COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 15.11.2022

COM(2022) 639 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raportul din 2022 privind îndeplinirea obiectivelor pentru 2020 privind energia din surse regenerabile

1.Introducere

Energia din surse regenerabile este un element-cheie în lupta UE împotriva provocărilor legate de climă și mediu, după cum s-a subliniat și în raportul privind starea uniunii energetice, publicat la 18 octombrie 2022 1 . În cadrul Pactului verde european 2 , Comisia Europeană a propus o nouă strategie vizând transformarea economiei și a societății UE și plasarea lor pe o traiectorie mai durabilă. Obiectivele mai ambițioase, și anume reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, și transformarea Europei în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, pot fi realizate numai cu ajutorul unui sistem energetic integrat, bazat în mare parte pe surse regenerabile de energie. Prin urmare, în iulie 2021, Comisia a propus modificarea Directivei (UE) 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (RED II) 3 și creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie în 2030 la cel puțin 40 % 4 , comparativ cu obiectivul de cel puțin 32 % stabilit în RED II.

În urma agresiunii militare neprovocate și nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei, UE și-a publicat planul REPowerEU 5 cu scopul de a reduce rapid dependența UE de combustibilii fosili din Rusia. Planul REPowerEU propune un set suplimentar de măsuri menite să economisească energie, să diversifice aprovizionarea și să înlocuiască rapid combustibilii fosili prin accelerarea tranziției Europei către o energie curată. Pentru a realiza obiectivele planului REPowerEU, se impune accelerarea și devansarea implementării energiilor din surse regenerabile, precum și transformarea proceselor industriale cu scopul de a înlocui gazele, petrolul și cărbunele. Ca parte a planului REPowerEU, Comisia a prezentat o nouă propunere de modificare a RED II 6 . În acest context, Comisia propune majorarea obiectivului în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030 la cel puțin 45 %. Prin simplificarea și scurtarea în continuare a procedurilor administrative de acordare a autorizațiilor, prin planificarea strategică efectuată de statele membre și prin încurajarea proiectelor în domenii deosebit de adecvate pentru utilizarea energiei din surse regenerabile, propunerea urmărește să asigure o implementare mai rapidă a proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile.

Prin urmare, energia din surse regenerabile este esențială pentru atingerea obiectivelor climatice, pentru garantarea securității aprovizionării cu energie și pentru asigurarea independenței față de importurile de energie din Rusia.

Cadrul pentru 2030 privind sprijinirea surselor regenerabile de energie se întemeiază pe progresele înregistrate în temeiul Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (RED I) 7 , care a fost în vigoare până la 30 iunie 2021. În temeiul RED I, statele membre au avut obligația de a îndeplini obiective naționale individuale pentru 2020, conforme cu obiectivul de cel puțin 20 % privind energia din surse regenerabile la nivelul UE. În conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța 8 , statele membre aveau obligația de a raporta Comisiei cu privire la îndeplinirea obiectivelor lor naționale pentru 2020 cu privire la energia din surse regenerabile până la 30 aprilie 2022.

Informațiile furnizate de statele membre în cadrul rapoartelor lor, completate cu datele Eurostat și cu literatura științifică disponibilă 9 , sunt rezumate și analizate în prezentul document.

Prezentul raport al Comisiei cuprinde cinci capitole. După capitolul introductiv, capitolul 2 prezintă o evaluare globală la nivelul UE cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește utilizarea energiei din surse regenerabile. Capitolul 3 analizează constatările anterioare din perspectiva impactului pandemiei de COVID-19. Capitolul 4 prezintă o analiză mai detaliată a constatărilor din fiecare stat membru, inclusiv exemple de bune practici. Capitolul 5 prezintă concluziile.

2.Progresele UE în materie de implementare a energiei din surse regenerabile

În 2020, UE a atins o pondere a energiei din surse regenerabile de 22,1 % din consumul final brut de energie, depășind astfel ponderea de 20 % prevăzută în RED I. În medie, ponderea globală a energiei din surse regenerabile a crescut anual cu 0,8 puncte procentuale începând din 2011, înregistrând o creștere mult mai puternică, de 2,2 puncte procentuale, în perioada 2019-2020. De asemenea, în sectoarele individuale – electricitate, încălzire și răcire și transporturi – ponderea energiei din surse regenerabile a crescut constant în ultimul deceniu.

Cu o contribuție de 37,5 % în 2020, cea mai mare pondere relativă a surselor regenerabile de energie s-a înregistrat în sectorul energiei electrice (E-SRE). Sectorul a înregistrat o creștere deosebit de puternică, de 2 puncte procentuale în perioada 2018-2019 și de 3,4 % în perioada 2019-2020. Ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și al răcirii (Î&R-SRE) a ajuns la 23,1 % în 2020 și, prin urmare, a crescut cu 5,7 puncte procentuale în ultimii zece ani. În ceea ce privește sectorul transporturilor (T-SRE), ponderile au ajuns la 10,2 % în 2020; per ansamblu, dezvoltarea a fost mai puțin dinamică și mai lentă.

Figura 1. Ponderile SRE la nivelul UE-27 în perioada 2011-2020 (%). Sursa: Eurostat SHARES

Bioenergia continuă să fie principala sursă regenerabilă de energie în UE, cu o pondere de 58,1 % în 2020. Aceasta este urmată de energia eoliană cu 14,3 %, de energia hidroelectrică cu 12,4 %, de energia solară (6,9 %), de căldura ambientală (5,5 %) și de energia geotermică (2,9 %).

În ceea ce privește bioenergia, biocombustibilii solizi reprezintă cea mai mare pondere, și anume 69,5 %. Celelalte forme de bioenergie constau în biocombustibili lichizi (12,9 %), biogaz (10,6 %), partea regenerabilă a deșeurilor municipale (6,9 %) și cărbune (0,2 %).

Figura 2. Consumul brut de energie din surse regenerabile la nivelul UE în funcție de tip (2020, % și Mtep). Sursa: Eurostat

Sectorul E-SRE

În perioada 2011-2020, ponderea tehnologiilor SRE în producția totală de energie electrică a înregistrat o creștere continuă. În 2020, pentru prima dată, energia eoliană onshore a deținut cea mai mare pondere în rândul tehnologiilor E-SRE, cu o producție de 350 TWh în 2020, urmată de hidroenergie cu 345 TWh, de energia solară fotovoltaică (PV) cu 139 TWh, de biomasa solidă cu 83 TWh, de biogaz cu 56 TWh și de energia eoliană offshore cu 47 TWh. Energia electrică geotermică (6 TWh), energia termică solară (5 TWh) și biolichidele (5 TWh) au avut o pondere minoră în mixul E-SRE.

