punerea în aplicare corectă a legislației UE privind biodiversitatea și a normelor PCP ( 91 ). Strategia privind biodiversitatea a consolidat angajamentul Comisiei de a pune în aplicare aceste legi, de exemplu, în ceea ce privește finalizarea și gestionarea eficace a siturilor Natura 2000 și a capturilor accidentale de specii protejate.

Comisia va intensifica asigurarea respectării legislației în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, care până în prezent s-a axat doar pe cerințele de raportare, și va urmări cazuri mai grave de implementare incorectă a directivei. În contextul revizuirii în curs a directivei, Comisia va evalua, de asemenea, dacă este necesar să se clarifice anumite obligații legale.

Până în prezent, statele membre nu au aplicat într-o măsură suficientă dispoziția privind solicitarea de acțiuni din partea instituțiilor UE ori de câte ori identifică o problemă care are un impact asupra stării ecologice a apelor lor marine pe care nu o pot soluționa prin măsuri adoptate la nivel național sau care este legată de o altă politică, cum ar fi în materie de pescuit ( 92 ). Curtea de Conturi Europeană a concluzionat că acest lucru compromite coordonarea între domeniile de politică ( 93 ). Comisia evaluează dispoziția menționată mai sus în cadrul revizuirii Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” și, pe baza constatărilor sale, poate propune o revizuire pentru a îmbunătăți eficacitatea acesteia.

Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) ( 94 ), sprijinită în anumite domenii de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) și de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (FRONTEX), asistă, de asemenea, statele membre și Comisia în îndeplinirea sarcinilor și a obligațiilor care le revin în temeiul PCP. În viitor, programul de lucru al EFCA ar trebui să cuprindă acțiuni de monitorizare a pescuitului care să contribuie în mod specific la realizarea obiectivelor prezentului plan de acțiune. Acest lucru ar trebui să implice acțiuni specifice în planurile de desfășurare comune ale EFCA, în conformitate cu Decizia de punere în aplicare a Comisiei ( 95 ) de instituire a unor programe specifice de control și inspecție (PSCI).

6.Guvernanța, implicarea părților interesate și acțiuni de sensibilizare

Punerea în aplicare cu succes a măsurilor de gestionare a mediului și a pescuitului necesită sprijinul tuturor părților interesate, în special al pescarilor. Prin urmare, atunci când se elaborează și se pun în aplicare măsuri, este esențial ca activitatea să se desfășoare cu transparență și să existe cooperare, comunicare, informare și incluziune.

Statele membre au responsabilități și obligații clare în ceea ce privește protecția mediului marin. PCP oferă instrumente pentru punerea în aplicare a măsurilor în domeniul pescuitului necesare pentru îndeplinirea acestor obligații. În special, PCP oferă baza pentru colaborarea tuturor părților interesate prin intermediul grupurilor regionale și al consiliilor consultative pentru a defini și a conveni asupra celor mai adecvate măsuri în domeniul pescuitului pentru fiecare factor local sau regional. Această abordare are potențialul de a realiza tranziția și de a o transpune dintr-o ambiție politică în acțiune reală pe teren.

Deși, la început, în procesul de punere în aplicare a abordării regionale, statele membre s-au axat în principal pe obligația de debarcare, în ultimii ani, în special de la adoptarea în 2019 a Regulamentului privind măsurile tehnice, s-au obținut realizări mai ample. Cu toate acestea, lucrările privind măsurile necesare de gestionare a pescuitului în siturile marine Natura 2000 în temeiul articolului 11 din PCP ( 97 ) au progresat într-un ritm foarte inegal în diferitele bazine maritime.

Recomandările comune pentru măsurile din domeniul pescuitului din zonele marine protejate au început să se accelereze abia din 2021, dar numărul total este încă foarte scăzut, iar domeniul lor de aplicare pentru conservare este limitat. Adoptarea este insuficientă, având în vedere importanța acestor măsuri de gestionare a pescuitului pentru punerea în aplicare efectivă și respectarea legislației UE privind protecția și refacerea mediului marin.

Este clar că, pentru a combate crizele planetare și accelerarea pierderii biodiversității marine și a integrității ecosistemelor, care are consecințe socioeconomice negative din cauza scăderii stocurilor de pește și din cauza riscurilor la adresa securității alimentare, statele membre trebuie să accelereze și să crească nivelul de ambiție al abordării regionale. Este necesar să se reînnoiască angajamentul colectiv al UE în ceea ce privește conservarea mediului marin și să se asigure un angajament politic clar al tuturor părților interesate și al instituțiilor de a pune în aplicare în mod eficace legislația de mediu, de a utiliza instrumentele actuale ale politicii comune în domeniul pescuitului și de a le face funcționale.

