—

având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 42 și 43 din acesta,

—

având în vedere obiectivele Uniunii pentru 2030 și 2050 privind neutralitatea din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon,

—

având în vedere Foaia de parcurs privind schimbările climatice și apărarea din 9 noiembrie 2020,

—

având în vedere Conceptul pentru o abordare integrată privind schimbările climatice și securitatea din 5 octombrie 2021,

—

având în vedere conceptul UE privind protecția mediului și optimizarea energiei pentru operațiunile și misiunile militare conduse de UE,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/697 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a Fondului european de apărare (FEA) (1), în special considerentul 60, care prevede alocarea a 30 % din cheltuielile efectuate pentru schimbările climatice, precum și considerentul 61, în care se menționează alocarea unor contribuții de 7,5 % și de 10 % din cheltuielile anuale pentru combaterea declinului biodiversității până în 2027,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (2) („Regulamentul privind IVCDCI”), în special considerentul 49, care prevede o contribuție la obiectivele legate de climă care se ridică la 30 % din cheltuielile efectuate,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic” (COM(2020)0301),

—

având în vedere Planul de acțiune al NATO privind schimbările climatice și securitatea,

—

având în vedere documentul de strategie al SEAE din iunie 2016, intitulat „O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, precum și rapoartele subsecvente asociate acestui document,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 22 ianuarie 2018 privind abordarea integrată în materie de crize și conflicte externe,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2018 privind femeile, pacea și securitatea,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 20 ianuarie 2020 privind diplomația în domeniul climei,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 25 ianuarie 2021 privind diplomația în domeniile climei și energiei – Promovarea dimensiunii externe a Pactului verde european,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 17 iunie 2020 și din 10 mai 2021 privind securitatea și apărarea,

—

având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 iunie 2017, intitulată „O abordare strategică a rezilienței în cadrul acțiunii externe a UE” (JOIN(2017)0021),

—

având în vedere Raportul anual de activitate al Comisiei pentru 2020 – Industria apărării și spațiul,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 24 februarie 2021 intitulată „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2021)0082),

—

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU,

—

având în vedere raportul de cercetare al Consiliului de Securitate al ONU din 21 iunie 2021 privind schimbările climatice,

—

având în vedere deciziile liderilor NATO din iunie 2021 privind clima și securitatea,

—

având în vedere Raportul privind clima și securitatea la nivel mondial din iunie 2021 al Consiliului Militar Internațional privind Clima și Securitatea,

—

având în vedere raportul final din 2021 elaborat în cadrul proiectului BIOSEC, intitulat „Biodiversitate și securitate”, care a fost finanțat de Consiliul European pentru Cercetare (CEC) în perioada 2016-2020,

—

având în vedere proiectul ADEPHI, intitulat „Weathering Risk: A Climate and Security Risk and Foresight Assessment” („Modalități de abordare a riscurilor: o evaluare prospectivă și a riscurilor în ceea ce privește aspectele legate de climă și de securitate”),

—

având în vedere proiectele cofinanțate de UE, spre exemplu proiectul „FREXUS: Îmbunătățirea securității și a rezilienței la schimbările climatice într-un context fragil, prin intermediul interconexiunilor apă-energie-securitate alimentară”, pus în aplicare în regiunea Sahel,

—

având în vedere documentele ONU referitoare la securitatea umană și responsabilitatea de a proteja,

—

având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2021 referitoare la cooperarea UE-NATO în contextul relațiilor transatlantice (3),

—

având în vedere rezoluția din 3 iulie 2018 privind diplomația în domeniul climei (4),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0084/2022),

A.

întrucât războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei amenință ordinea europeană de securitate într-un mod fără precedent și exercită presiuni asupra tuturor sectoarelor Uniunii și asupra statelor sale membre, creând necesitatea ca acestea să devină mai puternice, mai reziliente și mai independente, în special în domeniile apărării, securității, securității cibernetice și infrastructurii critice, dar și al energiei, inclusiv al eficienței energetice;

B.

