—

având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 153 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 3 din Carta socială europeană a Consiliului Europei,

—

având în vedere articolul 3 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere convențiile și recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în domeniul securității și sănătății în muncă,

—

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) pentru 2030 ale Organizației Națiunilor Unite, în special obiectivul 8.8, intitulat „Protecția drepturilor lucrătorilor și promovarea unor medii de lucru sigure”,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (UN CRPD) la care UE și toate statele sale membre sunt părți,

—

având în vedere cel mai recent raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), intitulat „AR6 Climate Change 2021: the Physical Science Basis” (Raport de evaluare 6 – Schimbările climatice în 2021: elementele științifice),

—

având în vedere Cadrul european de acțiune al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind sănătatea mintală (2021-2025) (1),

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 februarie 2021, intitulată „Planul european de combatere a cancerului” (COM(2021)0044),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 28 iunie 2021, intitulată „Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027 – Securitatea și sănătatea în muncă într-o lume a muncii în schimbare” (COM(2021)0323),

—

având în vedere avizul din 23 iunie 2021 al Grupului de experți ai Comisiei privind modalitățile eficiente de a investi în sănătate, intitulat „Sprijinirea sănătății mintale a lucrătorilor din domeniul sănătății și a altor lucrători esențiali”,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat în comun la 17 noiembrie 2017 de către Parlament, Consiliu și Comisie („Pilonul”), în special principiile 5-10 ale acestuia,

—

având în vedere Planul de acțiune al Comisiei din 4 martie 2021 privind Pilonul european al drepturilor sociale,

—

având în vedere Declarația de la Porto a Consiliului European din 8 mai 2021,

—

având în vedere concluziile Consiliului din octombrie 2019 privind „economia bunăstării”, care subliniază importanța crucială a promovării sănătății mintale la locul de muncă,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 octombrie 2021, intitulat „Sănătatea și securitatea la locul de muncă – cadrul strategic al UE (2021-2027)”,

—

având în vedere Cadrul de acțiune al UE privind sănătatea mintală și starea de bine, adoptat la conferința finală referitoare la Acțiunea comună a UE privind sănătatea mintală și starea de bine din 21-22 ianuarie 2016 (3),

—

având în vedere Strategia UE privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030,

—

având în vedere primul raport comun de punere în aplicare a Acordului-cadru al partenerilor sociali europeni privind digitalizarea (2021),

—

având în vedere orientările Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA) din 24 aprilie 2020, intitulate „COVID-19: revenirea la locul de muncă – adaptarea locurilor de muncă și protejarea lucrătorilor”,

—

având în vedere raportul Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) din 22 octombrie 2021, intitulat „Munca la distanță și riscurile pentru sănătate în contextul pandemiei de COVID-19: date concrete de pe teren și implicații politice”,

—

având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19 (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 conținând recomandări către Comisie privind dreptul de a se deconecta (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la condiții de muncă echitabile, drepturi și protecție socială pentru lucrătorii pe platforme online – noi forme de angajare legate de dezvoltarea digitală (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind protecția lucrătorilor împotriva azbestului (9),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0023/2022),

A.

întrucât, în elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților Uniunii, ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

B.

întrucât, potrivit Constituției OMS, „sănătatea este o stare de bunăstare totală fizică, mentală și socială și nu constă numai din absența bolii sau infirmității” (10);

C.

întrucât, potrivit OMS, sănătatea mintală constituie „starea de bine în care persoanele individuale își pot utiliza capacitățile, pot soluționa problemele normale ale vieții, pot munci în mod productiv și eficace și sunt în stare să contribuie cu ceva la societate” (11);

D.

