52022IP0242

EUR-Lex

Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52022IP0242 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 52022IP0242

Rezoluția Parlamentului European din 9 iunie 2022 referitoare la dreptul de inițiativă al Parlamentului (2020/2132(INI))

JO C 493, 27.12.2022, p. 112–119 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
JO C 493, 27.12.2022, p. 100–107 (GA)

HTML

PDF

Official Journal

27.12.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 493/112

P9_TA(2022)0242

Dreptul de inițiativă al Parlamentului

Rezoluția Parlamentului European din 9 iunie 2022 referitoare la dreptul de inițiativă al Parlamentului (2020/2132(INI))

(2022/C 493/11)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Acordul-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, așa cum a fost modificat (1) (Acordul-cadru din 2010),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (2) (Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 februarie 2019 referitoare la stadiul dezbaterii privind viitorul Europei (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la poziția Parlamentului European față de Conferința privind viitorul Europei (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 18 iunie 2020 referitoare la poziția Parlamentului European față de Conferința privind viitorul Europei (7),

—	având în vedere orientările politice pentru viitoarea Comisie Europeană 2019-2024 prezentate de președinta sa, Ursula von der Leyen, la 16 iulie 2019, intitulate „O Uniune mai ambițioasă: Programul meu pentru Europa”,

—	având în vedere studiul din iulie 2020, comandat de Parlament și intitulat „Dreptul de inițiativă al Parlamentului European”,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizele Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0142/2022),

A.	întrucât articolul 15 din TUE precizează că Consiliul European nu trebuie să exercite funcții legislative;

întrucât Parlamentul este singura instituție aleasă în mod democratic și direct de către cetățeni; întrucât, spre deosebire de sistemele constituționale ale statelor membre, Parlamentul nu are niciun drept general direct de inițiativă legislativă, care, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din TUE, aparține Comisiei, cu excepția cazului în care tratatele prevăd altfel;

întrucât, în temeiul articolului 225 din TFUE, tratatele acordă un drept indirect de inițiativă legislativă, având în vedere că „Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a tratatelor”;

D.	întrucât articolul 225 din TFUE prevede, de asemenea, că „în cazul în care nu prezintă propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale”;

E.	întrucât rapoartele din proprie inițiativă și rezoluțiile Parlamentului constituie un instrument important pentru definirea agendei politice a UE;

întrucât, în temeiul Acordului-cadru din 2010, Comisia s-a angajat să raporteze despre acțiunile concrete întreprinse ca urmare a oricărei solicitări a Parlamentului de a prezenta o propunere în temeiul articolului 225 din TFUE, în termen de trei luni de la adoptarea rezoluției respective în plen; întrucât, atunci când Comisia nu respectă această obligație, acest lucru ar putea constitui o abținere de a acționa în temeiul articolul 265 din TFUE;

întrucât numai o treime din procedurile de inițiativă legislative și nelegislative ale Parlamentului până în 2019 pot fi considerate reușite, iar majoritatea rapoartelor de inițiativă legislativă (INL) adoptate din 2011 nu au fost urmate de nicio propunere adecvată din partea Comisiei până în 2019 (8);

întrucât Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare prevede că Comisia trebuie să adopte o comunicare specifică privind acțiunile întreprinse ca urmare a acestor solicitări și că, dacă „va decide să nu prezinte o propunere ca răspuns la o astfel de solicitare”, ea trebuie să prezinte, „după caz, o analiză a alternativelor posibile și va răspunde tuturor chestiunilor abordate de colegiuitori în legătură cu «valoarea adăugată europeană», precum și cu privire la «costurile non-Europei»”;

întrucât tratatele acordă Parlamentului drepturi directe de inițiativă în ceea ce privește propria sa componență, alegerea deputaților săi și statutul acestora, statutul Ombudsmanului European și dreptul de anchetă al Parlamentului, pentru care se aplică o procedură specială, și în ceea ce privește inițierea de proceduri legate de respectarea statului de drept și de revizuirea tratatelor;

