(3)

În ultimii ani, spațiul Schengen a făcut obiectul unor provocări fără precedent, care, prin natura lor, nu s-au limitat la teritoriul unui singur stat membru. Astfel de provocări au evidențiat faptul că menținerea ordinii și securității publice în spațiul Schengen este o responsabilitate comună, care necesită o acțiune comună și coordonată între statele membre și la nivelul Uniunii. Acestea au evidențiat, de asemenea, lacune în normele existente de reglementare a funcționării spațiului Schengen atât la frontierele externe, cât și la frontierele interne, precum și necesitatea de a crea un cadru mai solid și mai robust, care să permită un răspuns mai eficace la provocările cu care se confruntă spațiul Schengen.

(3)

În ultimii ani, spațiul Schengen a făcut obiectul unor provocări fără precedent, care, prin natura lor, nu s-au limitat la teritoriul unui singur stat membru. Astfel de provocări au evidențiat faptul că menținerea ordinii și securității publice în spațiul Schengen este o responsabilitate comună, care necesită o acțiune comună și coordonată între statele membre și la nivelul Uniunii. Acestea au evidențiat, de asemenea, lacune în normele existente de reglementare a funcționării spațiului Schengen , inclusiv atât la frontierele externe, cât și la frontierele interne, precum și necesitatea de a crea un cadru mai solid și mai robust, care să permită un răspuns mai eficace la provocările cu care se confruntă spațiul Schengen.

(4)

Controalele la frontierele externe sunt nu numai în interesul statului membru la ale cărui frontiere externe se efectuează, ci și în interesul tuturor statelor membre care au eliminat controalele la frontierele lor interne și în interesul Uniunii în ansamblu. Statele membre au obligația de a asigura standarde ridicate în ceea ce privește gestionarea frontierelor lor externe, inclusiv printr-o cooperare consolidată între poliția de frontieră, poliție, autoritățile vamale și alte autorități relevante. Uniunea oferă în mod activ asistență prin furnizarea de sprijin financiar prin intermediul agențiilor, în special prin intermediul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, și prin gestionarea mecanismului de evaluare Schengen. Normele aplicabile trebuie consolidate pentru a răspunde mai bine noilor provocări apărute recent la frontierele externe.

(4)

Controalele la frontierele externe sunt nu numai în interesul statului membru la ale cărui frontiere externe se efectuează, ci și în interesul tuturor statelor membre care au eliminat controalele la frontierele lor interne și în interesul Uniunii în ansamblu. Statele membre au obligația de a asigura standarde ridicate în ceea ce privește gestionarea frontierelor lor externe, inclusiv printr-o cooperare consolidată între poliția de frontieră, poliție, autoritățile vamale și alte autorități relevante. Uniunea oferă în mod activ asistență prin furnizarea de sprijin financiar prin intermediul agențiilor, în special prin intermediul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, și prin gestionarea mecanismului de evaluare Schengen. Normele aplicabile trebuie să fie puse în aplicare eficace și eficient pentru a răspunde mai bine noilor provocări care apar la frontierele externe.

(8)

De asemenea, este necesar să se consolideze normele și garanțiile din dreptul Uniunii în scopul de a permite statelor membre să acționeze rapid pentru a contracara situațiile de instrumentalizare a migranților. O astfel de instrumentalizare ar trebui înțeleasă ca referindu-se la o situație în care o țară terță instigă fluxuri de migrație ilegală către Uniune prin încurajarea sau facilitarea în mod activ a sosirii unor resortisanți ai țărilor terțe la frontierele externe ale statelor membre, în cazul în care aceste acțiuni indică intenția de a destabiliza Uniunea în ansamblul său sau un stat membru și sunt de natură să pună în pericol funcțiile esențiale ale statului, inclusiv integritatea sa teritorială, menținerea ordinii publice sau garantarea securității sale naționale.

(8)

De asemenea, este necesar să se aplice eficace și eficient normele și garanțiile din dreptul Uniunii în scopul de a permite statelor membre să acționeze rapid pentru a contracara situațiile de instrumentalizare a migranților. O astfel de instrumentalizare ar trebui înțeleasă ca referindu-se la o situație în care o țară terță sau un actor sponsorizat de aceasta sprijină în mod activ un număr semnificativ de resortisanți ai țărilor terțe în încercarea de a intra în masă în mod neregulamentar într-un stat membru al Uniunii, cu intenția de a destabiliza Uniunea sau un stat membru, în cazul în care statul membru afectat poate demonstra că natura unor astfel de acțiuni pune în pericol funcțiile esențiale ale statului, menținerea ordinii publice sau garantarea securității sale naționale și în care Consiliul European a recunoscut că Uniunea sau unul sau mai multe dintre statele sale membre se confruntă cu o situație de instrumentalizare a migranților .

(9)

Instrumentalizarea migranților se poate referi la situații în care deplasarea ilegală a unor resortisanți ai țărilor terțe a fost încurajată sau facilitată în mod activ de o țară terță către teritoriul său pentru a ajunge la frontiera externă a statelor membre, dar se poate referi și la încurajarea sau facilitarea activă a deplasării ilegale a unor resortisanți ai țărilor terțe care se află deja în țara terță respectivă. Instrumentalizarea migranților poate implica, de asemenea, impunerea unor măsuri coercitive, menite să împiedice resortisanții țărilor terțe să părăsească zonele de frontieră ale țării terțe care recurge la instrumentalizare în altă direcție decât printr-un stat membru.