Este esențial ca acest proces să fie transparent și să implice toate părțile interesate și autoritățile. În temeiul tratatelor UE, conservarea resurselor biologice marine este competența exclusivă a UE, dar politica de mediu este o competență partajată cu statele membre. Prin urmare, la toate nivelurile s-au dezvoltat procese separate și necoordonate de luare a deciziilor, împiedicând adoptarea și punerea în aplicare a unor măsuri de gestionare coerente. Este esențial să se îmbunătățească legăturile dintre cele două domenii de politică și să se sporească în mod semnificativ transparența și coordonarea între autoritățile și părțile interesate multiple. Acest lucru ar permite ca UE să conceapă și să dezvolte soluții reciproc avantajoase, care să aducă beneficii atât pescarilor, cât și mediului.

Pentru a reflecta angajamentul de a accelera acțiunile și de a îmbunătăți transparența, statele membre ar trebui să elaboreze și să publice foi de parcurs, însoțite de un calendar, care să prezinte măsurile naționale și alte măsuri pe care intenționează să le prezinte prin intermediul unor recomandări comune, care sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului plan de acțiune. Printre acestea ar trebui să se numere măsurile relevante definite în capitolele 2, 3 și 6 din prezenta comunicare. Foile de parcurs ar trebui să se bazeze pe angajamentele statelor membre de a îndeplini obiectivele Strategiei privind biodiversitatea pentru 2030. Pentru a facilita acest proces, Comisia va furniza un model pentru foile de parcurs.

Pentru a sprijini statele membre în punerea în aplicare a planului de acțiune și pentru a asigura coerența și eficacitatea, Comisia va crea un nou grup special comun pentru statele membre, cu părțile interesate în calitate de observatori. Scopul va fi de a facilita schimbul de cunoștințe și discuțiile între comunitățile din sectorul pescuitului și cele de mediu, precum și de a oferi statelor membre o platformă pentru transparență și dialog cu privire la punerea în aplicare a foilor lor de parcurs. De asemenea, Comisia va continua să încurajeze alte instituții ale UE și autoritățile naționale să sporească transparența și cooperarea între părțile implicate în domeniul pescuitului și al mediului și experți.

Pentru a îmbunătăți claritatea și a facilita punerea în aplicare a cadrului juridic actual, Comisia a furnizat orientări privind rolurile și responsabilitățile tuturor actorilor în cadrul procedurilor prevăzute la articolul 11 din PCP ( 98 ). De asemenea, Comisia va oferi orientări suplimentare cu privire la articolul 6 din Directiva Habitate și la legislația în domeniul pescuitului. 

Pentru a reduce impactul pescuitului asupra mediului marin, consumatorii și piețele trebuie, de asemenea, să joace un rol activ. Acest lucru este esențial pentru a stimula cererea de pește provenit din surse cu un impact minim asupra mediului și a climei. Inițiativele de etichetare ecologică din sectorul privat sunt populare, ceea ce demonstrează dorința consumatorilor de a achiziționa produse bazate pe o abordare mai sustenabilă a gestionării stocurilor de pește. Este important ca aceste inițiative să fie corecte din punct de vedere metodologic pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor. Acest lucru va fi asigurat în continuare prin intermediul propunerii adoptate privind consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi și al viitoarei propuneri de combatere a falselor mențiuni „ecologic”.

După cum s-a anunțat în Strategia „De la fermă la consumator”, este important să se continue lucrările la inițiativa privind un sistem alimentar durabil pe care Comisia intenționează să o propună în 2023 pentru o abordare armonizată la nivelul UE a producției alimentare durabile.

Concomitent cu îmbunătățirea standardelor de conservare a resurselor biologice marine și de protecție a biodiversității și ecosistemelor marine, astfel cum sunt descrise mai sus, UE ar trebui să își mențină navele cel puțin la aceleași standarde atunci când pescuiesc în marea liberă sau în zona economică exclusivă a țărilor din afara UE ca și atunci când pescuiesc în apele UE. Pe lângă activitatea desfășurată în cadrul ORGP, acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil contribuie, de asemenea, la promovarea guvernanței internaționale în domeniul pescuitului prin promovarea pescuitului sustenabil în țările partenere. Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” impune, de asemenea, instituirea unui proces de luare a deciziilor la nivel regional, inclusiv prin cooperarea cu țările din afara UE, la nivel bilateral și/sau prin intermediul instrumentelor internaționale relevante, cum ar fi convențiile maritime regionale ( 99 ).

