(1)   Prezentul regulament stabilește condițiile și procedurile care reglementează constituirea, administrarea, înregistrarea și reglementarea entităților juridice sub forma unei asociații europene.

(2)   O asociație europeană este o entitate transfrontalieră independentă și autonomă, stabilită permanent pe teritoriul Uniunii printr-un acord voluntar între persoane fizice sau juridice, pentru un scop comun non-profit.

(3)   O asociație europeană este liberă să își stabilească obiectivele, precum și activitățile necesare pentru a le îndeplini.

(4)   Obiectivele unei asociații europene sunt de așa natură încât să sprijine promovarea obiectivelor și valorilor pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum se prevede la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(5)   O asociație europeană are la bază statutul de membru și este liberă să stabilească componența sa. Aceasta poate include stabilirea unor cerințe speciale pentru membri, pe baza unor criterii rezonabile și obiective și sub rezerva principiului nediscriminării.

(1)   Asociațiile europene sunt reglementate de prezentul regulament și de statutul lor. În ce privește chestiunile care nu sunt tratate în prezentul regulament, o asociație europeană este reglementată în temeiul dreptului statului membru în care aceasta își are sediul social.

(2)   Statele membre identifică entitatea juridică sau categoria de entități juridice cu care se consideră că o asociație europeană este comparabilă în scopul identificării legislației aplicabile în temeiul alineatului (1), într-un mod compatibil cu dispozițiile și obiectivele prezentului regulament.

(1)   Statele membre desemnează o autoritate publică independentă (denumit în continuare „organismul național al asociațiilor”) și informează Consiliul asociațiilor europene menționat la articolul 5 și Comisia cu privire la aceasta. Organismul național al asociațiilor este responsabil de înregistrarea asociațiilor europene, în conformitate cu articolul 10, și de monitorizarea aplicării prezentului regulament, cu respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale asociațiilor europene, astfel cum sunt prevăzute în tratate și în cartă.

(2)   Fiecare organism național al asociațiilor contribuie la aplicarea coerentă a prezentului regulament în întreaga Uniune. În acest scop, organismele naționale ale asociațiilor cooperează între ele, inclusiv în cadrul Consiliului asociațiilor europene, în conformitate cu articolele 5 și 22 din prezentul regulament.

(1)   Consiliul asociațiilor europene este desemnat prin prezenta decizie.

(2)   Consiliul asociațiilor europene este sprijinit de un secretariat.

(3)   Consiliul asociațiilor europene este compus dintr-un reprezentant al fiecărui organism național al asociațiilor și din trei reprezentanți ai Comisiei.

(4)   Consiliul asociațiilor europene acționează independent atunci când își îndeplinește sarcinile și își exercită competențele.

(5)   Pentru a se asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent, Consiliul asociațiilor europene:

(6)   Consiliul asociațiilor europene răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului și raportează anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la activitățile sale.

(7)   Dezbaterile Consiliului asociațiilor europene și între membrii acestuia sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(8)   Consiliul asociațiilor europene își adoptă propriul regulament de procedură și își organizează propriile mecanisme de funcționare.

(9)   Consiliul asociațiilor europene poate invita la reuniunile sale reprezentanți ai agențiilor europene relevante și experți independenți, în special din mediul academic și societatea civilă, și se consultă cu aceștia în mod regulat.

(1)   O asociație europeană poate fi constituită:

(2)   Un stat membru poate stabili că o entitate, dintre cele identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și al cărei sediu social nu se află în Uniune, poate participa la constituirea unei asociații europene, cu condiția ca entitatea respectivă să fie constituită în conformitate cu legislația unui stat membru, să aibă un sediu social în statul membru respectiv și să aibă o legătură economică, socială sau culturală demonstrabilă și continuă cu statul membru în cauză.

(3)   Constituirea unei asociații europene se realizează printr-un acord scris între toți membrii fondatori sau printr-un proces-verbal scris care atestă ședința constitutivă, semnat de toți membrii fondatori și verificat în mod corespunzător, în cazul în care legislația națională prevede această verificare pentru constituirea de asociații.

(4)   Plecarea unui membru fondator al unei asociații europene nu duce automat la desființarea sau dizolvarea asociației europene, cu condiția ca aceasta să continue să își desfășoare activitățile pe baza acordului a cel puțin numărului de persoane menționat la alineatul (1) litera (a).

(5)   Constituirea unei asociații europene sau procesele de restructurare nu sunt folosite pentru subminarea drepturilor lucrătorilor sau ale sindicatelor sau a condițiilor de muncă. În conformitate cu contractele colective de muncă aplicabile și cu legislația națională și a Uniunii, obligațiile privind angajații și creditorii continuă să fie îndeplinite, iar angajații, voluntarii, sindicatele și reprezentanții lucrătorilor sunt informați și consultați în mod corespunzător. Contractele colective de muncă și drepturile de reprezentare a lucrătorilor în consiliile de administrație sunt respectate și menținute, după caz.

(1)   Membrii fondatori întocmesc și semnează statutul asociației europene în momentul constituirii sale sau al ședinței sale constitutive.

(2)   Statutul conține cel puțin următoarele informații despre asociația europeană:

(1)   Sediul social al unei asociații europene este situat pe teritoriul Uniunii, la locul prevăzut în statutul acesteia. Sediul social este situat în locul în care asociația europeană își are administrația centrală sau în locul principal de desfășurare a activității în Uniune.

(2)   În cazul constituirii unei asociații europene prin transformare în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b), membrii săi decid dacă sediul social al asociației europene trebuie să rămână în statul membru în care a fost înregistrată entitatea inițială sau trebuie să fie mutat într-un alt stat membru.

(3)   În cazul constituirii unei asociații europene prin fuziune, în temeiul articolului 6 alineatul (1) literele (c), (d) sau (e), membrii săi decid în care dintre statele membre în care sunt înregistrate entitățile care fuzionează urmează să fie situat sediul social al asociației europene.

(1)   În termen de 30 de zile de la data constituirii asociației europene, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), membrii fondatori ai unei asociații europene depun o cerere de înregistrare la organismul național de asociere.

(2)   După verificarea respectării de către solicitanți a cerințelor prevăzute în prezentul regulament, organismul național al asociațiilor ia o decizie cu privire la înregistrarea asociației europene, în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(3)   Statele membre nu impun cerințe suplimentare pentru înregistrare în afara celor prevăzute în prezentul regulament.

(4)   În cazul în care cererea este acceptată de organismul național al asociațiilor, acesta înregistrează asociația europeană în registrul național corespunzător și comunică decizia sa în termen de 15 zile Consiliului European al Asociațiilor, care va include asociația europeană în baza de date digitală a asociațiilor europene înființată în temeiul articolului 5 alineatul (5) litera (b). În același termen, organismul național al asociațiilor comunică, de asemenea, decizia sa Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, care se asigură apoi că informațiile sunt publicate fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)   Dacă, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de înregistrare, cererea a fost respinsă sau nu s-a decis asupra acesteia, în termen de 15 zile de la primirea deciziei de respingere sau de la expirarea perioadei de 30 de zile pentru luarea unei decizii, solicitantul se poate adresa comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11.