Capacitatea instalată de producere a E-SRE constatată în 2020 corespunde rezultatelor prezentate mai sus pentru producția de E-SRE. În 2020, tehnologia cu cea mai mare capacitate instalată a fost energia eoliană onshore, cu 162,5 GW, care a înregistrat o creștere semnificativă de 7,4 GW în perioada 2019-2020. Hidroenergia a ocupat a doua poziție în ceea ce privește capacitatea de producție (150,8 GW), însă capacitatea sa instalată totală a rămas în mare parte neschimbată, cu o creștere de numai 6,5 GW în ultimii 10 ani. Energia hidroelectrică este urmată de energia solară fotovoltaică, care a crescut de la 117,9 GW în 2019 la 135,7 GW în 2020 (+ 17,7 GW). Energia eoliană offshore a crescut de la 12 GW în 2019 la 14,5 GW în 2020. Biomasa (15,6 GW), biogazul (11,7 GW), biolichidele (1,2 GW) și energia geotermică (0,9 GW) au avut o pondere relativ mai mică din capacitatea de producție de E-SRE în 2020.

Figura 3. Capacitatea de producție de E-SRE în UE-27 pentru perioada 2011-2020. Sursa: Eurostat SHARES

Dezvoltarea mai rapidă a E-SRE comparativ cu T-SRE și Î&R-SRE a fost facilitată de reducerea costurilor tehnologice de-a lungul timpului.

Mai precis, în sectorul energiei eoliene onshore, costurile generale de instalare, exploatare și întreținere, precum și costurile totale egalizate ale producerii de energie (Levelized Costs of Electricity – LCOE) au scăzut în ultimul deceniu din cauza economiilor de scară, a creșterii concurenței și a maturizării industriei. În perioada 2010-2020, media ponderată globală a LCOE a scăzut cu 54 %, de la 0,089 USD/kWh la 0,041 USD/kWh. În plus, tehnologia turbinelor eoliene onshore a înregistrat progrese semnificative în ultimii ani. Factori precum creșterea în înălțime a turnului, creșterea în diametru a rotorului și creșterea dimensiunilor și fiabilității turbinelor au promovat în ansamblu o capacitate sporită.

În sectorul energiei eoliene offshore, media ponderată globală a LCOE a scăzut cu 48 % în perioada 2010-2020, de la 0,162 USD la 0,084 USD/kWh, cu o reducere anuală de 9 % în 2020. Aceste reduceri au fost determinate de progresele tehnologice, precum și de factori legați de industrie, cum ar fi experiența dobândită de dezvoltatori și un nivel sporit de standardizare a producției.

Reduceri semnificative ale costurilor pot fi observate și în sectorul energiei solare fotovoltaice. În perioada 2010-2020, media ponderată globală a costurilor LCOE la nivelul centralelor fotovoltaice la scară utilitară a scăzut cu 85 %, de la 0,381 USD/kWh la 0,057 USD/kWh. În același timp, producția a fost în permanență extinsă și optimizată și, în ansamblu, eficiența modulelor a crescut.

Sectorul Î&R-SRE

Consumul de energie din surse regenerabile în sectorul Î&R-SRE a crescut treptat în ultimul deceniu 10 . În 2020, consumul de Î&R-SRE la nivelul UE a ajuns la 100 561 ktep. Biomasa solidă a fost cel mai mare furnizor de energie din surse regenerabile în acest sector, cu 79 151 ktep. Consumul de energie provenind de la pompele de căldură a fost de 13 316 ktep, biogaz 4 055 ktep, încălzire termică solară 2 503 ktep, biolichide 669 ktep și încălzire geotermică 867 ktep.

Comparativ cu 2004 (11,7 %), ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și al răcirii s-a dublat practic în Uniunea Europeană. Această creștere poate fi atribuită nevoilor mai scăzute în materie de încălzire, dar, în cea mai mare parte, creșterii cantității de căldură din surse regenerabile provenită de la pompele de căldură. Datele privind piața pompelor de căldură la nivelul Uniunii Europene pentru 2020 confirmă implementarea sporită a acestora în segmentul încălzirii și răcirii, stimulată parțial de politicile în favoarea electrificării sistemelor de încălzire adoptate de mai multe țări (de exemplu, Franța, Finlanda, Suedia), precum și de creșterea nevoilor de răcire pe timp de vară în sectorul pompelor de căldură reversibile, în modul de răcire. Creșterea consumului total de căldură din surse regenerabile – biogaz, deșeuri municipale regenerabile, energie solară și biolichide – a fost stimulat și de alte sectoare, pe lângă cel al pompelor de căldură. În perioada 2019-2020, distribuția între diferitele sectoare ale energiei termice din surse regenerabile a funcționat în detrimentul biocombustibililor solizi (de la 76,3 la 75 %) și în beneficiul pompelor de căldură (de la 11,8 la 12,7 %). Ponderea biogazului a crescut de la 3,6 la 3,9 %, ponderea deșeurilor municipale regenerabile de la 3,7 la 3,8 %, ponderea energiei solare de la 2,3 la 2,4 %, ponderea energiei geotermice s-a menținut la 0,8 %, iar ponderea biolichidelor a crescut de la 1 la 1,1 % 11 .