(9)

Instrumentalizarea migranților se poate referi la situații definite la punctul 27 al articolului 1 alineatul (1) litera (b), în care deplasarea ilegală a unor resortisanți ai țărilor terțe în Uniunea Europeană a fost facilitată în mod activ de o țară terță către teritoriul său pentru a ajunge la frontiera externă a statelor membre, dar se poate referi și la facilitarea activă a deplasării ilegale a unor resortisanți ai țărilor terțe care se află deja în țara terță respectivă. Instrumentalizarea migranților poate implica, de asemenea, impunerea unor măsuri coercitive, menite să împiedice resortisanții țărilor terțe să părăsească zonele de frontieră ale țării terțe care recurge la instrumentalizare în altă direcție decât printr-un stat membru. Situațiile în care actori nestatali sunt implicați în criminalitatea organizată, în special în introducerea ilegală de migranți, nu ar trebui să fie considerate drept instrumentalizare a migranților atunci când nu există niciun scop de a destabiliza Uniunea sau un stat membru. În plus, operațiunile de ajutor umanitar nu ar trebui considerate drept instrumentalizare.

(10)

Uniunea ar trebui să mobilizeze toate instrumentele din setul său de măsuri diplomatice, financiare și operative pentru a sprijini statele membre care se confruntă cu situații de instrumentalizare. Eforturile diplomatice ale Uniunii sau ale statului membru în cauză ar trebui să aibă prioritate ca mijloc de abordare a fenomenului de instrumentalizare. Acestea pot fi completate , după caz, de impunerea unor măsuri restrictive de către Uniune.

(10)

Uniunea ar trebui să mobilizeze toate instrumentele din setul său de măsuri diplomatice, financiare și operative pentru a sprijini statele membre care se confruntă cu situații de instrumentalizare. Eforturile diplomatice ale Uniunii sau ale statului membru în cauză ar trebui să aibă prioritate ca mijloc de abordare a fenomenului de instrumentalizare. Acestea trebuie să fie completate de măsuri preventive adecvate luate de Uniune , care să implice țările terțe aflate la originea instrumentalizării și țările de origine ale migranților instrumentalizați .

(11)

În același timp, pe lângă aceste măsuri, este necesar , de asemenea, să se consolideze în continuare normele actuale referitoare la controalele la frontierele externe și la supravegherea frontierelor. Pentru a sprijini mai bine statul membru care se confruntă cu o situație de instrumentalizare a migranților, Regulamentul (UE) XXX/XXX completează normele privind controlul la frontiere, prevăzând măsuri specifice în domeniul azilului și al returnării , cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor în cauză , asigurând, mai precis, respectarea dreptului de azil și furnizarea asistenței necesare din partea agențiilor ONU și a altor organizații relevante.

(11)

Este necesar să se pună pe deplin în aplicare normele actuale referitoare la controalele la frontierele externe și la supravegherea frontierelor, cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor care solicită azil, asigurând, mai precis, respectarea dreptului de azil și furnizarea asistenței necesare din partea agențiilor ONU și a altor organizații relevante , în special pentru minorii neînsoțiți .

(12)

În special într-o situație de instrumentalizare, ar trebui ca, atunci când este necesar, statul membru în cauză să poată limita la minimum traficul de frontieră prin închiderea anumitor puncte de trecere a frontierei, garantând în același timp un acces real și efectiv la procedurile de protecție internațională. Orice astfel de decizie ar trebui să țină seama de recunoașterea de către Consiliul European a faptului că Uniunea sau unul ori mai multe dintre statele sale membre se confruntă cu o situație de instrumentalizare a migranților. În plus, orice astfel de limitări ar trebui să țină seama pe deplin de drepturile cetățenilor Uniunii, ale resortisanților țărilor terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul unui acord internațional și ale resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii ori care dețin vize de lungă ședere, precum și ale membrilor familiilor acestora. Astfel de limitări ar trebui, de asemenea, să fie aplicate într-un mod care să asigure respectarea obligațiilor legate de accesul la protecție internațională, în special a principiului nereturnării.

(12)

În special într-o situație de instrumentalizare , astfel cum este definită la punctul 27 al articolului 1 alineatul (1) litera (b) , ar trebui ca, atunci când este necesar, statul membru în cauză să poată limita la minimum traficul de frontieră prin închiderea anumitor puncte de trecere a frontierei, garantând în același timp un acces real și efectiv la procedurile de protecție internațională. Orice astfel de decizie ar trebui să țină seama de recunoașterea de către Consiliul European a faptului că Uniunea sau unul ori mai multe dintre statele sale membre se confruntă cu o situație de instrumentalizare a migranților. În plus, orice astfel de limitări nu ar trebui să restrângă drepturile cetățenilor Uniunii, ale resortisanților țărilor terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul unui acord internațional și ale resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii ori care dețin vize de lungă ședere, precum și ale membrilor familiilor acestora. Astfel de limitări ar trebui, de asemenea, să fie aplicate într-un mod care să asigure respectarea obligațiilor legate de accesul la protecție internațională, în special a principiului nereturnării.

