52022IP0058

EUR-Lex

Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52022IP0058 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 52022IP0058

Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2022 referitoare la politica de coeziune ca instrument de reducere a disparităților în materie de sănătate și de intensificare a cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății (2021/2100(INI))

JO C 347, 9.9.2022, p. 27–36 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

9.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/27

P9_TA(2022)0058

Politica de coeziune: reducerea disparităților în materie de sănătate și intensificarea cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății

(2022/C 347/03)

Parlamentul European,

—

având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care impune un înalt grad de protecție a sănătății umane în definirea și implementarea tuturor politicilor și activităților Uniunii și urmărește să încurajeze cooperarea dintre statele membre pentru îmbunătățirea complementarității serviciilor lor de sănătate în regiunile transfrontaliere,

—	având în vedere articolul 174 din TFUE privind consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (1),

—	având în vedere Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (2) („Directiva privind asistența medicală transfrontalieră”), în special articolul 168,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (3),

—	având în vedere studiul Comisiei privind cooperarea transfrontalieră intitulat „Capitalising on existing initiatives for cooperation in cross-border regions”, publicat în martie 2018 (4),

—	având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 14 octombrie 2020 intitulat „Asistența medicală transfrontalieră – punere în aplicare și perspectivele viitoare” (5),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2020 intitulată „Construirea unei Uniuni Europene a sănătății: consolidarea rezilienței UE în caz de amenințări transfrontaliere la adresa sănătății” (COM(2020)0724);

—	având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 19 noiembrie 2020 intitulat „Health at a Glance: Europe 2020” (Sănătatea pe scurt: Europa 2020),

—

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 9 martie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății pentru perioada 2021-2027 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 282/2014 (programul „UE pentru sănătate”) (6),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/522 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății (programul „UE pentru sănătate”) pentru perioada 2021-2027 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 282/2014 (7),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa, de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1290/2013 și (UE) nr. 1291/2013 (8),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (9),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1059 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă (10),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru gestionarea frontierelor și politica de vize (11),

—	având în vedere studiul din 2021 privind cooperarea transfrontalieră în domeniul sanitar comandat de Comisia pentru dezvoltare regională (12),

—	având în vedere orientările Comisiei privind fondurile structurale și de investiții europene 2014-2020,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0026/2022),

întrucât lipsa infrastructurii de bază, a personalului înalt calificat și a serviciilor de calitate în regiunile de nivel NUTS 2 (regiuni al căror număr de locuitori se situează între 800 000 și 3 milioane) cu un PIB pe cap de locuitor mai mic decât 75 % din media UE-27 și regiunile de tranziție cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % și 90 % din media UE-27, afectează semnificativ accesul egal la asistență medicală și este principalul motiv pentru care infrastructura sanitară de înaltă calitate și forța de muncă bine pregătită și adaptată situației ar trebui să fie o prioritate a multor administrații naționale și regionale;

întrucât izbucnirea pandemiei de COVID-19 a subliniat importanța crucială a sectorului sănătății, a impus cerințe mai mari sistemelor de sănătate și lucrătorilor din domeniul sănătății și a evidențiat punctele slabe și deficiențele sistemelor de sănătate, precum și disparitățile și inegalitățile în materie de asistență medicală dintre statele sale membre și în interiorul acestora, în special în regiunile frontaliere, ultraperiferice, îndepărtate și rurale, inclusiv regiunile cu o densitate scăzută a populației;

întrucât politica de coeziune, prin Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus (CRII) și Inițiativa plus pentru investiții ca reacție la coronavirus (CRII +), a fost prima linie de apărare împotriva pandemiei de COVID-19, demonstrând astfel că această politică poate contribui semnificativ la reducerea inegalităților în domeniul sanitar prin sprijinirea progreselor în e-sănătate, e-medicină și alte forme de digitalizare, care, deși reprezintă o sursă de noi oportunități, necesită și echipamente adecvate pentru a face față fiecărei situații specifice, precum și instruire pentru personalul medical pentru a răspunde fiecărei situații specifice;

întrucât standardul de furnizare a asistenței medicale în UE este în continuare o prerogativă a statelor membre și există diferențe semnificative între regiuni, ceea ce creează inegalități; întrucât regiunile de nivel NUTS 2 cu un PIB pe cap de locuitor mai mic decât 75 % din media UE-27 nu sunt nici pe departe în măsură să aloce un volum de resurse pentru asistența medicală pe cap de locuitor comparabil cu regiunile mai dezvoltate;

întrucât instrumentele UE menite să compenseze unele dintre aceste probleme se limitează în cea mai mare parte la instrumente juridice neobligatorii, care duc la generalizarea problemelor; întrucât este necesară o abordare mai structurată la nivelul Uniunii, completată de un cadru juridic mai solid și mai cuprinzător și de mijloace de acțiune cu forță juridică obligatorie, pentru a intensifica cooperarea și coordonarea între statele membre, pentru a proteja mai bine sănătatea oamenilor și a veni de hac cu succes disparităților existente în materie de asistență medicală;