7.Cadrul pentru punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune

Prezentul plan de acțiune stabilește o serie de acțiuni și măsuri de sprijin pentru a proteja mai bine resursele piscicole și ecosistemele marine și pentru a îmbunătăți coerența și coordonarea între politicile de mediu și cele în domeniul pescuitului la toate nivelurile. Planul de acțiune este conceput pentru a facilita tranziția sectorului pescuitului către practici de pescuit mai sustenabile și pentru a ajuta acest sector să își crească reziliența. Planul este un ghid menit să ajute statele membre să stabilească prioritatea măsurilor, cu accent pe protejarea speciilor sensibile și a fundului mării și pe îmbunătățirea selectivității pescuitului.

Pentru a pune în aplicare aceste măsuri și a le face să funcționeze eficient, sectorul pescăresc, organismele de mediu, Comisia, Parlamentul European, Consiliul și statele membre trebuie să colaboreze îndeaproape. Deși este nevoie de un angajament politic reînnoit și de un nou impuls, abordarea regională a PCP rămâne cadrul adecvat pentru punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune, deoarece ține seama pe deplin de diferențele și circumstanțele regionale. În cadrul acestui proces, activitatea în curs în contextul ORGP necesită o atenție deosebită, având în vedere situația stocurilor comune și transzonale și necesitatea de a colabora cu țările din afara UE care desfășoară activități în apele UE.

Comisia propune următorul cadru pentru punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune.

-În primăvara anului 2023, Comisia va pune la dispoziția statelor membre un model și orientări pentru a facilita elaborarea foilor de parcurs.

-În toamna anului 2023, Comisia va convoca prima reuniune a noului grup special comun pentru a sprijini statele membre în elaborarea foilor lor de parcurs naționale și pentru a începe procesul de monitorizare.

-Până la sfârșitul lunii martie 2024, statele membre vor prezenta Comisiei foi de parcurs și le vor face publice. Aceste foi de parcurs ar trebui să prezinte măsurile naționale și alte măsuri pe care statele membre intenționează să le propună prin recomandări comune pentru a îndeplini obiectivele planului de acțiune, inclusiv un calendar până în 2030.

-În prima jumătate a anului 2024, Comisia va adopta al doilea raport referitor la Regulamentul privind măsurile tehnice. Acest lucru va contribui la evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei privind biodiversitatea, prevăzută, de asemenea, în prima jumătate a anului 2024, care va evalua progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune. Progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune vor fi evaluate în raport cu (1) măsurile anunțate și prezentate în foile de parcurs pentru 2030 și (2) măsurile naționale sau recomandările comune, adoptate sau prezentate până în martie 2024.

-În funcție de evaluarea progreselor înregistrate și în conformitate cu dreptul său de inițiativă legislativă, Comisia va analiza dacă sunt necesare acțiuni suplimentare pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a oricăreia dintre măsurile prezentate în prezentul plan de acțiune, inclusiv prin prezentarea unei propuneri legislative bazate pe o evaluare aprofundată a impactului.

8.Concluzie

UE a fost o forță motrice a eforturilor de a ajunge la un acord privind obiectivele ambițioase pentru noul cadru global privind biodiversitatea și trebuie acum să transpună acest cadru în rezultate concrete.

Contracararea celor trei crize cu care se confruntă planeta noastră, și anume schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluarea, a devenit mai urgentă ca niciodată pentru a proteja și a reface mările și oceanele Europei și pentru a asigura securitatea alimentară și bunăstarea socioeconomică a Europei pentru pescari, comunitățile costiere și societăți în general. Există o nevoie urgentă de a sprijini activitățile de pescuit din UE și de a le ajuta să își sporească reziliența și să contribuie la protejarea și refacerea ecosistemelor marine de care depind.

