This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52021DC0462
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL evaluating the mandatory indication of the country of origin or place of provenance for meat of swine, poultry, sheep and goat
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU de evaluare a indicării obligatorii a țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU de evaluare a indicării obligatorii a țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte
COM/2021/462 final
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 10.8.2021
COM(2021) 462 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
de evaluare a indicării obligatorii a țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte
1.INTRODUCERE
Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1337/2013 al Comisiei 1 (denumit în continuare „regulamentul”) a introdus, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 2 , indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte începând cu 1 aprilie 2015.
În temeiul articolului 26 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, în termen de 5 ani de la data aplicării noilor norme, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a indicării obligatorii a țării de origine sau a locului de proveniență pentru respectivele produse din carne.
Prezentul raport se axează pe punerea în aplicare și impactul regulamentului din punctul de vedere al eficacității, al eficienței, al coerenței, al relevanței și al valorii sale adăugate europene.
Alte considerente privind chestiunea generală a indicării originii pe etichetă și posibila extindere la alte categorii de produse (carne care nu este preambalată sau carne utilizată ca ingredient în preparate și produse prelucrate) nu sunt abordate, deoarece acestea vor fi obiectivul evaluărilor impactului specifice pe care Comisia le va efectua în cadrul strategiei „De la fermă la consumator” 3 .
2.CONTEXTUL ȘI CADRUL JURIDIC
Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 stabilește bazele pentru asigurarea unui înalt nivel de protecție a consumatorului în domeniul informațiilor referitoare la produsele alimentare, luând în considerare diferențele de percepție ale consumatorilor și nevoia acestora de informații și asigurând în același timp buna funcționare a pieței interne. În cazul cărnii proaspete, refrigerate sau congelate de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte, el prevede că indicarea țării de origine sau a locului de proveniență este obligatorie și împuternicește Comisia să adopte un act de punere în aplicare pentru a stabili norme specifice.
Obligația se referă la carnea proaspătă, refrigerată și congelată care este neprelucrată și preambalată, sub orice formă de tranșare, și include carnea tocată.
În evaluarea impactului realizată în vederea pregătirii legislației 4 , Comisia a luat în considerare trei opțiuni de politică: modelul simplu, cu o indicație „UE/în afara UE”, modelul intermediar, cu indicarea obligatorie pe etichetă a țării de creștere și de sacrificare, și modelul cărnii de vită, care include, de asemenea, indicarea obligatorie a țării de naștere. Pornindu-se de la situația în care consumatorilor nu li s-au furnizat informații privind originea sau locul de proveniență, s-a ales modelul intermediar, deoarece a fost considerat optim pentru a furniza consumatorilor informații precise, clare și utile privind originea cărnii, evitându-se în același timp sarcina administrativă excesivă pentru operatori și autoritățile competente.
Principalele elemente ale cadrului de reglementare, astfel cum a fost conceput de regulament, sunt:
1)sistemul de trasabilitate (articolul 3), pentru a se asigura transmiterea de informații fiabile de-a lungul lanțului până la consumatorii finali;
2)normele privind constituirea loturilor (articolul 4), deoarece acestea pot avea un impact puternic asupra fluxului de activitate normal și asupra practicilor de aprovizionare;
3)criteriile de corelare a etapelor de producție cu informațiile de pe etichete (articolul 5), deoarece animalele sunt adesea crescute în mai multe țări;
4)necesitatea de a se oferi flexibilitate în cazul cărnii tocate sau al resturilor rezultate din fasonare (articolul 7): pentru aceste categorii de produse, se aplică norme simplificate specifice, deoarece volumele de producție și lanțul de prelucrare fac dificilă asigurarea cu ușurință a separării fizice a diferitelor loturi.
Regulamentul a fost direct aplicabil în toate statele membre de la 1 aprilie 2015.
3.EVALUARE
Prezentul raport se bazează în mare parte pe documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Evaluarea indicării obligatorii a țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte” („Evaluation of the mandatory indication of the country of origin or place of provenance for fresh, chilled and frozen meat of swine, sheep, goats and poultry”) 5 , în care se pot găsi toate detaliile privind metodologia utilizată pentru colectarea dovezilor, precum și detaliile privind exercițiul de evaluare.
În plus, un studiu extern solicitat de DG AGRI în vederea sprijinirii evaluării interne a fost realizat de un contractant extern 6 și a avut loc o consultare publică în perioada 9 decembrie 2019 - 2 martie 2020 7 .