J.	întrucât drepturile directe de inițiativă ale Parlamentului nu sunt deloc suficiente pentru a-i permite să reprezinte vocea cetățenilor, a societății civile și a partenerilor sociali în cadrul instituțiilor europene, lăsând efectiv Comisiei monopolul exercitării inițiativei legislative;

K.	întrucât un rol mai proeminent al Parlamentului în stabilirea agendei Uniunii prin consolidarea dreptului de inițiativă al Parlamentului necesită și o extindere a procedurii legislative ordinare la alte domenii de politică, precum și consolidarea cooperării interinstituționale;

întrucât Parlamentul a elaborat o inițiativă legislativă deosebit de ambițioasă referitoare la instituirea unui mecanism al UE privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, adoptată în octombrie 2016 (9) și 2020 (10), invitând Comisia și Consiliul să inițieze negocieri cu Parlamentul privind un acord interinstituțional în conformitate cu articolul 295 din TFUE; întrucât statul de drept este unul dintre domeniile în care ar putea fi dezvoltat dreptul de inițiativă al Parlamentului;

M.	întrucât acordarea dreptului direct de inițiativă Parlamentului ar reechilibra procesul legislativ al Uniunii;

N.	întrucât dovezile empirice arată că succesul inițiativelor Parlamentului depinde în mod esențial de procedura decizională urmată de Consiliu (majoritate calificată sau unanimitate) (11);

întrucât, în rezoluția sa referitoare la stadiul dezbaterii privind viitorul Europei, Parlamentul a reamintit „propunerea sa potrivit căreia, în cazul unei posibile revizuiri viitoare a tratatelor, dreptul de inițiativă legislativă să fie atribuit și Parlamentului European, în calitate de reprezentant direct al cetățenilor UE”; întrucât Conferința privind viitorul Europei reprezintă, printre altele, o ocazie istorică de a promova reforma democrației europene și a tratatelor prin implicarea cetățenilor;

P.	întrucât, pe platforma digitală a Conferinței privind viitorul Europei, democrația europeană este una dintre chestiunile pentru care cetățenii au contribuit cel mai mult;

întrucât, în rezoluția sa referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene, Parlamentul a propus „ca, în conformitate cu practica obișnuită în mai multe state membre, ambelor camere ale autorității legislative a Uniunii, Consiliului și, în special, Parlamentului, ca singura instituție aleasă în mod direct de către cetățeni, să li se acorde dreptul de inițiativă legislativă, fără a aduce atingere prerogativei legislative de bază a Comisiei”,

întrucât Regulamentul de procedură al Parlamentului stabilește normele de elaborare și adoptare a rezoluțiilor în temeiul articolului 225 din TFUE; întrucât, în practică, există o deosebire între rapoartele din proprie inițiativă INI și rapoartele INL; întrucât Acordul-cadru din 2010 și Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare nu fac o astfel de distincție;

Dreptul (drepturile) direct(e) de inițiativă al(e) Parlamentului stabilit(e) prin tratate

subliniază și regretă faptul că Parlamentul, deși este singura instituție a UE aleasă în mod direct, nu are un drept general direct de inițiativă;

subliniază că Tratatul de la Lisabona conferă deja Parlamentului drepturi directe de inițiativă, recunoscând competența sa de a se organiza, funcția sa de control și legitimitatea sa democratică, ca unică instituție a UE aleasă în mod direct;

accentuează că, într-un cadru instituțional în care Parlamentul nu are încă un drept general direct de inițiativă, procedurile legislative speciale pe care le inițiază au o autoritate constituțională specială și au preeminență asupra procedurilor legislative ordinare;

reamintește că, în ultimii 20 ani, Parlamentul a folosit în mod constant aceste drepturi, chiar dacă ele sunt insuficiente; regretă, însă, că aceste proceduri legislative speciale au fost încheiate prea rar cu succes din cauza lipsei acordului între Comisie și Consiliu (12);