F.	întrucât Comisia sprijină cooperarea transfrontalieră în domeniul asistenței medicale prin numeroase studii și inițiative, inclusiv Interreg, finanțate din fondurile structurale;

întrucât cooperarea transfrontalieră în domeniul sanitar presupune sprijinul și implicarea unei game largi de parteneri, instituții sociale și medicale, entități de asigurări de sănătate și autorități publice, care ar trebui să abordeze barierele existente în calea mobilității transfrontaliere în domenii precum libera circulație, informarea, diferitele sisteme de impozitare și de securitate socială și recunoașterea calificărilor personalului medical și barierele cu care se confruntă instituțiile de asistență medicală;

întrucât dreptul de acces la asistență medicală de calitate, inclusiv la îngrijire preventivă, face parte din Pilonul european al drepturilor sociale și ar trebui să fie accesibil persoanelor din zonele transfrontaliere, care reprezintă 40 % din teritoriul UE și găzduiesc aproape o treime din populația UE și, în general, au o performanță economică mai slabă decât alte regiuni din statele membre, în special zonele transfrontaliere cu o densitate mai scăzută a populației și economiile fragile, cum ar fi regiunile rurale, îndepărtate, ultraperiferice și insulare;

I.	întrucât întărirea politicii de coeziune este necesară pentru a reduce disparitățile dintre standardele de furnizare a asistenței medicale în UE;

întrucât cheltuielile pentru sănătate reprezintă aproape 10 % din PIB-ul UE, iar persoanele angajate în domenii legate de sănătate reprezintă 15 % din forța de muncă din UE; întrucât persistă diferențe semnificative între statele membre și regiunile lor în ce privește nivelul cheltuielilor cu asistența medicală și disponibilitatea medicilor și a cadrelor medicale;

întrucât depopularea intensă a regiunilor de frontieră, în special din rândul tinerilor și al specialiștilor, demonstrează lipsa oportunităților economice în aceste regiuni, făcându-le face mai puțin atractive pentru posturile din domeniul sănătății; întrucât una dintre cele mai importante probleme pentru sustenabilitatea sistemelor de sănătate europene este deficitul de resurse umane în asistența medicală echitabilă, fie din cauza limitării numărului de studenți, fie din cauza lipsei perspectivelor de carieră;

întrucât în ultimele două cadre financiare multianuale (CFM), investițiile pentru sănătate din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) au tins să se concentreze în statele membre și regiunile mai puțin dezvoltate și în regiuni de nivel NUTS 2 cu un PIB pe cap de locuitor sub 75 % din media UE-27, fiind axate în general pe modernizarea serviciilor de sănătate, în timp ce investițiile din Fondul social european (FSE) s-au ocupat de accesul la asistență medicală și au tins să se concentreze în țările care se confruntă cu probleme deosebite de acces la servicii la prețuri abordabile, sustenabile și de înaltă calitate;

M.	întrucât în momentul de față responsabilitatea principală pentru asistența medicală revine statelor membre, deoarece ele controlează organizarea și finanțarea serviciilor de sănătate și a practicilor medicale;

N.	întrucât prioritățile programului NextGenerationEU includ digitalizarea și reziliența sistemelor de sănătate;

O.	întrucât asistența medicală transfrontalieră este unul dintre domeniile de politică și de intervenție cel mai afectate de obstacolele juridice și nejuridice cauzate de diferențele majore dintre sistemele naționale;

P.	întrucât o Uniune Europeană a sănătății ar trebui să pună umărul la o mai strânsă cooperare, coordonare și partajare de cunoștințe despre sănătate între statele membre și părțile interesate relevante și să sporească capacitatea UE de a combate amenințările transfrontaliere la adresa sănătății,

Reducerea disparităților în materie de asistență medicală prin intermediul politicii de coeziune

subliniază că politica de coeziune a UE investește în sănătate pentru că o percepe ca pe un element-cheie pentru dezvoltarea regională, convergența socială și competitivitatea regională, cu scopul de a reduce disparitățile economice și sociale;

subliniază că pentru populația din zonele transfrontaliere interne, care numără 150 de milioane de persoane, accesul la serviciile publice este esențial, însă este frecvent îngrădit de numeroase bariere juridice și administrative; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a elimina aceste bariere, mai ales când sunt legate de serviciile de sănătate, transport, educație, mobilitatea forței de muncă și mediu;

consideră că UE ar trebui să dezvolte o abordare strategică și integrată față de bolile majore, punând laolaltă diverse resurse din mai multe fonduri, inclusiv din fondurile de coeziune; subliniază necesitatea de a reproduce modelul planului european de luptă împotriva cancerului pentru a trata alte probleme de sănătate, ca sănătatea mintală și bolile cardiovasculare;

subliniază înmulțirea numărului de boli și tulburări mintale, în special de când a început pandemia de COVID-19; invită Comisia să propună cât mai curând posibil un nou Plan european de acțiune pentru sănătatea mintală, după modelul planului european de luptă împotriva cancerului, apelând la toate instrumentele disponibile, inclusiv la politica de coeziune, sub forma unui plan cuprinzător cu măsuri și obiective care să nu lase pe nimeni în urmă;

