Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2005/29/CE și 2011/83/UE în ceea ce privește consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi printr-o mai bună protecție împotriva practicilor neloiale și o mai bună informare

[COM(2022) 143 final – 2022/0092 (COD)]

(2022/C 443/10)

Raportor:	Thierry LIBAERT
Coraportor:	Gonçalo LOBO XAVIER

	Consiliul Uniunii Europene, 12.4.2022
	Parlamentul European, 7.4.2022
Temei juridic	Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	27.6.2022
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	82/0/3
Data adoptării în sesiunea plenară	14.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	209/0/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină propunerile Comisiei Europene care vizează să consolideze capacitatea consumatorilor de a acționa în favoarea tranziției verzi. Comitetul cere Comisiei Europene să mențină un nivel ridicat de ambiție, dat fiind că este vorba de un proiect cu un impact economic, social și de mediu pozitiv.

1.2.

CESE subliniază că trebuie depuse toate eforturile pentru ca informațiile să fie puse în mod sistematic la dispoziția consumatorilor, în special cu privire la piesele de schimb și la manualele de reparații, precum și cu privire la actualizările planificate ale programelor informatice prevăzute.

1.3.

CESE îndeamnă CE să dea dovadă de ambiție, activând principiul unui indice al posibilității de reparare pentru produsele brune și albe. Acest indice trebuie să răspundă așteptărilor consumatorilor în ceea ce privește atât diversitatea produselor vizate, cât și criteriile luate în considerare.

1.4.

Pe lângă posibilitatea de a repara aceste produse, CESE consideră că Comisia Europeană trebuie să avanseze în ceea ce privește principiul afișării simple și concertate a durabilității produselor în următorii ani.

1.5.

De asemenea, este necesară încurajarea formării de noi reparatori și perfecționarea actorilor actuali, care reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea reparațiilor, ceea ce reprezintă o sursă importantă de locuri de muncă pentru continentul nostru. De asemenea, CESE solicită Europei să-și reducă dependența de materii prime pentru a-și consolida capacitatea de a repara și de a se dota cu piese de schimb. În mod similar, Europa are nevoie de o politică de reindustrializare serioasă și eficace. Crizele recente au scos la iveală deficiențe care ar trebui considerate oportunități de redresare.

1.6.

Pe lângă necesitatea de a impune afișarea perioadei de garanție juridică, este necesar să se protejeze mai bine consumatorii împotriva confuziei dintre garanțiile legale și cele comerciale. În plus, în cadrul garanției, ar trebui promovată și prioritizarea reparațiilor față de înlocuirea cu produse noi, fără a limita însă libertatea consumatorilor de a alege soluția optimă.

1.7.

Pentru a încuraja prelungirea duratei de viață a produselor, CESE sprijină adăugarea de noi practici comerciale pe lista de acțiuni considerate înșelătoare. Cu toate acestea, în legătură cu trei aspecte, CESE solicită Comisiei Europene să depășească obligația de informare: — tehnicile introduse pentru a scurta durata de viață a unui produs: în opinia CESE, aceste practici ar trebui incluse ca practici comerciale înșelătoare, pe lângă simpla lipsă de informare; — ireparabilitatea anumitor bunuri: din nou, obstacolele intenționate în calea reparării, iar nu simpla lipsă de informații în această privință, ar putea fi considerate practici comerciale; — actualizări care pot cauza defecțiuni: în acest sens, este necesar să se impună reversibilitatea actualizării.

1.8.

Consolidarea capacității de acțiune a consumatorului trebuie să fie însoțită de îmbunătățirea protecției împotriva publicității înșelătoare. În acest sens, cadrul juridic privind publicitatea trebuie să integreze mai bine obiectivele dezvoltării durabile.

1.9.

Astfel, publicitatea trebuie să interzică orice afirmație nejustificată, cum este adesea cazul în materie de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon, precum și orice evocare sau reprezentare a unor comportamente contrare protecției mediului și conservării resurselor naturale. De asemenea, este necesară o capacitate sporită de control al mențiunilor referitoare la mediu.

1.10.

Pentru a evita orice confuzie și dată fiind proliferarea etichetelor ecologice adesea autoproclamate, Comisia Europeană trebuie să pună un accent mai mare pe eticheta ecologică europeană și pe necesitatea unor proceduri de certificare în materie de etichetare.

1.11.