Figura 4. Producția de căldură și răcire cu ajutorul tehnologiilor Î&R-SRE în UE-27 în perioada 2011-2020. Sursa: Eurostat SHARES

Sectorul T-SRE

În ansamblu, consumul de energie din surse regenerabile în sectorul T-SRE a crescut constant în ultimul deceniu. Consumul de biomotorină și bioetanol a stagnat în perioada 2014-2016, dar de atunci a crescut în continuu. Având în vedere contribuția ridicată a biomotorinei și a bioetanolului la sectorul T-SRE, dezvoltarea acestor biocombustibili a condus la creșterea consumului total de biocombustibili începând din 2016. Biomotorina a fost combustibilul cel mai utilizat în întreaga perioadă, contribuind totodată în cea mai mare măsură la T-SRE în 2020, cu 13 164 ktep. În domeniul transporturilor, utilizarea energiei electrice din surse regenerabile a crescut semnificativ în ultimii 10 ani. O creștere deosebit de însemnată a avut loc în sectorul transportului rutier, care a trecut de la 10 ktep în 2011 la 112 ktep în 2020. Cu toate acestea, în comparație cu celelalte moduri de transport, în special cu transportul feroviar, contribuția energiei electrice în sectorul transportului rutier este încă minoră. Consumul de biocombustibili bazați pe culturi alimentare și furajere continuă să reprezinte o pondere mare a consumului de energie din surse regenerabile în domeniul transporturilor (10 808 ktep sau 4,5 % din consumul de energie în domeniul transporturilor în 2020), în timp ce consumul de biocarburanți avansați a fost mai scăzut, dar a crescut semnificativ în ultimii ani (1 224 ktep în 2020).

Figura 5. Consumul de energie în sectorul transporturilor (T-SRE) în UE-27 în perioada 2011-2020. Sursa: Eurostat SHARES

3.Efectele pandemiei de COVID-19

Ponderea energiei din surse regenerabile de 22,1 % în UE în ansamblu a fost afectată și de scăderea consumului global de energie din cauza pandemiei de COVID-19. Aceasta a avut un impact grav asupra nivelului cererii de energie din statele membre, alături și de alți factori, cum ar fi fluctuațiile meteorologice și punerea în aplicare a politicilor în materie de eficiență energetică, care au jucat probabil, la rândul lor, un rol în scăderea consumului final brut total dintr-un anumit an. La nivelul întregii UE, consumul final de energie a scăzut cu 8 % față de 2019. Scăderea a variat la nivelul statelor membre, Luxemburg (- 13,7 %) și Spania (- 12,3 %) înregistrând cea mai mare scădere a consumului, în timp ce Suedia (- 2,4 %) și România (- 1,4 %) au înregistrat doar o ușoară scădere.

În ceea ce privește oferta, în termeni generali, producția de SRE a fost mai puțin afectată decât alte surse de energie. Centralele electrice care funcționează pe bază de energie solară, de energie eoliană și de hidroenergie pură și-au putut desfășura activitatea, deoarece capacitatea lor de a produce energie electrică depinde de condițiile meteorologice și nu de cerere. În mod similar, a reieșit că producția de energie electrică din SRE dispecerizabile, cum ar fi biomasa, a fost foarte puțin afectată, deoarece funcționarea lor este determinată în mare măsură de sprijinul pentru SRE (care, în general, nu a fost afectat de pandemia de COVID-19). Cu toate acestea, în ceea ce privește biocombustibilii din sectorul transporturilor sau biomasa utilizată pentru încălzire, criza asociată cu scăderea cererii a avut un impact vizibil 12 .

Acești factori s-au tradus printr-o trecere la o pondere mai mare a producției de SRE în mixul energetic 13 , care s-a datorat doar parțial noii capacități instalate reale. În ansamblu, se poate concluziona că scăderea consumului de energie a facilitat îndeplinirea obiectivelor de către statele membre.

4.Evaluări detaliate ale progreselor înregistrate de statele membre

4.1.Ponderile totale ale energiei din surse regenerabile per stat membru

Ponderile energiei din surse regenerabile în 2020 variază foarte mult de la un stat membru la altul, reflectând punctele de plecare și obiectivele naționale diferite stabilite pentru fiecare stat membru în RED I. Suedia a atins cea mai mare pondere a energiei din surse regenerabile în 2020 (60,1 %), urmată de Finlanda (43,8 %) și Letonia (42,1 %). Cele mai scăzute ponderi ale energiei din surse regenerabile au fost constatate în Malta (10,7 %) și Luxemburg (11,7 %). În pofida ponderii lor globale scăzute de energie din surse regenerabile, Malta și Luxemburg și-au majorat ponderea energiei din surse regenerabile din 2019 până în 2020 cu + 2,5 puncte procentuale și, respectiv, + 4,7 puncte procentuale (inclusiv transferurile statistice).

Având în vedere atât implementarea la nivel național, cât și transferurile statistice notificate în prezent, toate statele membre, cu excepția Franței, au atins o pondere mai mare sau egală cu obiectivul lor obligatoriu privind energia din surse regenerabile pentru 2020 în temeiul RED I. Unele state membre și-au depășit cu mult obiectivele; Suedia și-a depășit obiectivul cu 11,1 puncte procentuale, Bulgaria cu 7,3 puncte procentuale și Finlanda cu 5,8 puncte procentuale.

Figura 6: Ponderile globale ale SRE cu și fără transferuri statistice în raport cu obiectivele pentru 2020 privind SRE. Sursa: Eurostat SHARES; Directiva privind energia din surse regenerabile (RED I)

4.2.Progresele înregistrate în fiecare sector în parte: electricitate, încălzire/răcire și transporturi

În sectorul E-SRE, Austria a înregistrat cea mai ridicată pondere de E-SRE în 2020, si anume 78,8 %, urmată de Suedia (74,5 %) și Danemarca (65,3 %). Malta (9,5 %), Ungaria (11,9 %) și Cipru (12,4 %) au înregistrat cele mai scăzute ponderi de E-SRE din toate statele membre în 2020.

Figura 7. Ponderea E-SRE per stat membru în 2020. Sursa: Eurostat SHARES

În sectorul încălzirii și al răcirii, Suedia (66,4 %) a înregistrat cea mai mare pondere de energie din surse regenerabile în 2020, urmată de Estonia (58,8 %), Finlanda (57,6 %) și Letonia (57,1 %). În schimb, Irlanda (6,3 %), Țările de Jos (8,1 %) și Belgia (8,4 %) au înregistrat cele mai scăzute ponderi ale energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și al răcirii.

Figura 8. Ponderea Î&R-SRE pentru fiecare stat membru în 2020. Sursa: Eurostat SHARES

În sectorul transporturilor, cele mai ridicate ponderi pot fi observate în Suedia, unde ponderea T-SRE a fost de 31,9 %, urmată de Finlanda (13,4 %) Țările de Jos și Luxemburg (ambele cu 12,6 %). Dintre toate statele membre, Grecia (5,3 %), Lituania (5,5 %), Polonia și Ungaria (ambele cu 6,6 %) au înregistrat cea mai scăzută pondere de T-SRE în 2020.

