COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 21.12.2021

COM(2021) 829 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Model al acordului privind statutul prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624

1.Introducere

Cooperarea activă cu țările terțe constituie un element esențial al gestionării europene integrate a frontierelor 1 . Începând cu Regulamentul din 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, abrogat în prezent 2 , Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă („agenția”), cunoscută sub denumirea de Frontex, a fost împuternicită să trimită echipe cu competențe executive în țările terțe învecinate cu Uniunea Europeană, sub rezerva încheierii unui acord privind statutul – un acord internațional între Uniunea Europeană și țara terță, negociat, semnat și încheiat în temeiul articolului 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În 2016, Comisia a adoptat un model de acord privind statutul 3 , întemeiat pe Regulamentul (UE) 2016/1624, care a servit drept bază pentru negocierile cu Albania, Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Muntenegru și Serbia. În prezent, acordurile privind statutul cu Serbia, Albania și Muntenegru sunt încheiate 4 și au fost inițiate cu succes operațiuni comune în toate cele trei țări. Acordurile privind statutul cu Macedonia de Nord și Bosnia și Herțegovina au fost parafate și se așteaptă finalizarea acestora.

În 2019, mandatul Frontex a fost extins în continuare prin Regulamentul (UE) 2019/1896 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european 5 („regulamentul”). Regulamentul a extins atribuțiile agenției, precum și numărul potențialilor parteneri pentru acorduri privind statutul. În special, agenția poate trimite acum membri ai echipelor cu competențe executive în orice țară terță, atât timp cât trimiterea contribuie la punerea în aplicare eficace a gestionării europene integrate a frontierelor, cu alte cuvinte trimiterea nu se mai limitează la țările terțe învecinate cu Uniunea Europeană. Ca și în trecut, trebuie încheiat un acord privind statutul în cazul în care se are în vedere trimiterea de membri ai echipelor cu competențe executive într-o țară terță 6 .

Prezenta comunicare stabilește modelul acordului privind statutul prevăzut la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1896. Aceasta reprezintă o actualizare a modelului adoptat în 2016, care integrează noutățile introduse prin Regulamentul (UE) 2019/1896, în special consolidarea protecției drepturilor fundamentale și a datelor cu caracter personal, valorificând totodată experiența dobândită în urma negocierii acordurilor privind statutul deja încheiate.

2.Cooperarea cu țările terțe în cadrul Regulamentului privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european

În concluziile sale din 28 iunie 2018, Consiliul European a solicitat ca rolul de sprijin al agenției în ceea ce privește asigurarea controlului eficace al frontierelor externe ale Uniunii, inclusiv în privința cooperării cu țările terțe, să fie consolidat în continuare prin sporirea resurselor și printr-un mandat mai cuprinzător 7 .

Cooperarea bine structurată și permanentă cu țările terțe este un factor-cheie pentru realizarea obiectivelor gestionării europene integrate a frontierelor. Regulamentul menționează „cooperarea cu țările terțe în domeniile acoperite de prezentul regulament, cu un accent deosebit pe țările terțe învecinate și pe țările terțe care, pe baza unei analize de risc, au fost identificate drept țări de origine sau de tranzit pentru imigrația ilegală” drept componentă a gestionării europene integrate a frontierelor 8 . Această cooperare ar trebui să contribuie la promovarea standardelor europene în materie de gestionare a frontierelor și de returnare, la schimbul de informații și de analize de risc și la facilitarea punerii în aplicare a returnărilor în vederea sporirii eficienței acestora, precum și la sprijinirea țărilor terțe în domeniul gestionării frontierelor și al migrației, inclusiv prin trimiterea corpului permanent, în cazul în care un astfel de sprijin este necesar pentru a proteja frontierele externe și pentru gestionarea eficace a politicii de migrație a Uniunii 9 .

Agenției i se solicită să coopereze cu țările terțe în domeniile vizate de regulament, să acorde asistență țărilor terțe în contextul cooperării tehnice și operative dintre acestea în anumite domenii, să sprijine țările terțe în formarea autorităților de gestionare a frontierelor și să ofere asistență țărilor terțe în sprijinul operațiunilor de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare 10 . Regulamentul permite trimiterea de membri ai corpului permanent al agenției în cadrul operațiunilor comune, al intervențiilor rapide la frontieră, al intervențiilor de returnare sau al altor activități relevante în țări terțe (cu autorizarea țării terțe în cauză) 11 . Regulamentul permite în mod specific agenției să coopereze cu autoritățile de gestionare a frontierelor din țările terțe 12 „în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale” 13 .

Agenția are obligația de a informa Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la activitățile pe care le desfășoară în cooperare cu autoritățile țărilor terțe și de a furniza informații detaliate privind respectarea drepturilor fundamentale în cadrul acestor activități 14 . În plus, agenția are obligația de a include în rapoartele sale anuale o evaluare a cooperării sale cu țările terțe, precum și de a publica acordurile, acordurile de lucru, proiectele-pilot și proiectele de asistență tehnică cu țările terțe 15 .

Atunci când cooperarea dintre agenție și o țară terță necesită trimiterea în țara terță a unor echipe de gestionare a frontierelor care vor exercita competențe executive, regulamentul prevede încheierea unui acord privind statutul între Uniune și țara terță respectivă 16 . Echipele de gestionare a frontierelor sunt compuse din membri ai corpului permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european 17 și pot fi trimise în cursul operațiunilor comune la frontierele externe și al intervențiilor rapide la frontieră în statele membre și în țările terțe (denumite în mod colectiv „activități operative” în modelul de acord privind statutul) 18 . Fiecare acord privind statutul poate servi drept cadru pentru desfășurarea mai multor activități operative.

În special, ori de câte ori Comisia recomandă Consiliului să o autorizeze să negocieze un acord privind statutul cu o țară terță, aceasta trebuie să evalueze situația drepturilor fundamentale din țara terță relevantă pentru domeniile reglementate de acord și să informeze Parlamentul European în acest sens 19 .

Agenția poate acționa, de asemenea, în cadrul unui acord de lucru încheiat cu autoritățile relevante din țările terțe cu privire la aspecte legate de gestionarea cooperării operative 20 .

Orice operațiune a agenției pe teritoriul unei țări terțe trebuie inclusă în programul anual de lucru adoptat de Consiliul de administrație al agenției și trebuie efectuată pe baza unui plan operațional convenit între agenție și autoritățile relevante din țara terță, în consultare cu statele membre participante 21 . În cazul în care un stat membru sau statele membre sunt învecinate cu țara terță sau cu zona operativă a țării terțe, planul operațional și orice modificări ale acestuia trebuie să aibă acordul statului membru sau al statelor membre în cauză 22 .

În ceea ce privește returnarea, regulamentul permite agenției (i) să ofere sprijin în toate etapele procesului de returnare (fără a intra în aspectele de fond ale deciziilor de returnare, care rămân în responsabilitatea exclusivă a statelor membre); (ii) să ofere asistență în ceea ce privește coordonarea și organizarea operațiunilor de returnare; (iii) să acorde sprijin tehnic și operativ în vederea îndeplinirii obligației de returnare și (iv) să acorde sprijin tehnic și operativ pentru operațiunile și intervențiile de returnare 23 . Regulamentul nu prevede ca alte echipe decât echipele de gestionare a frontierelor să fie trimise în scop operativ în țări terțe 24 și nu are în vedere exercitarea competențelor executive într-o țară terță în cadrul returnărilor de către membrii corpului permanent. Prin urmare, un acord privind statutul nu ar fi instrumentul adecvat pentru organizarea operațiunilor de returnare 25 .

3.Model de acord privind statutul

Regulamentul solicită Comisiei, după consultarea statelor membre, a agenției, a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și a Autorității Europene pentru Protecția Datelor, să elaboreze un model de acord privind statutul pentru acțiunile desfășurate pe teritoriul unor țări terțe 26 . Modelul de acord privind statutul trebuie să stabilească, în special, domeniul de aplicare al activității operative și să includă dispoziții privind răspunderea civilă și penală, sarcinile și competențele membrilor echipei, măsurile legate de înființarea unui birou antenă și măsurile practice legate de respectarea drepturilor fundamentale 27 .