Pentru a atrage atenția asupra practicilor comerciale înșelătoare, CESE solicită UE să consolideze protecția denunțătorilor cu privire la caracteristicile de mediu ale produselor.

1.12.

În cele din urmă, CESE solicită Comisiei să promoveze o sensibilizare puternică a consumatorilor în legătură cu problemele legate de consumul responsabil.

2.   Rezumatul documentului Comisiei

2.1.

Prezenta propunere de directivă vizează consolidarea drepturilor consumatorilor, prin modificarea a două directive care protejează interesele consumatorilor la nivelul UE: Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) privind practicile comerciale neloiale și Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2) privind drepturile consumatorilor. Obiectivul propunerii este de a contribui la o economie europeană circulară, curată și ecologică, permițând consumatorilor să ia decizii de a cumpăra în cunoștință de cauză, contribuind astfel la un consum mai sustenabil. De asemenea, propunerea vizează practicile comerciale neloiale care îi induc în eroare pe consumatori și îi deviază de la opțiuni de consum durabile.

2.2.

Propunerea a fost una dintre inițiativele prevăzute în Noua agendă privind consumatorii (3) și în Planul de acțiune pentru economia circulară (4) și reprezintă o continuare a Pactului verde european (5).

2.3.

Propunerea include o serie de măsuri de actualizare a legislației existente în materie de protecție a consumatorilor și de asigurare a protecției consumatorilor, garantând că aceștia pot contribui în mod activ la tranziția către o economie verde. Directiva privind drepturile consumatorilor impune în prezent comercianților să le furnizeze consumatorilor informații cu privire la principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor.

2.4.

Cu toate acestea, întrucât nu există obligația de a furniza informații cu privire la lipsa garanțiilor comerciale privind durabilitatea, directiva nu prevede suficiente stimulente pentru ca producătorii să ofere astfel de garanții consumatorilor. Studiile arată că, atunci când produsele de consum sunt oferite cu garanție comercială, informațiile privind aceste garanții comerciale și modul de taxare a consumatorilor sunt adesea neclare, imprecise sau incomplete; prin urmare, este dificil pentru consumatori să compare produsele și să facă distincția între garanțiile comerciale și garanțiile juridice (obligatorii) (6).

2.5.

În plus, directiva nu conține cerințe specifice despre furnizarea informațiilor necesare consumatorilor cu privire la posibilitățile de reparare a bunurilor. Aceste informații, care ar oferi stimulente pentru repararea bunurilor și ar fi deosebit de utile pentru a ajuta consumatorii să contribuie la o economie circulară, lipsesc în mare măsură la punctele de vânzare. Studii recente arată că până la 80 % dintre consumatorii din UE raportează dificultăți în a găsi informații despre cât de ușor de reparat este un produs (7).

3.   Observații generale

3.1.

În prezent, cei mai mulți consumatori europeni se plâng de lipsa de informații cu privire la impactul consumului asupra mediului. Această constatare a fost confirmată de consultarea publică organizată de Comisia Europeană. În 2012, sondajul Eurobarometru privind „comportamentul și atitudinile consumatorilor europeni față de produsele ecologice” a arătat că 92 % dintre respondenții europeni s-au declarat în favoarea furnizării de informații cu privire la durata de viață a produselor.

3.2.

Această lipsă de informații este dăunătoare, deoarece prin informații clare și lizibile poate fi încurajată o schimbare de comportament. Acest efect a fost confirmat de CESE, care, în studiul său efectuat pe 3 000 de consumatori europeni, a procedat la o simulare a afișării duratei de utilizare a produselor de consum curent pe un site de cumpărături online. Conform acestui studiu, afișarea duratei de viață permite un procent suplimentar de 56 % de vânzări de produse cu durată lungă de utilizare.

3.3.

Lipsa de informații destinate consumatorilor are o importanță socială majoră. Dificultățile legate de puterea de cumpărare fac și mai necesară sprijinirea grupurilor sociale mijlocii și dezavantajate în direcția reparării și a unui consum mai responsabil. Îmbunătățirea informării consumatorilor prin mijloace simple este o modalitate de a contribui la un consum mai responsabil și la prețuri mai abordabile pentru persoanele cele mai vulnerabile.

3.4.

Îmbunătățirea informării consumatorilor contribuie la consolidarea modelului de afaceri al întreprinderilor europene. În condițiile riscurilor de dumping legate de importurile de produse ieftine, microîntreprinderile, IMM-urile și gestionarii lor ar putea câștiga vizibilitate în rândul consumatorilor. Acest aspect le va permite să fructifice calitatea produselor proiectate în Europa.

