Publicarea unei cereri de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unui produs, în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2021/C 392/06)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare, în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 (1) al Parlamentului European și al Consiliului, în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI SPECIALITĂȚI TRADIȚIONALE GARANTATE

Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

„HEUMILCH”/„HAYMILK”/„LATTE FIENO”/„LAIT DE FOIN”/„LECHE DE HENO”

Nr. UE: TSG-AT-1035-AM01 – 25 februarie 2021

1.   Grupul solicitant și interesul legitim

Denumirea grupului:	ARGE Heumilch Österreich
Adresă:	Grabenweg 68
	6020 Innsbruck
	ÖSTERREICH
Telefon:	+43 512345245
Adresă de e-mail:	office@heumilch.at

Declarație privind interesul legitim al grupului:

Cererea de modificare este depusă de grupul de producători care a depus cererea de înregistrare a laptelui de fân.

Indicarea denumirii „lapte de fân” în limbile țărilor cu tradiție în domeniul producției de lapte de fân constituie un angajament față de metoda tradițională de producție și față de specialitatea tradițională garantată. Acest lucru contribuie la consolidarea denumirii protejate „lapte de fân”, de care beneficiază și grupul solicitant.

2.   Statul membru sau țara terță

Austria

3.   Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificărilor

☒ Denumirea produsului

☐ Descrierea produsului

☐ Metoda de producție

☐ Altele [a se specifica]

4.   Tipul modificării (modificărilor)

☒	Modificare a caietului de sarcini al unei STG înregistrate care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

5.   Modificări

Adăugarea denumirii laptelui de fân în limba slovenă:

La punctul „3.1. Denumirile propuse pentru înregistrare” [în caietul de sarcini, conform modelului din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014, devenit punctul 1. „Denumirea (denumirile) propusă (propuse) pentru înregistrare”], se adaugă denumirea laptelui de fân în limba slovenă:

„Heumilch” (de)/„Haymilk” (en)/„Latte fieno” (it)/„Lait de foin” (fr)/„Leche de heno” (es)/„Seneno mleko” (sl)

Motivul: Deoarece laptele de fân se produce în Slovenia conform metodei tradiționale de producție prevăzute în caietul de sarcini al produsului, denumirea în limba slovenă trebuie, de asemenea, să fie protejată.

CAIETUL DE SARCINI AL UNEI SPECIALITĂȚI TRADIȚIONALE GARANTATE

„Heumilch”/„Haymilk”/„Latte fieno”/„Lait de foin”/„Leche de heno”/„Seneno mleko”

Nr. UE: TSG-AT-1035-AM01 – 25 februarie 2021

„Austria”

1.   Denumirea (denumirile)

„Heumilch”/„Haymilk”/„Latte fieno”/„Lait de foin”/„Leche de heno”/„Seneno mleko”

2.   Tipul de produs

Clasa 1.4. Alte produse de origine animală (ouă, miere, diverse produse lactate, cu excepția untului etc.)

3.   Motive pentru înregistrare

3.1.   Indicați dacă produsul:

☒	rezultă în urma unui mod de producție sau de prelucrare sau a unei compoziții care corespunde practicii tradiționale pentru produsul sau alimentul respectiv;

☐	este produs din materii prime sau ingrediente care sunt cele utilizate în mod tradițional.

Producția de lapte de fân reprezintă cea mai naturală formă de producție a laptelui. Laptele provine de la animale crescute în ferme producătoare de lapte tradiționale, durabile. Diferența principală față de laptele standard și caracterul tradițional al laptelui de fân constau în faptul că nu se permite utilizarea nutrețurilor fermentate, astfel cum se efectua producția laptelui în trecut. Începând cu anii 1960, ca urmare a mecanizării, agricultura industrializată a început să se bazeze tot mai mult pe producția de furaje însilozate (nutrețuri fermentate), astfel reducându-se producția de fân. În plus, reglementările interzic utilizarea animalelor și a furajelor identificate ca modificate genetic în conformitate cu legislația în vigoare. Alimentația animalelor este adaptată la schimbările sezoniere: în perioada pășunatului, animalele se hrănesc cu iarbă proaspătă și parțial cu fân și cu furaje admise conform punctului 4.2, iar în sezonul de iarnă – cu fân și cu alte furaje admise conform punctului 4.2.