(14)

În temeiul articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1896, directorul executiv al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă are obligația de a recomanda unui stat membru să solicite ca agenția să inițieze, să desfășoare sau să își adapteze acțiunile de sprijin, pentru a aborda amenințările și provocările identificate la frontierele externe, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispoziția respectivă. Mai precis, nevoia de sprijin din partea agenției poate apărea în situațiile în care Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă a efectuat o evaluare specifică a vulnerabilității în legătură cu instrumentalizarea migranților. Pe baza rezultatelor unei astfel de evaluări a vulnerabilității sau în cazul în care un nivel de impact critic este atribuit uneia sau mai multor secțiuni de frontieră externă și ținând seama de elementele relevante din planurile de contingență ale statului membru în cauză, de analiza de risc efectuată de agenție și de stratul de analiză al tabloului situațional european, directorul executiv ar trebui să recomande statului membru în cauză să solicite ca agenția să inițieze, să desfășoare sau să își adapteze acțiunile de sprijin în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1896. Această competență a directorului executiv nu aduce atingere sprijinului general pe care agenția îl poate acorda statelor membre.

(14)

În temeiul articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1896, directorul executiv al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă are obligația de a recomanda unui stat membru să solicite ca agenția să inițieze, să desfășoare sau să își adapteze acțiunile de sprijin, pentru a aborda amenințările și provocările identificate la frontierele externe, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispoziția respectivă.

(15)

În plus, în cazul instrumentalizării migranților, statul membru în cauză ar trebui să consolideze controlul la frontiere, inclusiv, după caz, prin măsuri suplimentare de prevenire a trecerilor ilegale și prin trimiterea de resurse și mijloace tehnice suplimentare pentru a preveni trecerea neautorizată a frontierei. Astfel de mijloace tehnice ar putea include tehnologii moderne, inclusiv drone și senzori de mișcare, precum și unități mobile. Este necesar ca utilizarea unor astfel de mijloace tehnice, în special a oricărei tehnologii capabile să colecteze date cu caracter personal, să se bazeze pe dispoziții de drept intern clar definite și să fie exercitată în conformitate cu acestea.

(15)

În plus, în cazul instrumentalizării migranților, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (1) litera (b) punctul 27 și recunoscută ca atare de Consiliul European, statul membru în cauză ar trebui să consolideze supravegherea frontierelor, prin mobilizarea unor resurse și mijloace tehnice suplimentare , inclusiv a unor tehnologii moderne, pentru a contracara încercările de trecere ilegală în masă a frontierei. Astfel de mijloace tehnice ar putea include tehnologii moderne, inclusiv drone și senzori de mișcare, precum și unități mobile. Este necesar ca utilizarea unor astfel de mijloace tehnice, în special a oricărei tehnologii capabile să colecteze date cu caracter personal, să se bazeze pe dispoziții de drept intern clar definite și să fie exercitată în conformitate cu acestea și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(16)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să specifice, în acte delegate adoptate în temeiul prezentului regulament, standarde adecvate pentru supravegherea frontierelor, în special în ceea ce privește noile tehnologii pe care statele membre le pot utiliza, ținând seama de tipul de frontiere (terestre, maritime sau aeriene), de nivelurile de impact atribuite fiecărei secțiuni de frontieră externă în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1896 și de alți factori relevanți, ca răspuns specific la situațiile de instrumentalizare a migranților .

(16)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să specifice, în acte delegate adoptate în temeiul prezentului regulament, standarde comune adecvate pentru supravegherea frontierelor, în special în ceea ce privește noile tehnologii pe care statele membre le pot utiliza, ținând seama de tipul de frontiere (terestre, maritime sau aeriene), de nivelurile de impact atribuite fiecărei secțiuni de frontieră externă în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1896 și de alți factori relevanți, ca răspuns specific la amenințări, provocări și situații vulnerabile la frontierele externe .

(17)

Într-un spațiu fără controale la frontierele interne, persoanele ar trebui să poată circula liber și în condiții de securitate între diferitele state membre. În acest sens, ar trebui clarificat faptul că interzicerea controalelor la frontierele interne nu afectează competența statelor membre de a efectua verificări pe teritoriul lor, inclusiv la frontierele lor interne, în alte scopuri decât controlul la frontiere. Ar trebui clarificat în special faptul că autoritățile naționale competente, inclusiv autoritățile din domeniul sănătății sau autoritățile de aplicare a legii, au, în principiu, în continuare libertatea să efectueze verificări în exercitarea prerogativelor de autoritate publică prevăzute în dreptul intern.

(17)

Într-un spațiu fără controale la frontierele interne, persoanele ar trebui să poată circula liber și în condiții de securitate între diferitele state membre. În acest sens, ar trebui clarificat faptul că interzicerea controalelor la frontierele interne nu afectează competența statelor membre de a efectua verificări pe teritoriul lor, inclusiv la frontierele lor interne, în alte scopuri decât controlul la frontiere. Ar trebui clarificat în special faptul că autoritățile competente la nivel național, regional și local , inclusiv autoritățile din domeniul sănătății sau autoritățile de aplicare a legii, au, în principiu, în continuare libertatea să efectueze verificări în exercitarea prerogativelor de autoritate publică prevăzute în dreptul intern.

(18)

Deși interzicerea controalelor la frontierele interne se extinde și la verificările cu efecte echivalente, verificările efectuate de autoritățile competente nu ar trebui să fie considerate echivalente cu efectuarea verificărilor la frontiere atunci când nu au ca obiectiv controlul la frontiere, când se bazează pe informații generale și pe experiența autorităților competente cu privire la posibile amenințări la adresa siguranței publice sau a ordinii publice, inclusiv când vizează combaterea șederii ilegale și a formelor de criminalitate transfrontalieră legate de migrația ilegală, când sunt concepute și executate într-un mod care este clar diferit de verificările sistematice asupra persoanelor la frontierele externe, când sunt efectuate în noduri de transport precum porturile, gările feroviare sau rutiere și aeroporturile ori direct la bordul serviciilor de transport de persoane și când se bazează pe analize de risc.