Figura 9. Ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor în UE-27 în perioada 2011-2020. Sursa: Eurostat SHARES

4.3.Colaborarea la nivel transfrontalier și utilizarea mecanismelor de cooperare

RED I prevede patru tipuri diferite de mecanisme de cooperare: transferuri statistice, proiecte comune între statele membre, proiecte comune între statele membre și țări terțe și scheme de sprijin comune. Dintre aceste mecanisme, statele membre au utilizat cel mai intens transferurile statistice 14 . Lituania, Luxemburg, Estonia, Belgia, Finlanda, Republica Cehă, Slovenia, Malta, Țările de Jos și Irlanda au participat la acorduri de transfer statistic care au intrat în vigoare în 2020; unele dintre statele membre participante și-au atins obiectivul obligatoriu privind energia din surse regenerabile pentru 2020 ca urmare a transferurilor statistice. În continuare este prezentată o imagine de ansamblu a transferurilor statistice și a cantităților acestora.

Figura 10. Transferuri statistice care au intrat în vigoare în 2020. Sursa: Eurostat SHARES.

Celelalte mecanisme de cooperare au rămas în mare parte neutilizate, fapt pentru care schemele de sprijin comune deja stabilite între Germania și Danemarca și Suedia și Norvegia au continuat să dea rezultate 15 . Cu toate acestea, se preconizează stimularea în continuare a colaborării transfrontaliere sub formă de proiecte comune, ca urmare a punerii în aplicare a noilor instrumente instituite la nivelul UE, în special Mecanismul de finanțare a energiei din surse regenerabile 16 și componenta privind energia din surse regenerabile din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei 17 .

4.4.Măsurile întreprinse în vederea atingerii obiectivelor naționale pentru 2020 privind energia din surse regenerabile 18

În conformitate cu articolul 27 litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța, statelor membre le revine obligația de a furniza în mod specific informații cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obiectivele naționale privind energia din surse regenerabile pentru 2020, inclusiv măsurile legate de schemele de sprijin, garanțiile de origine (GO) și simplificarea procedurilor administrative. 

4.4.1.Măsuri legate de schemele de sprijin

Sectorul E-SRE

În sectorul E-SRE, statele membre au puse în aplicare diverse combinații de scheme de sprijin, după cum reiese din rapoartele lor din ultimii ani. Printre schemele de sprijin utilizate pentru sprijinirea producției de E-SRE s-au numărat primele fixe (feed-in premiums – FIP) 19 , adesea combinate cu sisteme de licitații, sisteme de cote, stimulente fiscale, contorizare netă, subvenții, împrumuturi, precum și cu tarife fixe pentru a sprijini producția de E-SRE. Deși schemele de sprijin aplicate diferă de la un stat membru la altul, aproape toate statele membre dispun de cel puțin două scheme de sprijin care oferă sprijin specific pentru diverse tehnologii, dimensiuni ale centralelor și operatori.

O tendință generală constă în tranziția de la tarifele fixe stabilite la nivel administrativ la sisteme de prime fixe care facilitează o mai mare integrare pe piață a surselor regenerabile de energie. În plus, sprijinul este acordat mai des în urma unor proceduri de ofertare concurențiale. Până în 2020, 19 state membre au organizat licitații având ca obiect sprijinirea E-SRE. Această tendință a continuat și după 2020: Belgia (2021) și România (2022) au lansat licitații pentru proiecte în domeniul energiei eoliene și solare, iar alte patru state membre au și ele în vedere organizarea de licitații pentru sprijinirea E-SRE 20 .

Pe lângă tarifele și primele fixe, toate statele membre (cu excepția Letoniei) au pus în aplicare măsuri fiscale complementare, inclusiv subvenții, împrumuturi și credite/scutiri fiscale, pentru a încuraja implementarea tehnologiilor SRE. Aceste măsuri fiscale au variat de la subvenții pentru investiții la programe de împrumut pentru centrale electrice pe bază de energie din surse regenerabile. Majoritatea măsurilor fiscale s-au axat pe o tehnologie specifică, de exemplu programul Germaniei de sprijin financiar pentru parcurile eoliene offshore, care a fost inițiat în 2011, sau programul de ajutoare nerambursabile pentru instalarea de sisteme fotovoltaice cu contorizare netă în clădirile rezidențiale din Cipru.

În plus, în 2020, statele membre au sprijinit implementarea unor sisteme de E-SRE la scară mai mică în locuințe și comunități. De exemplu, în acest an, Belgia, Danemarca, Lituania, Ungaria, Țările de Jos, Polonia, Grecia, Italia, Cipru și Letonia au instituit scheme de sprijin pentru contorizarea netă a prosumatorilor.

Mai multe state membre au introdus noi scheme de sprijin pentru E-SRE în 2020: De exemplu, Portugalia a organizat o licitație pentru producția de energie fotovoltaică și pentru producția și stocarea de energie fotovoltaică, cu scopul de a aloca o primă fixă și subvenții pentru investiții. Malta a finalizat o schemă de proceduri de ofertare concurențiale pentru tarifele fixe în cazul instalațiilor SRE între 400 kWp și mai puțin de 1 000 kWp. Italia a instituit un cadru juridic pentru comunitățile energetice și prosumatorii colectivi, care permite utilizatorilor finali/producătorilor să se unească pentru a utiliza în comun energia electrică produsă la nivel local.

Sectorul T-SRE

În sectorul E-SRE, cea mai vizibilă tendință din 2020 este punerea în aplicare din ce în ce mai frecventă a schemelor de sprijin fiscal care vizează în mod direct utilizarea vehiculelor electrice sau a vehiculelor reîncărcabile, de exemplu prin scutiri fiscale, subvenții directe sau prime pentru achiziționarea de vehicule electrice, sau care sprijină dezvoltarea infrastructurii de reîncărcare.

În 2020, Grecia, Țările de Jos, Spania și Ungaria au introdus scheme de sprijin care promovează electromobilitatea, în principal prin acordarea de subvenții pentru achiziționarea de vehicule electrice. Spania a pus în aplicare un program de sprijin numit MOVES II, care include sprijin pentru încurajarea achiziționării de vehicule electrice și a instalării infrastructurilor de încărcare. Sistemul de subvenționare SPP introdus în Țările de Jos oferă opțiuni de subvenționare pentru consumatorii care doresc să cumpere autoturisme integral electrice pentru uz personal. Ungaria a lansat un sistem de licitații pentru vehiculele electrice, în cadrul căruia persoanele fizice și întreprinderile pot solicita diferite niveluri de sprijin pentru achiziționarea unui vehicul electric. Grecia a introdus o lege care oferă stimulente fiscale pentru promovarea achiziționării de vehicule electrice.