3.5.

De asemenea, comercianții cu amănuntul și magazinele fizice din Europa pot profita de aceste evoluții legislative viitoare, în măsura în care își pot spori avantajul față de produsele vândute online. Într-adevăr, rolul de consultant jucat de vânzătorul fizic este consolidat de noile informații furnizate consumatorului. Astfel de evoluții pot contribui la consolidarea ocupării forței de muncă în UE. În acest scop, Europa are nevoie de resurse umane adecvate: CESE solicită Comisiei să sprijine eforturile de formare ale întreprinderilor, în special ale IMM-urilor.

3.6.

Dat fiind că este necesar să se furnizeze informații specifice privind mediul, trebuie luat în considerare ansamblul consecințelor asupra mediului. Consecințele asupra climei, cuantificate sub forma emisiilor de gaze cu efect de seră, ocupă un loc esențial în dezbaterea publică, dar nu reprezintă decât o parte din impactul asupra mediului. De exemplu, analizele ciclului de viață al produselor arată că efectele asupra mediului ale majorității bunurilor de consum provin în principal din extracția resurselor și din fabricarea produselor, rezultând – ca atare – o prioritate ecologică axată pe prelungirea duratei de viață a produselor.

3.7.

Or, în toate aceste aspecte, consumul mediu al europenilor nu este sustenabil din punct de vedere ecologic. Conform calculului amprentei ecologice, de exemplu, modul de viață al unui european ar necesita un echivalent a 2,8 planete.

3.8.

În multe cazuri, proiectarea produselor duce la reducerea duratei lor de viață, fie prin procedee tehnice sau prin bariere care îngreunează repararea lor, fie prin tehnici controlate prin software. Obsolescența prematură rezultată este unul dintre principalele puncte de nemulțumire ale consumatorilor, care sunt victime ale unei asimetrii puternice din perspectiva informațiilor.

3.9.

În fine, CESE observă că războiul din Ucraina face și mai imperativă consolidarea autonomiei strategice europene. Din acest punct de vedere, ar trebui încurajate inițiativele care duc la îmbunătățirea duratei de viață a produselor, în special cele referitoare la metalele strategice.

4.   Observații specifice

4.1.   Furnizarea de informații suplimentare consumatorilor cu privire la durabilitatea bunurilor

4.1.1.

Având în vedere importanța mizelor referitoare la durata de viață a produselor, este necesar să se îmbunătățească informarea consumatorilor. În acest sens, este binevenită propunerea Comisiei, pentru că vizează sistematizarea furnizării de informații privind disponibilitatea pieselor de schimb, manualele de utilizare sau perioada acoperită de actualizările de software.

4.1.2.

Ar trebui reamintit că, deși lipsa informațiilor este un neajuns, și informațiile în exces sau foarte tehnice sunt aproape la fel de puțin pozitive.

4.1.3.

CESE atenționează Comisia cu privire la posibilele neajunsuri reprezentate de noile informații propuse prin intermediul unei etichete electronice sau al unui cod QR. Pe lângă impactul digital suplimentar asupra mediului cauzat de aceste tehnici, ar trebui reamintit că orice acțiune suplimentară (necesitatea de a utiliza un smartphone, de a deschide linkuri, de a scana etc.) reprezintă un obstacol suplimentar în calea consumului responsabil.

4.1.4.

Propunerea Comisiei merge în direcția bună, deoarece corelează mizele comunicării cu cele ale obsolescenței premature a produselor. Primul pas în consolidarea informării consumatorilor trebuie să fie introducerea unui indice al posibilității de reparare pentru un număr cât mai mare de produse, așa cum se procedează în Franța din 2021. Posibilitatea de reparare este, într-adevăr, unul dintre aspectele cele mai ușor de cuantificat ale durabilității produsului.

4.1.5.

Pentru a răspunde provocărilor, indicele de reparare trebuie să fie conceput într-un mod ambițios, din cel puțin două puncte de vedere. Pe de o parte, el trebuie să acopere cât mai multe produse electrocasnice, electronice și electrice. Pe de altă parte, posibilitatea de la reparare trebuie înțeleasă în toate dimensiunile sale, inclusiv ținând seama de costul reparației (prețul pieselor de schimb), de disponibilitatea pieselor de schimb și de condițiile de acordare a asistenței software.