întrucât, în 2018, în UE-27 au avut loc peste 3 300 de accidente soldate cu deces și 3,1 milioane de accidente fără pierderi de vieți omenești; întrucât peste 200 000 de lucrători mor în fiecare an din cauza bolilor profesionale (12); întrucât aceste date nu includ toate accidentele cauzate de munca nedeclarată, ceea ce face plauzibil să se presupună că cifrele reale depășesc cu mult statisticile oficiale (13); întrucât, în 2017, potrivit Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound), 20 % dintre locurile de muncă din Europa erau de „slabă calitate” și îi expuneau pe lucrători la un risc sporit în ceea ce privește sănătatea lor fizică sau mintală; întrucât 14 % dintre lucrători au fost expuși unui nivel ridicat de riscuri psihosociale (14); întrucât 23 % dintre lucrătorii europeni consideră că securitatea sau sănătatea lor este în pericol din cauza muncii pe care o prestează; întrucât, în 2015, Sondajul european privind condițiile de muncă (EWCS) a constatat că 21 % dintre locurile de muncă din Europa erau „locuri de muncă de înaltă calitate” (15); întrucât activitatea de pe teren aferentă EWCS a fost suspendată în 2020 din cauza izbucnirii pandemiei de COVID-19, dar a fost relansată în iulie 2021, urmând ca rezultatele sondajului să fie publicate până la sfârșitul anului 2022;

E.

întrucât riscul de rănire la locul de muncă este de peste trei ori mai mare pentru lucrătorii care au lucrat la locul lor de muncă de mai puțin de patru săptămâni decât pentru cei care lucrează la locul lor de muncă de mai mult de un an (16);

F.

întrucât tendința de reducere a numărului de accidente și decese la locul de muncă nu este aceeași în toate țările;

G.

întrucât Planul european de combatere a cancerului vizează reducerea poverii cancerului pentru pacienți, familiile acestora și sistemele de sănătate; întrucât cancerul reprezintă prima cauză a deceselor legate de locul de muncă din Uniunea Europeană, 52 % din totalul acestor decese fiind atribuite cancerului; întrucât agenții cancerigeni reprezintă un factor care contribuie anual la aproximativ 100 000 de decese legate de locul de muncă, cauzate de cancerul profesional (17); întrucât pe listele prioritare de agenți cancerigeni și mutageni și substanțe toxice pentru reproducere la locul de muncă, diferite agenții, părți interesate și OMS au identificat între 50 și 70 de substanțe sau grupuri de substanțe pentru care sunt necesare valori-limită obligatorii; întrucât, la locul de muncă, lucrătorii pot fi expuși unui amestec de substanțe care poate spori riscurile la adresa sănătății, poate avea efecte adverse asupra sistemelor lor de reproducere, inclusiv reducând fertilitatea sau cauzând chiar infertilitatea și, de asemenea, poate avea un efect negativ asupra dezvoltării fătului și a lactației;

H.

întrucât expunerea la azbest provoacă anual aproximativ 88 000 de decese în Europa, cauzând între 55 % și 75 % dintre cazurile de cancer pulmonar dezvoltat la locul de muncă și întrucât 45 % dintre cazurile de cancer pulmonar se datorează expunerii la azbest, care este principala cauză a acestei forme de cancer (18); întrucât se estimează că ratele mortalității cauzate de această expunere vor continua să crească la sfârșitul anilor 2020 și 2030 (19); întrucât, deși azbestul a fost interzis în UE din 2005, acesta este încă prezent în multe clădiri administrative, școli, locuințe, infrastructuri, facilități pentru transportul public și rețele de alimentare cu apă; întrucât 80 % din formele de cancer profesional recunoscute în statele membre sunt legate de azbest;

I.

întrucât factori precum radiațiile, stresul, organizarea muncii și condițiile de muncă sunt toți legați de cancerul profesional; întrucât numărul de cazuri de cancer de piele, care constituie una dintre cele mai răspândite boli profesionale, este în creștere din cauza mai multor factori, printre care schimbările climatice, în condițiile în care doar un număr foarte mic de tipuri de cancer de piele apărute ca urmare a activității profesionale sunt recunoscute ca boală profesională; întrucât lucrătorii în aer liber, în special cei care lucrează în agricultură, silvicultură, în sectorul construcțiilor sau al turismului prezintă un risc semnificativ de a dezvolta cancer de piele non-melanom din cauza nivelurilor ridicate de expunere la radiațiile UV; întrucât lucrătorii din sectorul sanitar și din sectorul asistenței de urgență, care joacă un rol fundamental în pregătirea și răspunsul în caz de urgență, cum ar fi pompierii și asistenții medicali, se confruntă, de asemenea, cu niveluri de expunere similare, precum și cu un stres suplimentar din cauza creșterii volumului de muncă, care poate duce la agravarea riscurilor psihosociale; întrucât nu există încă o abordare europeană comună în ceea ce privește prevenirea expunerii la radiațiile UV (20); întrucât, în prezent, nu există date fiabile și comparabile la nivelul UE privind expunerea la factorii care pot cauza cancerul la locul de muncă (21); întrucât 2 % dintre cazurile de cancer la nivelul UE pot fi atribuite radiațiilor ionizante, iar expunerea în interior la radon și la produsele sale de descompunere este a doua principală cauză a cancerului pulmonar în Europa (22) (23);