În consecință, modelul conține următoarele dispoziții specifice:

-articolul 1 prevede domeniul de aplicare al acordului privind statutul, care include toate aspectele necesare pentru trimiterea echipelor de gestionare a frontierelor cu competențe executive din cadrul corpului permanent pe teritoriul țării terțe relevante;

-articolul 2 enumeră definițiile termenilor-cheie utilizați în model (trebuie remarcat faptul că, deși definițiile din model se referă la dispozițiile relevante din legislația Uniunii, conform practicii standard, acordurile privind statutul cu țările terțe vor conține mai degrabă textul acestor dispoziții decât trimiteri la acestea);

-articolul 3 descrie modul în care poate fi inițiată o activitate operativă (adică o operațiune comună sau o intervenție rapidă la frontieră) (trebuie remarcat faptul că un acord privind statutul reglementează numai obligațiile reciproce ale părților și nu ar trebui interpretat ca afectând obligațiile care le revin acestora în temeiul legislației relevante, în special al Regulamentului privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european 28 );

-articolul 4 prevede că ar trebui adoptat un plan operațional pentru fiecare activitate operativă, care să detalieze aspectele organizatorice și procedurale ale acesteia;

-articolul 5 prevede că părțile trebuie să dispună de un mecanism de raportare a oricărei situații legate de imigrația ilegală, de criminalitatea transfrontalieră sau de un risc pentru viețile migranților la frontierele externe ale Uniunii Europene, de-a lungul sau în apropierea acestora ori în țara terță relevantă;

-articolul 6 permite agenției să înființeze birouri antenă în țara terță relevantă, sub rezerva acordului țării terțe;

-articolul 7 descrie rolul ofițerului coordonator;

-articolul 8 asigură respectarea deplină a drepturilor fundamentale în orice moment în ceea ce privește aplicarea acordului privind statutul și prevede instituirea unor mecanisme de tratare a plângerilor pentru a permite raportarea și prelucrarea acuzațiilor de încălcare a drepturilor fundamentale;

-articolul 9 descrie rolul observatorilor pentru drepturile fundamentale;

-articolul 10 stabilește sarcinile și competențele membrilor echipelor, inclusiv faptul că aceștia pot îndeplini numai sarcinile și competențele descrise în planul operațional;

-articolul 11 prevede inviolabilitatea bunurilor, fondurilor, activelor și operațiunilor agenției în țara terță relevantă;

-articolul 12 enumeră privilegiile și imunitățile membrilor echipelor, inclusiv răspunderea civilă și penală;

-articolul 13 prevede dispoziții referitoare la membrii răniți sau decedați ai echipelor;

-articolul 14 descrie detaliile documentelor de acreditare care trebuie eliberate fiecărui membru al unei echipe;

-articolul 15 aplică articolele 12-14 întregului personal al agenției trimis în țara terță relevantă;

-Articolul 16 enumeră normele privind prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal;

-articolul 17 stabilește condițiile prealabile pentru schimbul de informații clasificate și de informații sensibile neclasificate între agenție și țara terță relevantă;

-articolul 18 conține norme privind retragerea finanțării sau suspendarea ori încetarea unei activități operative;

-Articolul 19 prevede ca țara terță să informeze în mod proactiv organismele relevante ale Uniunii în cazul în care ia cunoștință de acuzații de fraudă, corupție sau alte activități ilegale care ar putea afecta interesele Uniunii Europene;

-articolul 20 descrie entitățile responsabile cu punerea în aplicare a acordului privind statutul;

-Articolul 21 reglementează modul în care trebuie soluționate litigiile privind interpretarea acordului;

-articolul 22 descrie procedura pentru intrarea în vigoare a acordului, modificarea duratei, suspendarea și încetarea acestuia.

4.    Concluzii

Competența extinsă a agenției de a desfășura activități operative pe teritoriul oricărei țări terțe, în cazul în care o astfel de trimitere contribuie la punerea în aplicare eficace a gestionării europene integrate a frontierelor, va contribui în mod semnificativ la îmbunătățirea securității frontierelor Uniunii. Modelul anexat de acord privind statutul stabilește un cadru pentru cooperarea dintre agenție și echipele sale, pe de o parte, și autoritățile relevante ale țărilor terțe, pe de altă parte. Deși Comisia va utiliza acest model ca punct de plecare pentru fiecare negociere a unui acord privind statutul cu o țară terță în numele Uniunii Europene, textele finale ale acestor acorduri vor fi în mod necesar adaptate în funcție de realitățile specifice fiecărui partener de negociere și de obiectivele diferite ale Uniunii în raport cu partenerii respectivi. Cu toate acestea, Comisia va depune eforturi pentru a păstra esența modelului de acord privind statutul în cursul acestor negocieri.

(1)

     Gestionarea europeană integrată a frontierelor, bazată pe modelul de control al accesului pe patru niveluri, cuprinde măsuri în țări terțe, cum ar fi cele din cadrul politicii comune în domeniul vizelor, măsuri cu țările terțe vecine, măsuri de control la frontierele externe, analiză de risc, precum și măsuri în spațiul Schengen și în domeniul returnării. Noul Regulament privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european recunoaște cooperarea cu țările terțe ca fiind un element important al gestionării europene integrate a frontierelor. (Considerentul 87).

(2)

     Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului, JO L 251, 16.9.2016, p. 1.

(3)

     Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la modelul acordului privind statutul prevăzut la articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, 22.11.2016, COM(2016) 747 final.

(4)

     Decizia (UE) 2020/865 a Consiliului, Decizia (UE) 2018/1031 a Consiliului și, respectiv, Decizia (UE) 2020/729 a Consiliului.

(5)

     Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624, JO L 295, 14.11.2019, p. 1.

(6)

     Articolul 73 alineatul (3).

(7)

      https://www.consilium.europa.eu/media/35954/28-euco-final-conclusions-ro.pdf . 

(8)

     Articolul 3 alineatul (1) litera (g).

(9)

     Considerentul 87.

(10)

     Articolul 10.

(11)

     Articolul 54.

(12)

     „autoritățile țărilor terțe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament”.

(13)

     Articolul 73 alineatul (1).

(14)

     Articolul 73 alineatul (7).

(15)

     Articolul 73 alineatele (7) și (8).

(16)

     Articolul 73 alineatul (3).

(17)

     Corpul permanent este alcătuit din patru categorii de personal operativ: (i) personalul statutar al agenției; (ii) personalul detașat din statele membre în cadrul agenției pe termen lung; (iii) personalul din statele membre care este pregătit pentru a fi pus la dispoziția agenției pentru trimiteri pe termen scurt și (iv) personalul din statele membre care este pregătit pentru a fi trimis în scopul unor intervenții rapide la frontiere. [Articolul 54 alineatul (1) din regulament]. [NB: în sensul modelului de acord privind statutul, personalul care se încadrează în prima categorie este descris ca „membri ai echipelor care sunt membri ai personalului statutar al agenției”, iar personalul care se încadrează în celelalte trei categorii este descris ca „membri ai echipelor care nu fac parte din personalul statutar al agenției”].

(18)

     Articolul 2 punctul 18.

(19)

     Considerentul 88.

(20)

     Articolul 73 alineatul (4).

(21)

     Articolul 74 alineatul (3).

(22)

     Articolul 74 alineatul (3).

(23)

     Articolul 10 alineatul (1) litera (n).

(24)

     Articolul 10 alineatul (1) litera (u).

(25)

     În special, regulamentul identifică „contactarea țărilor terțe în vederea identificării resortisanților țărilor terțe care fac obiectul returnării și în vederea obținerii documentelor de călătorie pentru aceștia” și „escortarea resortisanților țărilor terțe care fac obiectul returnării forțate” ca sarcini permise care necesită competențe executive, însă niciuna dintre acestea nu ar fi efectuată pe teritoriul țării terțe.

(26)

     Articolul 76.

(27)

     Articolul 73 alineatul (3).