Ca parte a Pactului privind pescuitul și oceanele din cadrul Comunicării privind PCP ( 101 ) și împreună cu acțiunile care decurg din inițiativa privind tranziția energetică, Comisia invită toate părțile implicate – statele membre, Parlamentul European și Consiliul – să fie ambițioase în punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune și să colaboreze îndeaproape cu părțile interesate, să pună în aplicare politicile UE în domeniul mediului și al pescuitului în deplină coerență, pentru a asigura un sector al pescuitului sustenabil prosper, care să coexiste și să funcționeze în sinergie cu un ecosistem marin sănătos și cu o biodiversitate bogată.

(1) ()    Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (Directiva 2008/56/CE), COM(2020) 259 final.

(2) ()    IPBES (2022): Rezumat al evaluării tematice a utilizării durabile a speciilor sălbatice, destinat responsabililor de elaborarea politicilor, redactat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, J.-M. Fromentin, M.R. Emery, J. Donaldson, M.-C. Danner, A. Hallosserie, D. Kieling, G. Balachander, E.S. Barron, R.P. Chaudhary, M. Gasalla, M. Halmy, C. Hicks, M.S. Park, B. Parlee, J. Rice, T. Ticktin și D. Tittensor (editori). Secretariatul IPBES, Bonn, Germania. 33 de pagini. https://doi.org/10.5281/zenodo.6425599 .

(3) ()    Bianchi, M., Hallström, E., Parker, R.W.R. et al., Assessing seafood nutritional diversity together with climate impacts informs more comprehensive dietary advice (Evaluarea diversității nutriționale a peștelui și a fructelor de mare, evaluând totodată și impactul acestora asupra climei oferă recomandări nutriționale mai cuprinzătoare). Commun Earth Environ 3, 188 (2022). https://doi.org/10.1038/s43247-022-00516-4 .

(4) ()    Inclusiv acvacultura și industria de prelucrare a peștelui.

(5) ()    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Readucerea naturii în viețile noastre, COM(2020) 380 final.

(6) ()    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice, COM(2021) 82 final.

(7) ()    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic, COM(2020) 381 final.

(8)

()    Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (Directiva 2008/56/CE), COM(2020) 259 final.

(9) ()    Agenția Europeană de Mediu, 2019, Mesaje marine II - Navigarea pe calea către mări curate, sănătoase și productive prin punerea în aplicare a unei abordări ecosistemice.

(10) ()    Cele mai recente rapoarte ale IPBES [Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (2019); Raportul de evaluare metodologică privind valorile diferite și valorificarea naturii (2022) indică faptul că sănătatea ecosistemelor de care depindem împreună cu toate celelalte specii se deteriorează mai rapid ca niciodată și că ne erodăm chiar bazele economiilor noastre, ale mijloacelor de subzistență, ale securității alimentare, ale sănătății și ale calității vieții la nivel mondial.

(11) ()    Comunicare a Comisiei intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, COM(2021) 400 final.

(12) ()    Printre acestea se numără reducerea deșeurilor și a gunoaielor de plastic din mare cu 50 %, reducerea microplasticelor eliberate în mediu cu 30 %, reducerea cu 50 % a pierderilor de nutrienți și a utilizării pesticidelor chimice, reducerea cu 25 % a ecosistemelor UE în care poluarea atmosferică amenință biodiversitatea.

(13) ()    Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE și de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).

(14) ()    În conformitate cu Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (Directiva 2008/56/CE).

(15) ()    Planul de acțiune este relevant și pentru regiunile ultraperiferice ale UE (astfel cum sunt enumerate la articolul 249 din TFUE), care ar trebui, de asemenea, să beneficieze de o atenție deosebită, în conformitate cu apelul lansat în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 de a se concentra asupra protejării și refacerii urgente a ecosistemelor acestor regiuni, având în vedere valoarea lor constând în biodiversitatea excepțional de bogată.

(16) ()    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată Politica comună în domeniul pescuitului în prezent și în viitor: un pact privind pescuitul și oceanele pentru o gestionare a pescuitului sustenabilă, bazată pe date științifice, inovatoare și favorabilă incluziunii), COM(2023) 103.

(17) ()    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată Tranziția energetică a sectorului pescuitului și acvaculturii din UE, COM(2023) 100.

(18) ()    Raportul special 26/2020 Mediul marin: protecția oferită de UE este extinsă, dar lipsită de profunzime  https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/marine-environment-26-2020/ro/ .