Pe lângă sprijinul din ce în ce mai mare pentru vehiculele electrice și mobilitatea durabilă, schema de sprijin predominantă pentru T-SRE în UE continuă să fie o cotă obligatorie pentru combustibilii din surse regenerabile. În 2020, toate țările din UE au utilizat o schemă de obligații, predominant o cotă, ca principală schemă de sprijin pentru creșterea ponderii T-SRE. Deși sistemele de cote diferă în detaliu, toate impun furnizorilor de combustibili să asigure o anumită proporție de combustibili din surse regenerabile ori să utilizeze combustibili din surse regenerabile pentru a reduce intensitatea medie a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de combustibilii utilizați în transporturi. Cotele impuse înregistrează, în general, o creștere de la an la an și au vizat deseori o cotă de 10 % până în 2020.

Sectorul Î&R-SRE

În general, în sectorul Î&R-SRE au fost puse în aplicare mai puține scheme de sprijin decât în sectorul E-SRE. Sprijinul acordat de statele membre se axează în primul rând pe sprijinul pentru investiții, fie prin subvenții, fie prin împrumuturi. În 2020, 22 de state membre au oferit sprijin pentru investiții sub formă de subvenții, iar 12 state membre au utilizat (pe lângă subvenții sau în locul acestora) împrumuturi pentru a sprijini implementarea tehnologiilor în sectorul Î&R-SRE.

Instrumentele de sprijin existente se aplică, în general, unei game largi de tehnologii, însă sprijinul este acordat în cea mai mare măsură producției de căldură din biomasă. Printre tehnologiile care beneficiază în mod obișnuit de sprijin se numără pompele de căldură care utilizează energie geotermică, aerotermală și hidrotermală, precum și sistemele termice solare. Pe lângă promovarea adoptării tehnologiilor Î&R-SRE, schemele de sprijin ale statelor membre se axează, de asemenea, pe măsurile de conservare a energiei și de eficiență energetică.

În 2020, unele state membre, printre care Ungaria, Țările de Jos, Danemarca, Finlanda și unele regiuni din Austria, au introdus noi scheme de sprijin pentru sectorul Î&R-SRE, axându-se în primul rând pe îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor și pe instalarea pompelor de căldură.

4.4.2.Garanțiile de origine

Astfel cum se prevede în reformarea Directivei privind energia din surse regenerabile [Directiva (UE) 2018/2001)] (RED II), garanțiile de origine (GO) au scopul de a dovedi clienților finali ponderea sau cantitatea de energie din surse regenerabile din cadrul mixului energetic al unui anumit furnizor și din cadrul energiei furnizate consumatorilor în temeiul unor contracte. Statele membre se asigură că originea energiei din surse regenerabile poate fi garantată ca atare în sensul directivei, în conformitate cu criterii obiective, transparente și nediscriminatorii.

În ansamblu, numărul garanțiilor de origine emise a crescut constant din 2011 21 . Unele state membre au înregistrat o creștere mai rapidă a garanțiilor de origine, de exemplu, Spania a ajuns de la o pondere de 3 %, reprezentând numărul total de garanții de origine emise în UE-27 în 2011, la 17 % în 2020. Austria a ajuns de la 2 % în 2011 la 9 % în 2020, iar Franța de la 7 % la 12 % în 2020.

Figura 11. Eliberarea anuală de certificate GO pentru fiecare țară. Sursa: Statisticile AIB 22 . 

Articolul 19 din RED II prevede, în plus, că statele membre se asigură că, atunci când un producător primește sprijin financiar din partea unei scheme de sprijin, valoarea de piață a garanției de origine aferente aceleiași producții este luată în considerare în mod adecvat în cadrul schemei de sprijin relevante. Prin urmare, statele membre dispun de modalități diferite de a contabiliza energia electrică care beneficiază de sprijin și, în general, de modalități diferite de stabilire a propriilor sisteme de GO.

Pe baza raportului privind asistența tehnică 23 , unele state membre emit garanții de origine și pentru energia din surse regenerabile care beneficiază de sprijin. Acesta este cazul Greciei, Finlandei, Țărilor de Jos, Cehiei, Estoniei, Ciprului, Lituaniei, Poloniei și României. De exemplu, în Cipru, „emiterea de garanții de origine producătorilor de SRE este independentă de orice sprijin primit, de exemplu sprijin pentru investiții sau prime sub formă de tarife fixe. Veniturile din garanțiile de origine vor constitui, prin urmare, un avantaj suplimentar pentru producători. Producătorii trebuie să obțină aprobare din partea Fondului SRE pentru comercializarea garanțiilor de origine.”

O a doua abordare constă în faptul că nu se emit garanții de origine pentru energia electrică care beneficiază de sprijin sau ele se emit, dar sunt anulate imediat.. Belgia, Germania, Spania, Irlanda, Malta, Austria și Slovenia. În Austria, de exemplu, garanțiile de origine sunt emise atât pentru energia din surse regenerabile care beneficiază, cât și pentru cea care nu beneficiază de sprijin, dar numai garanțiile de origine provenite de la centralele care utilizează energie din surse regenerabile care nu beneficiază de sprijin pot fi comercializate la nivel internațional, în timp ce garanțiile de origine care beneficiază de sprijin trebuie să fie utilizate în scopul comunicării de informații în Austria 24 .

În al treilea rând, statele membre pot opta pentru emiterea de garanții de origine pentru energia din surse regenerabile care beneficiază de sprijin, însă aceste garanții de origine sunt licitate la nivel central pentru a compensa costurile de sprijin. În această categorie intră Italia, Luxemburg, Franța, Portugalia, Croația, Slovacia și Ungaria. De exemplu, în Italia, garanțiile de origine pentru energia din surse regenerabile care beneficiază de sprijin sunt scoase la licitație din 2013. Veniturile obținute din licitații sunt utilizate pentru a compensa costul energiei din surse regenerabile care beneficiază de sprijin.