3.2.   Indicați dacă denumirea:

☐	a fost utilizată în mod tradițional pentru a desemna produsul specific;

☒	arată caracterul tradițional sau caracterul specific al produsului.

4.   Descriere

4.1.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1, inclusiv principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale produsului, care demonstrează caracterul specific al acestuia [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament]

Lapte de vacă în conformitate cu legislația aplicabilă.

4.2.   Descrierea metodei de producție a produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1, metodă pe care producătorii trebuie să o urmeze, inclusiv, după caz, natura și caracteristicile materiilor prime sau ale ingredientelor utilizate, precum și metoda de preparare a produsului [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament]

Laptele de fân este produs conform condițiilor de producție tradițională, care respectă „Heumilchregulativ” (normele referitoare la producția de lapte de fân), și se distinge prin faptul că normele care reglementează producția sa interzic utilizarea nutrețurilor fermentate, precum furajele însilozate, și a animalelor și furajelor care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

„Heumilchregulativ”

„Laptele de fân” este un lapte de vacă obținut de la vaci în lactație și produs de fermieri producători de lapte care se angajează să respecte următoarele criterii. Nu pot fi utilizate animale și furaje care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

Întreaga exploatație agricolă trebuie să respecte normele privind producția laptelui de fân.

a)	Cu toate acestea, o exploatație poate fi împărțită în unități de producție definite în mod clar, nefiind obligatoriu ca toate să respecte aceste norme. Respectivele unități trebuie să fie împărțite în funcție de diferitele sectoare de producție.

b)

Dacă, în conformitate cu litera (a), nu toate unitățile de producție ale exploatației respectă normele de producție a laptelui de fân, fermierul trebuie să țină animalele utilizate pentru producția laptelui de fân separate de animalele utilizate în celelalte unități și trebuie să țină o evidență corespunzătoare care să demonstreze această separare.

Tipuri de furaje admise

—	Hrana animalelor este compusă în principal din iarbă proaspătă și leguminoase în perioada pășunatului și din fân în perioada de iarnă.

—	Furajele grosiere suplimentare admise sunt: rapița furajeră, porumbul furajer, secara furajeră și sfecla furajeră, precum și peletele de fân, lucernă și porumb și furajele similare.

—	Proporția furajelor grosiere în rația anuală trebuie să fie de minimum 75 % din furajul uscat.

—	Cerealele admise sunt grâul, orzul, ovăzul, triticala, secara și porumbul, fie în formele lor comerciale comune, fie ca amestecuri cu substanțe minerale, de exemplu sub formă de tărâțe, pelete etc.

—	Rația furajeră poate conține bob, mazăre furajeră, lupin, fructe oleaginoase și reziduuri din semințe oleaginoase (făină, turte).

Tipuri de furaje interzise

—	Sunt interzise următoarele tipuri de furaje: furajele însilozate (nutrețurile fermentate), fânul umed și fânul fermentat.

—

Animalele nu pot fi hrănite cu produse secundare provenite de la fabrici de bere sau distilerii sau obținute în urma presării fructelor și nici cu alte produse secundare provenite din industria alimentară, cum ar fi borhotul umed de la fabricile de bere sau pulpa umedă. Excepții: pulpa uscată și melasa ca produs secundar din fabricarea zahărului și furajele proteice uscate obținute din prelucrarea cerealelor.

—	Este interzisă utilizarea oricărei forme de furaje umede la animalele în lactație.

—	Este interzisă utilizarea produselor de origine animală (lapte, zer, făină de carne și oase etc.), cu excepția laptelui și a zerului pentru vacile tinere.

—	Este interzisă utilizarea deșeurilor de grădină, a fructelor căzute, a cartofilor și a ureei.