consideră că redresarea în urma pandemiei de COVID-19 reprezintă o oportunitate de a construi sisteme sanitare mai puternice și mai reziliente cu ajutorul instrumentelor politicii de coeziune; sprijină ideea Comisiei de a crea o Uniune Europeană a Sănătății care să meargă ca unsă pentru a valorifica potențialul enorm al cooperării în domeniul sănătății;

evidențiază că multe regiuni de nivel NUTS 2 cu un PIB pe cap de locuitor sub 75 % din media UE-27 și regiunile de tranziție cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % și 90 % din media UE-27, zonele rurale și zonele cu o densitate scăzută a populației nu asigură o aliniere uniformă la standardele de furnizare a asistenței medicale în comparație cu serviciile disponibile în părți mai dezvoltate ale UE; subliniază necesitatea unei mai mari convergențe și cooperări în acest domeniu între statele membre și UE, în special prin intermediul investițiilor politicii de coeziune; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să coopereze pentru a stabili standarde minime atât în infrastructura, cât și în serviciile de sănătate și să mobilizeze fondurile UE pentru a asigura un acces egal la standarde minime de calitate în toate regiunile și în special pentru problemele presante din zonele de frontieră; invită Comisia și statele membre să își grupeze angajamentele și resursele pentru a atinge acest obiectiv;

reamintește contribuția substanțială a politicii de coeziune la investițiile planificate în sectorul sănătății în ultima perioadă de programare (2014-2020) prin intermediul FSE și al FEDR, în valoare de aproximativ 24 miliarde EUR până acum, care vizează îmbunătățirea accesului la servicii, precum și dezvoltarea infrastructurii și a capacităților specializate în domeniul sănătății cu scopul de a reduce inegalitățile în materie de sănătate;

consideră că investițiile în inovarea în domeniul asistenței medicale, al sistemelor de sănătate și în personal medical calificat și suficient va reduce inegalitățile în materie de sănătate și vor continua să ofere îmbunătățiri semnificative pentru viața de zi cu zi a cetățenilor care vor duce la creșterea speranței de viață; subliniază importanța autorităților UE, naționale și regionale în a asigura o implicare mai eficientă a unei game largi de instituții medicale; subliniază, de asemenea, că este nevoie de cooperare directă, de acțiuni și proiecte sprijinite de instrumente ale politicii de coeziune între statele membre și în interiorul acestora pentru a stabili procedurile axate pe reducerea sarcinii birocratice pentru pacienți și pentru a rezolva cât se poate de multe din problemele cu serviciile de asigurări de sănătate din regiunile transfrontaliere;

invită statele membre să țină seama cum se cuvine de contribuția pozitivă a sectorului de sănătate privat și să se asigure că, la programarea următoarelor programe de coeziune, sunt disponibile suficiente fonduri pentru proiecte private în infrastructura și serviciile de sănătate;

10.

recomandă ca, la definirea politicilor de sănătate la nivel regional și național și la nivelul UE, să existe abordări personalizate și adaptive între politicile sanitare, sociale și economice, cu scopul de a îmbunătăți dialogul, sinergiile și investițiile planificate din fondurile structurale și alte programe relevante ale UE, cum ar fi Interreg, de exemplu prin furnizarea inițială de echipamente medicale, schimburi de personal medical și transferul de pacienți între unități spitalicești care pot răspunde nevoilor sociale și de sănătate nesatisfăcute ale cetățenilor;

11.

subliniază că rețelele europene de referință (RER) ar putea îmbunătăți accesul la asistență medicală în cazul bolilor rare și complexe; invită Comisia și statele membre să asigure sprijin permanent și resurse mai bogate pentru RER și centrele naționale de expertiză pentru bolile rare și complexe și să extindă domeniul de activitate al RER la alte domenii, precum arsurile grave și programele de transplant de organe; invită Comisia să analizeze cât de fezabil este să se creeze un fond special, sub umbrela politicii de coeziune, pentru a garanta accesul echitabil la terapiile aprobate pentru bolile rare;

12.

invită statele membre să țină seama de particularitățile regiunilor transfrontaliere și de dreptul pacientului de a alege atunci când definesc politicile de asistență medicală și să mobilizeze instrumentele de coeziune pentru a dezvolta infrastructura și procedurile sanitare regionale care să le permită pacienților să aleagă serviciile medicale din regiune de o parte și de alta a frontierei, indiferent de statul lor de reședință;

13.

sugerează Comisiei să înființeze un Comitet consultativ european în domeniul sănătății, cu participarea autorităților guvernamentale naționale, regionale și locale și a altor părți interesate, cu scopul de a promova utilizarea optimă a fondurilor europene și de a elabora răspunsuri eficace și armonizate la problemele comune de sănătate publică;

14.

solicită să se asigure sinergii și complementarități mai bune între programele politicii de coeziune, cu scopul de a reduce disparitățile regionale, în special în Orizont Europa, care ar trebui să genereze cunoștințe noi, și „UE pentru sănătate”, utilizând cât mai bine posibil aceste noi cunoștințe în beneficiul cetățenilor și al sistemelor de sănătate;