(20)

Combaterea șederii ilegale și a criminalității transfrontaliere legate de migrația ilegală, cum ar fi traficul de persoane, introducerea ilegală de migranți și fraudarea documentelor, și a altor forme de criminalitate transfrontalieră ar putea include, mai precis, măsuri care să permită verificarea identității, a cetățeniei și a statutului de rezident al persoanelor, cu condiția ca aceste verificări să nu fie sistematice și să fie efectuate pe baza unei analize de risc.

(24)

Este necesar să se asigure că verificările efectuate de statele membre în exercitarea competențelor naționale rămân conforme pe deplin cu un spațiu lipsit de controale la frontierele interne. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, cu cât există mai multe indicii că verificările efectuate de statele membre în zonele lor de frontieră au un efect echivalent cu controlul la frontiere, având în vedere obiectivul acestor verificări, domeniul lor de aplicare teritorială și posibilele diferențe față de verificările efectuate în restul teritoriului statului membru în cauză, cu atât este mai multă nevoie de norme și limitări stricte și detaliate care să prevadă condițiile pentru exercitarea, de către statele membre, a competențelor lor polițienești într-o zonă de frontieră.

(24)

Este necesar să se asigure că verificările efectuate de statele membre în exercitarea competențelor naționale rămân conforme pe deplin cu un spațiu lipsit de controale la frontierele interne. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, cu cât există mai multe indicii că verificările efectuate de statele membre în zonele lor de frontieră au un efect echivalent cu controlul la frontiere, având în vedere obiectivul acestor verificări, domeniul lor de aplicare teritorială și posibilele diferențe față de verificările efectuate în restul teritoriului statului membru în cauză, cu atât este mai multă nevoie de norme și limitări stricte și detaliate care să prevadă condițiile pentru exercitarea, de către statele membre, a competențelor lor polițienești sau a altor competențe publice într-o zonă de frontieră.

(25)

Este necesar să se ia măsuri pentru a aborda deplasările neautorizate ale resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală într-un spațiu fără controale la frontierele interne. Pentru a consolida funcționarea spațiului Schengen, statele membre ar trebui să poată lua măsuri suplimentare pentru a combate deplasările ilegale între statele membre și șederile ilegale. În cazul în care, în cadrul cooperării polițienești operative transfrontaliere, autoritățile naționale de aplicare a legii ale unui stat membru rețin la frontierele interne resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, autoritățile respective ar trebui să aibă posibilitatea de a le refuza acestor persoane dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul lor și de a le transfera în statul membru din care au intrat. Statul membru din care persoana a sosit direct ar trebui, la rândul său, să aibă obligația de a primi resortisanții țărilor terțe reținuți.

(25)

Este necesar să se ia măsuri pentru a aborda deplasările neautorizate ale resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală într-un spațiu fără controale la frontierele interne.

(26)

Procedura prin care un stat membru poate transfera resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală reținuți într-un stat membru din care persoana a sosit direct ar trebui să aibă loc rapid, dar să facă obiectul unor garanții și să se desfășoare cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a principiului nediscriminării consacrat la articolul 21 din cartă, pentru a împiedica stabilirea de profiluri rasiale. Autoritățile ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua o verificare a informațiilor relevante aflate la dispoziția lor imediată cu privire la deplasările persoanelor în cauză. Astfel de informații pot include elemente obiective care ar permite autorităților să concluzioneze că persoana a călătorit recent dintr-un alt stat membru, cum ar fi deținerea de documente, inclusiv chitanțe sau facturi, care atestă o călătorie recentă dintr-un alt stat membru. Resortisanților țărilor terțe care fac obiectul procedurii de transfer ar trebui să li se furnizeze o decizie motivată în scris. Deși decizia ar trebui să fie executorie imediat, resortisantului țării terțe ar trebui să i se acorde posibilitatea de a exercita o cale de atac eficientă împotriva deciziei de transfer sau de a solicita reexaminarea acesteia. Această cale de atac nu ar trebui să aibă efect suspensiv.

(27)

Procedura de transfer prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilității existente ca statele membre să returneze resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație ilegală în conformitate cu acordurile sau înțelegerile bilaterale menționate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE („Directiva privind returnarea”), în cazul în care aceste persoane sunt depistate în afara vecinătății frontierelor interne. Pentru a facilita aplicarea unor astfel de acorduri și pentru a completa obiectivul de protejare a spațiului fără frontiere interne, statelor membre ar trebui să li se acorde posibilitatea de a încheia noi acorduri sau înțelegeri și de a le actualiza pe cele existente. Comisia ar trebui să fie notificată cu privire la orice astfel de modificări sau actualizări ale noilor acorduri sau înțelegeri. În cazul în care un stat membru a reprimit un resortisant al unei țări terțe în temeiul procedurii prevăzute în prezentul regulament sau pe baza unui acord sau a unei înțelegeri bilaterale, statul membru în cauză ar trebui să aibă obligația de a emite o decizie de returnare în conformitate cu Directiva privind returnarea. Pentru a asigura coerența dintre noile proceduri prevăzute în prezentul regulament și normele existente privind returnarea resortisanților țărilor terțe, este necesară, prin urmare, o modificare punctuală a articolului 6 alineatul (3) din Directiva privind returnarea.