(28)

     Regulamentul (UE) 2019/1896.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 21.12.2021

COM(2021) 829 final

ANEXĂ

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Model al acordului privind statutul prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624

Model de acord privind statutul între Uniunea Europeană și [țara terță] referitor la activitățile operative desfășurate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă în [țara terță]

Uniunea Europeană

și [țara terță],

denumite în continuare în mod individual „partea” și în mod colectiv „părțile”,

ÎNTRUCÂT pot apărea situații în care Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă („agenția”) coordonează cooperarea operativă dintre statele membre ale Uniunii Europene și [țara terță], inclusiv pe teritoriul [țării terțe],

ÎNTRUCÂT ar trebui instituit un cadru juridic sub forma unui acord privind statutul pentru situațiile în care membrii echipelor trimiși de agenție vor avea competențe executive pe teritoriul [țării terțe],

ÎNTRUCÂT acordul privind statutul poate prevedea înființarea de către agenție a unor birouri antenă pe teritoriul [țării terțe] pentru a facilita și a îmbunătăți coordonarea activităților operative și pentru a asigura gestionarea eficientă a resurselor umane și tehnice ale agenției,

AVÂND ÎN VEDERE nivelul ridicat de protecție a datelor cu caracter personal în [țara terță] și în Uniunea Europeană; și

Atunci când este cazul [AVÂND ÎN VEDERE că [țara terță] a ratificat [instrumentul de drept internațional relevant în domeniul protecției datelor cu caracter personal încheiat de statul terț și care ar indica un nivel suficient de protecție, de exemplu Convenția nr. 108 a Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal și protocolul adițional la aceasta];

ȚINÂND SEAMA de faptul că respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice sunt principii fundamentale care guvernează cooperarea dintre părți;

AVÂND ÎN VEDERE că [țara terță] a ratificat [instrumentul de drept internațional relevant în domeniul protecției drepturilor fundamentale încheiat de statul terț și care ar indica un nivel suficient de protecție, de exemplu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950, care se reflectă în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene];

AVÂND ÎN VEDERE că toate activitățile operative ale agenției pe teritoriul [țării terțe] ar trebui să respecte pe deplin drepturile fundamentale și acordurile internaționale la care Uniunea Europeană, statele sale membre și/sau [țara terță] sunt parte,

AVÂND ÎN VEDERE că toate persoanele care participă la o activitate operativă sunt obligate să mențină cele mai înalte standarde de integritate, conduită etică, profesionalism și respect pentru drepturile fundamentale, precum și să îndeplinească obligațiile care le sunt impuse prin dispozițiile planului operațional și ale codului de conduită al agenției,

decid să încheie prezentul acord:

Articolul 1
Domeniul de aplicare 

1.Prezentul acord reglementează toate aspectele necesare pentru trimiterea echipelor de gestionare a frontierelor din cadrul corpului permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european în [țara terță] în care membrii echipelor pot exercita competențe executive.

2.Activitățile operative menționate la alineatul (1) pot avea loc pe teritoriul [țării terțe], inclusiv la frontierele sale [terestre], [maritime] și [aeriene] cu [altă (alte) țară (țări)].

[Pentru țările terțe costiere/insulare] Sub rezerva obligațiilor părților în temeiul dreptului mării, în special al Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, activitățile operative pot avea loc și în zona contiguă a [țării terțe]. Activitățile operative puse în aplicare în temeiul prezentului acord nu afectează obligațiile de căutare și salvare care decurg din dreptul mării, în special din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare și Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare.

Articolul 2
Definiții

În sensul prezentului acord se aplică următoarele definiții:

-„activitate operativă” înseamnă o operațiune comună sau o intervenție rapidă la frontieră;

-„agenția” înseamnă Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1896 1 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european sau orice modificare adusă acestuia;

-„control la frontiere” înseamnă controlul la frontiere astfel cum este definit la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2016/399 2 ;

-„echipe de gestionare a frontierelor” înseamnă echipe formate din corpul permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european care urmează să fie trimise în cursul operațiunilor comune la frontierele externe și al intervențiilor rapide la frontieră în statele membre și în țările terțe;

-„forum consultativ” înseamnă organul consultativ instituit de agenție în temeiul articolului 108 din Regulamentul (UE) 2019/1896;

-„corpul permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european” înseamnă corpul permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european prevăzut la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2019/1896;

-„EUROSUR” înseamnă EUROSUR astfel cum este definit la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2019/1896;

-„observator pentru drepturile fundamentale” înseamnă un observator pentru drepturile fundamentale, astfel cum este prevăzut la articolul 110 din Regulamentul (UE) 2019/1896;

-„stat membru de origine” înseamnă stat membru de origine astfel cum este definit la articolul 2 punctul 21 din Regulamentul (UE) 2019/1896;

-„incident” înseamnă o situație legată de imigrația ilegală, de criminalitatea transfrontalieră sau un risc pentru viețile migranților la frontierele externe ale Uniunii Europene, de-a lungul sau în apropierea acestora ori în [țara terță];

-„operațiune comună” înseamnă o acțiune coordonată sau organizată de agenție pentru a sprijini autoritățile naționale ale [țării terțe] responsabile cu controlul la frontiere, care vizează abordarea unor provocări precum imigrația ilegală, amenințările prezente sau viitoare la frontierele [țării terțe] sau criminalitatea transfrontalieră ori care vizează acordarea unei asistențe tehnice și operative sporite pentru controlul acestor frontiere;

-„membru al unei echipe” înseamnă un membru al corpului permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, trimis prin intermediul unei echipe de gestionare a frontierelor să participe la o activitate operativă; 

-„stat membru” înseamnă un stat membru al Uniunii Europene;

-„zonă operativă” înseamnă zona geografică în care urmează să aibă loc o activitate operativă;

-„stat membru participant” înseamnă un stat membru participant, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 22 din Regulamentul (UE) 2019/1896;

-„date cu caracter personal” înseamnă date cu caracter personal astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/679 3 ;

-„intervenție rapidă la frontieră” înseamnă o acțiune menită să răspundă unei situații de provocare specifică și disproporționată la frontierele [țării terțe] prin trimiterea de echipe de gestionare a frontierelor pe teritoriul [țării terțe] pentru o perioadă limitată pentru a realiza controlul la frontiere împreună cu autoritățile naționale ale [țării terțe] responsabile cu controlul la frontiere;

-„personal statutar” înseamnă personalul statutar astfel cum este definit la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2019/1896.

Articolul 3
Inițierea activităților operative

1.O activitate operativă în temeiul prezentului acord se inițiază printr-o decizie scrisă a directorului executiv al agenției, la cererea scrisă a autorităților competente din [țara terță]. O astfel de cerere include o descriere a situației, a posibilelor obiective și a nevoilor preconizate, precum și profilurile personalului necesar, inclusiv ale personalului cu competențe executive, după caz.

2.În cazul în care directorul executiv al agenției consideră că activitatea operativă solicitată ar putea determina sau ar conduce la încălcări grave și/sau persistente ale drepturilor fundamentale sau ale obligațiilor de protecție internațională, directorul executiv nu inițiază activitatea operativă respectivă.

3.În cazul în care, în urma primirii unei cereri în temeiul alineatului (1), directorul executiv al agenției consideră că sunt necesare informații suplimentare pentru a decide dacă să inițieze o activitate operativă, acesta poate solicita informații suplimentare sau poate autoriza experți ai agenției să se deplaseze în [țara terță] pentru a evalua situația. [Țara terță] facilitează această deplasare.

4.Directorul executiv al agenției decide să nu inițieze o activitate operativă în cazul în care consideră că există motive întemeiate pentru suspendarea sau încetarea acesteia în temeiul dispozițiilor relevante prevăzute la articolul 18.

Articolul 4
Planul operațional

1.Pentru fiecare activitate operativă se convine asupra unui plan operațional între agenție și [țara terță] în conformitate cu articolele 38 și 74 din Regulamentul (UE) 2019/1896. Planul operațional este obligatoriu pentru agenție, pentru [țara terță] și pentru statele membre participante.