întrucât factorii de mediu pot influența securitatea umană și statală în diferite moduri directe și indirecte;

C.

întrucât schimbările climatice și efectele asupra climei, inclusiv degradarea mediului, declinul biodiversității, despăduririle, deșertificarea, condițiile meteorologice extreme, penuria de apă și de alimente, poluarea aerului și dezastrele naturale favorizează apariția conflictelor sau a crizelor și amenință deja securitatea, stabilitatea și pacea la nivel local, regional și internațional; întrucât schimbările climatice, ale căror consecințe sunt deja evidente și care se preconizează că se vor accelera pe termen mediu și lung, au devenit un factor multiplicator al riscurilor tot mai pregnant, deoarece pot contribui la agravarea unor factori de criză deja existenți (cum ar fi accentuarea inegalităților economice sau opresiunea politică puternică), și constituie o nouă provocare la adresa securității care trebuie abordată prin resurse adecvate, alături de amenințările hibride și cibernetice;

D.

întrucât legăturile dintre schimbările climatice și conflicte pot fi complexe, iar efectele concrete ale schimbărilor climatice asupra conflictelor depind, în cea mai mare parte, de context; întrucât este necesar să se sprijine schimburi și o îmbogățire reciprocă mai sistematice și mai extinse între comunitățile științifice care se ocupă de legătura dintre climă și securitate;

E.

întrucât schimbările climatice rămân în centrul agendei pentru pace și securitate ca „factor cheie de multiplicare a amenințărilor”, agravând riscurile sociale, economice și de mediu existente, care pot amplifica tulburările și pot duce la conflicte violente; întrucât schimbările climatice și de mediu și efectele lor, combinate cu alți factori, agravează vulnerabilitățile, tensiunile și riscurile existente deja, chiar dacă nu sunt în totdeauna, în sine, o cauză directă a conflictelor armate interstatale sau internaționale; întrucât schimbările climatice pot afecta securitatea persoanelor în mod diferit, în funcție de gen, statut socioeconomic, vârstă, orientare sexuală, etnie, religie (sau lipsa acesteia), abilități sau dizabilități etc.; întrucât, mai ales grupurile marginalizate sunt de obicei afectate în mod disproporționat de schimbările climatice; întrucât riscurile la adresa securității care sunt asociate cu schimbările climatice afectează mai ales populațiile dezavantajate din punct de vedere economic și au efecte socioeconomice; întrucât schimbările climatice au efecte negative asupra patrimoniului cultural și natural al zonelor afectate;

F.

întrucât criza climatică afectează atât securitatea umană, cât și securitatea statelor; întrucât schimbările climatice interacționează în diferite moduri cu dinamica politică, etnică și socioeconomică și sunt un motor direct al conflictelor, ca urmare a faptului că sporesc riscurile de dezastre și exercită o presiune suplimentară asupra ecosistemelor, punând astfel în pericol mijloacele de subzistență ale populațiilor, securitatea alimentară și a aprovizionării cu apă, precum și infrastructura critică, printre altele prin încurajarea deciziilor de schimbare a destinației terenurilor și degradarea mediului;

G.

întrucât creșterea nivelului mării a provocat deja inundații și salinizare și constituie un risc major de securitate și existențial pentru zonele de coastă joase și insule; întrucât, potrivit versiunii actualizate a raportului Groundswell al Băncii Mondiale din 2021, schimbările climatice ar putea obliga 216 milioane de persoane să se strămute în interiorul țărilor lor până în 2050; întrucât raportul afirmă, de asemenea, că acțiunile imediate și concrete pot reduce semnificativ amploarea migrației climatice; întrucât deficitul de apă are un impact multidimensional asupra securității umane și a stabilității sociopolitice; întrucât, din cauza schimbărilor climatice, aprovizionarea cu apă va fi afectată, în special în țările în curs de dezvoltare, în timp ce cererea de apă de la nivel mondial va crește; întrucât schimbările climatice cresc riscurile de secetă și inundații; întrucât impactul schimbărilor climatice asupra prețurilor la alimente deteriorează mijloacele de subzistență și stimulează strămutarea, bolile și foametea, ducând la migrație la o scară fără precedent;

H.