Norme privind utilizarea îngrășămintelor

—	Pe toate suprafețele exploatate agricol de producătorii de lapte, este interzisă utilizarea nămolurilor de epurare, a produselor din nămoluri de epurare și a compostului provenit din stațiile de epurare, cu excepția compostului verde.

—	Producătorii de lapte trebuie să respecte un timp de așteptare de minimum trei săptămâni între aplicarea de gunoi de grajd pe terenuri și utilizarea acestora pentru pășunatul animalelor.

Utilizarea substanțelor chimice auxiliare

—	Pe oricare dintre suprafețele cu furaje verzi ale fermei producătoare de lapte se permite numai utilizarea selectivă și țintită a pesticidelor chimice sintetice și numai sub supravegherea unor specialiști agronomi.

—	Substanțele pulverizabile autorizate pentru combaterea muștelor în grajduri pot fi utilizate doar în absența vacilor în lactație.

Termene de așteptare pentru livrare

—	Laptele poate fi livrat ca „lapte de fân” cel mai devreme la zece zile de la fătare.

—	În cazul vacilor care au fost hrănite cu furaje însilozate (nutrețuri fermentate), timpul de așteptare este de minimum 14 zile.

—

În ceea ce privește vacile de munte din exploatație care au fost hrănite cu furaje însilozate (nutrețuri fermentate), acestora li se dă obligatoriu hrană care nu conține furaje însilozate timp de 14 zile înainte de deplasarea pe pășunile de la munte sau laptele lor nu poate fi clasificat drept „lapte de fân” decât după ce au petrecut 14 zile pe pășunile alpine (deținute de furnizorul de lapte de fân). Pe pășune nu pot fi produse sau utilizate furaje însilozate.

Interzicerea alimentelor și a furajelor modificate genetic

—	În vederea păstrării caracterului tradițional al producției de lapte de fân, nu pot fi utilizate animale și furaje care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

Alte reglementări:

—	Este interzisă producerea și depozitarea furajelor însilozate (nutrețurilor fermentate).

—	Este interzisă producerea și depozitarea oricăror tipuri de baloți de fân ambalați în folie.

—	Este interzisă producerea fânului umed sau fermentat.

4.3.   Descrierea principalelor elemente care conferă caracterul tradițional al produsului [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament]

Caracterul specific:

Laptele de fân se deosebește de laptele standard prin condițiile speciale de producție conform punctului 4.2 din „Heumilchregulativ”.

Studiile conduse în 1995 și în 2001 de Ginzinger et al la Bundesanstalt für alpenländische Milchwirtschaft (Oficiul federal pentru laptele alpin) din Rotholz au evidențiat prezența a peste 1 000 de spori de Clostridium pe litru în 65 % din probele de lapte provenit de la vaci hrănite cu furaje însilozate. În cazul laptelui livrat către o unitate de prelucrare a laptelui de mari dimensiuni, s-a constatat că 52 % din probe aveau peste 10 000 de spori pe litru. Prin comparație, 85 % din probele de lapte provenit de la vaci care nu au fost hrănite cu furaje însilozate conțineau sub 200 de spori de Clostridium pe litru, iar 15 % între 200 și 300 de astfel de spori pe litru. Datorită alimentației speciale a animalelor, laptele de fân are un conținut de spori de Clostridium deosebit de redus. Astfel, la fabricarea brânzei cu pastă tare din lapte de fân crud apar mai puține probleme grave legate de formarea găurilor sau de aromă.

În cadrul proiectului de cercetare „Einfluss der Silage auf die Milchqualität” (Influența furajelor însilozate asupra calității laptelui), s-a studiat gustul laptelui de la animale care au fost hrănite cu sau fără furaje însilozate (Ginzinger și Tschager, Bundesanstalt für alpenländische Milchwirtschaft, Rotholz, 1993). 77 % din probele de lapte examinate care proveneau de la animale hrănite cu fân nu au avut probleme de gust. În cazul probelor de lapte provenit de la animale hrănite cu furaje însilozate (lapte standard), proporția probelor fără probleme de gust a fost de numai 29 %. O diferență semnificativă a fost observată și în cazul testelor pe probe prelevate din cisternele de colectare a laptelui. La 94 % din probele de lapte provenit de la animale hrănite cu fân nu s-a identificat nicio problemă de gust. Însă în cazul laptelui provenit de la animale hrănite cu furaje însilozate, proporția probelor fără probleme de gust a fost de numai 45 %.