subliniază că Parlamentul și-a exercitat dreptul de inițiativă prin lansarea unei proceduri privind statul de drept în temeiul articolul 7 din TUE; condamnă faptul că Consiliul nu a dat curs acestei proceduri și nici solicitărilor ulterioare și repetate ale Parlamentului vizând acțiunea și subliniază că eșecul Consiliului de a utiliza în mod eficient articolul 7 din TUE continuă să submineze integritatea valorilor europene comune, încrederea reciprocă și credibilitatea Uniunii în ansamblu; consideră că este esențial să se asigure o aplicare integrală și imediată a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (13), respectând în același timp rolul de colegiuitor al Parlamentului; consideră că Uniunea nu este pregătită din punct de vedere structural să contracareze regresele legate de democrație, statul de drept și drepturile fundamentale și încălcarea acestora în statele membre; consideră că deteriorarea acestora în diverse state membre demonstrează că este nevoie de o cooperare interinstituțională reală; regretă profund lipsa unui răspuns adecvat la inițiativa Parlamentului privind instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale și își reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a iniția fără întârziere negocieri cu Parlamentul cu privire la un acord interinstituțional;

își reiterează propunerea motivată privind existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea; își reafirmă profunda îngrijorare legată de faptul că procedurile standard pentru audieri nu asigură un tratament egal între Parlament, pe de o parte, și Comisie și o treime din statele membre, pe de altă parte, pentru prezentarea propunerii motivate și în termeni de acces la informații; își exprimă regretul că audierile nu au condus încă la niciun progres semnificativ în ceea ce privește contracararea riscurilor evidente de încălcare gravă a valorilor UE;

regretă că trei state membre nu au ratificat încă legea electorală modificată a Uniunii Europene, adoptată în 2018;

regretă, de asemenea, faptul că, până în prezent, Consiliul a refuzat să negocieze cu Parlamentul cu privire la dreptul său de anchetă, deși acest lucru contravine articolului 226 din TFUE și principiului cooperării loiale, lăsând neaplicată una din prevederile tratatului, în pofida obligației în acest sens;

salută adoptarea noului statut al Ombudsmanului European, la inițiativa Parlamentului, care asigură conformitatea acestuia cu Tratatul de la Lisabona;

Drepturile de inițiativă ale Consiliului și ale Consiliului European stabilite prin tratate

10.

regretă faptul că, în domeniul politicii economice și monetare, articolul 121 din TFUE prevede doar informarea Parlamentului; remarcă, de asemenea, că Consiliul a folosit dispozițiile articolului 121 din TFUE ca drept de inițiativă de facto în acest domeniu și solicită mai multe responsabilități din partea Parlamentului, ca singura instituție a UE aleasă în mod direct și care reprezintă vocea cetățenilor;

11.

recunoaște, de asemenea, că articolul 68 din TFUE a fost folosit ca drept de inițiativă de facto de către Consiliul European în spațiul de libertate, securitate și justiție; subliniază faptul că Consiliul European nu este colegiuitor și că ar trebui revizuită adoptarea de către Consiliul European a unor programe operaționale multianuale în acest domeniu, fără obligația de a consulta Parlamentul sau Comisia, având în vedere impactul politicilor asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor; cere ca Parlamentului și Consiliului să li se acorde această competență pe picior de egalitate în viitoarea revizuire a tratatelor;

12.

ia act de faptul că, în conformitate cu articolul 76 din TFUE, Consiliul, printr-un sfert din statele sale membre, are un drept de inițiativă paralel cu cel al Comisiei în ceea ce privește cooperarea în materie de drept administrativ și cooperarea polițienească și judiciară în materie penală;

13.

remarcă faptul că aceste evoluții fac parte dintr-o tendință mai largă către un dezechilibru crescând între Consiliu, Consiliul European și Comisie în ceea ce privește puterea de decizie în toate domeniile de politică, în grade diferite; accentuează că această practică erodează arhitectura instituțională a UE așa cum a fost stabilită prin tratate; consideră că echilibrul ar trebui restabilit în favoarea legitimității democratice prin drepturi echivalente pentru Parlament;