J.

întrucât schimbările climatice au avut deja și vor continua să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății umane, a siguranței la locul de muncă și a condițiilor de muncă; întrucât, potrivit celui mai recent raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), condițiile de muncă vor fi afectate într-o măsură tot mai mare de schimbările semnificative ale tendințelor meteorologice, spre exemplu de valuri de căldură și de precipitații abundente; întrucât expunerea tot mai frecventă la temperaturi ridicate la locul de muncă va crește riscurile legate de insolații, deshidratare, oboseală, lipsa de concentrare și de complicații ale bolilor cronice; întrucât bolile profesionale legate de agenții biologici sunt, de asemenea, influențate de schimbările climatice, deoarece creșterea temperaturilor, spre exemplu, poate avea un efect asupra distribuției geografice a vectorilor agenților biologici (căpușe, țânțari), facilitând astfel răspândirea bolilor care sunt noi pentru o anumită regiune; întrucât este esențială adaptarea practicilor de lucru pentru a ține seama de efectele schimbărilor climatice (24);

K.

întrucât un mediu de lucru propice din punct de vedere psihosocial îmbunătățește bunăstarea fizică și psihică a lucrătorilor; întrucât riscurile psihosociale pot apărea din cauza unei concepții, organizări și gestionări deficitare a muncii, precum și a unui context social deficitar al muncii și pot avea rezultate psihologice, fizice și sociale negative, cum ar fi stresul, anxietatea, epuizarea profesională și depresia, care fac parte din al doilea grup – ca mărime – de probleme de sănătate autodeclarate legate de muncă (25); întrucât stresul la locul de muncă poate spori în mod semnificativ riscul de declanșare și exacerbare a afecțiunilor musculo-scheletice (AMS) și a bolilor reumatice/inflamatorii cronice (26); întrucât, potrivit Eurofound și EU-OSHA, un sfert dintre lucrătorii din Europa se confruntă cu un nivel excesiv de stres la locul de muncă; întrucât 51 % dintre lucrătorii din UE afirmă că stresul este o problemă frecvent întâlnită la locul lor de muncă, iar aproape 80 % dintre manageri sunt îngrijorați de stresul ocupațional (27), ceea ce arată că riscurile psihosociale reprezintă o preocupare pentru majoritatea întreprinderilor (28); întrucât peste jumătate din totalul zilelor lucrătoare pierdute în UE sunt cauzate de stresul la locul de muncă (29); întrucât abordările și legislația în domeniul riscurilor psihosociale diferă în mod semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât sănătatea mintală și bunăstarea populației europene pot fi afectate în mod pozitiv dacă se acordă atenție strategiilor puse în aplicare la locul de muncă; întrucât prevenirea problemelor de sănătate mintală și promovarea sănătății mintale ar contribui, de asemenea, la reducerea comportamentelor asociate cu riscuri pentru sănătate, cum ar fi consumul de alcool, de droguri și de tutun, lipsa activității fizice și o alimentație necorespunzătoare; întrucât nivelurile îmbunătățite de bunăstare psihologică și fizică sunt direct asociate unor mai bune performanțe la locul de muncă;

L.

întrucât locurile de muncă pot juca un rol important în domeniul sănătății publice, în funcție de resursele logistice de care dispun, prin promovarea unui stil de viață sănătos, încurajând practicarea sportului și a activităților fizice și promovând sănătatea în toate aspectele sale pe o scară mai largă în rândul angajaților;

M.