Dovezile colectate au fost utilizate pentru a se evalua regulamentul din punctul de vedere al eficacității, al eficienței, al coerenței, al relevanței și al valorii sale adăugate europene.
3.1Eficacitatea și eficiența regulamentului
S-au luat în considerare următoarele aspecte:
1.măsura în care operatorii au trebuit să modifice sistemul de trasabilitate și strategiile de aprovizionare existente, efectele cerințelor privind loturile și dacă aceste trei aspecte au avut un impact asupra costurilor;
2.impactul regulamentului asupra diferiților actori din lanțul alimentar, asupra sarcinii administrative și asupra costurilor suplimentare suportate și dacă s-au transferat costurile către consumatorii finali;
3.măsura în care informațiile pot fi verificate de către autoritățile competente;
4.măsura în care consumatorilor li s-au furnizat informații clare și precise;
5.efectele pozitive/negative asupra pieței unice a UE și asupra posibilei renaționalizări a pieței cărnii;
6.identificarea beneficiilor tangibile și intangibile.
1.Modificări necesare ale sistemelor și strategiilor existente și impactul asupra operatorilor
Sistemele de trasabilitate existente, instituite în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 178/2002 8 și în coroborare cu legislația privind identificarea și înregistrarea animalelor 9 , sunt, în general, în măsură să le furnizeze operatorilor toate informațiile necesare pentru indicarea corectă a țării de origine sau a locului de proveniență pe eticheta cărnii. Informațiile furnizate sunt considerate fiabile atât de către autoritățile competente, cât și de către operatorii din lanțul de aprovizionare.
Principala diferență dintre cerințele privind informațiile de pe etichetă legate de trasabilitate și cele legate de origine se referă la accesibilitatea informațiilor: informațiile legate de trasabilitate nu sunt, de obicei, solicitate imediat și, prin urmare, pot fi necesare sisteme de informații mai sofisticate pentru a se accesa informațiile legate de origine în scopul etichetării. Din evaluare nu a reieșit nicio dovadă că informațiile furnizate de normele de trasabilitate au fost insuficiente pentru a se respecta cerințele de etichetare prevăzute în regulament. Există un nivel ridicat de încredere exprimată în eficacitatea sistemului de trasabilitate.
Operatorii au avut nevoie doar de modificări minime ale sistemelor de trasabilitate deja utilizate pentru a se conforma noilor norme. Modificările au vizat în principal asigurarea transmiterii corespunzătoare a informațiilor colectate de-a lungul lanțului alimentar și adaptarea sistemului intern pentru a se asigura o separare adecvată a animalelor vii și a produselor din carne. Aceste modificări au fost solicitate în principal de operatorii care se ocupă atât de animale domestice, cât și de animale importate și/sau de carne.
Dintre operatorii care se aprovizionează din mai multe țări, majoritatea nu și-au schimbat practicile de aprovizionare, ci, mai degrabă, au îmbunătățit sistemul de separare a animalelor vii și a cărnii pentru a se asigura etichetarea corespunzătoare. În mod similar, cerințele privind lotul 10 nu au condus la modificări ale practicilor de aprovizionare, deoarece procedurile standard aplicate în majoritatea cazurilor includeau deja norme clare pentru formarea loturilor în scopul trasabilității.
Unele efecte negative (percepute de operatori) au fost raportate în mod sporadic în diferite sondaje:
- regulamentul ar putea favoriza percepția consumatorilor potrivit căreia produsele importate sunt de o calitate inferioară și, prin urmare, sunt utilizate din ce în ce mai mult de către operatorii din industria cărnii, mai degrabă decât pentru consumul în stare proaspătă;
- o posibilă pierdere a flexibilității în aprovizionare, deoarece nu este posibil să se treacă cu ușurință la furnizori din alte state membre în perioade de penurie.
Cu toate acestea, nicio dovadă a acestor efecte negative raportate de câțiva operatori în sondajul privind lanțul de aprovizionare nu a fost identificată în mod sistematic și cuantificabil în cadrul exercițiului de evaluare.
2.Impactul asupra costurilor și noua sarcină administrativă
Sondajul privind lanțul de aprovizionare și studiile de caz au arătat că modificările aduse au avut doar un impact redus asupra costurilor, deoarece costurile deja suportate pentru normele generale de trasabilitate au absorbit costurile generate de punerea în aplicare a noilor norme. Estimările furnizate indică faptul că creșterea costurilor a variat de la valori neglijabile până la maximum 2 % în lanțul de aprovizionare cu carne de porc și de pasăre, în timp ce nu au putut fi furnizate estimări în sectorul cărnii de oaie/capră.