14.

ia act cu îngrijorare de lipsa de transparență în utilizarea dreptului indirect de inițiativă al Consiliului, prevăzut la articolul 241 din TFUE; invită Consiliul să publice, într-un mod ușor de folosit și în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, toate cererile formulate pe baza acestui temei juridic și insistă asupra solicitării adresate Consiliului de a asigura cel mai înalt nivel posibil de transparență în toate actele sale (14), cu respectarea deplină a normelor UE privind accesul la documente;

Dreptul indirect de inițiativă al Parlamentului stabilit prin tratate

15.

reamintește că, de la Tratatul de la Maastricht, care a recunoscut legitimitatea democratică unică a Parlamentului, PE a avut dreptul de a solicita Comisiei să prezinte propuneri legislative;

16.

reamintește că, în conformitate cu articolul 225 din TFUE, cererile trebuie să se încadreze în sfera de competență a Uniunii și că în prezent, singura obligație a Comisiei este de a informa Parlamentul cu privire la motivele pentru care nu a prezentat o propunere;

17.

reamintește că Parlamentul și Comisia au convenit să consolideze și mai mult acest drept prin Acordul-cadru din 2010; ia act de faptul că Comisia s-a angajat să prezinte un raport privind acțiunile întreprinse în urma solicitărilor Parlamentului în termen de trei luni și, în cazul în care colegiul decide astfel, să prezinte o propunere legislativă;

18.

crede că a sosit momentul pentru a arăta o voință politică mai ambițioasă și, prin urmare, solicită să se aibă în vedere o revizuire a Acordului-cadru din 2010, cu scopul de a asigura consolidarea dreptului de inițiativă al PE;

19.

regretă că, până în 2019, acțiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor legislative din proprie inițiativă ale Parlamentului adoptate în temeiul articolului 225 din TFUE Comisia a prezentat numai propuneri legislative în urma solicitărilor Parlamentului doar într-un număr foarte mic de cazuri (15); regretă, de asemenea, că nu au fost respectate în majoritatea cazurilor termenele până la care Comisia trebuie să răspundă solicitărilor Parlamentului și să prezinte propuneri legislative;

20.

consideră că singura obligație a Comisiei de a informa Parlamentul cu privire la motivele sale de a nu da curs unei INL adoptate de majoritatea deputaților care compun Parlamentul este mult prea slabă și salută, prin urmare, în termenii cei mai fermi, sprijinul președintei Comisiei, von der Leyen, pentru dreptul de inițiativă al Parlamentului și angajamentul asumat de a răspunde întotdeauna printr-un act legislativ la solicitările Parlamentului în temeiul articolul 225 din TFUE, cu respectarea deplină a principiilor proporționalității, subsidiarității și principiul unei mai bune legiferări; se așteaptă ca Comisia să își respecte acest angajament de a iniția legislație în urma adoptării unei astfel de solicitări de către Parlament, adoptată de majoritatea membrilor săi într-un INL; consideră că acest angajament ar trebui consolidat, iar puterea Parlamentului de a influența agenda UE ar trebui întărită;

21.

felicită actualul Colegiu al comisarilor pentru că a răspuns tuturor solicitărilor Parlamentului în timp util (16), cu o singură excepție (17); subliniază, de asemenea, că într-un singur caz o cerere nu s-a soldat cu o propunere legislativă; consideră că acest lucru demonstrează că a fost creat un precedent interinstituțional și se așteaptă ca Comisia să își onoreze în continuare angajamentul de a răspunde tuturor cererilor;

22.

crede că reflecția vizând dreptul de inițiativă al Parlamentului trebuie să meargă mână în mână cu o reflecție mai amplă asupra inițiativei politice în procesul decizional al UE;

23.