2.[În cazul în care un stat membru se învecinează cu țara terță sau este limitrof zonei operative] Planul operațional și orice modificare a acestuia sunt condiționate de acordul tuturor statelor membre învecinate cu [țara terță] și/sau limitrofe zonei operative.

3. Planul operațional stabilește în detaliu aspectele organizatorice și procedurale ale activității operative, inclusiv:

(a)o descriere a situației, împreună cu modul de operare și obiectivele trimiterii, inclusiv obiectivul operativ;

(b)durata estimată a operațiunii comune prognozată a fi necesară pentru atingerea obiectivelor sale;

(c)zona operativă;

(d)o descriere a sarcinilor, inclusiv a celor care necesită competențe executive, a responsabilităților, inclusiv în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale și cerințele legate de protecția datelor, și a instrucțiunilor speciale adresate echipelor, inclusiv privind bazele de date care pot fi consultate sau armele de serviciu, muniția și echipamentele care pot fi utilizate în [țara terță];

(e)componența echipei de gestionare a frontierelor, precum și trimiterea altor membri relevanți ai personalului/prezența altor membri ai personalului statutar al agenției, inclusiv a observatorilor pentru drepturile fundamentale;

(f)dispozițiile privind comanda și controlul, inclusiv numele și gradele polițiștilor de frontieră sau ale altor categorii relevante de personal din [țara terță], care sunt responsabili de cooperarea cu membrii echipelor și cu agenția, în special numele și gradele polițiștilor de frontieră sau ale altor categorii relevante de personal care se află la comandă pe durata trimiterii, precum și poziția membrilor echipelor în lanțul de comandă;

(g)echipamentele tehnice care urmează să fie trimise în cadrul operațiunii comune, inclusiv cerințele specifice, cum ar fi condițiile de utilizare, echipajul necesar, transportul și alte aspecte logistice, precum și dispozițiile financiare;

(h)normele detaliate privind raportarea imediată de către agenție a incidentelor către Consiliul de administrație și autoritățile relevante ale statelor membre participante și ale [țării terțe] cu privire la orice incident survenit în cursul unei activități operative desfășurate în temeiul prezentului acord;

(i)o schemă de raportare și de evaluare care conține indicatori pentru raportul de evaluare, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale, și termenul pentru transmiterea raportului final de evaluare;

(j)[dacă este cazul] în ceea ce privește operațiunile pe mare, informații specifice privind aplicarea jurisdicției relevante și a dreptului aplicabil în zona operativă, inclusiv trimiteri la dreptul intern, internațional și la dreptul Uniunii referitor la interceptare, salvarea pe mare și debarcare;

(k)modalitățile de cooperare cu alte organe, oficii și agenții ale Uniunii decât agenția, cu alte țări terțe sau cu organizațiile internaționale;

(l)instrucțiuni generale privind modul de garantare a drepturilor fundamentale în timpul activității operative, inclusiv protecția datelor cu caracter personal și obligațiile care decurg din instrumentele internaționale aplicabile în domeniul drepturilor omului;

(m)procedurile prin care persoanele care au nevoie de protecție internațională, victimele traficului de persoane, minorii neînsoțiți și alte persoane aflate într-o situație vulnerabilă sunt îndrumate către autoritățile naționale competente pentru a primi asistența corespunzătoare;

(n)procedurile de stabilire a unui mecanism de primire și de transmitere către agenție și [țara terță] a plângerilor [inclusiv cele depuse în temeiul articolului 8 alineatul (5) din prezentul acord] formulate împotriva oricărei persoane care participă la o activitate operativă, inclusiv a polițiștilor de frontieră sau a altor categorii relevante de personal din [țara terță] și a membrilor echipelor, care reclamă presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale în contextul participării acestora la o activitate operativă a agenției;

(o)dispozițiile logistice, inclusiv informații cu privire la condițiile de lucru și la mediul din zonele în care activitatea operativă urmează să aibă loc;

(p)[dacă este cazul] dispozițiile referitoare la birourile antenă, astfel cum au fost stabilite în conformitate cu articolul 6.

4.Orice modificare sau adaptare a planului operațional necesită acordul agenției și al [țării terțe], după consultarea statelor membre participante.

5.Schimbul de informații și cooperarea operativă în scopul EUROSUR au loc în conformitate cu normele de stabilire și punere în comun a tablourilor situaționale specifice care urmează să fie prevăzute în planul operațional pentru activitatea operativă în cauză.

6.Evaluarea activității operative în conformitate cu alineatul (3) litera (i) de la prezentul articol se efectuează în comun de către [țara terță] și agenție.

7.Condițiile cooperării cu organele, oficiile și agențiile Uniunii în conformitate cu alineatul (3) litera (k) din prezentul articol se desfășoară în conformitate cu mandatele respective ale acestora și în limita resurselor disponibile.

Articolul 5
Raportarea incidentelor

Agenția și [autoritatea relevantă din țara terță] trebuie să dispună fiecare de un mecanism de raportare a incidentelor care să permită raportarea în timp util a oricărui incident survenit în cursul unei activități operative desfășurate în temeiul prezentului acord.

Agenția și [țara terță] își acordă reciproc asistență în efectuarea tuturor anchetelor și investigațiilor necesare cu privire la orice incident raportat prin intermediul acestui mecanism, cum ar fi identificarea martorilor și colectarea și prezentarea de probe, inclusiv cererile de a obține și, dacă este cazul, de a preda elemente legate de un incident raportat. Predarea oricăror astfel de obiecte poate fi condiționată de returnarea lor în condițiile specificate de autoritatea competentă care le livrează.

Articolul 6
Birourile antenă

1.Agenția poate înființa birouri antenă pe teritoriul [țării terțe] pentru a facilita și a îmbunătăți coordonarea activităților operative și pentru a asigura gestionarea eficace a resurselor umane și tehnice ale agenției. Sediul biroului antenei este stabilit de agenție.

2.Birourile antenă sunt înființate în funcție de nevoile operative și rămân operaționale pentru perioada necesară pentru ca agenția să desfășoare activități operative în [țara terță] și în regiunea învecinată. Sub rezerva acordului [țării terțe], perioada respectivă poate fi prelungită de agenție.

3.Fiecare birou antenă este administrat de un reprezentant al agenției numit de directorul executiv în calitate de șef al biroului antenă, care supraveghează activitatea generală a biroului.

4.După caz, birourile antenă:

(a)asigură sprijinul operativ și logistic și asigură coordonarea activităților agenției în zonele operative în cauză;

(b)oferă sprijin operativ [țării terțe] în zonele operative în cauză;

(c)monitorizează activitățile echipelor agenției și raportează cu regularitate la sediul central al agenției;

(d)cooperează cu [țara terță] cu privire la toate aspectele legate de punerea în practică a activităților operative organizate de agenție în [țara terță], inclusiv cu privire la orice aspect suplimentar care poate apărea în cursul acestor activități;

(e)oferă sprijin ofițerului coordonator în cadrul cooperării sale cu [țara terță] în privința tuturor aspectelor legate de contribuția acesteia la activitățile operative organizate de agenție și, dacă este necesar, asigură legătura cu sediul central al agenției;

(f)oferă sprijin ofițerului coordonator și observatorului (observatorilor) pentru drepturile fundamentale care au fost numiți pentru a monitoriza o activitate operativă, facilitând, dacă este necesar, coordonarea și comunicarea între echipele agenției și autoritățile relevante ale [țării terțe], precum și orice sarcini relevante;

(g)organizează sprijinul logistic necesar pentru trimiterea membrilor echipelor și pentru trimiterea și utilizarea echipamentelor tehnice;

(h)acordă orice alt tip de sprijin logistic în ceea ce privește zona operativă de care răspunde respectivul birou antenă, pentru a facilita buna funcționare a activităților operative organizate de agenție;

(i)asigură gestionarea eficace a echipamentelor proprii ale agenției în zonele în care își desfășoară activitățile, inclusiv eventuala înregistrare a acestora și întreținerea pe termen lung a echipamentelor respective și orice sprijin logistic necesar;

(j)sprijină alte categorii de personal și/sau alte activități ale agenției în [țara terță], astfel cum s-a convenit între agenție și [țara terță].