15.

invită Comisia să facă uz de toate competențele sale în domeniul politicii de sănătate pentru a sprijini autoritățile naționale și regionale să își întărească sistemele de sănătate, promovând convergența ascendentă a standardelor de sănătate, cu scopul de a reduce inegalitățile în materie de sănătate în interiorul statelor membre și între ele, și să înlesnească schimbul de bune practici între statele membre, îndeosebi în ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR), apelând inclusiv, după caz, la programul „UE pentru sănătate” și Fondul social european Plus (FSE+);

16.

subliniază importanța politicii de coeziune în combaterea inegalității de gen în domeniul asistenței medicale și în promovarea priorităților de sănătate legate de gen ale strategiei UE privind egalitatea de gen 2020-2025, inclusiv SRHR;

17.

invită Comisia să promoveze integrarea tratamentelor și a îngrijirilor medicale, datorită strategiilor de sănătate și de îngrijire, astfel încât pacienții să se afle în centru și să evite suprapunerile, absențele sau lipsa îngrijirilor, în special în ceea ce privește îngrijirea pacienților cronici sau a persoanelor în vârstă, în special învățând din experiențele programelor transfrontaliere;

18.

subliniază că, în timpul evaluării pachetului financiar total al proiectelor structurale finanțate și a criteriilor de referință în contextul sănătății, este nevoie să se revizuiască rezultatele ulterioare în materie de sănătate ale proiectelor individuale, pentru a se urmări rezultatele lor și pentru a trage concluziile corecte pentru îmbunătățirea programării și implementării acestor proiecte în viitor, inclusiv în vederea elaborării în continuare a unui ghid de bune practici, redactat de Comisie;

19.

subliniază că este important să se continue clădirea unei infrastructuri de sănătate cuprinzătoare și să se reducă disparitățile existente în cea mai mare măsură posibilă; reamintește că politica de coeziune poate avea o contribuție semnificativă la clădirea unei infrastructuri de sănătate în fiecare parte a UE, în special în regiunile de nivel NUTS 2 cu un PIB pe cap de locuitor sub 75 % din media UE-27 și regiunile de tranziție cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % și 90 % din media UE-27, cu scopul de a crea sisteme de sănătate de înaltă calitate, complet echipate și reziliente în toată UE, care să poată ocroti mai bine sănătatea oamenilor; subliniază, de asemenea, că ar trebui creată o rețea operațională de cooperare transfrontalieră între statele membre și regiunile lor, care să poată răspunde eficace la provocările actuale și viitoare în materie de sănătate;

20.

solicită să se folosească fondurile politicii de coeziune pentru dezvoltarea unor centre de excelență specializate pentru boli specifice în întreaga UE, care să acopere și țările învecinate și să contribuie la cooperarea transfrontalieră în domeniul asistenței medicale; reiterează, în acest context, necesitatea de a utiliza toate instrumentele existente ale UE, cum ar fi „UE pentru sănătate” și Orizont Europa, în sinergie, pentru a sprijini dezvoltarea unei rețele de astfel de centre, distribuite echitabil pe întreg teritoriul UE;

21.

evidențiază că oamenii din zonele de frontieră, zonele rurale și regiunile ultraperiferice întâmpină deseori bariere în calea accesului egal la asistență medicală care le limitează capacitatea de a beneficia de îngrijirile de care au nevoie, în special sub formă de infrastructură medicală de bază, personal medical calificat și suficient și accesul la medicamente vitale; subliniază că, pentru ca aceștia să dobândească acces suficient la infrastructura medicală și asistența medicală adecvată de care au nevoie, serviciile de calitate ar trebui să fie disponibile și să poată fi obținute în timp util; subliniază, în plus, că regiunile de la frontierele externe și de la periferia UE, unde cetățenii UE au deja de furcă cu numeroase provocări, se găsesc într-o situație specială în privința accesului la asistență medicală;

22.

subliniază costul transportului ca fiind una dintre cauzele scumpirii medicamentelor și materialelor medicale pentru spitalele și centrele de sănătate din regiunile îndepărtate, cu densitate scăzută a populației și ultraperiferice, care se confruntă de obicei cu perioade lungi de așteptare, ceea ce necesită o capacitate mai mare a serviciilor de sănătate regionale de a menține stocuri mari și de a evita penuria; consideră, prin urmare, că este important să existe un răspuns al UE la aceste constrângeri;

23.

subliniază că accesul egal la asistență medicală va mări, de asemenea, incluziunea persoanelor, inclusiv a celor care au dizabilități sau sunt dezavantajate în alt mod, și va crește nivelul de protecție socială a acestora; constată că promovarea accesibilității la serviciile de sănătate mintală ar putea contribui, de asemenea, la creșterea ocupării forței de muncă și la eliminarea sărăciei în regiunile mai puțin dezvoltate;

24.