sugerează ar trebui îmbunătățite acțiunile ca urmare a inițiativelor cetățenești europene (ICE) și subliniază că, în cazul în care Comisia nu și-a publicat intențiile în termenele stabilite sau a stabilit într-o comunicare că intenționează să nu ia măsuri cu privire la o ICE care a îndeplinit cerințele procedurale și este în conformitate cu tratatele, în special cu valorile fundamentale ale Uniunii consacrate la articolul 2 din TUE, Parlamentul ar putea decide să dea curs ICE printr-un raport legislativ din proprie inițiativă (INL);

Viitorul dreptului(drepturilor) de inițiativă al(e) Parlamentului

24.

este ferm convins că un drept general și direct de inițiativă ar consolida și mai mult legitimitatea democratică a Uniunii, ar conferi mai multă putere cetățenilor Uniunii și ar reflecta evoluția în timp a competențelor Uniunii și ale instituțiilor sale către o democrație europeană mai puternică;

25.

consideră că Parlamentul, ca singura instituție a UE aleasă în mod direct, ar trebui să primească dreptul de a propune acte legislative;

26.

este ferm convins că tratatele ar trebui revizuite astfel încât Parlamentul, ca unică instituție a UE aleasă în mod direct, reprezentând astfel vocea cetățenilor în procesul decizional european, să primească dreptul general și direct de a iniția acte legislative; subliniază că Parlamentul ar trebui să inițieze procedura în temeiul articolului 48 din TUE pentru a stabili un astfel de drept de inițiativă legislativă; este de opinie că dreptul de inițiativă al Parlamentului ar trebui să se aplice cel puțin în domeniile de politici în care Parlamentul este împuternicit să adopte acte legislative în calitate de colegiuitor;

27.

subliniază că Conferința privind viitorul Europei a reprezentat o oportunitate fără precedent de a discuta deficiențele actuale și de a da un nou impuls democrației europene și încurajează ferm să se dea curs recomandării exprimate de participanții la Conferință în favoarea a unui drept real de inițiativă pentru Parlament;

28.

reafirmă demnitatea constituțională specială și consolidată a chestiunilor asupra cărora Parlamentul are în prezent dreptul de inițiativă și consideră, prin urmare, că un astfel de drept exclusiv ar trebui extins la chestiuni în care legitimitatea democratică și suveranitatea Uniunii sunt deosebit de relevante;

29.

remarcă faptul că drepturile actuale de inițiativă ale Parlamentului cuprind diferite proceduri legislative speciale, cum ar fi în cazul regulamentelor privind propria componență, alegerea deputaților și statutul acestora, Statutul Ombudsmanului European, precum și dreptul de anchetă al Parlamentului;

30.

consideră că tratatele reglementează foarte puțin astfel de proceduri și cere un nou acord interinstituțional între cele trei instituții, dedicat exclusiv acestei chestiuni, cu respectarea deplină a autorității sale constituționale speciale și consolidarea legitimității democratice a Uniunii Europene; consideră că acest nou acord interinstituțional ar putea avea în vedere măsuri pentru a evita blocarea instituțională a dosarelor;

31.

consideră că normele interne ale Parlamentului ar trebui să reflecte mai bine natura specială a acestor proceduri legislative; recomandă, îndeosebi, ca, în cazul în care adoptarea unui act de către Parlament necesită aprobarea sau acordul Consiliului și avizul sau aprobarea Comisiei, Parlamentul să inițieze, în urma votului privind actul propus, o procedură de consultare cu aceste instituții; consideră, de asemenea, că Parlamentul ar trebui să simplifice procedurile de modificare a acestor acte propuse în urma unor astfel de consultări;

32.

crede că extinderea procedurii legislative ordinare și definirea unei proceduri legislative ordinare prin care Parlamentul să se bucure de dreptul de inițiativă ar trebui considerate ca procese complementare;

33.

consideră că recunoașterea unui drept direct de inițiativă al Parlamentului nu ar exclude posibilitatea ca Comisia să păstreze un drept paralel sau să mențină monopolul inițiativei, cum ar fi în domeniul bugetului; s-ar putea avea în vedere, de asemenea, ca, în domenii strict definite, Consiliul să aibă un drept direct de inițiativă; invită cele trei instituții să reflecteze asupra modului în care drepturile de inițiativă paralele ar putea coexista efectiv și ar putea fi puse în practică;