5.Agenția și [țara terță] asigură cele mai bune condiții posibile pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite biroului antenă.

6. [Țara terță] acordă agenției asistență pentru a asigura capacitatea operativă a biroului antenă.

Articolul 7
Ofițerul coordonator

1.Fără a aduce atingere rolului birourilor antenă, astfel cum este descris la articolul 6, directorul executiv numește unul sau mai mulți experți din cadrul personalului său statutar care urmează să fie trimiși în calitate de ofițer(i) coordonator(i) pentru fiecare activitate operativă. Directorul executiv notifică [țara terță] cu privire la această numire.

2.Rolul ofițerului coordonator este următorul:

(a)acționează ca interfață între agenție, [țara terță] și membrii echipelor, acordând sprijin, în numele agenției, cu privire la toate aspectele legate de condițiile trimiterii lor în cadrul echipelor;

(b)monitorizează punerea corectă în aplicare a planului operațional, inclusiv, în cooperare cu observatorul (observatorii) pentru drepturile fundamentale, în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale și prezintă un raport directorului executiv cu privire la aceasta;

(c)acționează în numele agenției în toate aspectele trimiterii echipelor și raportează agenției cu privire la toate aceste aspecte;

(d)promovează cooperarea și coordonarea între [țara terță] și statele membre participante.

3.În contextul activităților operative, directorul executiv poate să îl autorizeze pe ofițerul coordonator să ajute la soluționarea eventualelor neînțelegeri legate de executarea planului operațional și trimiterea echipelor.

4.[Țara terță] emite instrucțiuni pentru membrii echipelor, în conformitate cu planul operațional. În cazul în care ofițerul coordonator consideră că instrucțiunile adresate membrilor echipelor nu sunt conforme cu planul operațional sau cu obligațiile legale aplicabile, acesta comunică imediat acest lucru ofițerilor din [țara terță] care îndeplinesc un rol de coordonare și directorului executiv. Directorul executiv poate lua măsurile care se impun, inclusiv suspendarea sau încetarea activității operative, în conformitate cu articolul 18 din prezentul acord. [Țara terță] poate autoriza membrii echipelor să acționeze în numele său.

Articolul 8
Drepturile fundamentale

1.În îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentului acord, părțile se angajează să acționeze în conformitate cu toate instrumentele juridice aplicabile în domeniul drepturilor omului, inclusiv [a se insera/elimina, după caz, Convenția europeană a drepturilor omului din 1950, Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta, Convenția din 1965 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, Convenția din 1979 asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, Convenția ONU din 1984 împotriva torturii, Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului, Convenția Națiunilor Unite din 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene] 4 .

2.În îndeplinirea sarcinilor și în exercitarea competențelor care le revin, membrii echipelor respectă pe deplin drepturile fundamentale, printre care accesul la procedurile de azil și demnitatea umană, și acordă o atenție deosebită persoanelor vulnerabile. Orice măsură luată în îndeplinirea sarcinilor și în exercitarea competențelor care le revin trebuie să fie proporțională cu obiectivele urmărite prin măsurile respective. În îndeplinirea sarcinilor și în exercitarea competențelor care le revin, membrii echipelor nu fac discriminări din niciun motiv, precum cele legate de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în conformitate cu articolul 21 din Cartă.

Măsurile care interferează cu drepturile și libertățile fundamentale pot fi luate de membrii echipelor în îndeplinirea sarcinilor lor și/sau în exercitarea competențelor lor numai atunci când acest lucru este necesar și proporțional cu obiectivele urmărite de măsurile respective și trebuie să respecte esența acestor drepturi și libertăți fundamentale în conformitate cu dreptul internațional, dreptul Uniunii și dreptul intern aplicabil.

Prezenta dispoziție se aplică mutatis mutandis întregului personal al [autorităților naționale relevante din țara terță] care participă la o activitate operativă.

3.Ofițerul pentru drepturile fundamentale al agenției monitorizează respectarea de către fiecare activitate operativă a standardelor aplicabile în materie de drepturi fundamentale. Ofițerul pentru drepturile fundamentale sau adjunctul acestuia pot efectua vizite la fața locului în țara terță; de asemenea, directorul executiv emite avize cu privire la planurile operaționale și îl informează pe directorul executiv al agenției cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor fundamentale legate de o activitate operativă. [Țara terță] sprijină eforturile de monitorizare ale ofițerului pentru drepturile fundamentale, conform solicitării.

4.Părțile convin să ofere forumului consultativ acces prompt și efectiv la toate informațiile privind respectarea drepturilor fundamentale în legătură cu orice activitate operativă desfășurată în temeiul prezentului acord, inclusiv prin vizite la fața locului în zona operativă.

5.Fiecare parte trebuie să dispună de un mecanism de tratare a plângerilor pentru a prelucra acuzațiile de încălcare a drepturilor fundamentale aduse personalului lor în exercitarea funcțiilor sale oficiale în cursul unei activități operative desfășurate în temeiul prezentului acord.

Articolul 9
Observatorii pentru drepturile fundamentale

1.Ofițerul pentru drepturile fundamentale al agenției desemnează cel puțin un observator pentru drepturile fundamentale aferent fiecărei activități operative, cu misiunea, printre altele, de a asista și consilia ofițerul coordonator.

2.Observatorul pentru drepturile fundamentale monitorizează respectarea drepturilor fundamentale și oferă consiliere și asistență cu privire la drepturile fundamentale în pregătirea, desfășurarea și evaluarea activității operative relevante. Aceasta include, în special:

(a)urmărirea pregătirii planurilor operaționale și prezentarea de rapoarte ofițerului pentru drepturile fundamentale, pentru ca acesta să își îndeplinească sarcinile prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1896;

(b)efectuarea de vizite, inclusiv vizite pe termen lung, acolo unde are loc activitatea operativă;

(c)cooperarea și asigurarea legăturii cu ofițerul coordonator și oferirea de consiliere și asistență acestuia;

(d)informarea ofițerului coordonator și raportarea către ofițerul pentru drepturile fundamentale cu privire la orice preocupare referitoare la posibile încălcări ale drepturilor fundamentale legate de activitatea operativă respectivă; și

(e)contribuția la evaluarea activității operative menționată la articolul 4 alineatul (3) litera (i).

3.Observatorii pentru drepturile fundamentale au acces la toate locurile în care se desfășoară activitatea operativă și la toate documentele relevante pentru punerea în aplicare a respectivei activități.

4.Atunci când sunt prezenți într-o zonă operativă, observatorii pentru drepturile fundamentale poartă un însemn care permite clar identificarea lor ca observatori pentru drepturile fundamentale.

Articolul 10
Membrii echipelor

1.Membrii echipelor trebuie să aibă autoritatea de a îndeplini sarcinile descrise în planul operațional.

2.În cursul executării sarcinilor și al exercitării competențelor lor, membrii echipelor respectă actele cu putere de lege și normele administrative ale [țării terțe], precum și dreptul Uniunii și dreptul internațional aplicabil.

3.Membrii echipelor pot îndeplini sarcini și pot exercita competențe pe teritoriul [țării terțe] numai pe baza instrucțiunilor autorităților de gestionare a frontierelor din [țara terță] și în prezența acestora. [Țara terță] poate autoriza membrii echipelor să îndeplinească sarcini specifice și/sau să exercite competențe specifice pe teritoriul său în absența autorităților sale de gestionare a frontierelor sub rezerva acordului agenției sau al statului membru de origine, după caz.

4.Membrii echipelor care fac parte din personalul statutar al agenției poartă uniforma corpului permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european în cursul îndeplinirii sarcinilor și al exercitării competențelor lor, cu excepția cazului în care se prevede altfel în planul operațional.

Membrii echipelor care nu fac parte din personalul statutar al agenției poartă uniforma națională în cursul executării sarcinilor și al exercitării competențelor lor, cu excepția cazului în care se prevede altfel în planul operațional.

