—

ordinele imediate ale clienților de efectuare imediată a unei tranzacții valutare la cursul de piață existent;

—

ordinele condiționate ale clienților, care sunt executate atunci când se atinge un anumit nivel al prețului și se declanșează expunerea la risc a traderilor. Aceste ordine se pot executa doar atunci când se atinge un anumit nivel pe piață (de exemplu, un ordin de stopare a pierderii sau un ordin de încasare a profitului);

—

ordinele clienților de executare a unei tranzacții la un anumit curs de referință Forex sau „curs fix” pentru anumite perechi de valute, care, în cazul de față, au vizat doar cursurile spot de închidere ale WM/Reuters (denumite în continuare „cursurile fixe WMR”) și cursurile valutare de referință ale Băncii Centrale Europene (denumite în continuare „cursurile fixe BCE”) (3).

—

UBS AG (denumită în continuare „UBS”);

—

The Royal Bank of Scotland Group plc și NatWest Markets Plc, (4) (denumite în continuare în mod colectiv „RBS”);

—

Barclays PLC, Barclays Services Limited, Barclays Capital Inc și Barclays Bank Plc (denumite în continuare în mod colectiv „Barclays”); și

—

Mitsubishi UFJ Financial Group Inc. și MUFG Bank, Ltd. (denumite în continuare în mod colectiv „BOTM”).

—

schimburile care dezvăluiau pozițiile de risc deschise ale traderilor, oferind posibile informații legate de comportamentul eventual al fiecăruia în materie de hedging. Prin intermediul acestor schimburi, traderii obțineau informații care puteau fi relevante pentru deciziile ulterioare de tranzacționare timp de câteva minute sau până când primeau o altă informație;

—

schimburile care dezvăluiau marja existentă sau dorită dintre prețurile de cumpărare și cele de vânzare, care divulgau prețul oferit de traderi pentru anumite perechi de valute, dimensiunea tranzacției și care puteau afecta, de asemenea, prețul total plătit de clienți pentru valutele care erau tranzacționate. În funcție de volatilitatea pieței de la acel moment, informațiile respective puteau fi utile celorlalți traderi pentru un interval de până la câteva ore;

—

schimburile care dezvăluiau tranzacțiile curente sau planificate și ordinele clienților în curs de execuție (ordine de stopare a pierderii, ordine pentru cursul fix și ordine imediate), care au permis traderilor participanți să ia deciziile ulterioare și să identifice ocaziile de coordonare a activității lor de tranzacționare.

—

în primul rând, Comisia ia ca referință cuantumurile noționale anualizate tranzacționate de către întreprinderea în cauză în cadrul tranzacțiilor spot FX cu valutele G10 încheiate cu o contraparte din SEE. În acest scop, Comisia consideră că este mai potrivit ca substituentul pentru valoarea vânzărilor să aibă la bază în mod direct veniturile realizate de părți în lunile corespunzătoare participării lor la încălcare, venituri care sunt apoi anualizate;

—

în al doilea rând, Comisia multiplică aceste cuantumuri cu un factor de ajustare adecvat, uniform pentru toate părțile, care reflectă marjele dintre prețurile de cumpărare și cele de vânzare aplicabile în tranzacțiile spot FX cu valutele G10. Acest factor este suma a două elemente: primul element se referă la activitățile de formare a pieței, iar cel de al doilea la tranzacționarea pe cont propriu.