Aceste creșteri minime ale costurilor nu au fost transmise de-a lungul lanțului și studiul nu a identificat nicio dovadă că prețurile de consum s-au modificat ca urmare a punerii în aplicare a regulamentului.
Noua sarcină administrativă generată de regulament a fost considerată foarte scăzută: sistemele de trasabilitate erau deja în vigoare înainte de intrarea în vigoare a regulamentului, iar operatorii cu strategii complexe de aprovizionare puteau opta pentru utilizarea indicațiilor de etichetare simplificate care au permis reducerea la minimum a modificărilor necesare pentru a fi conforme. Derogările prevăzute pentru carnea tocată și resturile rezultate din fasonare au permis operatorilor cu practici de aprovizionare complexe să opteze pentru strategii simplificate de etichetare.
3.Măsura în care informațiile pot fi verificate de către autoritățile competente
Autoritățile competente și operatorii nu au raportat dificultăți sau probleme sistematice în punerea în aplicare a regulamentului. În plus, autoritățile competente nu au întâmpinat probleme specifice în ceea ce privește verificarea cerințelor regulamentului, în special în ceea ce privește cerința privind perioada de creștere.
4.Calitatea informațiilor furnizate consumatorilor
Sondajul în rândul consumatorilor a arătat că țara de origine este un considerent important atunci când se achiziționează carne de animale din specia porcină, ovină, caprină sau de păsări de curte. Majoritatea consumatorilor tind să prefere carnea de origine națională, considerând că este mai sigură sau de o calitate mai bună carnea produsă în propria țară, iar nivelul de satisfacție cu privire la informațiile găsite pe etichetă a fost, în general, ridicat.
Cu toate acestea, sondajul a raportat un nivel scăzut de înțelegere a termenilor „crescut în” și „origine”. Majoritatea consumatorilor tind să interpreteze termenul „crescut în” ca reprezentând țara în care animalul și-a petrecut întreaga viață sau țară de naștere a animalului. Prin urmare, este probabil ca unii consumatori să se considere induși în eroare (neintenționat) de etichetare în ceea ce privește perioada de creștere. Acest lucru poate fi atribuit în principal unei lipse de comunicare clară și de cunoștințe specifice, mai degrabă decât regulamentului în sine.
5.Efecte asupra comerțului intern
Pentru a se cerceta efectele potențiale asupra comerțului intra-UE și posibila renaționalizare a pieței, s-au analizat fluxurile comerciale înainte și după intrarea în vigoare a regulamentului. Fluxurile comerciale existente în interiorul UE de animale vii sau de carne nu s-au modificat semnificativ după intrarea în vigoare a regulamentului, iar acest lucru ar putea fi cauzat de două motive principale:
-în sectoarele în cauză, animalele vii sunt importate la o vârstă care nu afectează indicația finală de pe etichetă privind locul de creștere;
-cota de piață a cărnii de origine națională vândute în etapa vânzării cu amănuntul era deja ridicată înainte de intrarea în vigoare a regulamentului.
6.Beneficii tangibile și intangibile
În ceea ce privește beneficiile care decurg din intrarea în vigoare a regulamentului, mai mult de jumătate dintre operatorii consultați nu au raportat niciun beneficiu tangibil specific care rezultă din punerea în aplicare a regulamentului; o ușoară creștere a accesului pe piața internă a fost raportată de unii operatori din sectorul cărnii de porc doar în câteva state membre (IE, EL, DE, DK), dar acest lucru nu a condus la creșterea prețurilor de producție. Operatorii din alte state membre nu au raportat nicio modificare a dinamicii pieței interne. Printre beneficiile intangibile, s-a raportat cel mai des creșterea transparenței și, prin urmare, a încrederii consumatorilor.
3.2Coerența regulamentului cu alte norme și regulamente
Obiectivul principal al regulamentului este acela de a oferi consumatorilor informații clare, precise și semnificative privind originea cărnii proaspete, refrigerate sau congelate de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte și este legat de obiectivele urmărite de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.
Același obiectiv este urmărit de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat; în acest sens, cele două regulamente sunt pe deplin coerente, în pofida faptului că Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 are un domeniu de aplicare mai larg, astfel cum se explică mai jos.