Comitetul de apel ia o decizie cu privire la cererea de înregistrare în termen de 30 de zile de la introducerea apelului.

În cazul în care comitetul de apel aprobă cererea de înregistrare sau nu emite o decizie în termen de 30 de zile, organismul național al asociațiilor procedează la înregistrare în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la omisiunea de a acționa.

Orice decizie de respingere a unei cereri de înregistrare se comunică solicitanților și include motive bine întemeiate pentru respingere.

(6)   După înscrierea în registrul național corespunzător în conformitate cu alineatul (4), înregistrarea unei asociații europene intră în vigoare pe întreg teritoriul Uniunii.

(7)   Înregistrarea are loc prin intermediul formularelor comune de înregistrare sau al altor instrumente menționate la articolul 5. Procedura de înregistrare are loc pe cale electronică și este accesibilă și permite solicitanților să utilizeze limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se află sediul social al asociației europene. Taxele de înregistrare nu sunt mai mari decât cele aplicabile entităților menționate la articolul 3 alineatul (2) și nu depășesc costurile administrative sau nu constituie o sarcină financiară nejustificată, sub rezerva principiului proporționalității. Organismele asociațiilor naționale fac posibilă înregistrarea prin alte mijloace decât cele electronice.

(8)   La primirea unei cereri de acordare a statutului de interes public de către o asociație europeană, organismul național al asociațiilor evaluează cererea în raport cu cerințele stabilite în prezentul regulament. Organismul național al asociațiilor nu impune alte cerințe decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(9)   În termen de 15 zile de la primirea cererii de acordare a statutului de interes public, organismul național al asociațiilor adoptă o decizie obligatorie cu privire la cerere. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile în cazuri motivate corespunzător, în cazul în care evaluarea cererii necesită o examinare aprofundată sau se solicită avizul Consiliului European al Asociațiilor. Organismul național al asociațiilor informează imediat asociația europeană cu privire la durata și motivele oricărei prelungiri a perioadei inițiale de 15 de zile.

(10)   În cazul în care cererea de acordare a statutului de interes public este acceptată de organismul național al asociațiilor, acesta înregistrează decizia respectivă în registrul național corespunzător și comunică decizia sa în termen de 15 de zile Consiliului European al Asociațiilor, care va include statutul de interes public al asociației europene în baza de date digitală a asociațiilor europene înființată în temeiul articolului 5 alineatul (5) litera (b). În același termen, organismul național al asociațiilor comunică, de asemenea, decizia sa Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, care se asigură apoi că informațiile sunt publicate fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(11)   La înscrierea în registrul național corespunzător în conformitate cu alineatul (10), decizia adoptată cu privire la statutul de interes public intră în vigoare în întreaga Uniune.

(12)   În cazul în care cererea de acordare a statutului de interes public a fost respinsă sau nu a fost soluționată în termenul menționat la alineatul (9), solicitantul poate, în termen de 15 zile de la primirea deciziei de respingere, să introducă un apel în fața comitetului de apel sau, la expirarea termenului pentru luarea unei decizii, să înainteze cererea comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11.

Comitetul de apel ia o decizie în termen de 15 zile de la introducerea apelului sau de la înaintarea cererii sau în termen de 30 de zile în cazuri motivate corespunzător.

În cazul în care comitetul de apel aprobă cererea de acordare a statutului de interes public sau nu emite o decizie în termenul prevăzut la primul paragraf, organismul național al asociațiilor acordă statutul de interes public în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la abținerea de a acționa.

Orice decizie de respingere a unei cereri de înregistrare se comunică solicitanților și include motive bine întemeiate pentru respingere.

(13)   Membrii fondatori ai unei asociații europene pot decide să depună simultan o cerere de înregistrare și statutul de interes public, caz în care decizia privind ambele asociații este tratată ca una singură și se aplică termenele mai lungi.

(1)   Până la … [… luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Consiliul European al Asociațiilor înființează un comitet de apel, compus dintr-un reprezentant pentru fiecare stat membru și un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei este președintele.

(2)   Comisia asigură secretariatul Consiliului European al Asociațiilor.

(3)   Comitetul de apel este convocat de către președinte, iar deciziile sale se adoptă cu majoritatea absolută a membrilor săi.

(1)   Sediul social al unei asociații europene poate fi transferat în alt stat membru în conformitate cu prezentul articol. Statele membre se asigură că nu există niciun obstacol în calea transferului activelor și documentelor aparținând asociației europene care își transferă sediul social. Un astfel de transfer nu atrage după sine nicio modificare a statutului asociației europene, în afara celor prevăzute în prezentul articol, nicio dizolvare a asociației europene ori creare a unei persoane juridice noi, și nici nu afectează drepturile și obligațiile existente înainte de transfer, cu excepția celor legate în mod inerent de acesta.

(2)   Propunerea de transfer este întocmită de consiliul de administrație al asociației europene și se publică în conformitate cu normele naționale ale statului membru în care se află sediul social.

(3)   O propunere de transfer elaborată în temeiul alineatului (2) include detalii privind:

(4)   Decizia de transfer este adoptată numai după două luni de la publicarea propunerii. Deciziile de transfer sunt reglementate de condițiile stabilite pentru modificarea statutului asociației europene.

(5)   Creditorii și titularii altor drepturi în relația cu asociația europeană care existau înainte de publicarea propunerii de transfer au dreptul de a solicita asociației europene să le furnizeze garanții adecvate. Furnizarea unor astfel de garanții este reglementată de legislația națională a statului membru în care se află sediul social al asociației europene înainte de transfer. Statele membre pot extinde aplicarea acestei dispoziții pentru a include datoriile contractate de asociația europeană cu entități publice înainte de data transferului.

(6)   Autoritatea competentă din statul membru în care se află sediul social al asociației europene eliberează un certificat care să ateste că actele și formalitățile necesare înainte de transfer au fost finalizate în mod corespunzător.

(7)   Noua înregistrare nu se efectuează înainte de prezentarea certificatului prevăzut la alineatul (8). Transferul sediului social al asociației europene și modificarea statutului său care decurge din acest transfer intră în vigoare la data înregistrării transferului în conformitate cu articolul 10.

(8)   În ceea ce privește asociațiile europene care au sediul social pe teritoriul său, un stat membru poate refuza transferul sediului social, în cazul unei obiecții oficiale formulate de o autoritate competentă desemnată în termenul de două luni menționat la alineatul (6). O astfel de obiecție poate fi formulată dacă este întemeiată numai pe motive de siguranță publică și este comunicată organismului național al asociațiilor din statul membru de destinație și Consiliul European al Asociațiilor.

(9)   În cazul în care transferul sediului social este refuzat în temeiul alineatului (8), asociația europeană poate, în termen de 15 de zile de la primirea deciziei de respingere, să introducă un apel în fața comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11. Comitetul de apel ia o decizie în termen de 15 zile sau în termen de 30 de zile în cazuri motivate corespunzător, în cazul în care evaluarea cererii necesită o examinare suplimentară.

(10)   În cazul în care comitetul de apel aprobă transferul sau nu face acest lucru în termenul prevăzut la alineatul (11), organismul național al asociațiilor din statele membre competente aprobă transferul în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la abținerea de a acționa.