De asemenea, membrii echipei poartă pe uniformă un element vizibil de identificare personală și o banderolă albastră cu însemnele Uniunii Europene și ale agenției.

5.[Țara terță] autorizează membrii relevanți ai echipelor să îndeplinească sarcini în timpul unei activități operative care necesită utilizarea forței, inclusiv portul și utilizarea armelor de serviciu, a muniției și a altor echipamente, în conformitate cu dispozițiile relevante ale planului operațional.

-Membrii echipelor care fac parte din personalul statutar al agenției pot purta echipamente, arme de serviciu, muniție și alte mijloace coercitive, sub rezerva acordului agenției.

-Membrii echipelor care nu fac parte din personalul statutar al agenției dețin capacitatea de a purta echipamente, arme de serviciu, muniție și alte mijloace coercitive, sub rezerva acordului statului membru de origine relevant.

6.Folosirea forței, inclusiv portul și utilizarea armelor de serviciu, a muniției și a altor echipamente se exercită în conformitate cu dreptul intern al [țării terțe] și în prezența autorităților de gestionare a frontierelor ale [țării terțe]. [Țara terță] poate autoriza membrii echipelor să utilizeze forța în absența autorităților de gestionare a frontierelor din [țara terță].

-Pentru membrii echipelor care fac parte din personalul statutar al agenției, această autorizare de folosire a forței în absența autorităților de gestionare a frontierelor din [țara terță] face obiectul aprobării agenției.

-Pentru membrii echipelor care nu fac parte din personalul statutar al agenției, această autorizare de utilizare a forței în absența autorităților de gestionare a frontierelor din [țara terță] face obiectul aprobării statului membru de origine relevant.

Orice utilizare a forței de către membrii echipelor trebuie să fie necesară și proporțională și să respecte pe deplin dreptul Uniunii, dreptul internațional și dreptul intern aplicabil, inclusiv, în special, cerințele prevăzute în anexa V la Regulamentul (UE) 2019/1896.

7.Înainte de trimiterea membrilor echipelor, agenția informează [țara terță] cu privire la armele de serviciu, muniția și celelalte echipamente pe care membrii echipelor le pot purta în temeiul alineatului (5) de la prezentul articol. [Țara terță] poate interzice portul anumitor arme de serviciu, muniții și alte echipamente, cu condiția ca legislația sa să aplice aceeași interdicție și propriilor autorități de gestionare a frontierelor. Înainte de trimiterea membrilor echipelor, [țara terță] informează agenția cu privire la armele de serviciu, muniția și echipamentele permise, precum și cu privire la condițiile de utilizare a acestora. Agenția pune aceste informații la dispoziția statelor membre.

[Țara terță] ia măsurile necesare pentru eliberarea oricăror permise de port-armă necesare și facilitează importul, exportul, transportul și depozitarea de arme, muniții și alte echipamente aflate la dispoziția membrilor echipei, conform solicitării agenției.

8.Armele de serviciu, muniția și echipamentele pot fi utilizate pentru autoapărare legitimă și pentru apărarea legitimă a membrilor echipelor sau a altor persoane, în conformitate cu dreptul intern al [țării terțe], potrivit principiilor relevante ale dreptului internațional și ale dreptului Uniunii.

9.[Țara terță] poate autoriza membrii echipelor să consulte bazele sale de date naționale, dacă acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operațional. [Țara terță] se asigură că oferă acces la aceste baze de date într-un mod eficient și eficace.

Înainte de trimiterea membrilor echipelor, [țara terță] informează agenția cu privire la bazele de date naționale care pot fi consultate.

Membrii echipelor consultă numai datele care sunt necesare în vederea executării sarcinilor care le revin și a exercitării propriilor competențe. Consultarea respectivă se efectuează în conformitate cu legislația națională în materie de protecție a datelor a [țării terțe] și cu prezentul acord.

10.Pentru punerea în aplicare a activităților operative, [țara terță] trimite ofițeri ai [autorităților naționale ale țării terțe responsabile cu controlul la frontiere] care sunt capabili și dispuși să comunice în limba de lucru a agenției pentru a îndeplini un rol de coordonare în numele [țării terțe].

Articolul 11
Privilegiile și imunitățile referitoare la bunurile, fondurile,
activele și operațiunile agenției

1.Orice spații și clădiri ale agenției din [țara terță] sunt inviolabile. Acestea sunt exceptate de la percheziționare, rechiziționare, confiscare sau expropriere.

2.Bunurile și activele agenției, inclusiv mijloacele de transport, mijloacele de comunicații, arhivele, orice corespondență, documente, documente de identitate și active financiare sunt inviolabile.

3.Activele agenției includ active deținute în proprietate, deținute în coproprietate sau închiriate de un stat membru și oferite agenției. La îmbarcarea reprezentanților autorităților naționale competente, aceștia sunt tratați ca active aflate în serviciul administrațiilor publice și autorizate în acest sens.

4.Împotriva agenției nu se poate lua nicio măsură de executare. Bunurile și activele agenției nu fac obiectul niciunei măsuri administrative sau juridice de constrângere. Bunurile agenției nu pot face obiectul sechestrului ca urmare a unei hotărâri, decizii sau ordonanțe judecătorești.

5.[Țara terță] permite intrarea și îndepărtarea articolelor și echipamentelor trimise de agenție în [țara terță] în scopuri operative.

6.Agenția este scutită de orice taxe vamale, interdicții și restricții la importul și exportul articolelor destinate uzului său oficial.

Articolul 12
Privilegiile și imunitățile membrilor echipelor

1.Membrii echipelor nu sunt supuși niciunei forme de arest sau de detenție în [țara terță] sau de către autoritățile din [țara terță].

2.Membrii echipelor nu sunt supuși niciunei forme de anchetă sau de procedură judiciară în [țara terță] sau de către autoritățile din [țara terță], cu excepția situațiilor menționate la alineatele (3) și (4) de la prezentul articol.

3.Membrii echipelor beneficiază de imunitate față de jurisdicția penală a [țării terțe] în toate circumstanțele.

Directorul executiv al agenției poate ridica imunitatea față de jurisdicția penală a [țării terțe] de care beneficiază membrii echipelor care fac parte din personalul statutar al agenției.

Imunitatea față de jurisdicția penală a [țării terțe] de care beneficiază membrii echipelor care nu fac parte din personalul statutar al agenției poate fi ridicată de către autoritățile competente ale statului membru de origine al membrului respectiv.

Ridicarea imunității trebuie să fie expresă și în scris.

4.Membrii echipelor beneficiază de imunitate în raport cu jurisdicțiile civilă și administrativă din [țara terță] în ceea ce privește toate acțiunile întreprinse în exercitarea funcțiilor lor oficiale.

În cazul în care sunt inițiate proceduri civile sau administrative împotriva unui membru al unei echipe în fața unei instanțe din [țara terță], autoritățile competente din [țara terță] notifică imediat acest lucru directorului executiv al agenției.

Înainte de inițierea unei astfel de proceduri în fața unei instanțe, directorul executiv al agenției certifică instanței dacă acțiunea în cauză a fost îndeplinită de membrii echipei în exercitarea funcțiilor lor oficiale. În cazul în care acțiunea a fost întreprinsă în exercitarea funcțiilor oficiale, procedura nu se inițiază. În cazul în care acțiunea nu a fost întreprinsă în exercitarea funcțiilor oficiale, procedura poate continua. Certificarea de către directorul executiv al agenției este obligatorie pentru jurisdicția [țării terțe], care nu o poate contesta.

În cazul în care membrii echipelor inițiază o procedură, aceștia nu mai pot invoca imunitatea de jurisdicție în ceea ce privește orice cerere reconvențională direct legată de cererea principală.

5.Spațiile, locuințele, mijloacele de transport și de comunicații, precum și bunurile, inclusiv orice corespondență, documente, documente de identitate și bunuri ale membrilor echipei sunt inviolabile, cu excepția măsurilor de executare autorizate în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol.

6.[Țara terță] poartă răspunderea pentru orice daune cauzate de membrii echipelor unor terți în exercitarea funcțiilor lor oficiale.