(29)

În plus, o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne poate rezulta, de asemenea, din deplasările neautorizate pe scară largă ale unor migranți ilegali între statele membre, în cazul în care această situație pune presiune asupra resurselor și capacităților globale ale serviciilor naționale responsabile și în cazul în care celelalte mijloace prevăzute în temeiul prezentului regulament nu sunt suficiente pentru a face față acestor afluxuri și deplasări. În acest context, statele membre ar trebui să se poată baza pe rapoarte obiective și cuantificate privind deplasările neautorizate, ori de câte ori acestea sunt disponibile, în special atunci când sunt întocmite în mod regulat de către agențiile competente ale Uniunii în conformitate cu mandatele lor respective. Un stat membru ar trebui să poată utiliza informațiile furnizate de agenții pentru a demonstra caracterul excepțional al amenințării identificate cauzate de deplasarea neautorizată în evaluarea riscurilor, pentru a justifica reintroducerea controalelor la frontierele interne din acest motiv.

(34)

Pentru a asigura respectarea principiului proporționalității, decizia Consiliului ar trebui adoptată pentru o perioadă limitată de timp de până la șase luni, care să poată fi prelungită sub rezerva unei reexaminări periodice, la propunerea Comisiei, atât timp cât se constată că amenințarea persistă. Decizia inițială ar trebui să includă o evaluare a impactului preconizat al măsurilor adoptate, inclusiv a efectelor secundare negative ale acestora, pentru a se stabili dacă controalele la frontierele interne sunt justificate sau dacă în locul acestora s-ar putea aplica, în mod eficace, măsuri mai puțin restrictive. Deciziile ulterioare ar trebui să țină seama de evoluția amenințării identificate. Statele membre ar trebui să notifice imediat Comisiei și celorlalte state membre reintroducerea controalelor la frontierele interne în conformitate cu decizia Consiliului.

(34)

Pentru a asigura respectarea principiului proporționalității, decizia Consiliului ar trebui adoptată pentru o perioadă limitată de timp de până la șase luni, care să poată fi prelungită până la 24 de luni în total, sub rezerva unei reexaminări periodice, la propunerea Comisiei, atât timp cât se constată că amenințarea persistă. Decizia inițială ar trebui să includă o evaluare a impactului preconizat al măsurilor adoptate, inclusiv a efectelor secundare negative ale acestora, pentru a se stabili dacă controalele la frontierele interne sunt justificate sau dacă în locul acestora s-ar putea aplica, în mod eficace, măsuri mai puțin restrictive. Deciziile ulterioare ar trebui să țină seama de evoluția amenințării identificate. Statele membre ar trebui să notifice imediat Comisiei și celorlalte state membre reintroducerea controalelor la frontierele interne în conformitate cu decizia Consiliului.

(35)

Reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui, de asemenea, să rămână posibilă în cazul în care persistă deficiențe grave în gestionarea frontierelor externe, care pun în pericol funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne. Perioadele în care statele membre introduc controale la frontieră din cauza urgenței unei situații sau ca urmare a unei decizii a Consiliului prin care se recomandă reintroducerea lor deoarece o amenințare afectează un număr semnificativ de state membre nu ar trebui să fie incluse în perioada de doi ani aplicabilă reintroducerilor bazate pe deficiențe grave la frontierele externe.

(35)

Reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui, de asemenea, să rămână posibilă în cazul în care persistă deficiențe grave în gestionarea frontierelor externe, care pun în pericol funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne. Perioadele în care statele membre introduc controale la frontieră din cauza urgenței unei situații sau ca urmare a unei decizii a Consiliului prin care se recomandă reintroducerea lor deoarece o amenințare afectează un număr semnificativ de state membre ar trebui să fie incluse în perioada de doi ani aplicabilă reintroducerilor bazate pe deficiențe grave la frontierele externe.

(38)

Pentru a limita consecințele negative care rezultă din reintroducerea controalelor la frontierele interne, orice decizie de reintroducere a acestor controale ar trebui să fie însoțită de măsuri de atenuare, dacă este necesar. Printre acestea ar trebui să se numere măsuri care să asigure desfășurarea fără sincope a tranzitului mărfurilor, al personalului din sectorul transporturilor și al personalului navigant maritim prin stabilirea unor „culoare verzi”. În plus, pentru a ține seama de necesitatea de a asigura circulația persoanelor ale căror activități pot fi esențiale pentru menținerea lanțului de aprovizionare sau pentru furnizarea serviciilor esențiale, statele membre ar trebui să aplice și orientările existente privind lucrătorii transfrontalieri45. În acest context, normele pentru reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui să țină seama de orientările și recomandările adoptate în cursul pandemiei de COVID-19 care servesc drept plasă de siguranță solidă pentru piața unică, pentru a se asigura că acestea sunt aplicate de statele membre, atunci când este cazul, ca măsuri de atenuare în timpul reintroducerii controalelor la frontierele interne. Ar trebui să se identifice în special măsuri care să asigure funcționarea neîntreruptă a pieței unice și să protejeze interesele regiunilor transfrontaliere și ale „orașelor înfrățite”, inclusiv, de exemplu, autorizații sau derogări pentru locuitorii regiunilor transfrontaliere.