34.

se angajează să valorifice pe deplin. să dezvolte și să consolideze și mai mult potențialul dreptului indirect de inițiativă al Parlamentului, astfel cum este prevăzut în tratate și dezvoltat ulterior în acordurile interinstituționale și prin angajamentul președintei von der Leyen;

35.

consideră că Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare joacă un rol esențial în asigurarea unei cooperări sincere și transparente pe parcursul întregului ciclu legislativ și permite să se ajungă la o mai bună înțelegere reciprocă a pozițiilor respective ale diferitelor instituții;

36.

cere o evaluare comună a funcționării Acordului-cadru din 2010 și necesitatea unei revizuiri specifice, pentru a se asigura că dispozițiile și termenele acestuia referitoare la dreptul indirect de inițiativă al Parlamentului pot fi respectate efectiv; invită, de asemenea, Consiliul și Comisia să evalueze împreună cu Parlamentul în ce măsură ar trebui revizuit Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare, pentru a elimina posibilele bariere în calea atribuțiilor Parlamentului de a propune inițiative legislative;

37.

consideră că este oportun să își revizuiască normele, procedurile și cerințele interne, inclusiv în ceea ce privește elaborarea rapoartelor legislative din proprie inițiativă în temeiul articolului 225 din TFUE, pentru a se asigura că propunerile sunt bine fundamentate și bine orientate; sugerează simplificarea procedurilor prezentate în Regulamentul de procedură al Parlamentului pentru elaborarea și adoptarea rezoluțiilor în temeiul articolul 225 din TFUE, pentru a se asigura că orice cerere de inițiativă legislativă adresată Comisiei este luată în considerare în mod corespunzător, respectând întotdeauna Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, indiferent de rezoluția parlamentară care conține cererea;

38.

se angajează să favorizeze aceste instrumente ca mijloc principal de a solicita prezentarea de propuneri legislative de către Comisie; indică, în acest sens, necesitatea de a adresa solicitări numai Comisiei și de a se asigura că conținutul rapoartelor legislative din proprie inițiativă rămân în domeniul de aplicare al subiectului raportului după cum s-a decis; subliniază că adoptarea de către Parlament a unor rapoarte bine fundamentate și bine orientate în temeiul articolul 225 din TFUE impun asigurarea capacității tehnice și administrative necesare;

39.

subliniază importanța asigurării unei cooperări strânse cu Comisia pe parcursul întregului ciclu de viață al rapoartelor legislative din proprie inițiativă pentru ca procesul să fie cât mai eficace, transparent și incluziv; subliniază rolul Conferinței președinților de comisie și al Conferinței președinților în această privință;

40.

subliniază că Parlamentul respectă pe deplin Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, care subliniază necesitatea unei analize prealabile a valorii adăugate europene, precum și costului „non-Europei”, și că are o structură pentru activitățile de evaluare a impactului care urmează să fie întreprinse, în măsura în care acest lucru este posibil, înainte de a prezenta un raport INL pentru a consolida evaluarea valorii adăugate europene prevăzută în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare;

41.

crede că Comisia, atunci când evaluează principiile subsidiarității, proporționalității și mai bunei legiferări ca parte a acțiunilor întreprinse ca urmare a solicitărilor Parlamentului de propuneri legislative în temeiul articolului 225 din TFUE, ar trebui să țină seama în mod corespunzător de analizele însoțitoare privind „valoarea adăugată europeană” și „costurile non-Europei” realizate de Parlament; subliniază că, în temeiul Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare, Comisia este deja obligată să răspundă chestiunilor ridicate de colegiuitori în legătură cu astfel de analize;

42.