întrucât, în Sahel, impactul condițiilor climatice în schimbare asupra disponibilității resurselor naturale, împreună cu factori precum creșterea populației, slaba guvernanță și provocările legate de proprietatea funciară au condus la creșterea competiției pentru resursele naturale limitate – în special terenurile fertile și apa – și la tensiuni și conflicte între diferite comunități și grupuri care își dispută accesul la mijloace de subzistență;

I.

întrucât schimbările climatice reprezintă un factor de structurare a mediului strategic, deoarece amplifică riscurile și impun constrângeri; întrucât criza climatică a produs efecte asupra sistemului internațional, unde ar putea exacerba tensiunile geopolitice și schimba echilibrul între principalele puteri; întrucât problemele legate de schimbările climatice sunt exploatate de actori răuvoitori pentru a-și mări influența sau pentru a încuraja ostilitățile; întrucât topirea calotelor glaciare polare crește tensiunile geopolitice, în special în jurul Polului Nord;

J.

întrucât dezastrele naturale au cauzat, pentru forțele armate ale SUA, pierderea sau distrugerea mai multor echipamente și infrastructuri militare decât toate conflictele armate din Afganistan și Irak combinate; întrucât administrația Biden a depus eforturi însemnate pentru combaterea schimbărilor climatice, inclusiv prin aderarea din nou la Acordul de la Paris și prin includerea schimbărilor climatice în orientările sale strategice intermediare privind securitatea națională;

K.

întrucât forțele armate se numără printre cei mai mari consumatori de combustibili fosili din lume;

L.

întrucât producția internă de petrol și gaze a Uniunii este în continuă scădere; întrucât Uniunea este din ce în ce mai dependentă de energie, toate statele sale membre fiind importatori neți de energie dintr-un număr limitat de țări terțe și cu o rată de dependență energetică care a crescut de la 56 % la 61 % în perioada 2000-2019; întrucât, într-un studiu recent, s-a estimat că amprenta de carbon din 2019 a sectorului militar din statele membre este de aproximativ 24,8 milioane de tone echivalent CO2, cuprinzând atât forțele armate naționale, cât și industriile din sectorul tehnologiei militare din UE; întrucât transformarea energetică, precum și sistemele avansate de armament necesită acces la materii prime critice, ale căror lanțuri de aprovizionare generează vulnerabilități în anumite cazuri, inclusiv pentru IMM-urile specializate din sectorul european al apărării, mai ales dacă aprovizionarea cu aceste materii prime este dominată de un număr limitat de țări terțe;

M.

întrucât, potrivit unei anchete a Agenției Europene de Apărare (AEA), combustibilii pentru transporturi au reprezentat 52 % din consumul de energie al celor 22 de state membre care au furnizat date în acest domeniu referitoare la anii 2016 și 2017 (țări reprezentând 96,9 % din cheltuielile totale de apărare ale statelor membre ale AEA); întrucât, potrivit aceleiași anchete a AEA, infrastructura și clădirile militare reprezintă un alt mare consumator de energie, în condițiile în care, în medie, 32 % din energia consumată de forțele armate ale statelor membre în 2017 a fost utilizată pentru încălzire, care a fost asigurată, în proporție de 75 %, pe baza combustibililor derivați din petrol și a gazelor naturale;

N.

întrucât, ca urmare a războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, Uniunea și statele sale membre doresc să pună capăt importurilor de combustibili fosili din Rusia; întrucât, din cauza atacului rusesc asupra ordinii europene de securitate, forțele armate europene trebuie, de asemenea, să își diminueze dependența de importurile de combustibili fosili, în timp ce forța lor militară și eficacitatea misiunilor lor trebuie, în același timp, să fie sporite;

O.

întrucât unele state membre ale UE își folosesc vastele zone militare desemnate pentru a proteja biodiversitatea, de exemplu prin prevenirea zborurilor elicopterelor deasupra zonelor de cuibărit;

P.