Majoritatea respondenților la sondajul privind lanțul de aprovizionare nu au identificat nicio inconsecvență sau niciun conflict între obiectivele Regulamentului (UE) nr. 1337/2013 și obiectivele oricărui alt act legislativ al UE.
O minoritate de respondenți au raportat posibile inconsecvențe sau conflicte între indicarea obligatorie pe etichetă a țării de origine și obiectivul de se a asigura buna funcționare a pieței unice, deoarece indicarea originii pe etichetă ar putea duce la renaționalizarea piețelor. Cu toate acestea, nu s-a detectat nicio schimbare concretă a dinamicii pieței UE, iar analiza a arătat că nu există nicio dovadă că regulamentul a stimulat sau a împiedicat buna funcționare a pieței unice.
Normele privind indicarea originii pe etichetă pentru carnea de vită sunt diferite și mai stricte decât pentru alte tipuri de carne, iar acest lucru a fost raportat de unii operatori ca fiind o posibilă inconsecvență. De fapt, etichetarea cărnii de vită include întotdeauna indicarea țării de naștere, care lipsește din regulament, cu excepția cazului în care se utilizează denumirea „Origine” și, prin urmare, se furnizează informații privind țara de naștere.
Cu toate acestea, ar trebui să se ia în considerare faptul că normele privind indicarea pe etichetă a originii cărnii de vită prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1760/2000 au fost adoptate imediat după criza provocată de encefalopatia spongiformă bovină, din motive de sănătate publică și de siguranță alimentară și pentru a se restabili încrederea consumatorilor după perturbarea gravă a pieței. Prin urmare, obiectivele acestora au fost mai ample decât cele ale regulamentului și au impus o abordare mai strictă 11 .
În mod similar, în cursul studiului de evaluare, nu s-a identificat nicio inconsecvență în ceea ce privește definițiile, trasabilitatea și cerințele de etichetare în raport cu alte acte legislative ale UE.
În ceea ce privește derogările permise pentru carnea importată și carnea tocată și resturile rezultate din fasonare, derogările prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1760/2000 în cazul cărnii de vită sunt diferite de cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1337/2013 și nu se bazează pe utilizarea sistematică a indicației simplificate de origine „UE/în afara UE”.
Cu toate acestea, aceste diferențe nu au fost considerate semnificative în sondaje, iar prevalența ridicată a opiniilor pozitive atât în rândul părților interesate din lanțul de aprovizionare, cât și în rândul autorităților competente, conduce la concluzia că derogările prevăzute de regulament sunt mai adaptate la situația reală a producției de carne tocată pentru aceste tipuri de carne.
De fapt, sondajul privind lanțul de aprovizionare nu a identificat nicio inconsecvență în comparație cu derogările privind etichetarea prevăzute în alte acte legislative relevante ale UE.
În special, utilizarea indicației simplificate de origine „UE/în afara UE” permisă, în conformitate cu regulamentul, pentru carnea tocată și resturile rezultate din fasonare este, de asemenea, permisă pentru anumite tipuri de produse (miere, fructe și legume proaspete, uleiuri de măsline) 12 care provin adesea din combinații mai mult sau mai puțin complexe de ingrediente primare cu mai multe origini din UE și din afara UE, care se pot schimba, de asemenea, destul de frecvent, făcând astfel dificilă sau lipsită de sens separarea produselor pentru diferite origini.
În cele din urmă, indicația de origine simplificată „UE/în afara UE” este, de asemenea, una dintre opțiunile de indicare a țării de origine sau a locului de proveniență a ingredientului primar al unui produs alimentar, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) 2018/775 13 , atunci când originea ingredientului primar nu este aceeași cu originea produsului final. Întrucât carnea tocată și resturile rezultate din fasonare sunt utilizate ca ingrediente primare în multe preparate, cerințele Regulamentului (UE) nr. 1337/2013 și ale Regulamentului (UE) 2018/775 par a fi pe deplin coerente.
3.3Relevanța regulamentului
Sondajul privind lanțul de aprovizionare și cel în rândul consumatorilor au arătat în mod clar că furnizarea de informații clare, precise și semnificative consumatorilor rămâne extrem de relevantă. Acest lucru este în concordanță cu discuția politică actuală privind posibila extindere a obligațiilor de indicare a originii pe etichetă la un set mai larg de categorii de produse. Într-un mod similar, dar mai puțin accentuat, obiectivul de a se evita o sarcină inutilă pentru operatori, comerț, administrație și mediu este în continuare considerat relevant.