Orice decizie de refuzare a unui transfer este comunicată solicitanților și este însoțită de motive justificate în mod corespunzător.

(11)   În cazul în care transferul sediului social a devenit definitiv, organismul național al asociațiilor din statul membru în care asociația europeană își avea sediul social înainte de transfer comunică respectivele informații în termen de 15 de zile organismului național al asociațiilor din statul membru în care asociația europeană intenționează să își transfere sediul social și Consiliul European al Asociațiilor. În termen de cel mult 15 de zile de la primirea acestor informații, organismul național al asociațiilor din statul membru de destinație include asociația europeană în registrul național corespunzător. Consiliul European al Asociațiilor se asigură că detaliile transferului sunt publicate în baza de date digitală a asociațiilor europene, precum și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de cel mult 15 zile de la primirea comunicării din partea statului membru în care asociația europeană își avea sediul social înainte de transfer. Transferul sediului social al asociației europene intră în vigoare și poate fi opozabil terților de la data la care asociația europeană este înscrisă în registrul național al statului membru în care își are noul sediu social.

(12)   O asociație europeană care face obiectul dizolvării, lichidării, insolvenței, suspendării plăților sau al altor proceduri de acest tip nu își poate transfera sediul social.

(1)   O asociație europeană dobândește personalitate juridică în toate statele membre de la data la care este înscrisă în registrul național corespunzător ca asociație europeană.

(2)   După notificarea de înregistrare, dar înainte de înscrierea în registrul național corespunzător, asociația europeană își poate exercita drepturile de persoană juridică dacă utilizează termenii „asociație europeană în curs de constituire” ca parte a denumirii sale și în conformitate cu normele naționale privind supravegherea preventivă aplicabile asociațiilor naționale din statul membru în care asociația europeană își are sediul social în timpul constituirii. Dacă, înainte de dobândirea personalității juridice, au fost întreprinse acțiuni în numele asociației europene, iar asociația europeană nu își asumă obligațiile care decurg din aceste acțiuni, persoanele fizice sau juridice care întreprind aceste acțiuni răspund în solidar pentru ele, cu excepția cazului în care se prevede altfel în normele naționale aplicabile ale statului membru în care asociația europeană își are sediul social în timpul constituirii.

(3)   De la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament], numai asociațiile europene constituite și înregistrate în conformitate cu prezentul regulament pot include sintagma „asociație europeană” în denumirea lor, în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care sunt stabilite. Acestora li se permite să facă acest lucru la înscrierea în registrul național corespunzător, în conformitate cu articolul 10 alineatul.

(4)   În calitate de persoane juridice, asociațiile europene au capacitatea de a-și exercita, în nume propriu, competențele, drepturile și obligațiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor lor, în aceleași condiții ca entitățile juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și constituite în conformitate cu legislația statului membru în care se află sediul social al asociației europene.

(5)   Ca o consecință a dobândirii personalității juridice, o asociație europeană dobândește dreptul și capacitatea de:

(1)   Asociația europeană are libertatea de a-și stabili structurile interne de conducere și administrare în statutele sale, sub rezerva celorlalte dispoziții ale prezentului regulament. Aceste structuri și administrare respectă, în orice caz, principiile democratice și valorile fundamentale ale Uniunii.

(2)   Asociația europeană este condusă de cel puțin două organisme, consiliul de administrație și adunarea generală.

(3)   Consiliul de administrație sau adunarea generală pot înființa alte organisme de administrare, în condițiile procedurilor prevăzute în prezentul regulament și în statutul asociației europene și în conformitate cu acestea.

(1)   Consiliul de administrație gestionează asociația europeană în interesul acesteia și în urmărirea obiectivelor sale, așa cum se prevede în statutul asociației europene.

(2)   Consiliul de administrație este numit de adunarea generală, în conformitate cu statutul său. Informațiile privind componența consiliului de administrație sunt puse la dispoziția organismului național al asociațiilor în termen de șase luni de la data alegerii acestuia. Organismul național al asociațiilor informează Consiliului European al Asociațiilor în acest sens. Orice ulterioare ale componenței se pun la dispoziție în același mod. Aceste informații sunt puse și la dispoziția publicului de către asociația europeană.

(3)   O persoană nu este eligibilă să devină membru al consiliului de administrație sau nu i se pot conferi competențe sau atribui responsabilități de conducere sau de reprezentare în temeiul alineatului (6) de mai jos, dacă nu are dreptul să facă parte dintr-un consiliu de administrație sau dintr-un alt organ de conducere sau de supraveghere similar al unei entități juridice din următoarele motive:

(4)   În limitele funcțiilor care le sunt atribuite prin prezentul regulament și prin statutul asociației europene, toți membrii consiliului de administrație au aceleași drepturi și obligații.

(5)   Consiliul de administrație poate delega competențe sau responsabilități de gestiune comitetului compus din unul sau mai mulți membri ai asociației europene. Statutul sau adunarea generală adoptă condițiile de funcționare a acestei delegări.

(6)   Consiliul de administrație poate avea reuniuni ordinare și extraordinare. În cadrul reuniunilor sale ordinare, consiliul de administrație se reunește la intervale prevăzute în statutul asociației europene, dar cel puțin de două ori pe an, pentru a discuta despre conturile, activitățile și perspectivele previzibile ale proiectelor asociației europene.

(7)   Consiliul de administrație întocmește, o dată pe an, un raport privind conturile și activitățile asociației europene, pe care îl transmite organismului național al asociațiilor și Consiliului European al Asociațiilor. Acest raport anual este pus și la dispoziția publicului de către asociația europeană.

(8)   Fără a aduce atingere articolului 22 alineatul (2) și în măsura în care se aplică entităților menționate la articolul 3 alineatul (2), consiliul de administrație întocmește, o dată pe an, o situație financiară privind conturile asociației europene, indicând veniturile generate de activitățile economice, precum și fonduri cum ar fi credite și împrumuturi bancare, donații sau încasări necompensate de numerar sau bunuri în cursul anului calendaristic precedent, precum și o estimare bugetară pentru exercițiul financiar următor. În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot solicita consiliului de administrație să prezinte situația financiară autorității competente și membrilor asociației. În acest caz, membrii pot solicita consiliului de administrație să furnizeze informații suplimentare, inclusiv cu privire la sursele de finanțare. Membrii pot face acest lucru numai în cazul în care, în urma examinării situației financiare anuale, acest lucru este necesar din motive de transparență și responsabilitate și cu condiția ca acesta să fie proporțional. În acest scop, asociația europeană este obligată să țină o evidență completă și exactă a tuturor tranzacțiilor financiare, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1).

(9)   Membrii consiliului de administrație au competența de a reprezenta asociația europeană în relațiile cu părțile terțe și în procedurile judiciare, în limitele și condițiile stabilite în statutul său. În cazul în care competența de a reprezenta asociația europeană în relațiile cu părțile terțe este conferită unui număr de doi sau mai mulți membri, aceste persoane exercită competența în mod colectiv.