(38)

Pentru a limita consecințele negative care rezultă din reintroducerea controalelor la frontierele interne, orice decizie de reintroducere a acestor controale ar trebui să fie însoțită de măsuri de atenuare, dacă este necesar. Printre acestea ar trebui să se numere măsuri care să asigure desfășurarea fără sincope a tranzitului mărfurilor, al personalului din sectorul transporturilor și al personalului navigant maritim prin stabilirea unor „culoare verzi”. În plus, pentru a ține seama de necesitatea de a asigura circulația persoanelor ale căror activități pot fi esențiale pentru menținerea lanțului de aprovizionare sau pentru furnizarea serviciilor esențiale, statele membre ar trebui să aplice și orientările existente privind lucrătorii transfrontalieri45. În acest context, normele pentru reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui să țină seama de orientările și recomandările adoptate în cursul pandemiei de COVID-19 care servesc drept plasă de siguranță solidă pentru piața unică, pentru a se asigura că acestea sunt aplicate de statele membre, atunci când este cazul, ca măsuri de atenuare în timpul reintroducerii controalelor la frontierele interne. Ținând cont de poziția autorităților locale și regionale din regiunile transfrontaliere, ar trebui să se identifice în special măsuri care să asigure funcționarea neîntreruptă a pieței unice și să protejeze interesele regiunilor transfrontaliere și ale „orașelor înfrățite”, inclusiv, de exemplu, autorizații sau derogări pentru locuitorii regiunilor transfrontaliere.

(45)

În plus, pentru a permite o analiză post factum a deciziei privind reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne, statele membre ar trebui să aibă în continuare obligația de a prezenta Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind reintroducerea controalelor la frontierele interne, după eliminarea controalelor. În cazul în care controalele sunt menținute pentru perioade îndelungate de timp, un astfel de raport ar trebui să fie prezentat, de asemenea, după douăsprezece luni și, ulterior, în fiecare an, în cazul în care controalele sunt menținute în mod excepțional și atât timp cât acestea sunt menținute . Raportul ar trebui să prezinte, în special, evaluarea inițială și subsecventă a necesității controalelor la frontierele interne și respectarea criteriilor pentru reintroducerea controalelor la frontierele interne. Într-un act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să adopte un model în acest scop și să îl pună la dispoziție online.

(45)

În plus, pentru a permite atât analiza curentă, cât și o analiză post factum a deciziei privind reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne, statele membre ar trebui să aibă în continuare obligația de a prezenta Parlamentului European, Consiliului și Comisiei rapoarte regulate privind reintroducerea controalelor la frontierele interne , în timpul desfășurării acestor controale, și un raport final după eliminarea controalelor. În cazul în care controalele sunt menținute pentru perioade îndelungate de timp, ar trebui prezentate rapoarte de evaluare continue la fiecare șase luni , iar, după ce controalele la frontieră sunt eliminate, trebuie prezentat un raport final post factum . Raportul ar trebui să prezinte, în special, evaluarea inițială și subsecventă a necesității controalelor la frontierele interne și respectarea criteriilor pentru reintroducerea controalelor la frontierele interne. Într-un act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să adopte modele în acest scop și să le pună la dispoziție online.

(b)

se adaugă punctele 27-30, cu următorul conținut:

(b)

se adaugă punctele 27-30, cu următorul conținut:

„27.

«instrumentalizarea migranților» se referă la o situație în care o țară terță instigă fluxuri de migrație ilegală către Uniune prin încurajarea sau facilitarea activă a deplasării unor resortisanți ai țărilor terțe la frontierele externe, către sau de pe teritoriul său și apoi în continuare către frontierele externe respective, în cazul în care aceste acțiuni indică intenția unei țări terțe de a destabiliza Uniunea sau un stat membru și sunt de natură să pună în pericol funcții esențiale ale statului, inclusiv integritatea sa teritorială, menținerea ordinii publice sau garantarea securității sale naționale;

„27.

«instrumentalizarea migranților» se referă la o situație în care o țară terță sau un actor sponsorizat de aceasta sprijină în mod activ un număr semnificativ de resortisanți ai țărilor terțe în încercarea de a intra în masă în mod neregulamentar într-un stat membru al Uniunii, cu intenția de a destabiliza Uniunea sau un stat membru, în cazul în care statul membru afectat poate demonstra că natura unor astfel de acțiuni pune în pericol funcții esențiale ale statului, menținerea ordinii publice sau garantarea securității sale naționale și în care Consiliul European a recunoscut că Uniunea sau unul sau mai multe dintre statele sale membre se confruntă cu o situație de instrumentalizare a migranților ;

28.

«călătorie esențială» înseamnă o călătorie legată de funcții sau nevoi esențiale care țin cont de obligațiile internaționale aplicabile ale Uniunii și ale statelor membre și care sunt enumerate în anexa XI;

28.

«călătorie esențială» înseamnă o călătorie legată de funcții sau nevoi esențiale care țin cont de obligațiile internaționale aplicabile ale Uniunii și ale statelor membre și care sunt enumerate în anexa XI;

29.

«călătorie neesențială» înseamnă o călătorie efectuată în alte scopuri decât scopurile călătoriilor esențiale;

29.

«călătorie neesențială» înseamnă o călătorie efectuată în alte scopuri decât scopurile călătoriilor esențiale;

30.

«noduri de transport» înseamnă aeroporturi, porturi maritime sau fluviale, gări feroviare sau rutiere.”

30.

«noduri de transport» înseamnă aeroporturi, porturi maritime sau fluviale, gări feroviare sau rutiere.”

2.

La articolul 5 se adaugă alineatul (4), cu următorul conținut:

2.