4.4.3.Simplificarea procedurilor administrative

RED II a stabilit cerințe pentru statele membre cu privire la eficientizarea și simplificarea procedurilor administrative. Deși termenul de transpunere a RED II era 30 iunie 2021, unele state membre implementaseră deja o serie de astfel de măsuri de simplificare încă din 2020 sau chiar mai devreme.

Potrivit rapoartelor lor, 10 state membre au instituit un fel de abordare de tip „ghișeu unic” sau de punct de contact național. De exemplu, în Finlanda, Centrul pentru dezvoltare economică, transport și mediu (Centrul ELY) din Ostrobotnia de Sud a fost desemnat ca punct de contact pentru procesul de acordare a autorizațiilor pentru întregul teritoriu în 2020. Punctele de contact furnizează, la cererea solicitantului, îndrumări și ajutor pe parcursul întregului proces administrativ de solicitare și de acordare a autorizațiilor. Solicitantul nu este nevoit să contacteze decât un singur punct de contact pentru întregul proces. Procesul de acordare a autorizațiilor vizează autorizațiile administrative relevante pentru construirea, retehnologizarea și exploatarea de centrale pentru producerea de energie din surse regenerabile și activele necesare pentru racordarea acestora la rețea 25 .

În câteva cazuri, lipsa unui răspuns din partea administrației până la un anumit termen determină aprobarea automată a autorizațiilor. De exemplu, Țările de Jos au instituit norme referitoare la autorizațiile pentru aspecte fizice, afirmând că „termenul pentru procesul decizional în cadrul procedurii standard este de opt săptămâni, care poate fi prelungit o singură dată cu cel mult șase săptămâni. Depășirea termenului limită va conduce automat la eliberarea unei autorizații (în temeiul principiului lex silencio positivo)” 26 .

Unele state membre au instituit măsuri specifice de amenajare a teritoriului în domeniul energiei din surse regenerabile, cum ar fi hărți care indică zonele în care ar putea fi dezvoltate surse regenerabile de energie. O astfel de amenajare a teritoriului poate contribui la reducerea opoziției din partea comunităților locale și a organizațiilor societății civile și poate aborda problema deficitului de terenuri. De exemplu, Spania a elaborat două hărți pentru energia eoliană și solară, care clasifică terenurile în cinci categorii de sensibilitate ecologică pentru fiecare tip de proiect analizat (maximă, foarte ridicată, ridicată, moderată și scăzută). Cu toate acestea, hărțile au doar un caracter informativ și nu înlocuiesc etapele care se impun la nivel administrativ, cum ar fi necesitatea unei evaluări a impactului asupra mediului 27 .

Situația referitoare la procedurile de depunere a cererilor online și la digitalizarea documentelor este eterogenă la nivelul UE. În timp ce câteva state membre oferă deja proceduri online fiabile și ample, majoritatea statelor membre au început doar să introducă mai multe instrumente digitale pentru a facilita procesul.

Majoritatea statelor membre au pus în aplicare un anumit tip de simplificare pentru proiectele la scară mică, cum ar fi sistemele de energie solară fotovoltaică instalate pe acoperiș pentru a facilita autoconsumul și comunitățile de energie. În plus, 15 state membre au adoptat o procedură de notificare simplificată pentru racordarea la rețea a instalațiilor de mici dimensiuni.

4.5.Exemple de bune practici

Analizând statele membre care au înregistrat reușite, se pot desprinde câteva învățăminte pentru următorul deceniu:

·Un context politic stabil, în care schemele de sprijin, calendarele licitațiilor și bugetul disponibil sunt previzibile, conferă părților interesate previzibilitate în materie de investiții.

·Stabilirea unui preț pentru carbon și poluare, pe lângă EU ETS, este, de asemenea, esențială pentru a permite surselor regenerabile de energie să concureze în condiții de egalitate. Suedia, țara care are de departe cea mai mare pondere a SRE în sectorul transporturilor, aproape 32 %, a introdus o taxă pe carbon încă din 1991. De asemenea, Lituania percepe o taxă generală de poluare, prevăzând o scutire pentru utilizarea biogazului și a biomasei solide și lichide pentru încălzire. Aceasta, împreună cu alte măsuri de sprijin, de exemplu pentru biogaz, au condus la o pondere ridicată a surselor regenerabile de energie în sectorul încălzirii și al răcirii (50,4 % în 2020).

·Procedurile rapide de autorizare, inclusiv cele prevăzute în RED II și în propunerea REPowerEU, de modificare a RED, sunt esențiale pentru a accelera implementarea surselor regenerabile de energie la nivelurile necesare atingerii obiectivului revizuit pentru 2030 și, prin urmare, pentru a reduce dependența de combustibilii fosili din Rusia. Punctele unice de contact pentru promotorii de proiecte reprezintă un element important pentru facilitarea și accelerarea procedurilor administrative 28 . De exemplu, în Țările de Jos, autorizațiile esențiale pot fi grupate pe baza unei abordări de tip „ghișeu unic”, sub denumirea de „Autorizație generală pentru aspecte fizice” 29 . Ghișeul unic funcționează prin intermediul unei platforme online și există o singură autoritate responsabilă. Pe de altă parte, astfel cum a recomandat Comisia Europeană în planul REPowerEU, statele membre ar trebui să desemneze „zone prioritare” specifice pentru energia din surse regenerabile și să prevadă procese de autorizare simplificate și mai scurte 30 . Unele state membre au instituit măsuri similare, cum ar fi hărți care indică zonele în care ar putea fi dezvoltate surse regenerabile de energie, însă cu efect limitat, deoarece acestea nu sunt legate de un cadru de reglementare specific care să conducă la o procedură mai rapidă de acordare a autorizațiilor. De exemplu, guvernul național spaniol a publicat două hărți pentru energia eoliană și solară, relevând clasificarea teritoriului în cinci categorii de sensibilitate ecologică pentru fiecare tip de proiect analizat (maximă, foarte ridicată, ridicată, moderată și scăzută). Mai multe exemple de bune practici în acest domeniu pot fi consultate în orientările Comisiei privind accelerarea procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile.

·Creșterea gradului de acceptare publică a politicilor și proiectelor în domeniul energiei este esențială pentru a asigura o tranziție energetică susținută și reușită. Aceasta include implicarea timpurie a cetățenilor și, eventual, stimulente financiare, cum ar fi, de exemplu, cele create în Danemarca 31 . Orientările menționate mai sus oferă exemple suplimentare.