întrucât infracțiunile împotriva mediului reprezintă o activitate infracțională foarte frecventă în lume și o preocupare de securitate însemnată; întrucât o cooperare mai strânsă în această privință este necesară între UE și țările partenere, prin sprijinirea statelor în procesul de dezvoltare a capacităților lor de combatere a infracțiunilor împotriva mediului;

Q.

întrucât infracțiunile împotriva mediului au devenit al patrulea sector de criminalitate generator de venituri din lume, înregistrând o creștere de trei ori mai rapidă decât economia mondială; întrucât, potrivit unui raport din 2016 al Interpol și al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, veniturile provenite din infracțiunile împotriva mediului se ridică la 258 de miliarde USD pe an, incluzând comerțul ilegal cu specii sălbatice de faună și floră, infracțiuni silvice și în domeniul piscicol, traficul de deșeuri și mineritul ilegal;

R.

întrucât un raport din 2018 al Interpol, RHIPTO și al Inițiativei globale împotriva criminalității organizate transnaționale a constatat că infracțiunile împotriva mediului sunt cel mai important factor determinant al conflictelor și cea mai amplă sursă de venit pentru grupările armate nestatale și organizațiile teroriste, depășind activitățile ilegale tradiționale, cum ar fi răpirea pentru răscumpărare și traficul de droguri;

S.

întrucât sectorul apărării nu este menționat în Acordul de la Paris din 2015, astfel încât guvernelor naționale le revine responsabilitatea de a decide dacă doresc să includă eforturile de atenuare din sectorul apărării în angajamentele lor naționale față de obiectivele Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC); întrucât toate sectoarele trebuie să contribuie la reducerea emisiilor și, în același timp, să se adapteze la schimbările climatice pentru a atinge obiectivele Uniunii privind neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon și pentru a menține eficacitatea operațională; întrucât Franța a prezentat în septembrie 2020 noua sa Strategie energetică de apărare, cu 34 de recomandări pentru a reduce și optimiza consumul de energie al forțelor sale armate și pentru a întări securitatea energetică;

T.

întrucât chiar și o confruntare nucleară de mică amploare ar avea consecințe umanitare dramatice și ar avea, de asemenea, un impact foarte negativ asupra climei, producând foamete și scurtarea perioadelor de vegetație timp de mai mulți ani;

U.

întrucât securitatea trebuie să se afle în centrul reflecției ecologice pentru a concepe soluții de dezvoltare durabile, realiste, perene și eficiente pentru securitatea umană și stabilitatea globală; întrucât, în consecință, acțiunea externă a Uniunii trebuie să includă din ce în ce mai mult aspectele legate de schimbările climatice și de mediu ca un risc major în materie de securitate și, în consecință, să adapteze strategiile și conceptele, procedurile, hardware-ul și infrastructura civilă și militară, dezvoltarea capacităților, inclusiv formarea și, după caz, cadrul său instituțional și mecanismele de responsabilizare; întrucât politica de securitate și apărare a Uniunii și instrumentele sale ar trebui să contribuie în mod direct la prevenirea și reducerea efectelor negative ale crizei climatice asupra securității; întrucât completarea integrală a instrumentelor de guvernanță și de consolidare a păcii trebuie să trateze legătura dintre climă și securitate;

V.

întrucât, din cauza impactului schimbărilor climatice asupra securității și a consecințelor schimbărilor climatice, măsurile care vizează securitatea climatică, mai precis anticiparea efectelor schimbărilor climatice asupra mediului strategic, a misiunilor militare și a finanțării acestora și adaptarea la aceste efecte, trebuie să fie înțelese ca o contribuție la apărare și securitate; întrucât IVCDCI are un obiectiv de 30 % din bugetul său pe șapte ani de 80 de miliarde EUR direcționat către cheltuielile menite să sprijine acțiunile climatice și obiective situate între 7,5 și 10 % pe an pentru cheltuielile legate de protecția mediului și biodiversitate,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.