O lucrare de diplomă de la Universitatea din Viena (Schreiner, Seiz, Ginzinger, 2011) a arătat că laptele de fân, datorită alimentației animalelor bazate pe furaj grosier și pășunat, are un conținut aproape dublu de acizi grași omega-3 și de acizi linoleici conjugați în comparație cu laptele standard.

Caracterul tradițional

Producția și prelucrarea laptelui de fân este la fel de veche ca și creșterea vacilor de lapte (datând aproximativ din secolul al V-lea î.e.n.). În Evul Mediu, se producea deja brânză din lapte de fân în așa-numitele „Schwaighöfe” (mici ferme producătoare de lapte de la munte) din Prealpi și din munții Tirolului. Cuvântul „Schwaig” provine din Mittelhochdeutsch (germana superioară medie) și descrie o formă specială de așezare și mai ales de exploatație din regiunea alpină. Fermele „Schwaighöfe” (fermele de munte) erau întemeiate deseori drept așezări permanente de către proprietarii de pământuri, iar efectivele lor de vite erau folosite în principal pentru producția de lapte și produse lactate (mai ales pentru producția de brânză). Acestea sunt atestate în Tirol și Salzburg încă din secolul al XII-lea. La origine, în zonele de munte, laptele de fân a fost legat de producția de brânză cu pastă tare obținută din lapte crud. Încă din jurul anului 1900 au fost adoptate norme (Milchregulative) privind producția laptelui provenit de la animale hrănite fără furaje însilozate, utilizat pentru brânză cu pastă tare. Pe baza acestor norme au fost redactate în Austria, în jurul anului 1950, așa-numitele „Milchregulative” (norme privind laptele) ale landurilor Voralberg, Tirol și Salzburg. În 1975, aceste „Milchregualtive” au fost armonizate și adoptate de către Milchwirtschaftsfonds (fondul austriac pentru producția laptelui) ca norme aplicabile laptelui utilizat pentru producția de brânză cu pastă tare (Bestimmungen über die Übernahme von hartkäsetauglicher Milch, Österreichische Milchwirtschaft Heft 14, Beilage 6 Nr. 23c, vom 21. Juli 1975) (Norme privind recepția laptelui destinat producției de brânză cu pastă tare, sectorul laptelui din Austria, volumul 14, anexa 6 nr. 23c, din 21 iulie 1975). Până în anul 1993, organismul austriac de planificare a producției laptelui de atunci a stabilit anumite zone de producție unde furajele însilozate erau interzise în vederea producerii laptelui de fân (denumit și lapte fără furaje însilozate sau lapte pentru fabricarea brânzei cu pastă tare) ca materie primă pentru fabricile de brânză care utilizează lapte crud. În 1995, a fost stabilită o zonă de interdicție a furajelor însilozate pentru laptele de fân printr-o măsură privind interzicerea furajelor însilozate a ministerului federal pentru agricultură, păduri, ape și mediu, cuprinsă în îndrumările speciale în vederea promovării unei agriculturi extensive ecologice care respectă mediul natural [Österreichisches Programm für umweltgerechte Landwirtschaft (programul austriac pentru o agricultură ecologică): ÖPUL].

În mod tradițional, în zona pășunilor alpine animalele au fost dintotdeauna hrănite conform criteriilor aplicabile laptelui de fân. Fabricarea brânzei în zonele de pășunat alpin este atestată în documente care datează din 1544 și care se referă la pășunea alpină „Wildschönauer Holzalm” din Tirol.

La începutul anilor 1980 au început să apară și ferme de producție a laptelui de fân care respectă, de asemenea, criteriile agriculturii ecologice.

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.