·Utilizarea biocombustibililor pe bază de deșeuri 32 poate contribui în mod durabil la decarbonizarea transporturilor, în special în cazul modurilor dificil de electrificat, împreună cu combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică. Directiva RED II stabilește un obiectiv de 3,5 % pentru ponderea biocarburanților avansați în 2030. Începând cu 2016, consumul din UE a crescut de peste două ori, ajungând la 1 224 ktep în 2020. Statele membre aflate pe primele locuri în această tranziție sunt Suedia, cu o cotă de 3,6 % a materiilor prime enumerate în anexa IX A, urmată de Estonia, Finlanda, Italia și Țările de Jos, care au depășit 1 % în 2020.

·Deși în mod normal este nevoie de timp pentru a spori substanțial nivelul de implementare a surselor regenerabile de energie, prin acțiuni de politică specifice se pot obține rezultate rapide. De exemplu, în 2020, Irlanda avea un singur parc eolian deținut de comunitate. Ulterior, această țară a întreprins acțiuni axate pe comunitatea de energie și bazate pe Schema de sprijin pentru energia din surse regenerabile și pe Cadrul comunitar favorabil, ceea ce a dus la aplicarea cu succes a 17 noi proiecte ale comunităților de energie, care beneficiază de sprijin în toate etapele lor (sprijin financiar și servicii de consolidare a capacităților), inclusiv de sprijin pentru dezvoltarea și exploatarea proiectelor. Printre acțiuni se numără și o licitație destinată comunităților în vederea obținerii de sprijin operațional, a creării unui fond al comunității de energie și a instituirii unui proces anual specific de racordare la rețea.

5.Concluzie

Prin atingerea obiectivelor pentru 2020 la nivelul UE și pentru toate statele membre, cu excepția unuia singur, cadrul RED I s-a dovedit a fi unul de succes în ceea ce privește realizarea creșterii preconizate a consumului de energie din surse regenerabile. Cu toate acestea, reiese în mod clar că, pentru a atinge noul obiectiv de 45 % propus de Comisie în planul REPowerEU, va fi necesară o creștere bruscă a implementării energiei din surse regenerabile – ceea ce va conduce aproape la triplarea creșterii medii anuale de 0,8 puncte procentuale din ultimul deceniu.

Transpunerea urgentă și integrală a Directivei RED II din 2018 privind energia din surse regenerabile este esențială pentru succesul tranziției energetice, deoarece pune bazele unei implementări pe scară mai largă a surselor regenerabile de energie. În prezent, Comisia verifică transpunerea și a lansat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, aflate în diferite stadii, împotriva tuturor statelor membre. În plus, adoptarea și punerea în aplicare a revizuirii RED II – și a măsurilor sectoriale însoțitoare – vor fi esențiale pentru atingerea obiectivelor în 2030. Propunerea Comisiei din 18 mai 2022 vizează eliminarea barierelor semnificative din calea implementării cu succes a SRE prin simplificarea și scurtarea procedurilor de acordare a autorizațiilor. Prin urmare, Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să adopte propunerea până la sfârșitul anului 2022, astfel încât aceasta să poată intra în vigoare cât mai curând posibil. În plus, statele membre ar trebui să includă în proiectelor lor actualizate de PNEC, prevăzute pentru 2023, contribuții naționale în conformitate cu obiectivul de 45 % la nivelul UE propus de Comisie.

Este încă prea devreme pentru a face previziuni în ceea ce privește atingerea potențială a obiectivului pentru 2030 la nivelul UE în ansamblu sau la nivelul fiecărui stat membru în parte. Primele estimări sugerează că, în 2021, ponderea energiei din surse regenerabile la nivelul UE a înregistrat doar o ușoară creștere (22,2-22,4 %), indicând un nivel al creșterii consumului de energie din surse regenerabile aproximativ egal cu nivelul creșterii consumului final de energie în legătură cu redresarea economică după ce măsurile luate în contextul pandemiei de COVID-19 au fost relaxate sau eliminate 33 .

Per ansamblu, în mai multe sectoare au putut fi observate recent evoluții pozitive, ceea ce indică faptul că implementarea energiei din surse regenerabile înregistrează progrese. În sectorul energiei electrice, primele indicii sugerează că 2022 va fi un an record pentru piața europeană a energiei solare fotovoltaice, cu o creștere anuală a implementării pe cele mai mari piețe ale statelor membre ale UE între 17 % și 26 % 34 . În sectorul transporturilor, cel mai recent raport trimestrial arată o creștere de 53 % de la an la an în ceea ce privește vehiculele electrice pe bază de baterii 35 . În sectorul construcțiilor, cele mai recente rapoarte de piață arată pentru 2021 o creștere rapidă a vânzărilor de pompe de căldură aer-aer la nivel european, în creștere cu 34 % 36 . În Finlanda, 75 000 de pompe de căldură au fost vândute în primele șase luni ale anului 2022, în creștere cu 80 % comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut 37 . În sectorul industrial, anul 2021 a fost un an record pentru contractele de achiziție de energie electrică din surse regenerabile încheiate la nivel de întreprinderi, noile contracte semnate având o valoare de 6,7 GW 38 .

O serie de state membre și-au asumat deja angajamente ambițioase pentru 2030, cum ar fi o pondere de 80 % a energiei electrice din surse regenerabile în Germania și chiar 100 % în Austria și Estonia. Portugalia și-a devansat obiectivul de 80 % privind energia electrică din surse regenerabile cu patru ani, până în 2026. În plus, Țările de Jos aproape și-au dublat obiectivul pentru 2030 în materie de energie offshore, de la 11,5 GW la 21 GW.

(1)

 COM(2022) 547 final.

(2)

 COM(2019) 640 final.

(3)

 Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82.

(4)

 COM(2021) 557 final.

(5)

COM(2022) 230 final.

(6)

COM(2022) 222 final.

(7)

 Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, JO L 140, 5.6.2009, p. 16.

(8)

 Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, JO L 328, 21.12.2018, p. 1.

(9)

 Următorul raport privind asistența tehnică, „Evaluarea rapoartelor statelor membre pentru anul 2020” [DOI 10.2833/12592], elaborat de Guidehouse Germany GmbH și publicat la 7 octombrie 2022, a avut o contribuție esențială. Studiul este comandat de Comisia Europeană.