(19) ()    Zonele marine protejate (ZMP) sunt zone distincte din punct de vedere geografic pentru care sunt stabilite obiective de protecție (AEM, 2018 ). A se vedea cea mai recentă analiză spațială a zonelor marine protejate din mările Europei efectuată de AEM:  https://www.eionet.europa.eu/etcs/etc-icm/products/etc-icm-reports/etc-icm-report-3-2020-spatial-analysis-of-marine-protected-area-networks-in-europe2019s-seas-iii . 

(20) ()    Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind refacerea naturii, Bruxelles, 22.6.2022, COM(2022) 304 final, 2022/0195 (COD).

(21) ()    Sinteza consultării, atașată ca anexă la prezenta comunicare.

(22) ()    Comunicare comună către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Stabilirea cursului pentru o planetă albastră sustenabilă, Comunicare comună cu privire la agenda UE privind guvernanța internațională a oceanelor, JOIN(2022) 28 final.

(23) ()    Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (Directiva 2008/56/CE), COM(2022) 259 final.

(24) ()    Conform definiției de la articolul 6 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2019/1241.

(25) ()    Regulamentul (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1967/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1380/2013, (UE) 2016/1139, (UE) 2018/973, (UE) 2019/472 și (UE) 2019/1022 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2549/2000, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2187/2005 ale Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 105).

(26) ()    Anexele V-XI la Regulamentul (UE) 2019/1241.

(27) ()    Cu excepția cazului în care se specifică altfel, mențiunile referitoare la „rechini” din prezentul document ar trebui înțelese ca incluzând toate speciile din clasa Chondrichthyes (rechini, raiforme și himere).

(28) ()    În Marea Baltică, statele membre se pregătesc să adopte măsuri de reducere a capturilor accidentale de marsuini din Marea Baltică propriu-zisă, specie critic periclitată, prin închiderea unor zone în conformitate cu recomandările științifice. În Marea Mediterană și în Marea Neagră, statele membre pregătesc noi măsuri de atenuare în contextul Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) pentru a proteja speciile sensibile, cum ar fi reducerea capturilor de rechini pe cale de dispariție și protejarea pepinierelor. În Marea Neagră sunt, de asemenea, în curs de pregătire măsuri de protecție a sturionilor și a marsuinilor. În Atlanticul de Nord-Est, părțile contractante au stabilit măsuri în temeiul Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (OSPAR) pentru a permite refacerea speciilor și a păsărilor marine periclitate sau aflate în declin. Pentru Marea Baltică, Convenția de la Helsinki (HELCOM) urmărește să cartografieze zonele cu risc ridicat pentru păsările marine și să evalueze eficacitatea eforturilor de conservare pentru protejarea păsărilor acvatice și a speciilor de pești de coastă și pentru limitarea presiunilor.

(29) ()    Solicitarea UE privind adoptarea unor măsuri de urgență pentru prevenirea capturilor accidentale de delfini comuni (Delphinus delphis) și de marsuini din Marea Baltică propriu-zisă (Phocoena phocoena) în Atlanticul de Nord-Est (Avizul ICES privind solicitarea specială, ecoregiunile Atlanticului de Nord-Est, publicat la 26 mai 2020).

(30) ()    Articolul 21 și anexa XIII la Regulamentul (UE) 2019/1241.

(31) ()    Cum ar fi cele analizate în cadrul DISCARDLESS, MINOW și al avizului ICES privind uneltele inovatoare.

(32) ()    În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) 2019/1241 sau cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 (PCP). A se vedea, de asemenea, https://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/marine/docs/Marine%20SWD%20288%20final.pdf .

(33) ()    Articolul 8 alineatul (5) și articolul 24 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (g) din Regulamentul (UE) 2019/1241.

(34) ()    Și anume, „[s]pecii de păsări, mamifere, reptile și specii de pești și cefalopode neexploatate comercial, care sunt expuse riscului de captură accidentală în regiunea sau subregiunea în cauză”, Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei, anexă, partea a II-a, Criterii și norme metodologice, specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare a particularităților și caracteristicilor esențiale, precum și a stării ecologice actuale a apelor marine, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2008/56/CE.

(35) ()    Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin).

(36) ()    De exemplu, prin punerea în aplicare integrală a măsurilor recomandate în cadrul Solicitării suplimentare a UE privind măsurile de atenuare pentru reducerea capturilor accidentale de delfini comuni (Delphinus delphis) în Golful Biscaya, ICES, 2023. În Raportul Comitetului consultativ al ICES, 2023. Avizul ICES 2023, sr.2023.01. https://doi.org/10.17895/ices.advice.21946634  sau a unor măsuri cu efect echivalent.