Aproape trei sferturi dintre respondenții la sondajul privind lanțul de aprovizionare nu au identificat noi nevoi apărute de la elaborarea regulamentului. Noile nevoi identificate de către o minoritate de respondenți pot fi rezumate după cum urmează:
-extinderea indicării obligatorii pe etichetă a originii la sectorul serviciilor alimentare și al alimentației publice, la preparatele și la carnea utilizată ca ingredient în alimentele prelucrate;
-includerea cărnii care nu este preambalată în categoriile pentru care informațiile privind originea ar trebui să fie obligatorii;
-includerea cărnii de iepure.
Percepțiile cu privire la aceste noi nevoi nu sunt împărtășite pe scară largă, iar unele dintre acestea (și anume includerea cărnii de iepure) nu sunt prevăzute în temeiul juridic actual [Regulamentul (UE) nr. 1169/2011].
Analiza evoluției contextului a relevat că internetul se utilizează din ce în ce mai frecvent pentru achiziționarea produselor alimentare (cumpărături online). În consecință, necesitatea ca informațiile fiabile să fie disponibile online este, de asemenea, percepută ca fiind un factor important care trebuie abordat în următorii ani.
În concluzie, majoritatea respondenților la sondajul în rândul părților interesate din cadrul lanțului de aprovizionare și la sondajul în rândul autorităților naționale competente au considerat că regulamentul rămâne fie „pe deplin” relevant, fie relevant „în mare măsură”.
3.4Valoarea adăugată europeană a regulamentului
Pentru a se evalua valoarea adăugată a unui regulament UE privind indicarea obligatorie a originii sau a locului de proveniență pentru tipurile de carne în cauză, s-au examinat următoarele aspecte:
-dacă statele membre ar acționa pentru a introduce norme similare în absența regulamentului și impactul potențial al unui sistem nearmonizat;
-beneficiile pe piața internă ale existenței unor norme armonizate prevăzute în regulament;
-o evaluare a normelor naționale existente emise de statele membre pe lângă cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și în regulament, precum și a motivelor care stau la baza acestor norme.
Opiniile autorităților competente au fost echilibrate între cele care ar introduce probabil norme naționale și cele care nu ar face acest lucru în absența regulamentului.
Printre statele membre care ar fi introdus norme, principalul motiv în acest sens ar fi fost cererea consumatorilor de astfel de informații. Cu toate acestea, doar o treime dintre respondenți au considerat că ar fi „destul de fezabil” să se introducă norme naționale și niciunul nu a considerat că este „pe deplin fezabil”. În acest sens, regulamentul a facilitat introducerea unor astfel de norme în statele membre mai dispuse să reglementeze indicarea originii pe etichetă.
Marea majoritate a autorităților competente, a organizațiilor de la nivelul UE și a organizațiilor industriale naționale au considerat că normele naționale nu ar îndeplini în totalitate obiectivele UE urmărite de regulament. Doar o cincime dintre autoritățile competente au considerat că normele naționale ar fi îndeplinit aceleași obiective ale regulamentului. Majoritatea a considerat că normele naționale ar fi condus la o lipsă de armonizare cu posibile consecințe asupra comerțului în cadrul pieței unice sau la posibila inducere în eroare a consumatorilor, întrucât normele naționale se aplică numai produselor naționale. Pozițiile părților interesate au fost divergente în funcție de măsura în care lanțul de aprovizionare intern depinde de comerțul intra-UE. Unde această dependență este mai mare (de exemplu, în cazul cărnii de porc și de pasăre în Germania; în cazul cărnii de pasăre în Țările de Jos și în cazul cărnii de porc în Spania), opinia a fost că normele naționale nu ar îndeplini obiectivele UE sau ar face acest lucru doar într-o măsură limitată, în absența regulamentului.
Deși, după cum s-a văzut anterior, intrarea în vigoare a regulamentului nu a împiedicat evoluția comerțului intra-UE cu animale vii sau cu carne proaspătă și nu a perturbat funcționarea pieței unice a UE, principalele riscuri identificate în ceea ce privește existența unui sistem nearmonizat au fost:
-diferitele niveluri de informare ale consumatorilor;
-problema potențială a barierelor în calea comerțului în cadrul pieței unice;
-condițiile de concurență echitabile diferite pentru operatori.