(10)   Orice acte realizate de membrii consiliului de administrație în numele asociației europene sunt obligatorii pentru asociația europeană în relația cu terții, cu condiția ca aceștia să nu depășească competențele conferite consiliului de administrație prin legislația aplicabilă sau, în mod legal, prin statutul asociaței europene.

(1)   Adunarea generală a asociației europene, care reunește toți membrii, este denumită adunare generală.

(2)   Consiliul de administrație convoacă adunarea generală în concordanță cu statutul asociației europene.

(3)   Membrii sunt informați cu privire la o adunare generală cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită pentru reuniunea adunării generale.

(4)   Consiliul de administrație poate convoca o adunare generală în orice moment, fie din proprie inițiativă, fie la cererea a cel puțin un sfert dintre membri. Statutul poate stabili un prag inferior.

(5)   Reuniunile adunării generale se pot desfășura în prezența fizică a membrilor, în prezența online sau printr-o combinație a celor două, fără ca acest lucru să afecteze validitatea reuniunii adunării generale sau a deciziilor adoptate. Consiliul de administrație decide care dintre cele trei modalități se utilizează pentru fiecare reuniune a adunării generale, cu excepția cazului în care majoritatea membrilor asociației propune o altă modalitate.

(6)   Cererea de organizare a unei reuniuni a adunării generale precizează motivele convocării și punctele care trebuie incluse pe ordinea de zi.

(7)   Fiecare membru are dreptul de a primi informații și de a obține acces la documente, în conformitate cu normele stabilite în statut, înaintea fiecărei reuniuni a adunării generale.

(8)   Fiecare membru are dreptul de a participa la adunarea generală, de a lua cuvântul și de a prezenta propuneri.

(9)   Dreptul de vot și de a depune moțiuni al membrilor în cadrul adunării generale se exercită conform statutului asociației europene, în concordanță cu articolul 8 alineatul (2) litera (j).

(10)   Membrii pot numi un alt membru care să îi reprezinte în cadrul unei adunări generale înainte de reuniune, în conformitate cu o procedură care urmează să fie stabilită în statutul asociației europene. Un membru nu poate reprezenta mai mult de doi alți membri.

(11)   Deciziile adunării generale cu privire la chestiunile obișnuite se adoptă, cu excepția cazului în care se prevede altfel, cu majoritatea voturilor membrilor prezenți sau reprezentați. Voturile se repartizează în conformitate cu normele stabilite în statutul asociației europene.

(1)   O asociație europeană poate avea filiale regionale. Filialele nu sunt considerate ca având personalitate juridică distinctă, dar pot organiza și gestiona activități în numele asociației, sub rezerva cerințelor din statut.

(2)   Consiliul de administrație al asociației europene poate numi unele filiale sau unii membri care sunt persoane juridice drept actori principali în executarea și punerea în aplicare a proiectelor asociației europene. Statele membre le permit filialelor sau membrilor să pună în aplicare proiecte aflate sub responsabilitatea lor în calitate de actori principali ai asociației europene.

(1)   Orice modificare a statutului asociației europene este discutată în cadrul unei adunări generale convocate în acest scop.

(2)   Membrii sunt informați cu privire la adunările generale în care se discută și se decide cu privire la propunerile de modificare a statutului asociației europene cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data stabilită pentru adunare. Informarea include propunerile în cauză.

(3)   Adunarea generală poate aduce modificări statutului dacă cel puțin jumătate din membrii asociației europene plus unu sunt prezenți sau reprezentați.

(4)   Modificările privind statutul asociației europene se adoptă dacă cel puțin două treimi din membrii adunării generale prezenți sau reprezentați votează în favoarea acestora.

(5)   Modificările privind scopul declarat al asociației europene se adoptă dacă cel puțin trei sferturi din membrii adunării generale prezenți sau reprezentați votează în favoarea acestora.

(6)   În termen de șase luni de la data adoptării, textul statutului adoptat este pus la dispoziția organismului național al asociațiilor, care informează Consiliul European al Asociațiilor cu privire la aceasta. Aceste informații sunt puse la dispoziția publicului de către asociația europeană și comunicate Consiliului European al Asociațiilor pentru a fi incluse în baza de date europeană menționată la articolul 5 alineatul (5) litera (b).

(1)   Este interzis orice tratament discriminatoriu al asociațiilor europene.

(2)   Asociațiile europene beneficiază de același tratament ca entitățile naționale echivalente identificate în concordanță cu articolul 3 alineatul (2).

(1)   Unei asociații europene i se poate acorda statutul de interes public dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(2)   Asociațiile europene pot solicita organismului național al asociațiilor din statul membru în care își au sediul social să fie recunoscute ca asociații de interes public, în concordanță cu cerințele prevăzute la alineatul (1).

(3)   Organismul național al asociațiilor ia o decizie cu privire la cererea de acordare a statutului de interes public în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatele (8) și (9).

(4)   Statele membre tratează o asociație europeană căreia i se acordă statutul de interes public în același mod ca și entitățile juridice cărora li s-a acordat un statut corespunzător în jurisdicția lor.

(1)   Asociațiile europene sunt în măsură să solicite, să primească, să transfere sau să doneze orice resurse, inclusiv financiare, în natură și materiale, și să solicite și să primească resurse umane, de la sau către orice sursă, fie că este vorba de organisme publice, persoane fizice sau organisme private, în orice stat membru și în țări terțe.

(2)   Asociațiile europene fac obiectul dispozițiilor legislației Uniunii și ale dreptului intern aplicabil privind impozitarea, vămile, schimbul valutar, spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și al normelor care reglementează finanțarea alegerilor și a partidelor politice, astfel cum sunt aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care își au sediul social.

(3)   Asociațiile europene sunt supuse obligațiilor de informare și de divulgare publică în concordanță cu legislația națională, inclusiv în ceea ce privește componența consiliului de administrație, dispozițiile statutului, finanțarea și situațiile financiare, în măsura în care asemenea obligații îndeplinesc obiectivul de interes general de a garanta că asociațiile europene funcționează în mod transparent, că sunt responsabile și cu condiția ca asemenea obligații să fie necesare și proporționale.

Respectarea obligațiilor menționate la primul paragraf nu duce la supunerea asociațiilor europene unor norme mai stricte decât cele aplicabile entităților naționale echivalente identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și entităților cu scop lucrativ. Aceste obligații de informare și de divulgare publică nu trebuie să ducă la nicio diferență de tratament sau limitare a drepturilor și obligațiilor asociației europene, indiferent de oportunitatea scopului sau de sursele de finanțare.

(1)   Asociațiile europene țin evidența completă și exactă a tuturor tranzacțiilor financiare.

(2)   Asociațiile europene întocmesc cel puțin o dată pe an:

Consiliul de administrație transmite raportul anual de activitate și raportul financiar organismului național al asociațiilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (7) și alineatul (8).

(3)   Raportul anual de activitate conține cel puțin:

(4)   Situația anuală a conturilor asociației europene și, atunci când este cazul, situația conturilor consolidate ale acesteia sunt auditate în conformitate cu dispozițiile aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană în cauză își are sediul social. Auditul se efectuează cel puțin o dată la patru ani și cel mult o dată la doi ani.