7.În cazul unor daune cauzate de o neglijență gravă sau de o abatere săvârșită cu intenție sau care nu a avut loc în exercitarea funcțiilor oficiale de către un membru al unei echipe care face parte din personalul statutar al agenției, [țara terță] poate solicita, prin intermediul directorului executiv al agenției, plata unei despăgubiri de către agenție.

În cazul unor daune cauzate de o neglijență gravă sau de o abatere săvârșită cu intenție sau care nu a avut loc în exercitarea funcțiilor oficiale de către un membru al unei echipe care nu face parte din personalul statutar al agenției, [țara terță] poate solicita, prin intermediul directorului executiv al agenției, plata unei despăgubiri de către statul membru de origine în cauză.

8.Membrii echipelor nu sunt obligați să depună mărturie în calitate de martori în cadrul procedurilor judiciare din [țara terță].

9.Împotriva membrilor echipelor nu poate fi luată nicio măsură de executare, cu excepția cazului în care o procedură civilă care nu are legătură cu funcțiile lor oficiale este inițiată împotriva acestora. Bunurile aflate în proprietatea membrilor echipei, care au fost atestate de către directorul executiv ca fiind necesare pentru exercitarea funcțiilor lor oficiale, nu pot face obiectul sechestrului ca urmare a unei hotărâri, decizii sau ordonanțe judecătorești. În cadrul procedurilor civile, membrii echipelor nu sunt supuși niciunei forme de restrângere a libertății personale și nici altor măsuri de constrângere.

10.În ceea ce privește prestarea de servicii pentru agenție, membrii echipelor sunt scutiți de dispozițiile privind asigurările sociale care pot fi în vigoare în [țara terță].

11.Salariul și retribuțiile plătite membrilor echipelor de către agenție și/sau de către statele membre de origine, precum și eventualele venituri pe care membrii echipelor le primesc din afara [țării terțe] nu sunt impozitate sub nicio formă în [țara terță].

12.[Țara terță] permite intrarea articolelor destinate uzului personal al membrilor echipelor și acordă scutirea de taxe vamale, impozite și taxe conexe (altele decât cheltuielile de depozitare, de transport și pentru servicii similare) cu privire la articolele respective. [Țara terță] permite, de asemenea, exportul acestor articole.

13.Bagajele personale ale membrilor echipelor sunt scutite de inspecție, cu excepția cazului în care există motive bine întemeiate să se considere că acestea conțin articole care nu sunt destinate uzului personal al membrilor echipei sau articole al căror import sau export este interzis prin lege sau care sunt supuse reglementărilor de carantină din [țara terță]. Inspectarea bagajelor personale se efectuează numai în prezența membrilor echipei în cauză sau a unui reprezentant autorizat al agenției.

14.Agenția și [țara terță] desemnează puncte de contact care sunt disponibile în orice moment și care sunt responsabile pentru schimbul de informații și pentru acțiunile imediate care trebuie întreprinse în cazul în care există posibilitatea ca un membru al unei echipe să fi încălcat dreptul penal, precum și de schimbul de informații și de activitățile operative legate de orice procedură civilă și administrativă împotriva unui membru al unei echipe.

Până în momentul în care autoritățile competente ale statului membru de origine iau măsuri, agenția și [țara terță] își acordă reciproc asistență în efectuarea tuturor anchetelor și investigațiilor necesare cu privire la orice presupusă infracțiune în legătură cu care fie agenția, fie [țara terță], fie ambele au un interes, în identificarea martorilor și în colectarea și prezentarea probelor, inclusiv solicitarea de a obține și, dacă este cazul, predarea de obiecte legate de o presupusă infracțiune. Predarea oricăror astfel de obiecte poate fi condiționată de returnarea lor în condițiile specificate de autoritatea competentă care le livrează.

Articolul 13
Rănirea sau decesul membrilor echipelor

1.Fără a aduce atingere articolului 12, directorul executiv are dreptul de a se ocupa de repatrierea oricăror membri ai echipelor care au fost răniți sau au decedat, precum și a bunurilor personale ale acestora și de a lua măsurile corespunzătoare în acest sens.

2.Asupra unui membru al unei echipe care a decedat se efectuează autopsia numai cu acordul expres al statului membru de origine în cauză și în prezența unui reprezentant al agenției și/sau al statului membru de origine în cauză.

3.[Țara terță] și agenția cooperează cât mai mult posibil în vederea repatrierii cât mai rapide a membrilor răniți sau decedați ai echipelor.

Articolul 14
Documentul de acreditare

1.Agenția emite un document în [limba oficială (limbile oficiale) a (ale) țării terțe] și în limba de lucru a agenției pentru fiecare membru al unei echipe, în scopul legitimării acestuia în fața autorităților naționale ale [țării terțe] și ca dovadă a drepturilor titularului de a executa sarcinile și de a exercita competențele prevăzute la articolul 10 din prezentul acord, precum și în planul operațional („documentul de acreditare”).

2.Documentul de acreditare include următoarele informații privind membrul personalului: numele și cetățenia; gradul sau denumirea postului; o fotografie recentă în format digital și sarcinile pe care este autorizat să le îndeplinească pe perioada trimiterii sale.

3.Pentru a se legitima în fața autorităților naționale din [țara terță], membrii echipelor au obligația de a avea asupra lor documentul de acreditare în orice moment.

4. [Țara terță] recunoaște documentul de acreditare, însoțit de un document de călătorie valabil, ca acordând membrului respectiv al unei echipe dreptul de intrare și ședere în [țara terță] fără a mai fi necesară o viză, o autorizație prealabilă sau orice alt document, până la data expirării acestuia.

5.Documentul de acreditare se înapoiază agenției la încheierea trimiterii. Autoritățile competente din [țara terță] sunt informate în acest sens.

Articolul 15
Aplicarea în cazul membrilor personalului agenției care nu sunt trimiși în calitate de membri ai echipelor

Articolele 12, 13 și 14 se aplică mutatis mutandis tuturor membrilor care formează personalul agenției, trimiși în [țara terță] în altă calitate decât cea de membri ai echipelor, inclusiv observatorilor pentru drepturile fundamentale și personalului statutar al agenției trimis în cadrul birourilor antenă.

Articolul 16
Protecția datelor cu caracter personal

1.Comunicarea datelor cu caracter personal nu are loc decât în cazul în care această comunicare este necesară pentru punerea în aplicare a prezentului acord de către autoritățile competente din [țara terță] sau de către agenție. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către o autoritate într-un anumit caz, inclusiv transferul acestor date către cealaltă parte, face obiectul normelor de protecție a datelor aplicabile respectivei autorități. Partea asigură următoarele garanții minime, ca o condiție prealabilă pentru orice transfer de date:

(a)datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată;

(b)datele cu caracter personal trebuie colectate în scopul specificat, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior de către autoritatea care le comunică sau de către cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopul în care acestea sunt colectate și/sau prelucrate ulterior; în special, datele cu caracter personal comunicate în conformitate cu legislația aplicabilă a autorității care le comunică nu pot să se refere decât la următoarele:

– [Lista categoriilor de date care pot face obiectul schimbului și scopurile în care acestea pot fi prelucrate și transferate]

(d)datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, în cazul în care este necesar, să fie actualizate;

(e)datele cu caracter personal trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate pe o durată care să nu depășească perioada necesară scopului pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate ulterior;

(f)datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate într-un mod care să asigure securitatea adecvată a acestora, ținând seama de riscurile specifice ale prelucrării, inclusiv protecția împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale și împotriva pierderii, a distrugerii sau a deteriorării accidentale, prin luarea de măsuri tehnice sau organizatorice corespunzătoare („încălcarea securității datelor”); partea destinatară ia măsurile corespunzătoare pentru a remedia orice încălcare a securității datelor și notifică părții care a comunicat datele această încălcare fără întârzieri nejustificate și în termen de 72 de ore;

(g)atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal atunci când prelucrarea nu este conformă cu dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente, exacte sau din cauză că sunt excesive în raport cu scopul prelucrării. Aceasta include informarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare sau ștergere;

(h)la cerere, autoritatea destinatară informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate;

(i)datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât următoarelor autorități competente:

–[Lista autorităților și sfera competențelor acestora]

Transmiterea lor ulterioară către alte organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(j)autoritatea care comunică datele și autoritatea care primește datele au obligația de a înregistra în scris transmiterea și primirea datelor cu caracter personal;

(k)se instituie un mecanism de supraveghere independent pentru a superviza respectarea protecției datelor, inclusiv pentru a inspecta aceste înregistrări; persoanele vizate au dreptul de a depune plângeri la organismul de supraveghere și de a primi un răspuns fără întârzieri nejustificate;

(l)persoanele vizate au dreptul de a primi informații privind prelucrarea datelor lor cu caracter personal, de a accesa astfel de date și de a rectifica sau șterge datele inexacte sau prelucrate în mod ilegal, sub rezerva limitărilor necesare și proporționale din motive importante de interes public;

(m) persoanele vizate au dreptul la căi de atac administrative și judiciare eficace în cazul încălcării garanțiilor menționate anterior.