Toate aceste efecte negative potențiale au fost prevenite în mod eficace prin intrarea în vigoare a regulamentului. Consumatorilor din UE li se oferă în prezent aceleași informații în ceea ce privește produsele care intră în domeniul de aplicare al regulamentului și toți operatorii din UE trebuie să respecte aceleași norme, fără diferențe între statele membre.
Unele state membre au adoptat legi naționale care instituie un regim de control (DK, IE, IT), iar altele au modificat legislația națională existentă pentru a se asigura conformitatea cu regulamentul (EL, PL, RO).
În două state membre (EL, PL), legislația națională specifică, de asemenea, cerința suplimentară de a se furniza informații privind țara de origine pentru carnea proaspătă, refrigerată și congelată de porc, de oaie, de capră și de pasăre vândută în vrac (care nu este preambalată).
Două state membre (FI și FR) au emis norme naționale suplimentare în vederea extinderii domeniului de aplicare al regulamentului la carnea utilizată ca ingredient sau la carnea vândută în restaurante și catering.
Studiul a arătat că normele naționale respective nu au avut efecte directe asupra punerii în aplicare a regulamentului.
4.CONCLUZII
Sistemele de trasabilitate dezvoltate în cadrul legislației alimentare generale și-au demonstrat eficacitatea în ceea ce privește asigurarea conformității cu regulamentul și au fost necesare doar modificări minime (în principal în etapa de prelucrare) pentru a se asigura transmiterea adecvată a informațiilor. Nu a existat nicio dovadă că informațiile specifice pentru indicarea în mod adecvat pe etichetă a originii sunt insuficiente în mod sistematic.
Prin urmare, sectoarele au putut face față cerințelor fără o sarcină administrativă și costuri excesive, în special datorită derogărilor pentru carnea tocată și resturile rezultate din fasonare.
Costurile minime suportate de operatori nu au fost transferate de-a lungul lanțului și nu au avut niciun impact asupra prețurilor de consum finale.
Regulamentul a avut un impact minim asupra comerțului în cadrul pieței unice a UE; prin stabilirea unor norme armonizate, regulamentul a contribuit la funcționarea pieței unice prin asigurarea unor condiții de concurență comune pentru operatorii din UE.
În acest sens și având în vedere că obiectivele regulamentului sunt în continuare considerate relevante, valoarea adăugată europeană a fost aceea de a oferi consumatorilor din UE același nivel de informare, fără a pune în pericol piața unică a UE și comerțul în interiorul UE.
Informațiile furnizate s-au dovedit a fi fiabile, conforme cu definițiile referitoare la etichetare și verificabile pe deplin de către autoritățile competente, fără eforturi sau sarcini considerabile.
Cu toate acestea, nivelul înțelegerii de către consumatori a acestor definiții este scăzut. În special, există un nivel scăzut al înțelegerii de către consumatori a termenului „crescut în”, astfel cum este definit la articolul 5 din regulament, care este adesea înțeles ca locul în care s-a născut animalul și și-a petrecut întreaga viață. Prin urmare, nu se poate concluziona că informațiile sunt pe deplin clare și utile pentru consumatori. Acest aspect nu este însă legat de punerea în aplicare a regulamentului, dar ar putea fi abordat printr-o mai bună comunicare, în special la nivelul comerțului cu amănuntul.
Analiza a arătat că regulamentul este coerent cu alte acte legislative ale UE privind indicarea originii, în pofida diferențelor față de legislația privind etichetarea cărnii de vită, care sunt justificate de contextele și perioadele diferite în care au fost concepute cele două acte legislative.
În concluzie, regulamentul a fost conceput astfel încât să aibă un impact minim asupra sectorului, oferind în același timp consumatorilor informații adecvate pentru decizia lor de cumpărare. Dovezile sugerează că aceste obiective au fost atinse. Prin urmare, nu este necesar să se revizuiască dispozițiile actuale în această etapă. Această concluzie nu aduce atingere revizuirii generale a informațiilor destinate consumatorilor la care se face referire în cadrul strategiei „De la fermă la consumator”.
Evaluarea impactului: „Indicarea obligatorie a originii cărnii de porc, de pasăre, de oaie și de capră neprelucrate” („Mandatory Origin Indication for Unprocessed Pig, Poultry, Sheep and Goat Meat”): ; Studiu extern: „Studiu privind indicarea obligatorie pe etichete a originii în cazul cărnii de porc, de pasăre, de oaie și de capră” („Study on mandatory origin labelling for pig, poultry and sheep and goat meat”): https://ec.europa.eu/agriculture/external-studies/origin-labelling-2013_en .