(5)   Raportul rezultat în urma auditului menționat la alineatul (4) este prezentat în modul prevăzut de legislația statului membru în care asociația europeană își are sediul social.

(6)   Autoritățile statelor membre nu solicită asociațiilor europene să ofere acces la informații privindu-i pe membrii lor care sunt persoane fizice, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar în scopul unei anchete penale publice privind infracțiuni pasibile de o pedeapsă maximă privativă de libertate de cel puțin un an și în urma unei hotărâri a unei instanțe judecătorești independente.

(7)   Organismul național al asociațiilor transmise Consiliului European al Asociațiilor o prezentare generală bianuală cu informații relevante cu privire la toate auditurile menționate la alineatul (4), iar acesta asigură publicarea raportului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum și pe site-ul său internet.

(8)   Normele privind contabilitatea și auditul aplicabile asociațiilor europene nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile întreprinderilor în temeiul Directivei 2006/43/CE (10) sau al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11).

(9)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern corespunzătoare mai favorabile din statul membru în care se află sediul social.

(1)   Organismul național al asociațiilor din statul membru de înregistrare consultă în timp util organismele asociațiilor naționale din alte state membre cu privire la orice aspecte importante legate de legalitatea și răspunderea unei anumite asociații europene și informează Consiliului European al Asociațiilor în acest sens.

(2)   Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, organismele asociațiilor naționale comunică anual o prezentare generală a oricăror informații relevante privind deciziile referitoare la asociațiile europene de pe teritoriul statului lor membru. Aceasta include o listă a cazurilor în care au fost inițiate anchete penale împotriva asociațiilor europene, inclusiv în cazul în care s-a solicitat divulgarea de informații privindu-i pe membri în conformitate cu articolul 24 alineatul (6).

(3)   În cazul în care Consiliul European al Asociațiilor consideră că un organism național al asociațiilor nu a respectat prezentul regulament, acesta transmite Comisiei toate informațiile relevante. Comisia evaluează aceste informații și ia măsurile necesare.

(4)   Asociațiile europene trebuie să aibă la dispoziție căi de atac eficiente pentru a contesta deciziile care le privesc luate de organismul național al asociațiilor, inclusiv posibilitatea de a obține un control judiciar al oricăror astfel de decizii.

(1)   Răspunderea asociațiilor europene este reglementată de dispozițiile aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană își are sediul social.

(2)   Membrii consiliului de administrație a unei asociații europene răspund solidar pentru prejudiciile suferite de asociația europeană ca urmare a încălcării obligațiilor care decurg din funcțiile lor. Totuși, răspunderea nu este solidară pentru prejudiciile sau daunele suferite de asociația europeană atunci când se dovedește că încălcarea se referă la obligații specifice aferente doar funcției unui anumit membru.

(3)   Statutul stabilește condițiile de inițiere a procedurilor în numele asociației europene împotriva membrilor consiliului de administrație.

(1)   O asociație europeană poate fi dizolvată în mod voluntar:

(2)   Asociația europeană informează organismul național al asociațiilor cu privire la orice decizie de dizolvare voluntară adoptată în conformitate cu alineatul (1) în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la luarea deciziei.

(3)   Organismul național al asociațiilor radiază imediat asociația europeană din registrul național corespunzător și informează Consiliul European al Asociațiilor, precum și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene cu privire la dizolvarea asociației europene în temeiul alineatului (1), în termen de cel mult 15 zile de la data la care a luat cunoștință de dizolvare. Imediat după această notificare, Autoritatea asociațiilor europene publică un aviz de dizolvare a Consiliului European al Asociațiilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și elimină asociația europeană din baza de date digitală a Uniunii, iar Oficiul pentru Publicații publică un aviz de dizolvare a asociației europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)   Dizolvarea asociației europene produce efecte în întreaga Uniune de la data radierii asociației din registrul național corespunzător.

(1)   O asociație europeană poate fi dizolvată printr-o decizie finală a unei instanțe competente din statul membru în care asociația europeană își are sediul social sau a avut ultima oară sediul social, dacă:

(2)   Atunci când se ia o decizie privind dizolvarea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b), Autoritatea Europeană a Asociațiilor acordă asociației europene un termen rezonabil pentru a-și regulariza poziția înainte ca decizia să intre în vigoare.

(3)   Solicitanții au acces la căi de atac eficiente pentru a contesta o decizie de dizolvare în fața instanțelor de apel competente.

(4)   Organismul național al asociațiilor radiază imediat asociația europeană din registrul național corespunzător și informează Consiliul European al Asociațiilor, precum și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene cu privire la dizolvarea involuntară a asociației europene în termen de cel mult 15 zile de la data la care decizia a devenit definitivă. Imediat după această notificare, Consiliul European al Asociațiilor radiază asociația europeană din baza de date digitală a Uniunii, iar Oficiul pentru Publicații publică un aviz de dizolvare a asociației europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)   Dizolvarea asociației europene produce efecte în întreaga Uniune de la data radierii asociației din registrul național corespunzător.

(1)   Dizolvarea unei asociații europene determină lichidarea acesteia. Lichidarea este reglementată de legislația aplicabilă entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) din prezentul regulament în statul membru în care asociația europeană își are sediul social.

(2)   O asociație europeană își păstrează capacitatea, în sensul articolului 13, până la finalizarea lichidării sale.

(1)   Prezenta directivă se aplică organizațiilor non-profit stabilite în Uniune.

(2)   În cadrul prezentei directive, termenul „organizație non-profit” se referă la asociațiile voluntare și permanente de persoane fizice sau juridice care au un interes, o activitate sau un scop comun, precum și la organizațiile care nu se bazează pe calitatea de membru și ale căror active sunt alocate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile, și care, indiferent de forma în care sunt înființate asociațiile sau organizațiile:

(3)   Prezenta directivă se aplică organizațiilor non-profit care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (2), indiferent dacă sunt sau nu constituite pe bază de afiliere de membri și indiferent dacă sunt înregistrate sau li s-a acordat sau nu personalitate juridică în temeiul legislației statului membru în care își au sediul.

(4)   Partidele politice se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(5)   Sindicatele și asociațiile sindicale sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(6)   Organizațiile care au în principal un scop religios, filosofic și neconfesional se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive. Totuși, această excludere nu se aplică altor organizații care nu au un astfel de scop specific, ale căror valori și scopuri sunt inspirate de convingeri religioase, filosofice sau neconfesionale.

(1)   Statele membre aplică dispozițiile prezentei directive în conformitate cu normele din tratate privind libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor și cu actele relevante ale Uniunii care reglementează exercitarea acestor drepturi, inclusiv Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) privind serviciile în cadrul pieței interne.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentului (UE) 2016/679 și dispozițiilor corespunzătoare din dreptul intern.

(1)   Statele membre garantează că organizațiile non-profit stabilite în Uniune beneficiază de garanțiile minime prevăzute în prezenta directivă.

(2)   Limitările garanțiilor minime prevăzute în prezenta directivă pot fi impuse numai dacă sunt necesare și proporționale pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general recunoscute de dreptul Uniunii sau dacă sunt necesare pentru protejarea drepturilor și libertăților celorlalți.