2.Fiecare parte va efectua reexaminări periodice ale politicilor și procedurilor proprii care pun în aplicare prezenta dispoziție. La cererea celeilalte părți, partea care a primit cererea își va reexamina politicile și procedurile de prelucrare a datelor cu caracter personal pentru a se asigura și a confirma că garanțiile prevăzute în prezenta dispoziție sunt puse în aplicare în mod eficace. Rezultatele reexaminării vor fi comunicate părții care a solicitat reexaminarea într-un termen rezonabil.

3.Garanțiile privind protecția datelor prevăzute în prezentul acord vor face obiectul supravegherii de către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și [autoritatea publică independentă sau alt organism de supraveghere competent din țara terță].

4.Părțile cooperează cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în calitate de autoritate de supraveghere a agenției.

5.Părțile întocmesc un raport comun privind aplicarea prezentului articol la sfârșitul fiecărei activități operative. Acest raport se transmite ofițerului pentru drepturile fundamentale și responsabilului cu protecția datelor din cadrul agenției, precum și [autorității relevante din țara terță].

Articolul 17
Schimbul de informații clasificate și de informații sensibile neclasificate

1.Orice schimb, partajare sau difuzare de informații clasificate în cadrul prezentului acord face obiectul unui acord administrativ separat încheiat între agenție și [țara terță], care este supus aprobării prealabile a Comisiei Europene.

2.Orice schimb de informații sensibile neclasificate în cadrul prezentului acord:

(a)este gestionat de agenție în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei 5 ;

(b)beneficiază de un nivel de protecție asigurat de partea destinatară care trebuie să fie echivalent cu nivelul de protecție oferit de măsurile aplicate informațiilor respective de către partea care le comunică în ceea ce privește confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea;

(c)se realizează prin intermediul unui sistem de schimb de informații care îndeplinește criteriile de disponibilitate, confidențialitate și integritate pentru informațiile sensibile neclasificate, cum ar fi rețeaua de comunicații menționată la articolul 14 din regulament.

3.Părțile respectă drepturile de proprietate intelectuală în legătură cu orice date prelucrate în cadrul prezentului acord.

Articolul 18
Decizia de a suspenda, de a înceta și/sau
de a retrage finanțarea pentru o activitate operativă

1.În cazul în care condițiile de desfășurare a unei activități operative nu mai sunt îndeplinite, directorul executiv al agenției dispune încetarea respectivei activități operative după informarea în scris a [țării terțe].

2.În cazul în care dispozițiile prezentului acord sau ale planului operațional nu au fost respectate de către [țara terță], directorul executiv al agenției poate retrage finanțarea activității operative respective și/sau poate suspenda sau înceta finanțarea acesteia, după informarea în scris a [țării terțe].

3.În cazul în care securitatea unui participant la o activitate operativă desfășurată în [țara terță] nu poate fi garantată, directorul executiv al agenției poate suspenda sau înceta activitatea operativă respectivă sau anumite aspecte ale acesteia.

4.În cazul în care directorul executiv al agenției consideră că au avut loc sau este probabil să aibă loc încălcări ale drepturilor fundamentale sau ale obligațiilor de protecție internațională care sunt grave sau care ar putea persista în legătură cu o activitate operativă desfășurată în temeiul prezentului acord, acesta retrage finanțarea activității operative respective și/sau o suspendă sau o încheie, după informarea [țării terțe].

5.[Țara terță] poate solicita directorului executiv al agenției să suspende sau să înceteze o activitate operativă în cazul în care dispozițiile prezentului acord sau ale planului operațional nu sunt respectate de un membru al unei echipe. O astfel de cerere se face în scris și include motivele care stau la baza acesteia.

6.Suspendarea, încetarea sau retragerea finanțării în temeiul prezentului articol intră în vigoare de la data informării [țării terțe]. Prin aceasta nu se aduce atingere drepturilor sau obligațiilor care decurg din aplicarea prezentului acord sau a planului operațional înainte de suspendarea, încetarea sau retragerea finanțării.

Articolul 19
Combaterea fraudei

1.[Țara terță] informează de îndată agenția, Parchetul European și/sau Oficiul European de Luptă Antifraudă în cazul în care constată existența unor acuzații credibile de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care ar putea afecta interesele Uniunii Europene.

2.În cazul în care aceste acuzații se referă la fonduri ale Uniunii Europene plătite în legătură cu prezentul acord, [țara terță] oferă toată asistența necesară Oficiului European de Luptă Antifraudă și/sau Parchetului European în ceea ce privește activitățile de investigare desfășurate pe teritoriul său, inclusiv facilitarea interviurilor, a verificărilor și inspecțiilor la fața locului (inclusiv accesul la sistemele de informații și la bazele de date din [țara terță]), și facilitarea accesului la orice informație relevantă privind gestionarea tehnică și financiară a aspectelor finanțate parțial sau integral de Uniunea Europeană.

Articolul 20
Punerea în aplicare a prezentului acord

1.Pentru [țara terță], prezentul acord este pus în aplicare de către [...].

2.Pentru Uniunea Europeană, prezentul acord este pus în aplicare de către agenție.

Articolul 21
Soluționarea litigiilor

1.Toate litigiile care apar în legătură cu punerea în aplicare a prezentului acord sunt examinate de reprezentanții agenției și ai autorităților competente ale [țării terțe] împreună.

2.În lipsa unei soluționări prealabile, litigiile privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord se soluționează exclusiv prin negociere între părți.

Articolul 22
Intrarea în vigoare, modificarea, durata,
suspendarea și denunțarea acordului

1.Prezentul acord este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către părți în conformitate cu propriile procedurile juridice interne. Părțile își notifică reciproc finalizarea procedurilor necesare în acest scop.

2.Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni următoare datei la care părțile și-au notificat reciproc încheierea procedurilor juridice interne menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

3.Prezentul acord poate fi modificat doar în scris de către părți, de comun acord.

4.Prezentul acord se încheie pe o perioadă nedeterminată. Acordul poate fi denunțat sau suspendat prin acordul scris al părților sau în mod unilateral de către una dintre părți.

În cazul unei denunțări sau suspendări unilaterale, partea care dorește să denunțe sau să suspende acordul notifică în scris celeilalte părți intenția sa. Denunțarea unilaterală sau suspendarea prezentului acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează lunii în care a fost efectuată notificarea.

5.Notificările efectuate în conformitate cu prezentul articol se transmit, în cazul Uniunii Europene, la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene, iar în cazul [țării terțe], la [urmează să se stabilească].

Întocmit în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză și [limba oficială (limbile oficiale) a (ale) țării terțe], fiecare dintre aceste texte fiind în egală măsură autentic. 

Semnături.

(1)

     Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, p. 1).

(2)

     Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).

(3)

     Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(4)

     Lista instrumentelor include cele mai relevante convenții ale ONU și CEDO la care toate statele membre ale Uniunii Europene sunt părți și ar trebui adaptată în funcție de aplicabilitatea lor în țara terță.

(5)

Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).