(37) ()    Astfel cum sunt definite în nota de subsol 35.

(38) ()    Regulamentul (CE) nr. 1100/2007 al Consiliului din 18 septembrie 2007 de instituire a unor măsuri pentru regenerarea rezervelor de anghilă din Europa (JO L 248, 22.9.2007, p. 17).

(39) ()    Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(40) ()    Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(41) ()    Pe baza activității CSTEP privind măsurile tehnice: CSTEP EWG 20-02, https://stecf.jrc.ec.europa.eu/web/stecf/ewg2002  și CSTEP 21-07: https://stecf.jrc.ec.europa.eu/ewg2107 .

(42) ()    Speciile capturate în scop comercial enumerate în anexa XIV la Regulamentul (UE) 2019/1241.

(43) ()    De exemplu, regulamentele privind posibilitățile de pescuit, în conformitate cu avizele științifice.

(44) ()    Astfel cum se menționează în tabelul 1 din raportul CSTEP, „Sprijinirea planului de acțiune pentru conservarea resurselor piscicole și protejarea ecosistemelor marine” (STECF-OWP-22-01), Bastardie, F. și Doerner, H. editor(i), EUR 28359 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2022, ISBN 978-92-76-52911-8, doi: 10.2760/25269, JRC129455. Lista include dragele de navă, dragele mecanizate, inclusiv dragele de aspirație, traulele de fund cu panouri, traulele îngemănate cu panouri, traulele de fund tractate de două ambarcațiuni, năvoadele de plajă, traulele de fund fără panouri (daneze), năvoadele lansate cu două ambarcațiuni, traulele de fund fără panouri (scoțiene), năvoadele operate din ambarcațiune și beam-traulele.

(45) ()    Pescuitul a fost considerat a fi cea mai extinsă activitate marină antropogenă care perturbă fundul mării în mările regionale ale Europei. În Marea Nordului, o evaluare preliminară a arătat că pescuitul de fund a reprezentat aproximativ 95 % din perturbările care au cauzat abraziunea fizică (ICES 2019). În plus, AEM a evaluat că 79 % din fundul mării din zonele de coastă este considerat a fi perturbat din punct de vedere fizic, în principal din cauza pescuitului cu traulul pe fundul mării (Comisia Europeană, Raport privind punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, 2020).

(46) ()    Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (Directiva 2008/56/CE), COM(2020) 259 final.

(47) ()     https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/figures/bottom-trawl-fishing-intensity-in .

(48) ()    Conferința Organizației Națiunilor Unite din 2022 pentru sprijinirea punerii în aplicare a obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 14, Our ocean, our future, our responsibility: draft declaration (Oceanul nostru, viitorul nostru, responsabilitatea noastră: proiect de declarație) , Lisabona, 27 iunie-1 iulie 2022.

(49)

()    AEM, Carbon stocks and sequestration in terrestrial and marine ecosystems: a lever for nature restoration? A quick scan for terrestrial and marine EUNIS habitat type (Stocuri de carbon și sechestrarea carbonului în ecosistemele terestre și marine: o pârghie pentru refacerea naturii? O prezentare succintă a tipului de habitat EUNIS terestru și marin), Wageningen, noiembrie 2020; a se vedea, de asemenea: Cavan & Hill, 2021 ; Duarte et al., 2020 ; Luisetti et al., 2019 ; Pusceddu et al., 2014 .

(50) ()    A se vedea, de exemplu: Hiddink, J.G., et al, Global analysis of depletion and recovery of seabed biota after bottom trawling disturbance (Analiza globală a epuizării și refacerii biotei de pe fundul mării după perturbarea cauzată de traularea de fund), Lucrările Academiei Naționale de Științe, 2017.

(51) ()    În conformitate cu Directiva 2008/56/CE.

(52) ()    Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1614 al Comisiei din 15 septembrie 2022 de determinare a zonelor de pescuit de adâncime existente și de stabilire a unei liste a zonelor în care există sau este posibil să existe ecosisteme marine vulnerabile, JO L 242, 19.9.2022, p. 1.

(53) ()    De exemplu, anexa II la Regulamentul (UE) 2019/1241.

(54) ()    Începând din 2013, statele membre au convenit, prin cinci recomandări comune, să limiteze pescuitul cu traule de fund în mai multe zone din Marea Nordului în sens larg și din Marea Baltică, parțial pentru a proteja recifele sensibile din punct de vedere ecologic. Există, de asemenea, măsuri naționale adoptate în unele state membre, măsuri incluse în planurile de gestionare în temeiul Regulamentului privind Marea Mediterană și măsuri CGPM în vigoare.

(55) ()    Avizul Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) pentru apele europene ale Atlanticului și ale Mării Baltice, Solicitarea UE privind modul în care scenariile de gestionare pentru reducerea perturbărilor cauzate de pescuitul mobil de fund asupra habitatelor de pe fundul mării afectează debarcările și valoarea pescuitului, Avizul ICES privind solicitarea specială, 24 iunie 2021.Conform avizului ICES menționat, au fost identificate modele similare în Marea Mediterană și în Marea Neagră, deși diferențele de metodologie înseamnă că rezultatele nu sunt direct comparabile.

(56) ()     Dureuil et al., Elevated trawling inside protected areas undermines conservation outcomes in a global fishing hot spot (Pescuitul cu traulul cu plasă ridicată în interiorul ariilor protejate subminează rezultatele de conservare într-un punct sensibil al pescuitului la nivel mondial), Science 362, 1403-1407 (2018), DOI: 10.1126/science.aau05.

(57) ()    Sala, A., Damalas, D., Labanchi, L. et al. Energy audit and carbon footprint in trawl fisheries (Auditul energetic și amprenta de carbon în pescuitul cu traulul). Sci Data 9, 428 (2022). https://doi.org/10.1038/s41597-022-01478 .

(58) ()    IPBES (2022): Rezumat al evaluării tematice a utilizării durabile a speciilor sălbatice, destinat responsabililor de elaborarea politicilor, redactat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, J.-M. Fromentin, M.R. Emery, J. Donaldson, M.-C. Danner, A. Hallosserie, D. Kieling, G. Balachander, E.S. Barron, R.P. Chaudhary, M. Gasalla, M. Halmy, C. Hicks, M.S. Park, B. Parlee, J. Rice, T. Ticktin și D. Tittensor (editori). Secretariatul IPBES, Bonn, Germania. 33 de pagini. https://doi.org/10.5281/zenodo.6425599 .

(59) ()    Revizuirea Directivei-cadru privind deșeurile, planificată pentru 2023, va contribui la reducerea risipei de alimente în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite și cu prioritățile Comisiei pentru 2023.

(60) ()    În conformitate cu articolul 4 din Decizia (UE) 2017/848.

(61) ()    Această planificare ar trebui să fie inclusă în foile de parcurs menționate în capitolul 7.

(62) ()    Sala, E., Mayorga, J., Bradley, D. et al. Protecting the global ocean for biodiversity, food and climate (Protejarea oceanelor lumii pentru biodiversitate, alimentație și climă). Nature 592, 397–402 (2021). https://doi.org/10.1038/s41586-021-03371-z

(63) ()     Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) – Sprijinirea planului de acțiune pentru conservarea resurselor piscicole și protejarea ecosistemelor marine (STECF-OWP-22-01). Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2022. Disponibil la: https://www.researchgate.net/publication/360642059_Scientific_Technical_and_Economic_Committee_for_Fisheries_STECF_-_Support_of_the_Action_plan_to_conserve_fisheries_resources_and_protect_marine_ecosystems .

(64) ()    Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 283, 51 din 31 octombrie 2003.

(65) ()    Raportul special nr. 26/2020 al Curții de Conturi, intitulat „Mediul marin: protecția oferită de UE este extinsă, dar lipsită de profunzime”, p. 46.

(66) ()    Regulamentul (UE) 2021/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1004. 13 % din fond este gestionat direct de către Comisie.

(67) ()    Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1293/2013, JO L 172, 17.5.2021.

(68) ()    În ceea ce privește bugetul FEAMPA de 5,3 miliarde EUR pus la dispoziția statelor membre pentru perioada 2021-2027, proiectele de programe ale statelor membre intenționează să aloce 29 % din buget biodiversității și 56 % schimbărilor climatice (situația actuală la 28 septembrie 2022). Programul LIFE dispune de un buget de 5,43 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027 și finanțează proiecte de protecție și conservare a mediului marin și de reducere a presiunii asupra ecosistemelor marine.

(69) ()    Doc. DOI 10,2779/768079.

(70) ()    Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa, de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare.

(71) ()    Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

(72) ()    Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de instituire a Fondului social european Plus (FSE+).

(73) ()    Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

(74) ()    Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO L 57, 18.2.2021, p. 17).

(75) ()    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE - Transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil, COM(2021) 240 final.

(76) ()    Acvacultură marină regenerativă înseamnă cultivarea algelor marine și a crustaceelor în grădini costiere subacvatice.

(77) ()     https://oceans-and-fisheries.ec.europa.eu/news/joining-hands-eu-fight-marine-litter-2021-09-29_en ; și https://audiovisual.ec.europa.eu/en/video/I-175441?&lg=EN/EN .

(78) ()    Adoptate de statele membre în temeiul articolului 8 din Directiva Habitate.

(79) ()    Regulamentul (UE) 2017/1004 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind instituirea unui cadru al Uniunii pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 199/2008 al Consiliului. JO L 157, 20.6.2017, p. 1. Programul multianual al UE pentru colectarea datelor, astfel cum este prevăzut în Decizia delegată (UE) 2021/1167 a Comisiei.

(80) ()    Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice și Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

(81) ()    Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006; JO L 343, 22.12.2009, p. 1.

(82) ()    Înregistrarea datelor în temeiul Regulamentului privind controlul actualizat și modernizat joacă un rol esențial în acest context.

(83) ()    Habitatele de pe fundul mării, batimetria, geologia, activitățile umane (de exemplu, parcurile eoliene, acvacultura, traficul naval), precum și parametrii fizici, chimici și biologici ai mediului marin.

(84) ()    Și, mai precis, prin „Clusterul 6: alimente, bioeconomie, resurse naturale, agricultură și mediu” din cadrul programului de lucru al programului Orizont Europa.

(85) ()    Misiunea UE: refacerea oceanelor și apelor noastre: https://research-and-innovation.ec.europa.eu/funding/funding-opportunities/funding-programmes-and-open-calls/horizon-europe/eu-missions-horizon-europe/restore-our-ocean-and-waters_en.

(86) ()    Sau 2027, în cazul unora dintre statele membre, în funcție de calendarul programelor de lucru actuale.

(87) ()    În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2017/1004.

(88) ()    Normele politicii comune în domeniul pescuitului înseamnă legislația Uniunii privind conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor acvatice vii, acvacultura și prelucrarea, transportul și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură [articolul 4 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului].

(89) ()    Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 1967/2006, (CE) nr. 1005/2008 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) 2016/1139 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controlul pescuitului, {SEC(2018) 267 final}-{SWD(2018) 279 final}-{SWD(2018) 280 final}.

(90) ()    Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, JO L 328, 6.12.2008, p. 28.

(91) ()    Al doilea Raport pe cinci ani privind aplicarea Regulamentului privind controlul oferă un bilanț al acțiunilor de punere în aplicare întreprinse de Comisie în perioada 2015-2019: EUR-Lex – 52021DC0316 – RO – EUR-Lex (europa.eu) .

(92) ()    Articolul 15 din Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”.

(93) ()    Raportul special 26/2020, Mediul marin: protecția oferită de UE este extinsă, dar lipsită de profunzime, pagina 47, recomandarea 87, trimitere la articolul 15 din Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”.

(94) ()    Regulamentul (UE) 2019/173.

(95) ()    Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1986 a Comisiei din 13 decembrie 2018 de instituire a programelor specifice de control și inspecție pentru anumite activități de pescuit și de abrogare a Deciziilor de punere în aplicare 2012/807/UE, 2013/328/UE, 2013/305/UE și 2014/156/UE, JO L 317, 14.12.2018, p. 29.

(96) ()    Astfel cum se menționează la articolul 95 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului.

(97) ()    A se vedea nota de subsol 29 privind articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 (PCP).

(98) ()    Document de lucru al serviciilor Comisiei privind stabilirea de măsuri de conservare în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului pentru siturile Natura 2000 și în sensul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, SWD 288 final.

(99) ()    Patru convenții privind mările regionale vizează apele marine ale UE: Convenția privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice (Convenția de la Helsinki – HELCOM), Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR), Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane (Convenția de la Barcelona – UNEP-MAP) și Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării (Convenția de la București). UE este parte contractantă la primele trei convenții.

(100) ()    Comisia va furniza modele pentru foile de parcurs pentru a ghida statele membre în acest proces.

(101) ()    COM(2023) 103 final.