(3)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a introduce sau menține dispoziții mai favorabile organizațiilor non-profit, cu condiția ca astfel de dispoziții să nu interfereze cu obligațiile care decurg din prezenta directivă.

(1)   Statele membre se asigură că legile și practicile lor administrative care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, tratamentul financiar și fiscal sau măsurile de scutire fiscală și activitățile transfrontaliere, nu discriminează în funcție de locul de stabilire al organizației non-profit.

(2)   Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv cu privire la constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere ale acestora, nu discriminează niciun grup sau persoană din niciun motiv, cum ar fi vârstă, origine, culoare, gen, orientare sexuală, identitate de gen, stare de sănătate, statut în materie de imigrație sau rezidență, limbă, origine națională, etnică sau socială, opinii politice sau de altă natură, dizabilități fizice sau psihice, proprietate, rasă, religie, convingeri sau alt statut.

(1)   Statele membre simplifică, în măsura posibilului, legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit, pentru a asigura protecția libertății de asociere la toate nivelurile și pentru a elimina toate obstacolele și discriminările nejustificate care afectează capacitatea persoanelor fizice sau juridice sau a grupurilor de astfel de persoane, indiferent de naționalitatea lor, de a înființa, înregistra sau opera pe teritoriul statului membru o organizație non-profit, inclusiv, de exemplu, prin facilitarea accesului la servicii bancare și financiare, precum și prin garantarea unor canale sigure și securizate pentru donațiile și alocările de active transfrontaliere, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii.

(2)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor au acces la sisteme de identificare electronică în scopul realizării procedurilor administrative, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (18) (Regulamentul e-IDAS).

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că aplicarea legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor este efectuată de o autoritate de reglementare desemnată ale cărei competențe și funcții sunt clar definite prin lege și exercitate în conformitate cu dreptul la bună administrare, inclusiv în ceea ce privește dreptul de a beneficia de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil.

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiilor non-profit despre care s-a constatat că încalcă legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit li se trimite o notificare adecvată cu privire la presupusa încălcare și li se oferă posibilități ample de a remedia încălcările de natură administrativă.

(3)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că reglementările și practicile privind controlul și supravegherea organizațiilor non-profit sunt prevăzute de lege și sunt proporționale cu obiectivele legitime pe care le urmăresc. Aceasta include asigurarea faptului că astfel de reglementări și practici nu sunt, ca regulă, mai stricte decât cele aplicabile întreprinderilor private și că punerea lor în aplicare nu interferează cu managementul intern al organizațiilor non-profit și nu generează o sarcină administrativă sau financiară nejustificată pentru organizațiile în cauză.

(4)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că controlul și înregistrarea organizațiilor non-profit sunt efectuate de autorități de supraveghere desemnate ale căror competențe și funcții sunt clar definite prin lege și exercitate cu independență în conformitate cu dreptul la bună administrare, inclusiv în ceea ce privește motivele pentru posibile inspecții și audituri, procedurile, durata și domeniul de aplicare a inspecțiilor și auditurilor și competențele agenților de inspecție și audit.

(5)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt puse la dispoziția publicului informații complete, accesibile și ușor de înțeles referitoare la legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, precum și la competențele, procedurile și funcționarea autorităților de reglementare și de supraveghere competente.

(1)   Statele membre se asigură că toate persoanele care au un interes legitim în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui stat membru au acces la mecanisme eficace de tratare a plângerilor în fața unei autorități independente competente, cum ar fi avocatul poporului sau instituția națională pentru drepturile omului, pentru a solicita asistență în exercitarea drepturilor lor, și au acces la o cale de atac administrativă și judiciară eficace pentru a solicita revizuirea actelor sau deciziilor care le afectează exercitarea drepturilor și obligațiilor. Printre aceste persoane se numără organizațiile non-profit, fondatorii, directorii lor, membrii personalului și beneficiarii activităților organizațiilor non-profit.

(2)   Statele membre se asigură că orice recurs sau contestare a unei decizii de interzicere sau de dizolvare a unei organizații non-profit, de suspendare a activităților sau de înghețare a activelor are, de regulă, un efect suspensiv asupra unei astfel de decizii, cu excepția cazului în care un astfel de efect suspensiv are ca rezultat împiedicarea aplicării dispozițiilor legislației penale.

(3)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiilor non-profit cu personalitate juridică li se acordă calitate procesuală în fața instanțelor naționale, inclusiv, dacă este cazul, pentru depunerea de mărturii voluntare în cadrul procedurilor judiciare.

(4)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit care nu au personalitate juridică pot fi reprezentate de persoane desemnate în fața autorităților și instanțelor naționale competente în scopul accesării căilor de atac menționate la prezentul articol.

(1)   Statele membre se asigură că libertatea organizațiilor non-profit care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor de a-și stabili obiectivele și de a desfășura activitățile necesare pentru urmărirea acestor obiective poate fi limitată numai din motive excepționale de siguranță publică. Statele membre elimină toate obstacolele sau restricțiile care afectează capacitatea organizațiilor non-profit de a urmări astfel de obiective și de a desfășura astfel de activități.

(2)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor sunt libere să stabilească domeniul de aplicare al operațiunilor lor, fie ele locale, regionale, naționale sau internaționale.

(3)   Statele membre se asigură că formalitățile care reglementează constituirea și funcționarea unei organizații non-profit pe teritoriul lor, astfel cum se prevede în legislația, reglementările sau practicile administrative naționale, nu constituie o sarcină financiară și administrativă nejustificată. Aceasta include, în cazul organizațiilor care nu se bazează pe un regim de afiliere, posibilitatea de a înființa în mod legal astfel de organizații sub formă de cadouri sau moșteniri.

(4)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor pot deveni membre ale unei alte organizații non-profit, ale unei federații sau confederații înființate sau înregistrate pe teritoriul lor sau pe teritoriul unui alt stat membru și se asigură că această apartenență nu creează niciun dezavantaj pentru organizația în cauză.

(1)   Statele membre se asigură că orice persoană fizică sau juridică poate solicita afilierea, dacă este posibil în funcție de forma sa juridică, la o organizație non-profit înființată, înregistrată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, în conformitate cu statutul și actul constitutiv al organizației respective, și își poate exercita liber drepturile de membru, sub rezerva condițiilor statutare și a limitărilor de reglementare ale organizației.

(2)   Statele membre se asigură că nu se aplică penalizări sau măsuri restrictive ca urmare a apartenenței la o organizație non-profit stabilită, înregistrată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale, cu excepția cazului în care astfel de consecințe sunt rezultatul aplicării dispozițiilor de drept penal.

(3)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să decidă cu privire la membrii lor. Aceasta poate include stabilirea unor cerințe speciale pentru membri, pe baza unor criterii rezonabile și obiective.

(1)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să își adopte propriile statute, acte constitutive și norme, inclusiv norme de stabilire a structurii lor interne de conducere și de numire a consiliilor lor de administrație și a reprezentanților lor.