întrucât educația pentru sănătate joacă un rol fundamental în pregătirea și atenuarea impactului amenințărilor la adresa sănătății și în contribuția la o mai bună înțelegere de către populație a contramăsurilor și a evaluării riscurilor în contextul diferitelor amenințări la adresa sănătății;

N.

întrucât pandemia de COVID-19 a scos în evidență necesitatea de a garanta siguranța și protecția lucrătorilor, inclusiv a sănătății lor mintale; întrucât această pandemie a subliniat importanța investițiilor în sănătatea publică; întrucât pandemia de COVID-19 a dus la o creștere rapidă a ponderii muncii de la distanță, în condițiile în care aproape jumătate dintre toți angajații din UE au lucrat cel puțin o parte din timp de la domiciliu (30) pe durata perioadelor în care s-au aplicat măsuri de limitare a mișcării persoanelor, asumându-și în același timp responsabilități de îngrijire sporite; întrucât munca de la distanță s-a dovedit a avea un impact puternic asupra organizării timpului de lucru prin creșterea flexibilității și prin crearea condițiilor care duc la o disponibilitate constantă a lucrătorilor (31), conducând adesea la un conflict între viața de familie și viața profesională; întrucât se preconizează că munca de la distanță și telemunca vor continua și pe viitor să fie utilizate în mai mare măsură decât înainte de criza provocată de pandemia de COVID-19 sau că gradul lor de utilizare va crește în continuare (32); întrucât munca de la distanță a servit drept tampon pe perioada crizei și a permis păstrarea unor locuri de muncă ce, în absența acestei flexibilități, ar fi putut fi pierdute (33); întrucât munca de la distanță oferă, totodată, lucrătorilor libertatea de a-și adapta orele de lucru și programul pentru a răspunde nevoilor personale și familiale (34); întrucât unele studii sugerează că percepțiile privind munca de la distanță s-au îmbunătățit substanțial de la începutul pandemiei, fapt care, la rândul său, s-a materializat într-o preferință generalizată pentru modalitățile de lucru hibride (35);

O.

întrucât, în cazul persoanelor care lucrează în mod regulat de acasă, există o probabilitate de peste două ori mai mare de a depăși plafonul de 48 de ore de muncă pe săptămână, iar aceste persoane riscă să nu beneficieze de intervalul necesar de 11 ore de odihnă între zilele de lucru; întrucât aproape 30 % dintre telelucrători raportează că muncesc în timpul liber în fiecare zi sau de mai multe ori pe săptămână, în comparație cu mai puțin de 5 % dintre lucrătorii „de la birou”, iar telelucrătorii sunt, totodată, mai predispuși să aibă un program neregulat; întrucât riscurile psihosociale sunt cele mai răspândite riscuri pentru sănătate asociate telemuncii (36); întrucât o prevalență mai mare a muncii de la distanță a condus, de asemenea, la o prevalență mai mare a problemelor fizice, cum ar fi afecțiunile musculo-scheletice (AMS) în legătură cu comportamentul sedentar, condițiile ergonomice precare, programul de lucru prelungit și stresul la locul de muncă;

P.

întrucât o piață a muncii în schimbare poate avea consecințe asupra sănătății și securității în muncă și asupra condițiilor de muncă, prin intermediul evoluțiilor demografice, al introducerii de noi tehnologii, cum ar fi nanotehnologiile și inteligența artificială, precum și al generațiilor de instrumente sau utilaje existente, al prezenței unor noi substanțe și produse chimice și al unor noi tipuri de locuri de muncă; întrucât tot mai mulți lucrători încep să ocupe locuri de muncă pe platforme online și să desfășoare muncă netradițională sau în locuri de muncă atipice;

Q.

întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a scos la iveală vulnerabilitatea lucrătorilor atipici, inclusiv a celor care își desfășoară activitatea în mediul digital sau prin intermediul platformelor digitale și a lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă; întrucât este foarte probabil ca, la nivelul pieței muncii, segmentul muncii pe platforme online să continue să se extindă; întrucât lucrătorii care desfășoară o activitate independentă sunt excluși din domeniul de aplicare a cadrului strategic pentru securitate și sănătate la locul de muncă, deoarece aceștia nu intră sub incidența legislației UE privind securitatea și sănătatea în muncă; întrucât lucrătorii pe platforme online pot fi supuși unor riscuri sporite la adresa sănătății și a siguranței, care nu se limitează la sănătatea fizică, ci pot afecta, de asemenea, sănătatea psiho-socială din cauza orelor de lucru imprevizibile, a intensității muncii, a mediilor competitive, a supraîncărcării cu informații și a izolării; întrucât gestionarea algoritmică prezintă noi provocări pentru viitorul muncii, care pot genera o presiune excesivă în materie de viteză și eficiență pentru lucrători; întrucât acest stil de gestionare poate pune în pericol siguranța rutieră a lucrătorilor de pe platforme din sectorul transporturilor și al livrării, în special a bicicliștilor, în calitate de utilizatori vulnerabili ai drumurilor, precum și siguranța altor participanți la trafic; întrucât lucrătoarele pe platforme online, în special conducătoarele auto și femeile care prestează servicii de curățenie și îngrijire în reședințe private, pot fi mai predispuse riscului de a fi victime ale hărțuirii sexuale și ale violenței și este posibil să nu raporteze aceste cazuri din cauza lipsei instrumentelor de raportare, a faptului că nu pot contacta un director uman sau din teama de a primi evaluări negative și de a pierde proiecte viitoare; întrucât hărțuirea sexuală și violența sunt subraportate în lucrul pe platforme online (37);

R.

întrucât pandemia de COVID-19 a arătat că locurile de muncă pot fi centre importante de răspândire a bolilor contagioase; întrucât precaritatea condițiilor de muncă și de viață ale lucrătorilor sezonieri din Europa, în special în sectorul agricol, era deja bine documentată înainte de criza provocată de pandemia de COVID-19 (38); întrucât, pe durata pandemiei, informații îngrijorătoare privind încălcarea drepturilor lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în ceea ce privește condițiile de muncă și de viață au arătat că situația acestora s-a deteriorat și mai mult; întrucât lucrătorii cu contracte pe termen scurt locuiesc adesea în grup, unde distanțarea socială este dificil de respectat și crește riscul de infectare; întrucât focare mari de infecții cu COVID-19 au apărut în sectoare precum cel alimentar; întrucât formele precare de ocupare a forței de muncă, cum ar fi munca interimară, falsele activități independente sau munca în lanțurile de subcontractanți, îi exclud în mod regulat pe lucrători de la serviciile și formarea în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM); întrucât obiectivul Autorității Europene a Muncii (ELA) este de a asigura o mobilitate echitabilă a forței de muncă, oferind asistență statelor membre și Comisiei în aplicarea și asigurarea respectării efective a dreptului Uniunii în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă și în ceea ce privește coordonarea sistemelor de securitate socială în cadrul UE, inclusiv în legătură cu raportarea neregulilor suspectate, cum ar fi încălcarea condițiilor de muncă și a normelor de sănătate și siguranță, în cazul în care statele membre și Comisia află despre astfel de nereguli în timpul îndeplinirii sarcinilor lor;

S.

întrucât prevenția, creșterea gradului de conștientizare, activitățile legate de bunăstare și promovarea unei culturi de sănătate și securitate la locul de muncă pot avea rezultate pozitive în ceea ce privește îmbunătățirea stării de sănătate a angajaților, precum și asigurarea de noi oportunități în materie de angajare sau de voluntariat;

T.

întrucât inspecția muncii joacă un rol esențial în punerea în aplicare a politicilor privind securitatea și sănătatea în muncă la nivel regional și local; întrucât recomandarea OIM stabilește că ar trebui să existe un inspector de muncă la 10 000 de lucrători pentru a efectua inspecții eficace și în timp util în vederea eradicării tuturor formelor de abuz; întrucât, conform analizelor EU-OSHA, 88 % dintre angajatori declară că respectarea legislației este principalul motiv pentru care gestionează securitatea și sănătatea în muncă (39);

U.