subliniază că este important să se mobilizeze fondurile europene pentru a investi mai mult în prevenirea bolilor și promovarea unor obiceiuri de viață sănătoase și a îmbătrânirii active, cu scopul de a evita presiunea timpurie asupra sistemelor de sănătate; subliniază că este important să se sprijine campaniile de sensibilizare a publicului, în special în rândul tinerilor, cu privire la beneficiile adoptării unui stil de viață sănătos, precum și că este important să se sprijine dezvoltarea programelor de screening pentru depistarea timpurie a bolilor grave;

25.

consideră că, pentru a depăși obstacolele majore care există în ceea ce privește accesul egal la asistență medicală în zonele rurale, ar trebui să se utilizeze pe scară largă tehnologiile avansate, cum ar fi e-sănătatea, chirurgia asistată de roboți și imprimarea 3D, ca parte integrantă a conceptului de „sate inteligente”, cu obiectivul de a îmbunătăți accesul la asistență medicală și de a mări eficiența și calitatea; subliniază importanța utilizării programelor de coeziune ale UE pentru a îmbunătăți implementarea soluțiilor digitale și pentru a furniza asistență tehnică administrațiilor publice, societăților de asigurări și altor operatori din domeniul asistenței medicale care se ocupă de chestiuni legate de cooperarea transfrontalieră; subliniază, prin urmare, necesitatea de a garanta accesul la internet de mare viteză în zonele rurale și îndepărtate, de a promova alfabetizarea digitală în rândul tuturor categoriilor de vârstă ale populației din zonele în cauză și de a dota serviciile de sănătate din zone rurale și îndepărtate cu resursele necesare pentru a asigura asistență medicală online eficace, cum ar fi e-sănătatea, și pentru a stoca datele clinice într-un mod armonizat și sigur; recomandă să se creeze o bază de date transfrontalieră comparabilă și sustenabilă și să se facă o hartă cu operatorii frontalieri și transfrontalieri din domeniul medical pentru a avea o imagine fidelă a realităților transfrontaliere și a crea noi oportunități;

26.

subliniază meritele abordării europene în combaterea pandemiei de COVID-19, prin achiziții, stocuri și alte măsuri comune; pledează pentru continuarea și dezvoltarea acestei abordări, utilizând instrumentele politicii de coeziune, pentru alte achiziții comune ale UE de echipamente și tratamente medicale, cum ar fi vaccinurile de prevenire a cancerului, cum ar fi vaccinurile împotriva papilomavirusului uman (HPV), vaccinurile împotriva hepatitei B, și de echipamente de urgență, pentru a îmbunătăți prețurile și accesul la tratamente;

27.

solicită măsuri ambițioase în cadrul politicii de coeziune, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în UE, în încercarea de a atenua lipsa acută de personal medical calificat și suficient în zonele rurale și de frontieră, în special prin sprijinirea personalului medical și a familiilor lor să se stabilească în aceste zone, prin oferirea unor oportunități de formare profesională continuă și de specializare și prin asigurarea unor condiții bune la locul de muncă, cu scopul de a-i încuraja să înceapă sau să reia activitatea profesională în aceste zone;

28.

subliniază că investițiile sustenabile pe termen lung în personalul medical sunt mai urgente ca niciodată, dat fiind impactul economic, social și sanitar devastator al crizei cauzate de pandemia de COVID-19; evidențiază că este nevoie de investiții cu precădere în personal medical suficient, educație prin FSE + și finanțarea specializărilor și subspecializărilor personalului medical din statele membre și regiunile care se confruntă cu un exod al creierelor; invită statele membre care se confruntă cu un exod al creierelor în sectorul asistenței medicale să acorde prioritate investițiilor din politica de coeziune vizând îmbunătățirea mediului de muncă al personalului medical;

29.

solicită ca fondurile politicii de coeziune să fie utilizate pentru a îmbunătăți mediul de lucru și atractivitatea sectorului asistenței medicale pentru personalul medical, cu scopul de a facilita strategii care să stimuleze interesul și să asigure că personalul medical rămâne în regiunile de nivel NUTS 2 cu un PIB pe cap de locuitor sub 75 % din media UE-27 și regiunile de tranziție cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % și 90 % din media UE-27 și în zonele rurale cu densitate scăzută a populației și mai puțin prospere economic, completând politicile naționale și regionale ce vizează asigurarea unei forțe de muncă adecvate în domeniul sănătății în întreaga UE; solicită un rol mai mare al autorităților locale și regionale, în special al celor din regiunile transfrontaliere, în conceperea și implementarea programelor și proiectelor politicii de coeziune care au un impact solid asupra reducerii disparităților în materie de sănătate;

30.

invită statele membre să asigure o cooperare veritabilă în domeniul asistenței medicale transfrontaliere, pentru a avea garanția că sunt respectate drepturile pacienților, așa cum se prevede în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră, și să asigure un nivel mai ridicat de disponibilitate și calitate a serviciilor;

31.

subliniază că criza provocată de COVID-19 a demonstrat necesitatea de a crește investițiile pentru a consolida gradul de pregătire și de reacție și reziliența sistemelor de sănătate, asigurând totodată cooperarea transfrontalieră în întreaga UE, și că, prin urmare, solidaritatea, sustenabilitatea și echitatea sunt esențiale pentru depășirea acestei crize și a consecințelor sale socioeconomice devastatoare;