(2)   Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale privind statutul organizațiilor non-profit nu impun organizațiilor non-profit să furnizeze în statutul lor nicio altă informație în afară de:

(3)   Organizațiile non-profit pot fi obligate să divulge și să facă publice, în statutele lor sau prin intermediul rapoartelor anuale, informații suplimentare cu privire la operațiunile și la funcționarea lor, la membrii organelor lor de conducere, la reprezentanții și la finanțarea lor, în măsura în care acest lucru răspunde obiectivului de interes general, în ceea ce privește obiectivele și activitățile organizației.

(1)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor sunt libere să decidă dacă să dobândească personalitate juridică, fără a aduce atingere faptului că statele membre pot stipula ce forme de organizare au personalitate juridică.

(2)   În cazul în care o organizație non-profit a dobândit personalitate juridică, statele membre se asigură că personalitatea juridică a organizației poate fi diferențiată în mod clar de cea a membrilor, fondatorilor sau altor persoane juridice care au legătură cu organizația respectivă.

(3)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că înregistrarea, atunci când este necesară, sau finalizarea actului de constituire este suficientă pentru ca organizațiile non-profit să dobândească personalitate juridică.

(4)   Statele membre se asigură că autorizarea prealabilă nu este niciodată o condiție preliminară pentru dobândirea personalității juridice de către o organizație non-profit și pentru exercitarea capacității juridice aferente.

(5)   Statele membre se asigură că grupurile de persoane fizice sau juridice care cooperează și care nu au cerut să dobândească personalitate juridică nu sunt considerate a fi organizații non-profit cu personalitate juridică, cu unicul scop de a le supune legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale și de a le reglementa sau afecta astfel operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere, cu excepția cazului în care există motive pentru a susține că organizația non-profit este o organizație criminală în temeiul dreptului național.

(1)   Statele membre se asigură că înregistrarea oficială nu este o condiție preliminară sau un obstacol pentru constituirea sau operațiunile organizațiilor non-profit stabilite sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor.

(2)   Statele membre se asigură că procedurile de înregistrare a organizațiilor non-profit pe teritoriul lor sunt accesibile, ușor de utilizat și transparente.

(3)   Statele membre se asigură că formalitățile aplicabile înregistrării organizațiilor non-profit stabilite pe teritoriul lor în temeiul legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale nu constituie o sarcină administrativă nejustificată. Aceasta include prevederea unui mecanism de aprobare tacit aplicabil în termen de 30 de zile de la cererea de înregistrare și neintroducerea de cerințe de reînregistrare și reînnoire.

(4)   Statele membre se asigură că taxele aplicabile înregistrării organizațiilor non-profit nu depășesc costurile administrative aferente și nu constituie în niciun caz o sarcină financiară nejustificată, sub rezerva principiului proporționalității.

(5)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiile non-profit stabilite pe teritoriul lor pot fi înregistrate prin mijloace electronice, asigurând, în același timp, posibilitatea înregistrării prin mijloace neelectronice.

(6)   Statele membre se asigură că înfățișarea în persoană în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități naționale competente în scopul înregistrării unei organizații non-profit este impusă numai atunci când este necesară pentru a stabili identitatea solicitantului.

(7)   Statele membre se asigură că solicitanții care își au reședința sau sediul social într-un alt stat membru și care trebuie să se prezinte în fața unei instanțe sau a unei alte autorități naționale competente în scopul înregistrării unei organizații non-profit pot face acest lucru în fața instanței competente sau a altei autorități competente din statul membru în care își au reședința și că această înfățișare va fi considerată suficientă în scopul înregistrării în statul membru de înregistrare.

(8)   Statele membre mențin o bază de date a organizațiilor non-profit înregistrate care este accesibilă publicului, inclusiv informații statistice privind numărul de cereri acceptate și respinse, ținând seama în mod corespunzător de principiile de protecție a datelor și de dreptul la viață privată.

(1)   Statele membre se asigură că o organizație non-profit stabilită sau înregistrată într-un stat membru al Uniunii poate solicita recunoașterea contribuției la interesul public și că i se poate acorda un statut corespunzător, astfel cum se prevede în legile, reglementările sau practicile administrative naționale, exclusiv pe baza scopului, structurii și activităților sale declarate sau concrete legate de teritoriul statului membru care acordă statutul.

(2)   Statele membre adoptă legile, reglementările sau practicile administrative naționale necesare pentru a permite organizațiilor non-profit să fie recunoscute ca contribuind la interesul public și că primesc un statut corespunzător, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(3)   Statele membre se asigură că statutul unei organizații non-profit recunoscute ca aducând o contribuție interesului public și căreia i s-a acordat un statut corespunzător în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale poate fi revocat numai în cazul în care autoritatea de reglementare competentă a furnizat suficiente dovezi că organizația non-profit nu mai îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

(1)   Statele membre se asigură că existența unei organizații non-profit poate fi încheiată numai printr-o decizie a membrilor săi sau printr-o hotărâre a unei instanțe.

(2)   Statele membre se asigură că desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a unei organizații non-profit poate fi doar consecința unor încălcări ale dreptului național care nu pot fi rectificate sau remediate.

(3)   Statele membre se asigură că desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a unei organizații non-profit poate fi doar consecința falimentului, a inactivității prelungite sau a abaterilor grave care contravin siguranței publice, astfel cum se recunoaște în dreptul Uniunii.

(4)   Statele membre se asigură că abaterile individuale ale fondatorilor, directorilor, membrilor personalului sau membrilor unei organizații non-profit, atunci când nu acționează în numele organizației, nu conduc, de regulă, la desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a organizației.

(5)   Protecția prevăzută la prezentul articol se aplică, de asemenea, în cazul suspendării activităților unei organizații non-profit, în cazul în care o astfel de suspendare poate conduce la o înghețare a operațiunilor organizației echivalentă cu dizolvarea.

(1)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor și care au fost înființate sau înregistrate într-un alt stat membru sunt tratate în mod egal cu organizațiile non-profit stabilite sau înregistrate în jurisdicția lor, inclusiv în ceea ce privește accesul la servicii, cum ar fi serviciile bancare, acordarea de autorizații și, după caz, tratamentul financiar și fiscal sub rezerva legilor, reglementărilor sau a practicilor administrative naționale aplicabile, precum și accesul la finanțare pentru activitățile care se desfășoară în jurisdicția statului membru sau în interesul binelui public al statului membru.

(2)   În sensul alineatului (1), statele membre nu solicită organizațiilor non-profit stabilite sau înregistrate în alt stat membru, dar care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor să prezinte altă dovadă decât dovada de stabilire sau înregistrare ca organizație non-profit în alt stat membru.

(1)   Statele membre elimină orice obstacol care afectează exercitarea de către organizațiile non-profit stabilite sau înregistrate într-un alt stat membru a dreptului lor la libertatea de stabilire, la libera circulație a serviciilor și la libera circulație a capitalurilor pe teritoriul lor. Acest lucru nu aduce atingere prerogativei statelor membre de a solicita, pentru ca unei organizații non-profit să i se acorde un statut oficial, ca organizația să fi dobândit personalitate juridică sau să fie inclusă într-un registru național, în conformitate cu legislația statului membru în care a fost înființată și/sau unde intenționează să își desfășoare activitatea.