4.1.6.

În opinia CESE, o politică ambițioasă de informare a consumatorilor nu ar trebui să se limiteze la posibilitatea de reparare. Astfel, așteptările consumatorilor se referă, în primul rând, la speranța ca produsele să dureze în timp, și nu ca ele să poată fi reparate. CESE s-a pronunțat deja cu privire la acest aspect (8). UE are nevoie de un indicator simplu, care să ofere informații privind durabilitatea unui produs, inclusiv posibilitatea de a fi reparat, dar și robustețea și evoluția în timp a produselor, ceea ce va favoriza indirect reindustrializarea în Europa. Acest principiu, care trebuie în mod clar corelat în punerea sa în aplicare și treptat cu pozițiile părților interesate, trebuie inclus în propunerile Comisiei, cu riscul de a neglija o așteptare majoră din partea consumatorilor.

4.1.7.

Sunt necesare eforturi suplimentare cu privire la garanții, pentru a îmbunătăți informarea consumatorilor. În primul rând, Comisia Europeană trebuie să reafirme un principiu simplu: existența și durata garanției de conformitate [Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului (9)] trebuie să fie afișate în toate cazurile, în magazinele fizice sau în cele online, pentru toate produsele respective. Într-adevăr, înainte de a adăuga noi drepturi, prioritatea trebuie să fie reprezentată de punerea în aplicare a legislației existente.

4.1.8.

CESE își exprimă satisfacția că s-a ținut seama de dificultățile cu care consumatorii se pot confrunta în diferențierea garanțiilor comerciale de garanțiile legale. Prin urmare, Comisia ar trebui să prevadă că aceste garanții comerciale nu creează confuzii.

4.1.9.

Pentru a spori efectele sale pozitive asupra protecției mediului, garanția ar putea promova repararea bunului deteriorat, și nu înlocuirea sa cu un produs nou. UE ar putea promova prevalența reparației în raport cu înlocuirea în caz de defecțiune, astfel încât repararea să devină mai facilă, mai rapidă și opțiunea optimă pentru consumatori.

4.1.10.

În legătură cu aceste dispoziții, sensibilizarea publicului poate contribui, într-o măsură și mai însemnată, la această reorientare a consumului. Prin urmare, UE trebuie să promoveze sau chiar să inițieze campanii pentru a se adopta un consum responsabil (informare, achiziții la mâna a doua, reparare, întreținerea produselor), în special cu sprijinul societății civile organizate, care poate juca un rol esențial în prezenta propunere.

4.2.   Consolidarea dispozițiilor, prin depășirea obligației de informare

4.2.1.

Doar prin sancționarea lipsei de informații, Uniunea Europeană nu ar face decât să deschidă calea pentru legalizarea acestor practici, care sunt însă incompatibile cu protecția consumatorilor și a mediului. UE nu poate să se mulțumească cu a interzice lipsa de informații cu privire la o tehnică menită să limiteze durata de viață a unui produs, ci trebuie să interzică această practică ca atare. Cu alte cuvinte, nu s-ar putea accepta ca UE să transmită mesajul că obsolescența programată este permisă atâta timp cât este însoțită de informarea consumatorilor. Dispoziția trebuie să fie de așa natură încât să clarifice fabricanților că produsele din Europa nu pot fi concepute pentru a se defecta prematur.

4.2.2.

În mod similar, celelalte formulări ale directivei prezintă riscul de a nu asigura o protecție suficientă a consumatorilor. Nu este suficient ca producătorul să fie obligat să-l informeze pe consumator că un bun nu poate fi reparat. Caracterul ireparabil intenționat al bunului este cel care trebuie interzis în sine.

4.2.3.

După cum știu CESE și Comisia Europeană, actualizările de software provin adesea din programe informatice cu memorii excesiv de mari și mari consumatoare de energie, ceea ce reduce durata de viață a echipamentelor conectate. Legislația nu ar trebui să impună producătorului doar să-i informeze pe consumatori cu privire la efectele negative ale unei actualizări. Și în acest caz este ușor de imaginat modul în care aceste informații pot fi ascunse în mijlocul unui volum mare de informații pozitive despre această actualizare, ceea ce îl determină pe consumator să le accepte.

4.3.   Reglementarea și sancționarea practicilor care reduc marja de acțiune a consumatorilor

4.3.1.