32.

subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat importanța parteneriatelor public-privat în ceea ce privește tratamentul pacienților, cercetarea în domeniul medicamentelor și al vaccinurilor și distribuirea vaccinurilor; consideră că ar trebui remarcat raportul cost-eficacitate al utilizării fondurilor UE în proiecte de cercetare și dezvoltare în domeniul sănătății desfășurate prin intermediul parteneriatelor public-privat;

33.

subliniază nevoia unei platforme online cu părțile interesate relevante pentru a încuraja schimbul de bune practici și discuții pe tema asistenței medicale transfrontaliere;

34.

consideră că pandemia de COVID-19 reprezintă un moment de cotitură istoric pentru investițiile în sistemele de sănătate și capacitățile viitoare ale forței de muncă; pledează pentru edificarea unei Uniuni Europene a Sănătății puternice și dotate cu fonduri suficiente pentru a amplifica cooperarea și coordonarea între statele membre, a consolida sistemele publice de sănătate, a proteja mai bine sănătatea oamenilor și a veni de hac cu succes disparităților cronice în materie de asistență medicală;

Cooperarea transfrontalieră în domeniul sănătății – contribuția programelor Interreg și alte oportunități

35.

încurajează mobilizarea fondurilor NextGenerationEU și a fondurilor de coeziune pentru a moderniza din temelii capacitățile digitale ale sistemelor de sănătate; subliniază că sistemele informatice trebuie să fie mai interoperabile, deoarece acesta este principalul stâlp de susținere pentru a furniza la nivel transfrontalier servicii de e-sănătate și, în special, servicii de telemedicină;

36.

invită Comisia și statele membre să utilizeze instrumentele politicii de coeziune pentru a promova digitalizarea serviciilor de medicație în spitalele europene, inclusiv a sistemelor de trasabilitate, cu scopul de a reduce erorile de medicație, a îmbunătăți comunicarea între unitățile de îngrijire și a simplifica birocrația; cere să se introducă și să se dezvolte infrastructura de servicii digitale de e-sănătate (eHDSI), inclusiv un dosar digital european unic al pacienților, care ar garanta că cetățenii au acces rapid la servicii medicale adecvate oriunde în UE;

37.

invită Comisia să redacteze o listă europeană a medicamentelor esențiale și să asigure disponibilitatea și accesibilitatea acestora prin stocuri permanente, negocierea comună a prețurilor și achiziții publice comune, recurgând la instrumentele UE, inclusiv cele oferite de politica de coeziune;

38.

subliniază că multe regiuni frontaliere au deja atât o tradiție, cât și structuri de cooperare în domeniul sănătății, pe care ar trebui să le valorifice la maximum în spiritul solidarității europene;

39.

subliniază importanța mobilității pacienților și a accesului transfrontalier la asistență medicală sigură și de înaltă calitate în UE; subliniază că de multe ori pacienții nu pot beneficia de servicii de asistență medicală în țările învecinate din cauza sistemelor divergente de rambursare a costurilor, iar lucrătorii transfrontalieri au de furcă cu impozite și prestații sociale confuze, deoarece statele membre au sisteme de securitate socială diferite; încurajează clar, prin urmare, promovarea unor intermediari specifici, cum ar fi zonele de acces organizat la asistență medicală transfrontalieră (ZOAST), gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT), observatoarele pentru sănătate și alte rețele, pentru a contribui la coordonarea cooperării transfrontaliere în domeniul medical în colaborare cu autoritățile locale, regionale și naționale; subliniază că îmbunătățirea asistenței medicale transfrontaliere poate aduce beneficii pacienților, permițând accesul echitabil la servicii și infrastructuri de sănătate din alte state membre, sau din regiunile de frontieră, inclusiv diagnostic și trialuri clinice, pe baza principiului accesului „cel mai simplu, cel mai apropiat, cel mai bun și cel mai rapid”; solicită să se asigure posibilități de transport mai eficient al pacienților către cele mai apropiate facilități transfrontaliere, recunoscând totodată că surmontarea tuturor obstacolelor juridice și administrative reprezintă încă o bătaie de cap și la care s-ar putea găsi o soluție printr-un viitor regulament privind mecanismul transfrontalier european (MTFE);

40.

subliniază importanța măsurilor recente ale politicii de coeziune de combatere a pandemiei de COVID-19, și anume inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus (CRII), inițiativa plus pentru investiții ca reacție la coronavirus (CRII +) și asistența de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (REACT-EU); subliniază, de asemenea, că măsuri similare au fost luate în calcul în Regulamentul (UE) 2021/1060;

41.

recomandă din toată inima să se difuzeze informații mai utile, într-un limbaj mai simplu pentru pacienții și personalul medical transfrontalieri printr-un manual pentru pacienți sau puncte de contact regionale transfrontaliere;

42.

recunoaște existența numeroaselor proiecte transfrontaliere de succes în domeniul sănătății în toată Europa și subliniază că experiența dobândită de pe urma acestora ar trebui utilizată pentru a extinde valorificarea inteligentă a proiectelor politicii de coeziune existente, consolidând și facilitând mai mult cooperarea transfrontalieră în acest domeniu, în beneficiul tuturor oamenilor din UE; subliniază, în plus, că este important să învățăm din poveștile de succes ale unor regiuni frontaliere și să ne inspirăm în continuare din exemplul lor;

43.

atestă importanța investițiilor în programele de cooperare transfrontalieră care răspund nevoilor și provocărilor legate de sănătate identificate în regiunile de frontieră ca fiind un aspect de guvernanță transfrontalieră important în situații de urgență, cum ar fi serviciile de urgență care să deservească regiunile de ambele părți ale frontierei; subliniază rolul esențial pe care îl au investițiile în servicii de înaltă calitate pentru reziliența socială și pentru a-i ajuta pe oameni să facă față crizelor economice, sanitare și sociale; invită Comisia și statele membre să acorde prioritate investițiilor în sectorul sănătății din regiunile de frontieră printr-o combinație eficientă de investiții în infrastructură, inovare, capital uman, bună guvernanță și capacitate instituțională;

44.

subliniază importanța cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății pentru toate regiunile europene și nevoia de a găsi soluții pentru asistența medicală transfrontalieră, în special în regiunile de frontieră unde cetățenii trec granița zilnic; subliniază că pentru a oferi serviciile necesare, este nevoie de un nivel ridicat de cooperare între regiunile de frontieră;

45.

roagă să se acorde o atenție sporită pacienților în proiectele care urmează să fie finanțate prin programele Interreg în noua perioadă de programare și proiectele care se axează în mod special pe grupurile vulnerabile și marginalizate, precum și pe priorități sanitare cu componentă de gen ale strategiei UE privind egalitatea de gen 2020-2025, inclusiv SRHR;

46.

consideră că resursele financiare disponibile în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană ar trebui mobilizate pentru a crea servicii de sănătate publică transfrontaliere funcționale și nu ar trebui utilizate doar ca instrument de creare a unor structuri de sănătate neconectate; scoate, de asemenea, în evidență faptul că proiectele din cadrul Interreg ar trebui să aibă o componentă clară de funcționalitate transfrontalieră; invită Comisia și statele membre să încurajeze ideea de planificare teritorială comună cuprinzătoare a serviciilor medicale pentru zonele de frontieră;

47.

reamintește că programele Interreg au devenit un instrument important pentru a rezolva probleme tipice zonelor de frontieră, a promova cooperarea între parteneri la nivel transfrontalier și a dezvolta potențialul teritoriilor frontaliere europene;

48.

subliniază că, în ultima perioadă Interreg V-A, cooperarea transfrontalieră în domeniul sănătății a vizat, printre altele, facilitarea mobilității transfrontaliere a cadrelor medicale și a pacienților, impulsionarea inovării și dezvoltarea accesului la asistență medicală de înaltă calitate prin utilizarea de echipamente, servicii și facilități comune în zonele transfrontaliere și a inclus proiecte ce au vizat acțiuni precum instruirea (38 %), tratamentul și diagnosticarea (22 %) și echipamentele (17 %);

49.

solicită să se finanțeze proiecte care să faciliteze contractele transfrontaliere în domeniul sănătății, care să permită deplasarea pacienților și tratarea lor în cadrul unor acorduri contractuale, precum și alegerea liberă a personalului medical;

50.

subliniază că, pentru a avea servicii publice transfrontaliere de asistență medicală de succes, Comisia și statele membre ar trebui să colecteze date substanțiale privind natura obstacolelor juridice și nejuridice de care se lovește fiecare regiune de frontieră și să sprijine analiza separată pe politici a eventualelor modalități de a le depăși;

51.

invită Comisia să se asigure că organismele de coordonare existente vor facilita tratamentele transfrontaliere bazate pe medicamente pentru terapie avansată (MTA) și să vegheze ca pacienții din întreaga UE să beneficieze de acces echitabil la terapii inovatoare; invită statele membre să autorizeze accesul la aceste tratamente inovatoare în străinătate în mod operativ și prompt și să accelereze procedurile de rambursare pentru pacienți;

52.

este de opinie că centrele de excelență ar putea stimula și face să se înmulțească contractele transfrontaliere în și mai mare măsură și că, drept urmare, astfel de centre ar putea fi foarte importante și de folos pentru a îmbunătăți starea generală de sănătate, mărind, astfel, speranța de viață a cetățenilor UE;

53.

invită Comisia, statele membre și regiunile să încurajeze o mai bună gestionare a asistenței medicale transfrontaliere, deoarece pacienții din UE se confruntă în continuare cu provocări și bariere semnificative în ceea ce privește accesul la asistență medicală în alte state membre și doar o mică parte a potențialilor pacienți au cunoștință despre dreptul lor de a apela la asistență medicală transfrontalieră; invită Comisia și statele membre să asigure o mai bună difuzare a informațiilor și să aibă în vedere o campanie corespunzătoare la nivelul UE pentru a informa publicul despre drepturile sale și despre modalitățile de acces la asistența medicală transfrontalieră; reamintește importanța finanțării pentru digitalizare și posibilitatea de a investi în informarea cetățenilor, integrarea sistemelor de informații și date pentru a facilita accesul și utilizarea acestora;

