Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Către utilizarea durabilă a resurselor naturale în insulele din Marea Mediterană”

(2020/C 440/19)

Raportor: Francina ARMENGOL I SOCÍAS (ES-PSE), președinta Comunității autonome a Insulelor Baleare

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Introducere: insulele mediteraneene și provocările lor specifice

1.

reamintește că pe insulele europene din bazinul Mării Mediterane trăiesc 95 % din locuitorii insulelor Uniunii Europene și că, împreună cu celelalte insule ale bazinului, ele împart aceleași provocări, probleme și constrângeri care le împiedică dezvoltarea economică;

2.

subliniază că tratatele Uniunii Europene (UE) nu cuprind alte măsuri specifice pentru zonele insulare decât cele prevăzute în contextul regiunilor ultraperiferice, deși situația lor specială se bazează aproape în totalitate pe caracterul insular;

3.

recunoaște că teritoriile insulare din Marea Mediterană reprezintă realități economice, administrative, culturale și sociale eterogene. Cu toate acestea, ele se confruntă cu provocări și probleme comune care, într-un bazin foarte fragmentat cum este cel al Mării Mediterane, necesită un răspuns specific;

4.

recunoaște că actuala criză sanitară provocată de epidemia de COVID-19 a evidențiat vulnerabilitatea deosebită a teritoriilor insulare, care dispun de resurse limitate;

5.

salută progresele înregistrate de Comisia Europeană în elaborarea unui Pact verde și a unui cadru just de tranziție, care să permită dezvoltarea socioeconomică a insulelor mediteraneene și corelarea cu obiectivele de dezvoltare durabilă;

6.

recunoaște bogăția excepțională a ecosistemelor insulelor mediteraneene și vulnerabilitatea lor deosebită în contextul dezvoltării socioeconomice actuale și al schimbărilor climatice, gestionarea durabilă a resurselor lor naturale limitate fiind principala provocare pentru aceste teritorii;

7.

consideră că, având în vedere vulnerabilitatea ecologică și climatică a teritoriilor insulare mediteraneene, Comisia Europeană ar trebui să țină seama de situația geografică și socioeconomică specifică a insulelor mediteraneene, pentru a stabili calea de atingere a obiectivului neutralității climatice;

8.

subliniază că, în pofida dificultăților specifice cu care se confruntă, aceste teritorii insulare mediteraneene pot deveni excelente laboratoare pentru diversele procese de tranziție ecologică desfășurate de UE, în măsura în care sunt instituite măsuri legislative specifice și un cadru financiar adecvat;

9.

invită statele membre ale UE și Uniunea pentru Mediterana să colaboreze pentru a conveni o declarație ministerială cu privire la contextul insulelor mediteraneene, recunoscând că insulele mediteraneene sunt zonă specială în cadrul UE, cu nevoi concrete și cu o cultură, un patrimoniu și un mediu unice, care trebuie gestionate și protejate în mod specific și în comun;

10.

dat fiind că insulele din Mediterana reprezintă o regiune de frontieră între Europa și Africa, invită statele membre, Comisia Europeană și Uniunea pentru Mediterana să țină seama de aceste teritorii în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate;

11.

subliniază că o coeziune teritorială puternică între insulele europene din Mediterana va contribui și la consolidarea situației la frontierele UE, oferind, în plus, o contrapondere puternică pentru consolidarea cooperării cu partenerii mediteraneeni ai UE;

12.

subliniază că, în pofida unor similitudini clare cu regiunile ultraperiferice ale UE din perspectiva condițiile lor sociale, economice și geografice, insulele din Marea Mediterană nu beneficiază de un tratament specific pentru a face față unor obstacole geografice permanente în calea dezvoltării lor economice și sociale, în mod analog celor menționate la articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

13.

subliniază că articolul 174 din TFUE ar trebui să se aplice încă din primele etape ale procesului decizional, inclusiv prin adoptarea unor măsuri compensatorii specifice, pentru a depăși provocările și constrângerile care decurg din caracterul lor insular mediteraneean;

Resurse naturale limitate în cazul insulelor mediteraneene

14.

menționează că o trăsătură comună tuturor insulelor din Mediterana este existența unor resurse ecologice tot mai precare: un teritoriu redus, cu un grad ridicat de utilizări multiple, resurse hidrologice limitate, o mare dependență de combustibilii fosili, o fragilitate ridicată și slăbirea ecosistemelor;

15.

subliniază că principala resursă limitată a insulelor este chiar teritoriul, situația fiind și mai gravă în regiunile cu o suprafață foarte redusă, unde presiunea asupra spațiului fizic duce la procese de congestionare mai rapide și mai vizibile;