întrucât pandemia de COVID-19 a solicitat în mod extraordinar personalul medical; întrucât un mediu de lucru solicitant și temerile pentru siguranța personală și a familiei au avut un impact psihologic negativ; întrucât profesioniștii din domeniul sănătății se confruntă cu niveluri mai ridicate de stres, anxietate și depresie în comparație cu profesioniștii din alte domenii (40); întrucât Uniunea Europeană trebuie să învețe din criza provocată de pandemia de COVID-19 și să pună în aplicare un sistem eficient de coordonare a răspunsului la orice fel de amenințare viitoare la adresa sănătății publice, care să includă prevenirea, pregătirea și planificarea reacției la locul de muncă;

V.

întrucât pandemia de COVID-19 a pus în evidență și a agravat inegalitățile de gen; întrucât majoritatea lucrătorilor esențiali din prima linie în sectorul medical, cel social, cel educațional și cel de îngrijire sunt femei; întrucât, în perioada de vârf a pandemiei, aceste lucrătoare s-au confruntat cu un program de lucru prelungit și au raportat probleme de reconciliere a vieții profesionale cu cea privată; întrucât, deși sunt considerate esențiale, aceste profesii constituie încă unele dintre cele mai subevaluate și mai prost plătite locuri de muncă din UE; întrucât femeile au fost expuse unui risc deosebit de ridicat ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19 și sunt mai grav afectate de consecințele economice și sociale ale acesteia (41);

W.

întrucât este important să se aplice o perspectivă de gen în ceea ce privește sănătatea și securitatea la locul de muncă, deoarece lucrătorii pot fi mai expuși și mai vulnerabili la diferite tipuri de substanțe sau riscuri în funcție de genul lor; întrucât aspectele de gen ar trebui abordate în contextul dreptului de a se deconecta;

X.

întrucât combaterea expunerii la substanțe periculoase și a altor factori de risc la locul de muncă este deosebit de relevantă pentru tratarea inegalităților în materie de sănătate, deoarece unele categorii de lucrători dintre cei mai vulnerabili pot fi expuse excesiv la asemenea riscuri; întrucât persoanele cu dizabilități, tinerii și vârstnicii sunt deosebit de vulnerabili în contextul crizei provocate de COVID-19; întrucât este probabil ca aceste persoane să sufere disproporționat și să aibă nevoi speciale de sprijin de care trebuie ținut cont într-o strategie de SSM ca răspuns la pandemie; întrucât persoanele cu dizabilități, boli cronice sau care se recuperează după un accident sau o boală pot necesita sprijin individualizat și adaptarea locului de muncă dacă doresc să participe pe piața muncii; întrucât cercetările arată că aceste grupuri prezintă un risc ridicat de a dezvolta probleme de sănătate mintală; întrucât lipsa unor măsuri de adaptare la locul de muncă și a unor amenajări corespunzătoare, inclusiv a unor proceduri de evacuare de urgență, în special pentru lucrătorii cu dizabilități, poate duce la presiuni fizice, mentale și psihologice care pot pune în pericol sănătatea și siguranța acestor lucrători, mai ales dacă instrumentele digitale de muncă nu au fost făcute complet accesibile pentru persoanele cu dizabilități;

Y.

întrucât Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care a intrat în vigoare în Uniunea Europeană în 2011, prevede că „Statele părți vor lua măsurile eficiente și adecvate, inclusiv prin sprijinul reciproc între persoane cu aceleași probleme, pentru a permite persoanelor cu dizabilități să obțină și să își mențină maximum de autonomie, să își dezvolte pe deplin potențialul fizic, mintal, social și profesional și să realizeze o deplină integrare și participare la toate aspectele vieții” și „recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități de a munci în condiții de egalitate cu ceilalți; aceasta include dreptul la șansa de a-și câștiga existența prin exercitarea unei activități liber alese sau acceptate pe piața muncii, într-un mediu de lucru deschis, incluziv și accesibil persoanelor cu dizabilități”;

Z.