54.

invită Comisia să realizeze un studiu cuprinzător privind cadrul de cooperare dintre sistemele de asigurări din UE, analizând potențialele blocaje și deficiențe cu care se confruntă pacienții care caută servicii medicale pe teritoriul unui alt stat membru, precum și obstacolele administrative care îi împiedică pe cetățeni să beneficieze de asistență medicală transfrontalieră, și să evidențieze modul în care ar putea fi utilizate instrumentele politicii de coeziune pentru a rezolva aceste probleme potențiale;

55.

subliniază că lipsa unui sistem transfrontalier coordonat de asigurări de sănătate îi descurajează pe pacienții să caute un tratament peste graniță în eventualitatea în care nu își pot permite să plătească costul asistenței medicale în avans, înainte ca asigurarea să li-l ramburseze;

56.

consideră că schimbul de cunoștințe și intensificarea practicilor prin intermediul Interreg vor contribui la consolidarea capacităților de pregătire și de reacție dincolo de frontiere, care au devenit un factor major în timpul crizei cauzate de pandemie;

57.

consideră că programele Interreg pot furniza servicii publice comune de sănătate și pot iniția alte inițiative transfrontaliere, deoarece promovarea unor astfel de servicii de proximitate este foarte compatibilă cu obiectivul sustenabilității ecologice;

58.

evidențiază că mai multe proiecte Interreg au contribuit la lupta regiunilor transfrontaliere împotriva COVID-19 în întreaga UE, de exemplu prin mobilitatea pacienților în terapie intensivă și a personalului medical, precum și distribuirea de echipamente medicale și de protecție individuale și teste PCR la nivel transfrontalier și prin schimburi de informații sau oferind consiliere juridică; subliniază, prin urmare, importanța proiectelor la scară mică și transfrontaliere pentru a aduce oamenii laolaltă deschizând, în acest mod, noi posibilități pentru dezvoltarea locală sustenabilă și cooperarea transfrontalieră în domeniul sănătății; constată, cu toate acestea, că închiderea frontierelor în UE în timpul pandemiei a afectat mobilitatea pacienților și a personalului medical, în timp ce informațiile referitoare la infecții, vaccinări sau condiții pentru transferul pacienților nu au fost armonizate suficient la nivelul statelor membre, astfel că au încetinit răspunsul epidemiologic comun la pandemia de COVID-19, a creat confuzie și a îngreunat cooperarea regională dintre regiunile cel mai afectate;

59.

este ferm convins că sunt necesare soluții adaptate și o abordare locală din cauza diversității existente a regiunilor transfrontaliere, fiind o condiție prealabilă pentru dezvoltarea locală sustenabilă;

60.

invită statele membre și autoritățile regionale și locale să utilizeze pe deplin flexibilitatea oferită de programele politicii de coeziune, definite în Regulamentul (UE) 2021/1060, și de programele Interreg, pentru a trece cu bine de actuala criză provocată de pandemia de COVID-19;

61.

invită Comisia și statele membre, având în vedere pandemia de COVID-19, să sprijine, în comun, prin intermediul politicii de coeziune și al programului „UE pentru sănătate”, elaborarea de strategii, protocoale și proceduri de răspuns la nivel național și la nivelul UE pentru a permite o mai bună cooperare în cazul unor viitoare urgențe de sănătate publică;

62.

consideră că cooperarea transfrontalieră în domeniul sănătății în cadrul politicii de coeziune nu va fi pe deplin posibilă fără recunoașterea reciprocă a diplomelor și calificărilor în domeniul medical în toate statele membre; invită Comisia să propună un cadru care să permită recunoașterea automată a nivelului diplomelor de învățământ superior la nivel european, pe baza deciziei semnate în 2015 de statele Benelux;

63.

invită statele membre să utilizeze mai bine acordurile bilaterale și să instituie acorduri de cooperare pentru a elimina barierele din calea asistenței medicale transfrontaliere;

o o

64.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1) JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

(2) JO L 88, 4.4.2011, p. 45.

(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.

(4) Röhrling, I., Habimana, K., Groot, W., et al., Capitalising on existing initiatives for cooperation in cross-border regions, Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară, Comisia Europeană, 2018.

(5) JO C 440, 18.12.2020, p. 10.

(6) JO C 474, 24.11.2021, p. 179.

(7) JO L 107, 26.3.2021, p. 1.

(8) JO L 170, 12.5.2021, p. 1.

(9) JO L 231, 30.6.2021, p. 60.

(10) JO L 231, 30.6.2021, p. 94.

(11) JO L 231, 30.6.2021, p. 159.

(12) Departamentul tematic pentru politici structurale și de coeziune, Cross-border cooperation in healthcare, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Parlamentul European, 2021.

Top

Choose the experimental features you want to try