16.

reamintește că cele mai multe insule din Marea Mediterană depind din punct de vedere energetic de continent și de aprovizionarea externă cu combustibilii fosili și salută acțiunile întreprinse de UE pentru decarbonizare;

17.

reamintește că zonele insulare mediteraneene dispun adesea de resurse limitate de apă, care sunt în multe cazuri afectate de exploatarea excesivă ce tinde să conducă la epuizarea lor, la poluare și salinizare;

18.

consideră că, deși este adevărat că multe insule din Marea Mediterană au optat pentru desalinizare ca mecanism de alimentare cu apă potabilă, esența politicii hidrologice ar trebui să fie determinată de măsurile privind cererea (cum ar fi economisirea, reutilizarea, îmbunătățirea utilizării eficiente și a alocării resurselor), precum și de politicile de conservare, protecție și gestionare integrală a resurselor de apă;

19.

subliniază că, din cauza trăsăturilor specifice ale infrastructurii lor și a posibilitățile lor reale de acces la piața europeană a energiei, insulele din Marea Mediterană se confruntă cu costuri suplimentare semnificative de producere a energiei și cu costuri legate de transformarea și restructurarea sectoarelor lor economice;

20.

reamintește că bazinul mediteraneean este o zonă foarte importantă de biodiversitate la nivel mondial, dat fiind numărul foarte mare de specii endemice pentru regiunile insulare;

21.

observă că insulele mediteraneene cunosc un număr mare de habitate de interes comunitar, dintre care unele prezintă un interes prioritar, din cauza riscului ridicat de presiune antropică, de degradare a habitatelor și de răspândire a speciilor alogene invazive, care dezechilibrează ecosistemele;

22.

consideră că UE ar trebui să elaboreze măsuri specifice de protecție a mediului pentru insulele din Marea Mediterană, deoarece ele au o biodiversitate terestră și marină unică, necesitând, prin urmare, politici de dezvoltare durabilă și măsuri adaptate de protecție a mediului;

Activitățile socioeconomice și impactul lor asupra resurselor naturale

23.

subliniază că insulele din Marea Mediterană au o structură economică foarte specializată, atât în sectorul primar (agricultură și pescuit), cât și în sectorul terțiar (turism), ceea ce le afectează într-o măsură foarte mare structura productivă, într-un context socioeconomic european și mondial extrem de competitiv;

24.

subliniază că sectorul agroalimentar are caracter strategic în insulele mediteraneene pentru o gestionare mai durabilă a resurselor naturale, dată fiind importanța sa ridicată pentru aceste teritorii, rezultată din ponderea semnificativă a teritoriului alocat acestei activități și pentru că reprezintă o sursă de aprovizionare cu alimente pentru populație;

25.

îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să îmbunătățească reziliența sistemului agroalimentar al insulelor mediteraneene, ceea ce ar permite un nivel suficient de suveranitate alimentară pentru a face față unor evenimente cum ar fi dezastrele naturale, conflictele politice și sociale sau crizele sanitare, cum este cea provocată de COVID-19, care fac imposibilă aprovizionarea din exterior;

26.

subliniază exploatarea excesivă a unora dintre stocurile de pește din Mediterana și insistă pentru elaborarea unor planuri adecvate de gestionare a activităților de pescuit în bazinul mediteraneean, care să susțină și să modernizeze flotele de pescuit locale și sistemele de acvacultură maritimă, asociind modalitățile obișnuite de management cu unele mai inovatoare;

27.

observă că pescuitul la scară mică este important pentru ecosistemul economic al comunităților mediteraneene de coastă și invită autoritățile insulelor din Marea Mediterană să studieze forme de cogestionare a pescuitului în care să fie asociate diversele sectoare socioeconomice interesate, un interes deosebit prezentându-l punerea în valoare a turismului pescăresc și a turismului ecologic la mare, care presupun competențe specifice;

28.

consideră că înființarea unor noi zone marine protejate (ZMP) în jurul insulelor ar trebui să fie însoțită în paralel de strategii economice care să utilizeze în mod sustenabil resursele piscicole și la care să participe administratorii acestor zone, reprezentanții sectorului pescuitului și ai sectorului turistic;

29.

subliniază că cele mai multe insule din Marea Mediterană nu dispun de un sector industrial dezvoltat, din cauza productivității lor scăzute, legată de lipsa materiilor prime, de costurile de producție ridicate și de problemele logistice legate de transport;

30.

subliniază că, în general, cererea foarte specifică de servicii și specializarea ofertei turistice fac ca aceste economii să fie mai fragile decât cele continentale, astfel încât evoluțiile economice sunt condiționate foarte mult de circumstanțele internaționale. Un exemplu în acest sens este criza sanitară provocată de răspândirea COVID-19 la nivel mondial și impactul său deosebit de grav asupra economiilor insulelor mediteraneene, care depind în cele mai multe cazuri de sectorul serviciilor;

31.

îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să țină seama de existența unei importante populații flotante în insulele mediteraneene, aspect care amplifică nevoile de infrastructură ale populației rezidente și pune presiune pe cererea de servicii publice de toate tipurile;

32.

consideră că implementarea Planului de acțiune al UE pentru economia circulară ar trebui să includă măsuri specifice care să țină seama de existența unei importante populații flotante legată de fluxurile turistice și de ponderea înaltă a serviciilor în economie pentru multe dintre insulele mediteraneene;

33.

invită Comisia Europeană și statele membre să sprijine schimbul de bune practici privind turismul durabil în insulele din Mediterana, așa cum se întâmplă în prezent pentru programele desfășurate în cadrul Interreg MED (1);

34.

subliniază nivelul scăzut de formare din regiunile insulare mediteraneene în raport cu media Uniunii Europene, mai ales în învățământul postliceal și profesional, ceea ce stimulează întreruperea prematură a frecventării școlii și intrarea timpurie pe piața muncii în economii cu o pondere înaltă a serviciilor;

35.

subliniază că insulele, în general, sunt foarte dependente de transportul aerian și maritim, îndemnând Comisia Europeană să țină seama în mod corespunzător de aceste trăsături specifice (2);

36.

subliniază că transportul de mărfuri este de două până la patru ori mai scump decât pe continent (3), ceea ce reprezintă un factor esențial care afectează în mod direct competitivitatea producției de pe insule;

37.

propune revizuirea normelor privind ajutoarele de stat aplicabile pe teritoriul insulelor mediteraneene, pentru a le recunoaște caracterul specific și pentru a ține seama de limitările care le afectează;

38.

subliniază necesitatea de a dezvolta indicatori sintetici de durabilitate, care să includă, într-o manieră globală, parametri de natură economică corelați cu indicatori economico-ecologici și economico-sociali și care să se concentreze pe factori biofizici;

39.

subliniază că aplicarea Directivei (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (4), care urmărește obiective importante de protecție a mediului, a dus la o creștere semnificativă a costului serviciilor de transport maritim, producând în aval costuri suplimentare suportate de cetățeni și de întreprinderile insulare. În acest sens, îndeamnă Comisia să adopte derogări temporare în domeniul ajutoarelor de stat pentru autoritățile regionale și locale din regiunile insulare care doresc să intervină în sectorul transportului maritim;

Un nou model de guvernanță pentru insulele mediteraneene

40.

subliniază importanța instituirii unei guvernanțe pe mai multe niveluri, care să permită nivelurilor locale, regionale, naționale și supranaționale de guvernanță din bazinul mediteraneean să înregistreze progrese în gestionarea eficientă și flexibilă a resurselor naturale pe teritoriul insulelor;

41.

invită Comisia Europeană să adopte un plan strategic multianual pentru dezvoltarea economică, socială și ecologică durabilă a insulelor europene mediteraneene, alături de o abordare coerentă la nivelul politicii europene de vecinătate și al parteneriatului euro-mediteraneean;

42.

încurajează construirea unei relații mai strânse între insulele din Mediterana care să încurajeze schimbul de bune practici și de politici între diversele teritorii și să extindă alianțele, cum ar fi „Med Insulae”, în componența căreia intră Sardinia, Corsica, Gozo și Insulele Baleare;

43.

subliniază că, pentru modelul economic și social al comunităților insulare, este importantă gestionarea integrată a zonelor costiere, care să poată consolida și promova interacțiunile inovatoare „coastă-mare”, inclusiv ca modele de afaceri care permit utilizarea sustenabilă a zonelor insulare și a mediului marin;

44.

îndeamnă Comisia Europeană și statele mediteraneene să dezvolte și să promoveze strategii pentru bazinul maritim (5), în vederea îmbunătățirii cooperării și integrării în întreaga regiune și a dezvoltării integrate a unei zone de coastă care să aprofundeze o viziune globală a bazinului mediteraneean;

45.