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o organizație non-profit înregistrată într-un alt stat membru are dreptul de:

(1)   Statele membre se asigură că o organizație non-profit înființată sau înregistrată în jurisdicția lor se poate transforma sau fuziona cu o altă organizație non-profit înființată sau înregistrată în alt stat membru, fără ca o astfel de fuziune sau transformare să ducă la desființarea, interzicerea sau dizolvarea sau suspendarea involuntară a activităților organizației.

(2)   Statele membre se asigură că, în cazul unei transformări sau al unei fuziuni, astfel cum se menționează la alineatul (1), organizația non-profit care face obiectul transformării sau fuzionării este liberă să înființeze birouri sau operațiuni în statul membru de destinație.

(3)   Statele membre stabilesc forma juridică a organizației transformate sau fuzionate, pe baza principiului echivalenței.

(4)   Statele membre se asigură că, în cazul în care organizația non-profit care rezultă în urma unei transformări sau fuziuni menționate la alineatul (1) nu respectă condițiile și cerințele prevăzute în legile, reglementările sau practicile administrative naționale din statul membru gazdă, organizației non-profit i se acordă un termen rezonabil pentru a lua măsurile necesare pentru a-și regulariza poziția.

(5)   Statele membre se asigură că nici transformările și nici fuziunile transfrontaliere nu au ca efect subminarea drepturilor lucrătorilor sau ale sindicatelor sau a condițiilor de muncă. Acestea se asigură că, în conformitate cu contractele colective de muncă aplicabile și cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, obligațiile angajatorilor privind angajații și creditorii continuă să fie îndeplinite și că angajații, voluntarii, sindicatele și reprezentanții lucrătorilor sunt informați și consultați în mod corespunzător. Contractele colective de muncă și drepturile de reprezentare a lucrătorilor în consiliile de administrație sunt respectate și menținute, după caz.

(1)   Statele membre elimină orice obstacol care afectează capacitatea organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor de a solicita, primi, transfera sau dona orice resurse, inclusiv financiare, în natură și materiale, sau de a solicita și a primi resurse umane de la sau către orice sursă, inclusiv entități naționale, străine sau internaționale, fie că este vorba de organisme publice, persoane fizice sau organisme private.

(2)   Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale nu conduc la o diferență de tratament între organizațiile non-profit în funcție de sursele lor de finanțare sau de destinația acestora.

(3)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit au dreptul de a deține în proprietate și de a dispune liber de bunuri și active care fac obiectul legislației naționale aplicabile entităților similare aflate sub jurisdicția lor.

(4)   Statele membre reduc la minimum sarcina administrativă în ceea ce privește alocarea transfrontalieră a activelor și permit organizațiilor non-profit să genereze profituri pentru reinvestiții în proiecte caritabile.

(1)   Statele membre se asigură că finanțarea publică este pusă la dispoziție și alocată organizațiilor non-profit prin proceduri clare, transparente și nediscriminatorii.

(2)   Alineatul (1) se aplică, de asemenea, finanțării din partea Uniunii plătite de statele membre în cadrul gestiunii partajate, sub rezerva dispozițiilor Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (19).

(1)   În conformitate cu normele Uniunii privind libera circulație a capitalurilor, statele membre se asigură că organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor nu suferă niciun dezavantaj ca urmare a solicitării sau a primirii de finanțare de la persoane fizice sau juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Uniune sau în SEE, dar în afara teritoriului lor.

(2)   În conformitate cu normele Uniunii privind libera circulație a capitalurilor, statele membre se asigură că persoanele fizice sau juridice nu suferă niciun dezavantaj ca o consecință a acordării de finanțare organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea în afara teritoriului lor.

(1)   Statele membre se asigură că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul actelor cu putere de lege și al practicilor administrative naționale nu sunt împovărătoare în mod inutil și sunt proporționale cu dimensiunea organizației și cu sfera activităților sale, luând în considerare valoarea activelor și a veniturilor sale.

(2)   În sensul alineatului (1), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv cele care pun în aplicare obligațiile Uniunii și internaționale, se bazează pe o evaluare specifică și actualizată bazată pe riscuri a sectorului și a organizațiilor în cauză și nu conduc la cerințe disproporționate sau la limitarea nejustificată a accesului organizațiilor non-profit la servicii financiare.

(3)   În temeiul articolului 11 alineatul (3), organizațiile non-profit raportează anual cu privire la conturile organizațiilor non-profit și fac publice aceste rapoarte. Rapoartele respective includ informații privind finanțarea primită în cursul anului calendaristic precedent, informații privind originea și valoarea finanțării, credite, împrumuturi bancare și donații sau încasări necompensate de numerar sau bunuri.

(4)   Statele membre se asigură că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul legilor, reglementărilor și practicilor administrative naționale nu conduc la diferențe de tratament între aceste organizații sau la limitări ale drepturilor sau obligațiilor acestora, pe baza surselor de finanțare, a obiectivelor sau activităților lor.

(1)   În cazul în care o organizație non-profit are caracter asociativ, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile referitoare la membri pot rămâne confidențiale.

(2)   Statele membre se asigură că informațiile privind apartenența la o organizație non-profit în ceea ce privește membrii care sunt persoane fizice pot fi accesate de către o autoritate competentă numai în cazul în care acest acces este necesar în scopul unei anchete penale publice privind infracțiuni pasibile de o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an și în urma unei hotărâri a unei instanțe judecătorești independente.

(1)   Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale nu au ca efect obligarea organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor să își facă publice informații confidențiale și sensibile, cum ar fi date cu caracter personal referitoare la personalul organizației, voluntari, membri, fondatori sau donatori.

(2)   Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor au acces la căi de atac efective pentru a preveni sau a obține reparații în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a informațiilor lor confidențiale sau sensibile.

(3)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că protecția împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de informații confidențiale sau sensibile ale organizațiilor non-profit în temeiul prezentului articol se aplică în ceea ce privește inspecțiile, auditurile și orice alte activități de supraveghere efectuate de autoritățile competente.

(1)   Statele membre pot introduce sau menține dispoziții care să asigure un tratament mai favorabil pentru organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor decât cel prevăzut în prezenta directivă.

(2)   Punerea în aplicare a prezentei directive nu constituie un motiv pentru reducerea nivelului de protecție deja asigurat în temeiul dreptului național, european sau internațional, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale, în domeniile acoperite de prezenta directivă.

(1)   Până la … [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre consultă organizațiile non-profit deja înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor în timp util, în mod transparent și semnificativ cu privire la transpunerea și punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive.

(1)   Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentei directive. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și aplicarea prezentei directive în termen de cel mult trei ani de la termenul de transpunere a acesteia.

(2)   Ținând seama de raportul său prezentat în temeiul alineatului (1), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind impactul legislației naționale de transpunere a prezentei directive, în termen de cel mult trei ani de la termenul de transpunere a acesteia. Raportul evaluează funcționarea prezentei directive și are în vedere necesitatea unor măsuri suplimentare, inclusiv, după caz, a unor modificări în vederea armonizării ulterioare a legislației naționale aplicabile organizațiilor non-profit.

(3)   Comisia pune la dispoziția publicului rapoartele menționate la alineatele (1) și (2) de mai sus și le face ușor accesibile.