întrucât, potrivit Eurofound (42), cetățenii UE nu se bucură de condiții egale când se pune problema să se întoarcă la serviciu pe durata unei vătămări sau boli sau după aceea; întrucât doar unul din trei lucrători din UE ale cărui activități zilnice sunt limitate grav sau într-o oarecare măsură de o boală cronică declară că locul său de muncă a fost adaptat la problema sa de sănătate; întrucât Eurofound a mai subliniat că lucrătorii cu un nivel de instruire scăzut și cei care au o ocupație cu nivel scăzut de calificare pe lângă faptul că sunt mai susceptibili de a avea o boală cronică și de a se confrunta cu limitări în activitățile lor zilnice, au și mai puține șanse de a beneficia de adaptarea locului de muncă;

AA.

întrucât cunoștințele științifice despre expunerea la diferite pericole s-au îmbogățit remarcabil în ultimii ani; întrucât din acest motiv ar trebui actualizată lista UE a bolilor profesionale; întrucât Recomandarea 2003/670/CE a Comisiei din 19 septembrie 2003 privind lista europeană a bolilor profesionale (43) recomandă statelor membre să introducă în legislațiile lor naționale, cât mai curând posibil, regulamente sau dispoziții administrative privind bolile profesionale pentru care se acordă despăgubiri; întrucât statele membre ar trebui să garanteze, în legislațiile lor naționale, că fiecare lucrător are dreptul la despăgubiri pentru boli profesionale, dacă suferă de o boală despre care se poate dovedi că are cauze și natură profesionale; întrucât nearmonizarea recunoașterii bolilor profesionale poate duce la discriminarea anumitor lucrători din UE, în funcție de nivelul de recunoaștere a bolilor profesionale din țările lor, care poate fi mai ridicat sau mai scăzut;

AB.

întrucât standardele ridicate de securitate și sănătate în muncă, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, un mediu de lucru adecvat vârstei, cerințe cantitative mai reduse și autonomia timpului de lucru ar putea permite și încuraja persoanele în vârstă să rămână în mod voluntar pe piața muncii; întrucât trebuie să se acorde o atenție deosebită nevoilor lucrătorilor care ocupă locuri de muncă foarte solicitante din punct de vedere fizic sau psihologic;

AC.

întrucât accidentele rutiere profesionale au loc la locul de muncă și în timpul conducerii asociate cu activitatea profesională, în cea mai mare parte implicând un autovehicul al întreprinderii; întrucât accidentele de muncă mortale și decesele pe căile rutiere sunt raportate în mod diferit de statele membre, ceea ce face dificilă compararea statisticilor privind accidentele rutiere profesionale; întrucât se estimează că accidentele rutiere profesionale provoacă între un sfert și peste o treime din totalul deceselor profesionale; întrucât nu există la nivelul UE o definiție standardizată a deceselor rutiere profesionale; întrucât la nivel european există mai multe ținte de reducere a mortalității cauzate de accidente rutiere, dar niciuna nu se referă direct la accidentele rutiere profesionale;

AD.

întrucât riscurile tradiționale pentru sănătate, ca manipularea manuală a încărcăturilor grele, zgomotul, pozițiile de lucru incomode sau mișcările repetitive ale mâinilor și brațelor afectează încă mulți lucrători, fiind semnalate ca atare în cel de al cincilea sondaj privind condițiile de muncă al Eurofound (44); întrucât printre factorii de risc pentru bolile reumatice și musculo-scheletice (RMS) la locul de muncă se numără vibrațiile, ridicarea de obiecte grele, lucrul cu echipamente cu monitor, utilizarea mașinilor și echipamentelor grele; întrucât, dintre toate afecțiunile profesionale, bolile musculo-scheletice provoacă cele mai mari pierderi de productivitate (45);

AE.

întrucât bolile profesionale cardiovasculare și respiratorii sunt pe locul al doilea în topul bolilor cauzatoare de decese profesionale; întrucât cerințele psihologice ridicate, stresul profesional, programul de lucru prelungit, tulburările psihice, nesiguranța locului de muncă și lipsa activității fizice sunt direct asociate cu aceste boli (46);

AF.

întrucât sănătatea și siguranța la locul de muncă trebuie considerate o obligație etică și socială, dar și o cerință legală strictă pe care antreprenorii trebuie s-o îndeplinească,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.