(10)

 Întrucât actul delegat de stabilire a metodologiei de calcul al răcirii din surse regenerabile a fost adoptat la 14 decembrie 2021, ponderile încălzirii și răcirii din surse regenerabile pentru 2020 nu includ deocamdată contribuția răcirii din surse regenerabile.

(11)

  https://www.eurobserv-er.org/category/all-annual-overview-barometers/ .

(12)

 Klessmann, C., Sach, T., Grigiene, M., și alții, Technical assistance in realisation of the 5th report on progress of renewable energy in the EU final update report. („Asistență tehnică pentru elaborarea celui de al cincilea raport privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile în UE în cadrul raportului actualizat final al UE”). Sarcina 1-2, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021 https://data.europa.eu/doi/10.2833/559777 .

(13)

 EIA, Raportul privind impactul pandemiei de COVID-19 asupra energiei electrice, 2021, Impactul pandemiei de COVID-19 asupra energiei electrice – Analiză – AIE . https://www.iea.org/reports/covid-19-impact-on-electricity

(14)

 Un studiu privind mecanismele de cooperare și punerea în aplicare a acestora poate fi consultat la adresa: https://energy.ec.europa.eu/cooperation-between-eu-countries-under-res-directive-0_en .

(15)

 Pentru 2020, schemele de sprijin comune au generat transferuri statistice de 50,84 GWh din Danemarca către Germania și de 2 644 GWh din Suedia către Norvegia.

(16)

  https://energy.ec.europa.eu/topics/renewable-energy/financing/eu-renewable-energy-financing-mechanism_en .

(17)

  https://energy.ec.europa.eu/topics/renewable-energy/financing/financing-cross-border-cooperation_en .

(18)

 Bazându-se pe „Evaluarea rapoartelor statelor membre pentru anul 2020”, care a inclus rapoarte prezentate de statele membre, precum și rapoarte din cadrul proiectului anterior, „Asistență tehnică pentru elaborarea celui de al cincilea raport privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile în UE”, Comisia Europeană, Direcția Generală Energie, Horváth, G., Schöniger, F., Zubel, K. și alții, Technical assistance in realisation of the 5th report on progress of renewable energy in the EU: task 1-2: final report („Asistență tehnică pentru elaborarea celui de al cincilea raport privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile în UE: sarcina 1-2: raport final”), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2020, https://data.europa.eu/doi/10.2833/325152 .

(19)

În cadrul unei FIP, energia din surse regenerabile este vândută pe piața la vedere a energiei electrice, iar producătorii primesc o plată în plus față de prețul pieței (sursa: Feed-in Premiums (FIP) - energypedia ). În timp ce, în cadrul unei FIP, prima obținută este independentă de prețul pieței și, prin urmare, rămâne constantă, sistemele FIP variabile plătesc prime variabile în funcție de evoluția prețului pieței, calculat pe baza diferenței dintre prețurile pieței și un preț de referință al energiei electrice (sursă: Feed-in Premiums (FIP) - energypedia ). În cazul în care FIP variabilă este alocată printr-o licitație, proiectele propun un nivel de remunerare totală (eurocent/kWh), iar prima este stabilită ex post, pe baza prețurilor de referință ale energiei electrice (sursa: FIP, fixed or sliding - AURES II (aures2project.eu) . Un contract pentru diferență (Contract for Difference – DfDs) este un caz special de primă variabilă, în care sunt plătite atât abaterile pozitive, cât și cele negative de la un preț de referință fix. Acesta conferă beneficiarului dreptul la o plată egală cu diferența dintre un preț de exercitare fix și un preț de referință – cum ar fi un preț de piață, pe unitate de producție [COM(2022/C 80/01)]; sursa: Ce este un contract pentru diferență? ( next-kraftwerke.com )].

(20)

  https://taiyangnews.info/tenders/romanias-950-mw-renewables-tender/ .

(21)

 Primii utilizatori în 2011 au fost Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Slovenia, Spania și Suedia.

(22)

 Sursa originală de date, statisticile AIB https://www.aib-net.org/facts/market-information/statistics . Colectate și analizate de Guidehouse.

(23)

 Raportul privind asistența tehnică „Evaluarea rapoartelor statelor membre pentru anul 2020” [DOI 10.2833/12592], elaborat de Guidehouse Germany GmbH și publicat la 7 octombrie 2022. Studiul este comandat de Comisia Europeană.

(24)

  https://www.aib-net.org/facts/national-datasheets-gos-and-disclosure .  

(25)

  https://www.finlex.fi/fi/laki/alkup/2019/20190126 .  

(26)

  https://www.eclareon.com/de/projects/res-simplify .

(27)

  https://www.eclareon.com/en/projects/res-simplify .

(28)

 În temeiul RED II, aceasta a devenit o obligație pentru toate statele membre.

(29)

  https://www.eclareon.com/en/projects/res-simplify .

(30)

  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_22_3131 .

(31)

 Schema cuprinde un sistem de compensare pentru cetățenii ale căror proprietăți au scăzut ca valoare în urma instalării unui parc eolian; un sistem de beneficii comunitare pentru promovarea proiectelor locale de refacere a naturii sau a instalării unor surse regenerabile de energie în clădirile publice; precum și posibilitatea coproprietății, care permite cetățenilor locali să achiziționeze acțiuni în cadrul proiectului în domeniul energiei eoliene, a se vedea http://aures2project.eu/wp-content/uploads/2019/12/AURES_II_case_study_Denmark.pdf .

(32)

 Materiile prime incluse în anexa IX la Directiva privind energia din surse regenerabile.

(33)

 Estimări nevalidate de Comisie pot fi consultate în Raportul AEM nr. 10/2022 ( https://www.eea.europa.eu/publications/trends-and-projections-in-europe-2022 ) și în comunicatul de presă Eurobserver „Estimări ale ponderii SRE în 2021” ( https://www.eurobserv-er.org/download-press-releases/ ) . 

(34)

  Global Market Outlook For Solar Power 2022-2026 - SolarPower Europe .

(35)

  quarterly_report_on_european_electricity_markets_q1_2022.pdf (europa.eu) .

(36)

  2021_heat_pump_market_data_launch.pdf (ehpa.org) .

(37)

https://www.sulpu.fi/record-high-sales-growth-of-80-recorded-for-heat-pumps-in-the-first-six-months-of-the-year-in-finland/ .

(38)

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2022) 149 final.