La articolul 5 se adaugă alineatul (4), cu următorul conținut:

(a)

persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii;

(a)

persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii;

(b)

resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei 2003/109/CE a Consiliului56, ale persoanelor care au drept de ședere în temeiul altor instrumente ale dreptului Uniunii sau de drept intern ori care dețin vize naționale de lungă ședere, precum și ale membrilor familiilor acestora;

(b)

resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei 2003/109/CE a Consiliului56, ale persoanelor care au drept de ședere în temeiul altor instrumente ale dreptului Uniunii sau de drept intern ori care dețin vize naționale de lungă ședere, precum și ale membrilor familiilor acestora;

(c)

resortisanților țărilor terțe care solicită protecție internațională.”

(c)

resortisanților țărilor terțe care solicită protecție internațională.” statele membre vor lua măsurile necesare pentru a se asigura că un număr suficient de puncte de înregistrare, inclusiv puncte de trecere, sunt deschise și accesibile solicitanților de protecție internațională, pentru a garanta o protecție eficace împotriva returnării, inclusiv dreptul de a depune o cerere de protecție internațională, și că există garanții adecvate pentru tratamentul persoanelor vulnerabile .”

3.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

3.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

5.

Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

5.

Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

(a)

exercitării competențelor polițienești sau a altor prerogative de autoritate publică de către autoritățile competente ale statelor membre pe teritoriul lor, inclusiv în zonele lor de frontieră internă, astfel cum le sunt conferite în temeiul dreptului intern, în măsura în care exercitarea competențelor respective nu are un efect echivalent cu verificările la frontiere.

(a)

exercitării competențelor polițienești sau a altor prerogative de autoritate publică de către autoritățile competente ale statelor membre pe teritoriul lor, inclusiv în zonele lor de frontieră internă, astfel cum le sunt conferite în temeiul dreptului intern, în măsura în care exercitarea competențelor respective nu are un efect echivalent cu verificările la frontiere.

Exercitarea, de către autoritățile competente, a competențelor lor nu poate fi considerată echivalentă cu exercitarea verificărilor la frontiere în special în cazul în care măsurile:

Exercitarea, de către autoritățile competente, a competențelor lor nu poate fi considerată echivalentă cu exercitarea verificărilor la frontiere în special în cazul în care măsurile:

(b)

posibilității ca un stat membru să exercite controale de securitate în noduri de transport, efectuate asupra persoanelor în temeiul dreptului fiecărui stat membru, de către autoritățile lor competente sau de operatori de transport, cu condiția ca respectivele controale să fie realizate, de asemenea, asupra persoanelor care călătoresc în interiorul statului;

(b)

posibilității ca un stat membru să exercite controale de securitate în noduri de transport, efectuate asupra persoanelor în temeiul dreptului fiecărui stat membru, de către autoritățile lor competente sau de operatori de transport, cu condiția ca respectivele controale să fie realizate, de asemenea, asupra persoanelor care călătoresc în interiorul statului;

(c)

posibilității ca un stat membru să prevadă prin lege obligația de a deține și de a purta permise și alte documente;

(c)

posibilității ca un stat membru să prevadă prin lege obligația de a deține și de a purta permise și alte documente;

(d)

posibilității ca un stat membru să prevadă prin lege obligația resortisanților țărilor terțe de a-și raporta prezența pe teritoriul său, în conformitate cu dispozițiile articolului 22 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune («Convenția Schengen»);

(d)

posibilității ca un stat membru să prevadă prin lege obligația resortisanților țărilor terțe de a-și raporta prezența pe teritoriul său, în conformitate cu dispozițiile articolului 22 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune («Convenția Schengen»);

(e)

verificărilor în scopuri de securitate ale datelor pasagerilor prin consultarea bazelor de date relevante privind persoanele care călătoresc în spațiul fără controale la frontierele interne, care pot fi efectuate de autoritățile competente în temeiul legislației aplicabile.”

(e)

verificărilor în scopuri de securitate ale datelor pasagerilor prin consultarea bazelor de date relevante privind persoanele care călătoresc în spațiul fără controale la frontierele interne, care pot fi efectuate de autoritățile competente în temeiul legislației aplicabile.”

6.

Se introduce următorul articol 23a:

(a)

resortisantul unei țări terțe în cauză nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la articolul 6 alineatul (1);

(b)

resortisantul unei țări terțe nu face obiectul derogării prevăzute la articolul 6 alineatul (5) litera (a);

(c)

resortisantul unei țări terțe este reținut în cadrul cooperării polițienești operative transfrontaliere, în special în timpul misiunilor polițienești comune de patrulă;

(d)

există indicii clare că resortisantul unei țări terțe a sosit direct dintr-un alt stat membru, pe baza informațiilor aflate la dispoziția imediată a autorităților care l-au reținut, inclusiv a declarațiilor persoanei în cauză, a documentelor de identitate, de călătorie sau a altor documente găsite în posesia persoanei respective sau a rezultatelor căutărilor efectuate în bazele de date relevante de la nivel național și de la nivelul Uniunii.

8.

Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

8.

Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

(a)

activități legate de terorism sau de criminalitatea organizată;

(a)

activități legate de terorism sau de criminalitatea organizată;

(b)

situații de urgență de sănătate publică pe scară largă;

(b)

situații de urgență de sănătate publică pe scară largă;

(c)

situații caracterizate de deplasări neautorizate pe scară largă ale unor resortisanți ai țărilor terțe între statele membre, care pun în pericol funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne;

(c)

evenimente internaționale de proporții ori cu mare vizibilitate, cum ar fi evenimentele sportive, comerciale sau politice.

(d)

evenimente internaționale de proporții ori cu mare vizibilitate, cum ar fi evenimentele sportive, comerciale sau politice.

9.

După articolul 25 se inserează următorul nou articol 25a:

9.

După articolul 25 se inserează următorul nou articol 25a:

10.

Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

10.

Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

(a)

oportunitatea măsurii de reintroducere a controalelor la frontierele interne, având în vedere natura amenințării grave identificate și, în special, probabilitatea ca reintroducerea controalelor la frontierele interne să remedieze în mod corespunzător amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne;

(a)

utilizarea unor măsuri alternative, precum verificările proporționale efectuate în contextul exercitării legale a competențelor menționate la articolul 23 litera (a);

(b)

impactul probabil al unei astfel de măsuri asupra:

(b)

oportunitatea măsurii de reintroducere a controalelor la frontierele interne, având în vedere natura amenințării grave identificate și, în special, probabilitatea ca reintroducerea controalelor la frontierele interne să remedieze în mod corespunzător amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne;

—

circulației persoanelor în spațiul fără controale la frontierele interne și

—

a funcționării regiunilor transfrontaliere, ținând seama de legăturile sociale și economice strânse dintre acestea.

(c)

impactul probabil al unei astfel de măsuri asupra:

—

circulației persoanelor în spațiul fără controale la frontierele interne și

—

a funcționării regiunilor transfrontaliere, ținând seama de legăturile sociale și economice strânse dintre acestea.

(a)

utilizarea unor măsuri alternative, precum verificările proporționale efectuate în contextul exercitării legale a competențelor menționate la articolul 23 litera (a);

(a)

utilizarea unor măsuri alternative, precum verificările proporționale efectuate în contextul exercitării legale a competențelor menționate la articolul 23 litera (a);

(b)

utilizarea procedurii menționate la articolul 23a;

(b)

formele de cooperare polițienească prevăzute de dreptul Uniunii, inclusiv cu privire la aspecte precum patrulele comune, operațiunile comune, echipele comune de anchetă, urmăririle transfrontaliere sau supravegherea transfrontalieră.

(c)

formele de cooperare polițienească prevăzute de dreptul Uniunii, inclusiv cu privire la aspecte precum patrulele comune, operațiunile comune, echipele comune de anchetă, urmăririle transfrontaliere sau supravegherea transfrontalieră.

11.

Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:

11.

Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:

(a)

motivele reintroducerii sau ale prelungirii, inclusiv toate informațiile relevante detaliind evenimentele care constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității lor interne;

(a)

motivele reintroducerii sau ale prelungirii, inclusiv toate informațiile relevante detaliind evenimentele care constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității lor interne , și motivele pentru care nu au fost adecvate măsurile alternative ;

(b)

domeniul de aplicare al reintroducerii sau al prelungirii preconizate, precizând în ce parte (părți) a (ale) frontierelor interne urmează să fie reintrodus sau prelungit controlul;

(b)

domeniul de aplicare al reintroducerii sau al prelungirii preconizate, precizând în ce parte (părți) a (ale) frontierelor interne urmează să fie reintrodus sau prelungit controlul;

(c)

denumirea punctelor de trecere autorizate;

(c)

denumirea punctelor de trecere autorizate;

(d)

data și durata reintroducerii sau a prelungirii preconizate;

(d)

data și durata reintroducerii sau a prelungirii preconizate;

(e)

considerațiile privind necesitatea și proporționalitatea menționate la articolul 26 alineatul (1) și, în cazul unei prelungiri, la articolul 26 alineatul (2);

(e)

considerațiile privind necesitatea și proporționalitatea menționate la articolul 26 alineatul (1) și, în cazul unei prelungiri, la articolul 26 alineatul (2);

(f)

după caz, măsurile care trebuie să fie luate de celelalte state membre.

(f)

după caz, măsurile care trebuie să fie luate de celelalte state membre.

12.

Se introduce următorul articol 27a:

12.

Se introduce următorul articol 27a:

13.

Articolul 28 se înlocuiește cu următorul text:

13.

Articolul 28 se înlocuiește cu următorul text:

14.

Articolul 31 se modifică după cum urmează:

14.

Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)

articolul 31 devine alineatul (1);

(a)

articolul 31 devine alineatul (1);

(b)

se adaugă următorul alineat (2):

(b)

se adaugă următorul alineat (2):

(a)

detaliile referitoare la frontierele interne la care urmează să fie reintrodus controlul la frontiere;

(b)

motivele reintroducerii propuse;

(c)

denumirea punctelor de trecere autorizate;

(d)

data și durata reintroducerii preconizate;

(e)

după caz, măsurile care trebuie să fie luate de celelalte state membre.

(a)

detaliile referitoare la frontierele interne la care urmează să fie reintrodus controlul la frontiere;

(b)

motivele reintroducerii propuse;

(c)

denumirea punctelor de trecere autorizate;

(d)

data și durata reintroducerii preconizate;

(e)

după caz, măsurile care trebuie să fie luate de celelalte state membre.

15.

Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text:

15.

Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text:

19.

Se adaugă o nouă anexă XII:

„ANEXA XII

PARTEA A

Procedura de transferare a persoanelor reținute la frontierele interne

[1. – 7.]

PARTEA B

Formular-tip pentru transferarea persoanelor reținute la frontierele interne

[…]”