crede, totodată, că Comisia ar trebui să coreleze în mod clar proiectele de propuneri adoptate ca urmare a unei propuneri a Parlamentului în temeiul articolului 225 din TFUE cu rapoartele relevante INL, oferind o „amprentă a influenței legislative” clară;

43.

se angajează să încurajeze o coordonare mai strânsă cu Comitetul Regiunilor și cu Comitetul Economic și Social, ținând seama în mod corespunzător de avizele acestora în cadrul articolului 225 din TFUE;

44.

reiterează faptul că accesibilitatea, etica și transparența sunt esențiale și trebuie să ghideze activitățile tuturor instituțiilor UE; cere ca toate informațiile relevante privind rapoartele legislative din proprie inițiativă, cum ar fi etapele procedurale interne sau acțiunile subsecvente ale Comisiei, să fie ușor accesibile online în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene;

45.

reiterează importanța fazei prelegislative și reamintește rolul Parlamentului, așa cum este prevăzut în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare și în Acordul-cadru din 2010; solicită accelerarea activității pentru crearea unei baze de date legislative comune, astfel cum se prevede în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare;

46.

reamintește importanța participării cetățenilor și a societății civile pentru legitimitatea democratică a UE; invită toate instituțiile UE să îi implice în mod semnificativ în procesul decizional în toate etapele ciclului de elaborare a politicilor;

o o

47.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

(2) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(3) JO C 252, 18.7.2018, p. 215.

(4) JO C 252, 18.7.2018, p. 201.

(5) JO C 449, 23.12.2020, p. 90.

(6) JO C 270, 7.7.2021, p. 71.

(7) JO C 362, 8.9.2021, p. 6.

(8) Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, studiu intitulat „Dreptul de inițiativă al Parlamentului European”, Bruxelles, 2020, p. 55 și 57.

(9) Rezoluția din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (JO C 215, 19.6.2018, p. 162).

(10) Rezoluția din 7 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (JO C 395, 29.9.2021, p. 2).

(11) Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, studiu intitulat „Dreptul de inițiativă al Parlamentului European”, Bruxelles, 2020, p. 12.

(12) Ibid., punctele 34-35.

(13) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1.

(14) Rezoluția din 17 ianuarie 2019 referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017 privind transparența dezbaterilor legislative care au loc în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului UE (JO C 411, 27.11.2020, p. 149).

(15) Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, studiu intitulat „Dreptul de inițiativă al Parlamentului European”, Bruxelles, 2020, p. 54.

(16) Răspunsurile Comisiei la următoarele rezoluții ale Parlamentului European:

—

rezoluția din 8 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei, intitulată „Finanțele digitale: riscuri emergente în ceea ce privește criptoactivele – provocări în materie de reglementare și de supraveghere în domeniul serviciilor, instituțiilor și piețelor financiare (JO C 395, 29.9.2021, p. 72);

—	rezoluția din 22 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE (JO C 404, 6.10.2021, p. 175);

—	rezoluția din 20 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei intitulată „Actul legislativ privind serviciile digitale: adaptarea normelor de drept comercial și civil pentru entitățile comerciale care își desfășoară activitatea online (JO C 404, 6.10.2021, p. 31);

—	rezoluția din 20 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei intitulată „Actul legislativ privind serviciile digitale: îmbunătățirea funcționării pieței unice” (JO C 404, 6.10.2021, p. 2);

—	rezoluția din 20 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind cadrul de aspecte etice asociate cu inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe, (JO C 404, 6.10.2021, p. 63);

—	rezoluția din 20 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind regimul de răspundere civilă pentru inteligența artificială (JO C 404, 6.10.2021, p. 107);

—	rezoluția din 21 ianuarie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de a se deconecta (JO C 456, 10.11.2021, p. 161).

(17) Răspunsul Comisiei la Rezoluția Parlamentului European din 13 mai 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind o plasă de siguranță pentru protejarea beneficiarilor programelor Uniunii: stabilirea unui plan de urgență pentru CFM (JO C 323, 11.8.2021, p. 2).

Top

Choose the experimental features you want to try