Așa cum subliniază pe bună dreptate Comisia, practicile de dezinformare ecologică reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea informării consumatorilor în favoarea tranziției verzi. Proiectul de directivă subliniază, pe bună dreptate, că trebuie sancționate mențiunile generice referitoare la mediu care nu sunt cuantificabile și care nu pot fi demonstrate.

4.3.2.

CESE salută interdicția de a afișa etichete de durabilitate care nu fac parte dintr-un sistem oficial de certificare. Dezvoltarea treptată și concertată a unui indice european, propusă în prezentul aviz, ar putea răspunde acestei nevoi.

4.3.3.

Și alte aserțiuni referitoare la mediu afectează frecvent informarea corectă a consumatorilor. Este legitim să se interzică invocarea unor performanțe de mediu dacă acestea se referă doar la o singură trăsătură specifică a produsului sau reprezintă doar aplicarea unor obligații legale sau a unor practici uzuale.

4.3.4.

A încuraja consumul responsabil înseamnă și consolidarea etichetelor care atestă măsuri ecologice serioase. În acest sens, în ciuda progreselor realizate în domeniu, eticheta ecologică europeană este încă prea puțin utilizată. Ar trebui avut în vedere un sprijin pentru ca eticheta să devină mai accesibilă și o campanie de comunicare adecvată.

4.3.5.

În continuarea logică a acestor aspecte, cadrul juridic pentru publicitate trebuie să integreze mai bine principiile dezvoltării durabile, inclusiv un cadru solid pentru publicitatea făcută celor mai poluante produse, în conformitate cu recentul aviz al CESE pe această temă (10).

4.3.6.

În același context, deși trebuie să evite utilizarea aserțiunilor ecologice referitoare la un produs în ansamblu chiar dacă acestea se referă numai la anumite elemente ale produsului, publicitatea trebuie să excludă și orice aserțiune nejustificată, cum este prea des cazul cu privire la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon, precum și orice evocare sau reprezentare a unor comportamente contrare protecției mediului și conservării resurselor naturale. În plus, publicitatea trebuie să excludă orice reprezentare care ar putea banaliza sau promova practici sau idei contrare obiectivelor de dezvoltare durabilă.

4.3.7.

Pentru a emite avertizări timpurii cu privire la practicile de comercializare înșelătoare, este adesea necesar să existe informații de la cei care introduc ei înșiși produse pe piață. Or, în prezent există puțini avertizori în acest domeniu, din cauza temerii de a suferi represalii. Procedura de avertizare prevăzută de Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (11) trebuie să le poată fi aplicată acestor avertizori.

Toate aceste dispoziții vor fi pe deplin eficiente numai dacă sunt coordonate cu actorii economici care reprezintă atât întreprinderile mari, cât și pe cele mici și mijlocii, precum și cu partenerii sociali, cu asociațiile de consumatori și, în sens mai larg, cu societatea civilă. CESE consideră că aceasta este o politică esențială, deoarece impune un model de piață competitiv, adaptat mizelor ecologice, care urmărește protejarea consumatorilor și a competitivității operatorilor economici europeni și care este compatibil cu mizele inerente autonomiei strategice europene.

---

(1)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (Directiva privind practicile comerciale neloiale) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(2)  Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

(3)  COM(2020) 696 final, 13 noiembrie 2020.

(4)  COM(2020) 98 final, 11 martie 2020.

(5)  COM(2019) 640 final, 11 decembrie 2019.

(6)  Comisia Europeană, Consumer market study on the functioning of legal and commercial guarantees for consumers in the EU (Studiu de piață a consumatorilor privind funcționarea garanțiilor juridice și comerciale pentru consumatori din UE), 2015. Studiu realizat în sprijinul evaluării de impact a Comisiei Europene: Study on Empowering Consumers Towards the Green Transition („Creșterea autonomiei consumatorilor către o tranziție verde”), iulie 2021. Commercial warranties: are they worth the money? („Valorează garanțiile comerciale prețul plătit?”) ECC-Net, aprilie 2019.

(7)  Comisia Europeană, Studiu comportamental privind implicarea consumatorilor în economia circulară, 2018, p. 81.

(8)  JO C 67, 6.3.2014, p. 23.

(9)  Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE (JO L 136, 22.5.2019, p. 28).

(10)  JO C 105, 4.3.2022, p. 6.

(11)  Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).