încurajează regiunile și statele să definească și să dezvolte politici internaționale de protecție și gestionare a zonelor marine deosebit de sensibile, cum ar fi cele existente în cadrul Organizației Maritime Internaționale;

Finanțare adecvată pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale

46.

menționează că izolarea, dimensiunile reduse și caracterul vulnerabil sunt trei trăsături inerente ale insulelor din Mediterana care le împiedică dezvoltarea armonioasă în interiorul Uniunii și le îngreunează coeziunea economică, socială și teritorială, afectându-le în mod direct și permanent capacitatea de creștere economică și de progres;

47.

solicită o mai bună adecvare a instrumentelor de finanțare existente ale UE la realitățile insulelor din Marea Mediterană;

48.

invită statele membre și Comisia Europeană să-și raționalizeze și să-și coordoneze planurile multianuale, pentru a găsi soluții care să îmbunătățească și cooperarea transfrontalieră între teritoriile mediteraneene;

49.

îndeamnă Comisia Europeană să stimuleze investițiile în cercetare, dezvoltare și inovare, majorându-și fondurile publice și încurajând diseminarea investițiilor private prin parteneriate public-privat, cu scopul de a diversifica activitatea și progresul economic al regiunilor insulare din Mediterana;

50.

îndeamnă Comisia Europeană ca, în toate programele de cooperare transfrontalieră, să excepteze regiunile insulare mediteraneene de la limita de 150 km;

51.

consideră că este necesar să se includă criterii geografice în sistemul de alocare a fondurilor viitoarei politici de coeziune, cum ar fi depărtarea și caracterul insular, care reprezintă obstacole fizice permanente și împiedică dezvoltarea durabilă a insulelor din Mediterana;

52.

solicită cerințe mai flexibile privind concentrarea tematică, ținând seama nu numai de nivelurile naționale de dezvoltare, ci și – mai presus de toate – de realitatea economică, socială și teritorială a regiunilor insulare din Marea Mediterană;

53.

solicită menținerea actualelor rate de cofinanțare din FEDR și FSE și modularea lor pentru zonele cu handicapuri naturale grave și permanente, permițând o mai bună adecvare a acestor instrumente la realitatea insulelor din Mediterana;

54.

solicită ca investițiile legate de infrastructura care permite conectarea insulelor mediteraneene și acces prin intermediul aeroporturilor, porturilor și legăturilor terestre să fie eligibile;

55.

solicită crearea unui subprogram „Insulele din Mediterana” în cadrul viitorului program Interreg MED pentru perioada 2021-2027, ca o modalitate mai eficientă de a gestiona resursele UE destinate teritoriilor insulare din bazinul Mediteranei;

Concluzii

56.

subliniază că unul dintre principiile Uniunii Europene este coeziunea economică, socială și teritorială, cu un accent special pus pe teritoriile insulare, așa cum prevede articolul 174 din TFUE;

57.

își exprimă satisfacția că, în urma elaborării unei strategii specifice a UE pentru regiunile ultraperiferice, aceste teritorii dispun de programe speciale de asistență care le-au permis să atingă un nivel mai înalt de dezvoltare durabilă;

58.

constată că este necesară punerea în aplicare reală și eficientă a articolului 174 din TFUE cu privire la insulele din Marea Mediterană, în mod similar prevederilor articolului 349 din TFUE pentru regiunile ultraperiferice;

59.

îndeamnă Comisia Europeană să elaboreze o strategie pentru insulele din Mediterana, în care să se țină seama de trăsăturile și vulnerabilitățile specifice ale teritoriilor insulare mediteraneene și în siajul căreia să se dezvolte un parteneriat consolidat, cu acțiuni concrete și coordonate între aceste teritorii, statele membre și UE.

---

(1)  De exemplu, au fost elaborate proiecte precum Blueislands, Mitomed+, Wintermed sau Smartmed.

(2)  Acest punct reia mesajul avizului „O strategie europeană pentru turismul costier și maritim”, raportor: Vasco Ilídio Alves Cordeiro (PT-PSE) (https://webapi2016.cor.europa.eu/v1/documents/cor-2014-02645-00-00-ac-tra-ro.doc/content).

(3)  PLANISTAT EUROPE-BRADLEY DUNBAR ASS., raport final. 2000. CE. 16. 0. AT. 118. Analyse des régions insulaires et des régions ultrapériphériques de l’Union européenne (Analiza regiunilor insulare și ultraperiferice ale Uniunii Europene), Uniunea Europeană, martie 2003.

(4)  JO L 132, 21.5.2016, p. 58.

(5)  Exemple în acest sens ar putea fi Inițiativa pentru dezvoltarea durabilă a economiei albastre în Mediterana de Vest sau Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR).