Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții — Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă

(aviz suplimentar)

[COM(2019) 650 final]

(2021/C 10/16)

Raportor:

domnul Philip VON BROCKDORFF

Decizia Biroului	28.5.2020
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul de procedură și articolul 29 litera (a) din normele de aplicare a Regulamentului de procedură
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	8.9.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	29.10.2020
Sesiunea plenară nr.	555
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	250/0/6

Preambul

Prezentul aviz face parte dintr-un pachet de două avize de monitorizare, acesta, referitor la Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă [COM(2019) 650 final], și cel referitor la Recomandarea privind politica economică a zonei euro [COM(2019) 652 final]. Scopul avizului este de a actualiza și de a consolida propunerile anterioare ale CESE (1) , ținând seama de evoluțiile recente, de impactul pandemiei de COVID-19 și de redresarea în urma crizei provocate de aceasta, precum și de diversele rapoarte și recomandări publicate în contextul semestrului european în curs de desfășurare. Acest pachet de avize reprezintă contribuția globală a societății civile din UE la politica economică, socială și de mediu pentru următorul ciclu al semestrului european, care este preconizat a fi lansat în noiembrie 2020. CESE îndeamnă Comisia Europeană și Consiliul să țină seama de această contribuție în contextul viitorului „pachet de toamnă” din cadrul semestrului european și al procesului decizional interinstituțional aferent.

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră pozitiv faptul că Strategia anuală privind creșterea durabilă face un important pas către adoptarea unui model economic mai social, mai favorabil incluziunii și mai sustenabil, a obiectivelor de dezvoltare durabilă și, în special, către angajamentul de a transforma modelul actual de creștere în creștere „verde”. Acest angajament rămâne deosebit de relevant având în vedere efectele economice și sociale ale pandemiei de COVID-19 și trebuie să fie demonstrat în viitorul „pachet de toamnă”, în cadrul căruia Comisia Europeană va prezenta prioritățile economice și sociale ale UE.

1.2.

Pentru a răspunde în mod eficient la efectele pandemiei de COVID-19, CESE consideră că sunt necesare atât evaluarea impactului economic, cât și a impactului social. Astfel de evaluări vor permite statelor membre să înțeleagă pe deplin modul în care efectele pandemiei de COVID-19 au afectat economiile și circulația persoanelor, a bunurilor și a serviciilor în întreaga UE. În plus, guvernele trebuie să acționeze rapid și cu fermitate pentru a depăși pandemia de COVID-19 și impactul ei, iar acest lucru poate fi realizat numai dacă există o înțelegere clară a acestui impact.

1.3.

Guvernele trebuie să răspundă prin adoptarea unor politici macroeconomice de sprijin care să contribuie la restabilirea încrederii și la sprijinirea redresării cererii. Cu toate acestea, în acest scop, CESE recomandă o revizuire a normelor Pactului de stabilitate și de creștere, pentru a sprijini redresarea economică și a permite guvernelor să dispună de suficientă marjă de manevră, precum și de capacitatea de a întreprinde investițiile în infrastructură atât de necesare, în special în ceea ce privește schimbările climatice. Flexibilitatea normelor privind ajutoarele de stat este, de asemenea, considerată necesară pentru a sprijini întreprinderile de toate dimensiunile în tranziția către o economie digitală și ecologică. Accesul la finanțare, în special pentru IMM-uri, este, de asemenea, vital, la fel ca și revizuirea Strategiei pentru IMM-uri.

1.4.

Aceeași logică se aplică sferei sociale, în care guvernele au nevoie de măsuri de sănătate publică eficiente și care dispun de resurse suficiente pentru a preveni noi contaminări și, la fel de important, pentru a pune în aplicare politici bine orientate de sprijinire a sistemelor de securitate socială, și pentru a proteja veniturile grupurilor sociale vulnerabile care au suferit cel mai mult din cauza scăderii veniturilor cauzate de încetinirea creșterii economice. Apartenența la un sindicat ar trebui, de asemenea, încurajată, pentru a contribui la realizarea obiectivelor Pilonului european al drepturilor sociale, atât de necesar în această perioadă de criză.

1.5.

Din cauza pandemiei de COVID-19, impozitarea echitabilă este cu atât mai relevantă cu cât guvernele se confruntă cu presiuni financiare uriașe pentru a sprijini măsurile de urgență. Totuși, CESE consideră, de asemenea, că recesiunea economică cauzată de pandemia de COVID-19 a evidențiat fragilitatea inerentă și caracterul incomplet al uniunii monetare a Europei. UE a dezbătut îndelung cu privire la uniunea fiscală, iar pachetul de măsuri de redresare și de reziliență în valoare de 750 de miliarde EUR, în ciuda deficiențelor sale, dovedește că UE ia măsuri importante în direcția integrării. Rămâne de văzut dacă acest lucru va aduce statele membre mai aproape de uniunea fiscală, dar nu există nicio îndoială că este necesară o regândire a politicii fiscale în cadrul UE, nu în ultimul rând pentru a sprijini investițiile publice în infrastructură, educație, asistență medicală și protecție socială.

1.6.

CESE subliniază importanța rolului liderilor politici în această perioadă de criză. Negocierile care au condus la pachetul privind redresarea și reziliența au scos la iveală fracturi în interiorul UE, iar astfel de fracturi sunt de rău augur, având în vedere reforma instituțională și constituțională care este necesară pentru ca UE să adopte o poziție mai fermă dacă dorește să rămână la fel de relevantă și de coerentă ca întotdeauna în Europa și la nivel mondial.

1.7.

CESE consideră că planul Next Generation EU este binevenit și oportun. Cu toate acestea, planul va necesita eforturi uriașe din partea statelor membre și a Comisiei pentru punerea în aplicare simultană cu bugetul general ordinar al UE pentru perioada 2021-2027. Rămân întrebări cu privire la diferențele în ceea ce privește capacitățile în întreaga UE și, prin urmare, ar putea fi necesar ca Comisia să sprijine în continuare consolidarea capacităților, precum și procesul de identificare a proiectelor. În ceea ce privește CFM 2021-2027, Comitetul regretă că propunerea inițială a Comisiei a fost redusă de Consiliu. Propunerea Comisiei a fost deja considerată nesatisfăcătoare de către Parlamentul European și de către CESE în avizul său pe tema „Cadrul financiar multianual după 2020” (2).

1.8.

Și timpul este esențial; orice întârzieri nejustificate în aprobarea și punerea în aplicare a planului decis riscă să submineze grav redresarea economică a UE și realizarea obiectivelor Strategiei anuale privind creșterea durabilă, punând în pericol mijloacele de subzistență și bunăstarea a mii de lucrători și proprietari de mici întreprinderi din întreaga UE.

1.9.

CESE consideră că Strategia anuală privind creșterea durabilă reprezintă o oportunitate pentru UE de a trece la un model economic care să acorde aceeași pondere atât obiectivelor economice, cât și celor sociale/ale incluziunii. Obiectivele Strategiei anuale privind creșterea durabilă nu ar trebui să fie deturnate de provocările economice cauzate de pandemia de COVID-19. În orice caz, COVID-19 a demonstrat că dimensiunea socială este la fel de importantă ca dimensiunea economică a vieții noastre.

1.10.

Deși CESE sprijină eforturile de creștere a productivității în UE, acest lucru nu ar trebui să se realizeze în detrimentul durabilității economice sau al condițiilor de muncă. Prosperitatea economică este vitală și poate fi atinsă dacă creșterea economică aduce o valoare adăugată economiei și societății și produce o schimbare reală în viața oamenilor, consolidând totodată reziliența la șocuri exogene viitoare și contribuind la convergența între țări și regiuni.

2.   Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă și pandemia de COVID-19

2.1.

La 17 decembrie 2019, Comisia Europeană a adoptat pachetul de toamnă, care include Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă și raportul comun privind ocuparea forței de muncă. Acest mesaj esențial transmis în contextul Strategiei anuale privind creșterea durabilă evidențiază faptul că creșterea economică nu este un scop în sine și că economia trebuie să funcționeze în beneficiul oamenilor și al planetei. Trecerea la un nou model de creștere este în concordanță cu Pactul verde european și, prin urmare, cu o economie care respectă limitele resurselor noastre naturale. De asemenea, noul model de creștere economică corespunde cu obiectivele de ocupare a forței de muncă, astfel cum sunt prevăzute în raportul comun privind ocuparea forței de muncă, în care crearea de locuri de muncă are ca rezultat principal prosperitatea durabilă în UE.

2.2.

Pactul verde european poate fi definit ca „noul model de creștere durabilă” al UE, care contribuie la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), după cum o demonstrează schimbarea reflectată parțial în cele patru noi priorități ale Strategiei anuale privind creșterea durabilă: (a) durabilitatea mediului; (b) creșterea productivității; (c) echitatea; și (d) stabilitatea macroeconomică. În prezent, acestea au înlocuit „triunghiul virtuos” al precedentei analize anuale a creșterii (AAC), reprezentat de investiții, durabilitate fiscală și reforme structurale.

2.3.

În general, Strategia anuală privind creșterea durabilă face un pas important înainte spre a adopta retorica unui model economic mai social, mai incluziv și mai durabil, îmbrățișând ODD și în special angajamentul de a transforma actualul model de creștere în creștere verde. CESE consideră această evoluție ca fiind una pozitivă. Strategia anuală privind creșterea durabilă clarifică, de asemenea, că se referă la durabilitate în toate formele sale, nu doar la durabilitatea mediului. Comisia Europeană (CE) atribuie, de fapt, aceeași greutate mediului, productivității, echității și stabilității.

2.4.

De asemenea, CE consideră că noua agendă economică va necesita o perioadă de tranziție care trebuie să fie „echitabilă și favorabilă incluziunii și să acorde prioritate oamenilor” și că „costurile nu trebuie să fie suportate de persoanele cele mai vulnerabile”, recunoscând că „schimbările climatice […] și politicile de însoțire […] au importante consecințe distributive”. Această perioadă de tranziție va crea în mod inevitabil premisele unor compromisuri esențiale, precum creșterea costurilor de transport și potențiale pierderi de locuri de muncă. CESE este de părere că aceste compromisuri vor necesita evaluări ale impactului social și răspunsuri adecvate din partea promotorilor politicilor sociale și fiscale din UE. Astfel de evaluări au căpătat acum o nouă dimensiune, având în vedere impactul economic, social, și, într-o măsură mai mică climatic al pandemiei de COVID-19.

2.5.

Impactul economic al COVID-19 a fost, în esență, triplu: a afectat în mod direct producția, a cauzat perturbarea lanțului de aprovizionare și a pieței, și a avut un impact financiar asupra societăților și a piețelor financiare. Cu toate acestea, întregul impact asupra economiilor europene nu poate fi estimat în această etapă și va depinde în mare măsură de un al doilea val care ar putea lovi Europa în cursul acestui an. Totuși, este evident că pandemia de COVID-19 a lovit puternic economiile. Calendarul redresării ulterioare rămâne incert, iar condițiile volatile, împreună cu efectele cauzate de pandemia de COVID-19 asupra piețelor, au condus la o contracție economică în întreaga UE. În timp ce se preconiza că PIB-ul colectiv al UE-27 va crește cu 1,2 % în 2020, în prezent se estimează că va scădea cu 7,4 % din cauza pandemiei de COVID-19. În schimb, scăderea înregistrată în cursul crizei financiare din 2009 a dus la o scădere de 4,5 % pentru UE-28. Actuala criză a împins UE în cea mai profundă recesiune din istoria sa, ratele șomajului urmând să crească la 9 % față de 6,7 % în 2019.

2.6.

COVID-19 a avut, de asemenea, un impact asupra sistemelor de securitate socială, punând asistența medicală, asigurările de șomaj și pensiile, printre altele, sub presiunea efectelor pandemiei și sporind presiunea financiară, în special, din cauza măsurilor de finanțare de urgență și amânare a plății impozitelor. Întrucât persoanele fizice și familiile se confruntă cu scăderi și pierderi de venituri, se preconizează o creștere a numărului de persoane care trăiesc în sărăcie relativă în UE. Prin urmare, evaluarea impactului social al pandemiei de COVID-19 este la fel de importantă ca evaluarea efectului asupra economiilor.

2.7.

Impactul social va necesita o abordare diferită a accentului pus de Strategia anuală privind creșterea durabilă pe dimensiunea socială a UE. Drepturile sociale sunt menționate în special în cadrul obiectivului de echitate al Strategiei anuale privind creșterea durabilă, inclusiv afirmația că „[p]entru a-și consolida performanțele economice și sociale, UE trebuie să pună pe deplin în practică principiile Pilonului european al drepturilor sociale”. Experiența dobândită în urma pandemiei de COVID-19 a demonstrat rolul important pe care l-ar putea juca Sistemul european de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj (SURE), astfel cum a fost subliniat în Strategia anuală privind creșterea durabilă, și sprijinul pe care lucrătorii l-ar putea primi în situația unor șocuri economice exogene. Cu toate acestea, criza provocată de pandemia de COVID-19 va adânci, probabil, inegalitățile existente pe piața forței de muncă din UE, iar impactul negativ pare a fi mai accentuat atât pentru lucrătorii care sunt mai puțin instruiți și cu locuri de muncă prost plătite, cât și pentru lucrătorii mai tineri și pentru femei (3). În forma sa actuală, Strategia anuală privind creșterea durabilă nu reușește să atingă un echilibru între dimensiunea socială și cea economică în UE. Prin urmare, este necesar să se pună un accent mai puternic pe vizarea adulților slab calificați, pe lacunele în materie de competențe digitale și pe perfecționarea și recalificarea profesională, în special din cauza efectelor pandemiei de COVID-19.

2.8.

Într-un scenariu de redresare, CESE consideră că Pactul verde trebuie să fie, în același timp, un pact economic și social, oferind întreprinderilor și consumatorilor stimulente pentru a trece la produse durabile, pe de o parte, și îmbunătățind calitatea vieții cetățenilor UE prin prevenirea „efectelor negative” ale schimbărilor climatice și ale tranziției, astfel cum se propune în cadrul Mecanismului pentru o tranziție justă din cadrul Pactului verde european. În acest context, este considerată necesară o flexibilitate maximă în interpretarea normelor privind ajutoarele de stat, pentru a permite acordarea de stimulente pentru investiții și participarea directă a cetățenilor în întreprinderi, cu scopul de a revitaliza activitatea economică și de a optimiza crearea de locuri de muncă de calitate în regiunile afectate de imperativul tranziției. În același timp, tranziția ar trebui să urmărească în mod activ reducerea inegalităților și combaterea sărăciei, ca parte a unei strategii integrate de creștere economică durabilă și socială.

2.9.

Sunt, de asemenea, necesare o productivitate și o creștere economică durabile și benefice din punct de vedere social, însoțite de schimbări structurale adaptive, pentru a sprijini o protecție socială adecvată, nu în ultimul rând pensii adecvate, venituri decente, locuri de muncă și servicii publice de calitate, în special în domeniul sănătății și al locuințelor.

2.10.

Strategia anuală privind creșterea durabilă se referă la „impozitarea echitabilă” și nu există nicio îndoială că evaziunea fiscală și evitarea plății impozitelor, spălarea banilor și, uneori, o continuă uniformizare generală a impozitării la un nivel inferior au subminat capacitatea autorităților fiscale de a colecta impozitele necesare pentru a răspunde nevoilor economiei și ale populației. Strategia anuală privind creșterea durabilă confirmă, de asemenea, rolul impozitelor pentru finanțarea statelor bunăstării, indicând că „sistemele naționale fiscale/de prestații sociale ar trebui optimizate pentru a consolida stimulentele pentru piața forței de muncă, participarea, creșterea corectitudinii și asigurarea durabilității și adecvării sistemelor de protecție socială”. Din nou, în contextul pandemiei de COVID-19, impozitarea echitabilă a căpătat o relevanță sporită nu numai pentru sprijinirea măsurilor de urgență, ci și, în egală măsură, pentru finanțarea planurilor naționale și ale UE de redresare pe termen mediu și lung prin investiții publice în infrastructură, educație, asistență medicală și protecție socială.

2.11.

Politica macroeconomică este în continuare fundamentală pentru realizarea creșterii economice durabile, însă Strategia anuală privind creșterea durabilă a recunoscut o perspectivă îngrijorătoare legată de creștere atunci când a fost lansată la sfârșitul anului trecut. Situația s-a înrăutățit în prezent din cauza pandemiei de COVID-19, ceea ce subliniază încă o dată rolul veniturilor și cheltuielilor publice, astfel cum sunt definite de politica fiscală, la fel de relevantă ca politica monetară. Revenirea la austeritate nu este o opțiune, având în vedere efectele îndelungate de după criza financiară. Pentru majoritatea statelor membre, dacă nu chiar pentru toate, realizarea unui buget echilibrat cel puțin pe termen scurt sau mediu pare oarecum imposibilă în acest moment. Cu toate acestea, obiectivul stabilității macroeconomice este cheia redresării economice. Totuși, acest lucru nu poate fi realizat decât dacă Pactul de stabilitate și de creștere este revizuit în plus față de activarea temporară recentă a clauzei generale de derogare în urma pandemiei de COVID-19. În plus, este considerată necesară revizuirea normelor privind ajutoarele de stat pentru a sprijini, printre altele, investițiile ecologice.

2.12.

Procesul semestrului european, având ca element-cheie durabilitatea competitivă, va avea o importanță și mai mare, fiind un instrument de monitorizare și un indicator sensibil al acțiunilor de politică și al etapelor de reformă necesare. Cu toate acestea, din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19 și a mutării accentului pe redresarea economică, obiectivul asigurării creșterii macroeconomice nu poate fi realizat fără coeziune socială și sustenabilitate. De aici reiese și importanța asigurării unui temei juridic mai robust pentru implicarea societății civile, ca partener egal, în cadrul semestrului. CESE subliniază, de asemenea, cât de importantă va fi perioada post-COVID-19 pentru UE. Întreaga sa relevanță pentru cetățeni se bazează pe eficacitatea planului său de redresare și a Strategiei anuale privind creșterea durabilă, care, de fapt, se traduce prin capacitatea sa de a aduce o îmbunătățire semnificativă vieții oamenilor obișnuiți.

3.   Răspunsul UE la pandemia de COVID-19 și relevanța sa pentru Strategia anuală privind creșterea durabilă

3.1.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a afectat puternic economia UE și economia mondială. Pentru mai multe state membre se conturează acum o recesiune care poate avea consecințe profunde și niveluri istorice ale șomajului. Măsurile necesare de limitare a răspândirii bolii au condus la o reducere semnificativă a cererii și ofertei. Au fost afectate activitățile economice în domeniul transporturilor, comerțului cu amănuntul, proceselor de fabricație, agrementului, ospitalității și recreerii, artizanatului și culturii. De asemenea, este la fel de evident că încrederea publică în răspunsul sistemului de sănătate la pandemia de COVID-19 are efecte economice directe și imediate.

3.2.

Perturbările din lanțul de aprovizionare care au impact asupra industriei producătoare și scăderea prețurilor produselor de bază, împreună cu creșterea bruscă a prețurilor pentru serviciile de sănătate și produsele TIC, au agravat și mai mult impactul economic al pandemiei de COVID-19. În plus, nivelurile fără precedent al împrumuturilor statelor membre pentru finanțarea răspunsului inițial de urgență la pandemie au afectat capacitatea măsurilor de stimulare fiscală la nivelul necesar pentru a stabiliza economia și a combate criza sanitară și umană, ca să nu mai pomenim de o redresare economică rapidă post-criză.

3.3.

Cel mai grav impact l-au suferit întreprinderile mici și mijlocii (4) și lucrătorii independenți și salariații cu contracte cu zero ore. Criza a schimbat radical mediul de afaceri pentru IMM-uri, iar această schimbare are un efect negativ uriaș asupra a sute de mii de IMM-uri din întreaga UE. Schimbarea amenință, de asemenea, rolul central pe care îl joacă IMM-urile în viața noastră de zi cu zi. IMM-urile asigură stabilitatea socială la nivel local și regional, fiind coloana vertebrală a activității economice din cadrul societăților. Ele se află în centrul modelului european de bunăstare socială, proprietarii-administratori fiind mai interesați de dezvoltarea pe termen mediu și lung a societății și a economiei locale decât de profiturile și cifra de afaceri pe termen scurt (5). În plus, artizanatul și IMM-urile s-au aflat întotdeauna în fruntea evoluțiilor culturale din întreaga Europă și joacă un rol important în promovarea schimbărilor durabile și în conservarea patrimoniului, a valorilor și a know-how-ului. Acum mai mult decât oricând, IMM-urile sunt esențiale pentru vitalitatea centrelor orașelor și pentru atractivitatea continuă a zonelor rurale, deoarece acestea asigură nevoile zilnice ale populației și garantează stabilitatea și coeziunea socială.

3.4.

Criza actuală îi afectează pe toți în aceeași măsură, dar amenință să anuleze progresele obținute în materie de egalitate de gen și să accentueze feminizarea sărăciei, vulnerabilitatea la violență și să afecteze participarea egală a femeilor pe piața forței de muncă (6). Deși consecințele pandemiei de COVID-19 sunt prea complexe pentru a le estima, putem spune că efectele crizei riscă să inverseze evoluțiile după decenii de progrese în combaterea sărăciei și să exacerbeze nivelurile de inegalitate la nivelul întregii Uniuni Europene. În același timp, este posibil ca statele membre să trebuiască să aloce mai multe resurse financiare și umane decât cele planificate, în cazul în care doresc să respecte termenele pentru atingerea ODD.

3.5.

Închiderea școlilor și a instituțiilor de învățământ superior a avut o lungă serie de efecte adverse asupra copiilor și a tinerilor, inclusiv întreruperea școlarizării. Toate acestea ar putea avea consecințe asupra dezvoltării competențelor, a perspectivelor de carieră și a câștigurilor potențiale de-a lungul vieții. Prin urmare, eforturile de redresare ar trebui să sprijine, de asemenea, accesul la conexiunea în bandă largă a gospodăriilor cu venituri reduse și furnizarea de hardware în scopuri educaționale pentru copiii de vârstă școlară.

3.6.

Într-o notă pozitivă, tehnologiile digitale au devenit un factor pozitiv în timpul acestei crize, facilitând continuitatea activităților economice, învățarea online și conectarea oamenilor mai mult decât oricând, ajutându-i în același timp să își mențină o sănătate mentală bună. Cu toate acestea, inegalitatea accesului la conexiunea în bandă largă și inaccesibilitatea TIC împiedică participarea efectivă la distanță și accesul la sisteme de învățare la distanță.

3.7.

Mai relevant pentru Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă este faptul că criza provocată de pandemia de COVID-19 ar putea avea un efect negativ profund asupra eforturilor de creștere durabilă. O încetinire economică prelungită ar putea avea un impact negativ asupra punerii în aplicare a Strategiei anuale privind creșterea durabilă și a angajamentelor cu privire la Acordul de la Paris privind schimbările climatice și ODD. Un adevăr trist este că am fi putut fi mai bine pregătiți pentru această criză dacă statele membre ar fi adoptat strategii mai durabile și mai reziliente din punct de vedere economic înainte de criză. Pandemia de COVID-19 a scos de fapt la iveală o slăbiciune inerentă în economiile UE, în special dependența lor excesivă de politici economice prociclice și de sectoare economice care sunt extrem de vulnerabile la șocuri economice exogene.

3.8.

La nivel politic, această criză reclamă lideri politici cu capacități decizionale care cred în solidaritate, transparență și cooperare. Nu este momentul pentru interese proprii, acuzații reciproce sau politizare. Mai presus de toate, într-un moment de criză nu poate fi permisă fragilizarea statului de drept. Se presupune în general că statul de drept este esențial pentru creșterea economică (7), însă statul de drept este în mod clar un concept multidimensional, care cuprinde o varietate de componente discrete, de la securitatea persoanelor și drepturile de proprietate, până la controlul căruia i se supune guvernul și combaterea corupției. Toate acestea, în opinia CESE, sunt compatibile cu sustenabilitatea economică și, prin urmare, cu Strategia anuală privind creșterea durabilă.

3.9.

Răspunsul UE la pandemia de COVID-19 a fost unul amplu și a avut ca scop atenuarea șocului crizei provocate de aceasta. Un rezumat al acestor inițiative este prezentat în figura 1 de mai jos. Figura 1 Răspunsul Europei la pandemia provocată de COVID-19

3.10.

Toate aceste măsuri de sprijin amintite mai sus aduc un impuls masiv redresării economice a UE. Mecanismul de redresare și reziliență („mecanismul”) propus va oferi sprijin financiar la scară largă pentru investițiile și reformele publice atât de necesare care sporesc reziliența economiilor statelor membre și le pregătesc mai bine pentru viitor. Acesta va ajuta statele membre să abordeze dificultățile economice și sociale cu care se confruntă în urma crizei, în domenii-cheie, precum protecția socială, ocuparea forței de muncă, competențele, educația, cercetarea, inovarea și sănătatea, precum și aspectele legate de mediul de afaceri, inclusiv administrația publică și sectorul financiar. Cu toate acestea, o întrebare care trebuie abordată este capacitatea fiecărui stat membru de a pune în aplicare reforme și de a stimula investițiile în infrastructură. Capacitatea diferă de la un stat la altul și poate fi necesar un răspuns coordonat la nivelul UE pentru a asigura eficiența și eficacitatea investițiilor.

3.11.

Cel mai important, mecanismul propus va garanta, de asemenea, că investițiile se concentrează pe provocările și nevoile de investiții legate de tranziția verde și cea digitală, asigurând astfel o redresare durabilă, în concordanță cu Strategia anuală privind creșterea durabilă. Investițiile în tehnologii verzi și digitale contribuie la creșterea eficienței energetice în diferite sectoare-cheie ale economiei și favorizează crearea de locuri de muncă și o creștere durabilă. Aceasta ar putea oferi UE un avantaj ca pionier în cursa mondială pentru redresare și ar putea, de asemenea, să contribuie la creșterea rezilienței Uniunii și diminuarea dependenței ei prin diversificarea lanțurilor de aprovizionare importante.

3.12.

Succesul acestui mecanism va depinde în mare măsură de identificarea și pregătirea orientării proiectelor relevante, în concordanță cu prioritățile prezentate în semestrul european. De asemenea, este esențial să se alinieze îndeaproape politica economică și cea socială la recomandările furnizate în cadrul procesului semestrului european. CESE este de acord că planurile de redresare și reziliență, care trebuie susținute de mecanism, fac parte integrantă din procesul care vizează abordarea recomandărilor specifice fiecărei țări, astfel cum sunt prezentate în semestrul european. De aceea, aceste instrumente vor spori eficacitatea procesului și vor sprijini implementarea Strategiei anuale pentru 2020 privind creșterea durabilă.

3.13.

În plus, CESE este de părere că instrumentele consolidează potențialul de creștere și reziliența economică și socială a statelor membre în cauză și ar putea contribui la coeziunea socială. Ele sprijină, de asemenea, tranziția ecologică și cea digitală necesare pentru sustenabilitate economică și reziliență. Din nou, CESE reiterează rolul important al guvernului în dezvoltarea de proiecte de care să beneficieze comunitățile și economia în general. CESE salută, de asemenea, intenția Comisiei de a monitoriza întregul proces, respectiv identificarea, dezvoltarea și execuția proiectelor eligibile, pentru a se asigura că acest lucru se realizează în mod transparent. Totuși, în opinia CESE, Comisia ar trebui să se asigure că transparența implică totodată toate părțile interesate relevante participante la proces.

3.14.

În aceeași notă, este esențial ca finanțarea disponibilă în cadrul planului de redresare al UE Next Generation EU să fie accesibilă și disponibilă pentru cei care au cea mai mare nevoie, în special IMM-urile, în concordanță cu obiectivele stabilite în Strategia anuală privind creșterea durabilă. Aceasta înseamnă asigurarea faptului că finanțarea și sprijinul destinate acestor scopuri sunt acordate prin canale adecvate, precum agențiile naționale de dezvoltare, având în vedere că IMM-urile se finanțează de regulă prin intermediul sectorului bancar (8). Accesul la finanțare este extrem de important pentru IMM-uri, deoarece oferă lichiditatea necesară atât în faza de urgență a crizei, cât și în faza de ieșire și de redresare, permițându-le să investească în dezvoltarea în continuare a transformării digitale și a economiei ecologice. O astfel de investiție ajută IMM-urile să abordeze problema plăților întârziate în mod eficient și, prin urmare, să asigure suficiente lichidități pentru IMM-uri.

3.15.

Având în vedere provocările fără precedent cu care se confruntă IMM-urile, CESE solicită Comisiei să actualizeze strategia pentru IMM-uri pentru a reflecta noile circumstanțe care au apărut de la izbucnirea pandemiei de COVID-19. CESE solicită, de asemenea, o guvernanță pe mai multe niveluri, care implică mai mulți actori, a punerii în aplicare a politicii privind IMM-urile. Alinierea acțiunilor și a bugetelor între diferitele niveluri de guvernanță – european, național, regional și local – și implicarea efectivă a organizațiilor de sprijinire a întreprinderilor în procesul decizional sunt esențiale.

3.16.

De asemenea, IMM-urile vor avea nevoie de sprijinul inspectoratelor naționale de sănătate și securitate în muncă și al serviciilor specializate externe în materie de sănătate și securitate în muncă, pentru a evalua noile riscuri asociate cu COVID-19, pentru a pune în aplicare în mod corect măsurile necesare și pentru a reduce sarcinile și costurile aferente. În plus, IMM-urile vor avea nevoie de sprijin pentru a furniza echipamentul individual de protecție necesar pentru angajați la locul de muncă. Transparența și comunicarea eficientă sunt esențiale atât pentru furnizori, subcontractanți, cât și pentru clienți.

4.   Reconstrucția UE și Strategia anuală privind creșterea durabilă

4.1.

CESE consideră că planul Next Generation EU este binevenit și oportun. Cu toate acestea, este foarte evident că va fi nevoie de un efort uriaș din partea statelor membre și a Comisiei pentru punerea în aplicare a acestui plan împreună cu bugetul general ordinar al UE pentru perioada 2021-2027. Timpul este esențial; orice întârziere nejustificată în aprobarea și implementarea măsurilor decise riscă să submineze redresarea economică a UE și îndeplinirea obiectivelor Strategiei anuale privind creșterea durabilă, periclitând totodată calitatea vieții și bunăstarea a mii de lucrători și proprietari de întreprinderi mici din întreaga Europă. La fel de important este ca obiectivul general în ceea ce privește îndeplinirea țintelor Strategiei anuale privind creșterea durabilă să nu fie deturnat din cauza provocărilor economice sau a unor aspecte de oportunitate politică pe termen scurt. În ceea ce privește CFM 2021-2027, Comitetul regretă că propunerea inițială a Comisiei a fost redusă de Consiliu. Propunerea Comisiei a fost deja considerată nesatisfăcătoare de către Parlamentul European și de către CESE în avizul său pe tema „Cadrul financiar multianual după 2020” (9).

4.2.

Aceasta înseamnă orientarea constantă către un model de creștere care să considere obiectivele neeconomice și favorabile incluziunii la fel de importante ca obiectivele economice. A sosit momentul ca UE să își propună obiective mai ambițioase și să depună eforturi pentru a atinge un obiectiv mai cuprinzător: satisfacerea nevoilor cât mai multor cetățeni ai UE, de la locuințe la asistență medicală, protejând în același timp ecosistemele noastre, asigurând o climă stabilă și soluri fertile, dar și oceane curate și un strat de ozon protector. Cu alte cuvinte, măsurarea progresului economic ca mijloc de a trece de la o creștere nesustenabilă și nefavorabilă incluziunii la un model de creștere mai durabil și mai favorabil incluziunii.

4.3.

De asemenea, CESE este de părere că perturbările economice provocate de criză ar trebui să conducă la un nou mod de gândire în privința utilizării resurselor și la o conștientizare a fragilității liniilor de aprovizionare. În același timp, UE trebuie să consolideze abordările care sporesc reziliența și eficiența, cum ar fi economia circulară, combaterea schimbărilor climatice și, eventual, creșterea nivelului de ambiție al contribuțiilor stabilite la nivel național – reducerea preconizată a emisiilor de gaze cu efect de seră.

4.4.

Într-o uniune monetară precum zona euro, coordonarea și mecanismele eficiente de partajare a riscurilor sunt o necesitate și ar trebui să facă posibil un impuls fiscal puternic, care să fie credibil, reducând totodată divergențele din cadrul uniunii monetare. În opinia CESE, acest lucru este esențial pentru reconstrucție și redresare economică, precum și pentru susținerea celor mai vulnerabili din societate. Chiar dacă este nevoie de reconstrucție și redresare pentru a crea locuri de muncă și bogăție în UE, sunt necesare și stimulente fiscale la scară largă, cu măsuri țintite care să ofere sprijin persoanelor afectate cel mai grav de criza provocată de pandemia de COVID-19. Măsurile pot include o varietate de mijloace pentru a menține accesul la sănătate și la condiții de viață esențiale.

4.5.

Stimulentele fiscale menționate mai sus ar fi facilitate printr-un Pact de stabilitate și creștere (PSC) revizuit. Un PSC revizuit ar trebui să pună mai puțin accentul pe estimarea deficitelor bugetare ajustate ciclic ale statelor membre. În schimb, ar trebui să se axeze pe monitorizarea creșterii cheltuielilor publice. Concret, fiecare guvern și-ar lua angajamentul să realizeze cheltuieli în concordanță cu perspectivele de creștere economică și încasările fiscale preconizate, precum și în baza unei ținte a datoriei pe termen mediu. Aceasta ar oferi statelor membre mai multă marjă de manevră bugetară și pentru luarea deciziilor la nivel național (în parteneriat cu părțile interesate), pentru a pune în aplicare planurile de redresare post COVID-19, punând un accent mai puternic pe rolul guvernului în stimularea redresării economice. Desigur, menținerea stabilității macroeconomice este o condiție esențială pentru o creștere economică susținută și incluzivă. De asemenea, CESE este de părere că obiectivul politicii macroeconomice este asigurarea durabilității creșterii economice, a conservării mediului și a bunăstării sociale, într-un mod echitabil și durabil. Mai mult, întrucât șomajul și subocuparea sunt principalele cauze ale sărăciei, o sarcină esențială este menținerea economiei cât mai aproape de ocuparea integrală a forței de muncă.

4.6.

Faza de reconstrucție și de redresare ar trebui să plaseze aspectele sociale pe picior de egalitate cu dimensiunea economică. O activitate economică durabilă înseamnă o legătură strânsă între cele două dimensiuni. Durabilitatea economică, care include investițiile de capital, este cu siguranță legată de dimensiunea ecologică, cum ar fi utilizarea economică a resurselor și a energiei, însă este corelată și cu dimensiunea socială, în care crearea și protejarea locurilor de muncă prin salarii corecte și condiții bune de muncă sunt considerate la fel de importante. CESE consideră, de asemenea, că liniile directoare privind ocuparea forței de muncă la nivelul UE trebuie revizuite având în vedere pandemia de COVID-19, iar o evaluare a efectelor asupra pieței forței de muncă ar fi un punct de plecare în acest sens.

4.7.

După cum s-a menționat la punctul 4.6, activitățile economice durabile susțin dimensiunea ecologică, iar Pactul verde european poate fi văzut ca o oportunitate de a oferi atât beneficii economice (definite ca private și sociale), cât și pentru crearea de locuri de muncă. CESE susține opinia Comisiei potrivit căreia Pactul verde european ar trebui să fie o componentă-cheie pentru reconstrucție și redresare, abordând totodată orice impact social negativ care poate rezulta în urma trecerii la activități economice durabile.

4.8.

Același argument este valabil și în cazul digitalizării, punând accentul pe eficiență și reducând în același timp orice efect negativ cauzat de tranziția către digitalizarea serviciilor. Pandemia de COVID-19 a scos în evidență importanța transformării digitale pentru menținerea operațiunilor comerciale. Promovarea digitalizării în rândul IMM-urilor în toate sectoarele trebuie accelerată și extinsă, iar inițiativele trebuie să se axeze pe promovarea orientată spre practică și pe extinderea proceselor de afaceri digitale în IMM-uri, pe securitatea informatică și pe dezvoltarea competențelor digitale. În plus, centrele de inovare digitală trebuie să fie deschise din punct de vedere tehnologic și să urmărească digitalizarea IMM-urilor locale. E-guvernarea joacă, de asemenea, un rol esențial, permițând proceduri administrative online pentru a elimina barierele și a accelera procesele. Prin trecerea la mediul digital, prin inițiative de „e-guvernare” și prin reducerea birocrației și a sarcinilor de reglementare pentru IMM-uri, autoritățile publice ar crea un mediu digital mai accesibil pentru antreprenori.

4.9.

Statul de drept și, în special guvernanța economică, joacă un rol esențial în realizarea unei creșteri economice durabile. Guvernanța economică este un mijloc esențial de asigurare a echității sociale și economice, dar în scopuri legate de sustenabilitate, necesită înțelegere și respect pentru opiniile și pozițiile diferitelor grupuri de interese din societate, precum și încercarea de a reconcilia aceste diferențe. În acest sens, sunt necesare măsuri urgente pentru a sprijini extinderea numărului de membri ai sindicatelor și participarea acelor categorii de lucrători – tot mai numeroase – care în prezent nu sunt reprezentate.

4.10.

Creșterea productivității este esențială pentru a compensa tendințele demografice și pentru a sprijini convergența ascendentă între țări și regiuni, în special acele țări și regiuni din UE care necesită rate peste medie de dezvoltare și de productivitate pentru a atinge niveluri care să contribuie la o creștere economică durabilă. Pentru a se putea dezvolta constant și în mod durabil în viitor, o economie trebuie să își sporească capacitatea de creștere, dar numai în măsura în care această creștere reprezintă o valoare adăugată pentru economie, societate și membrii ei. În acest context, productivitatea sporită nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru a atinge un scop, dezideratul fiind condiții de viață și de muncă mai bune, proporționale cu competențele și calificările specifice locului de muncă. În acest context, este necesar să se elaboreze strategii de îmbunătățire a competitivității întreprinderilor pe piețele interne și mondiale, cu participarea activă a lucrătorilor înșiși, pentru a sprijini un climat favorabil relațiilor de muncă.

4.11.

Pandemia de COVID-19 este un moment definitoriu pentru UE, iar istoria va evalua eficacitatea răspunsului nostru nu prin prisma măsurilor imediate, menite să sprijine persoanele și gospodăriile afectate de efectele economice și sociale ale măsurilor de izolare, ci în funcție de măsura în care răspunsul pe termen mediu și lung are ca rezultat o reconstrucție și o redresare care aduc o schimbare reală pentru milioane de cetățeni ai UE.

---

(1)  JO C 120, 14.4.2020, p. 1 și JO C 120, 14.4.2020, p. 7.

(2)  JO C 440, 6.12.2018, p. 106.

(3)  Fana, M., Tolan, S., Torrejón, S., Urzi Brancati, C., & Fernández-Macías, E, The COVID-19 confinement measures and EU labour markets („Măsurile de izolare impuse de pandemia de COVID-19 și piețele forței de muncă din UE”), Nr. JRC120578, Centrul Comun de Cercetare, 2020.

(4)  ECCP, European SMEs and the Impact of COVID-19 („IMM-urile europene și impactul pandemiei de COVID-19”), European Cluster Collaboration Forum, 2020.

(5)  SMEunited, Exit & Recovery Strategy – COVID-19 crisis: Proposals from SMEunited („Strategia de ieșire din criza provocată de COVID-19 și de redresare după aceasta: propuneri din partea SMEunited”), document de politică, 2020.

(6)  Pouliakas, K., & Branka, J.: EU Jobs at Highest Risk of COVID-19 Social Distancing: Will the Pandemic Exacerbate Labour Market Divide? („Locurile de muncă din UE cele mai periclitate în contextul distanțării sociale impuse de pandemia de COVID-19: Va agrava pandemia discrepanțele de pe piața forței de muncă?”) Document de dezbatere al IZA nr. 13281, (2020).

(7)  Dam, K. W.: The law-growth nexus: The rule of law and economic development („Legătura între aplicarea legii și creșterea economică: statul de drept și dezvoltarea economică”). Brookings Institution Press, 2007.

(8)  Bénassy-Quéré, A., Marimon, R., Pisani-Ferry, J., Reichlin, L., Schoenmaker, D., & di Mauro, B. W, 16: COVID-19: Europe needs a catastrophe relief plan („COVID-19: Europa are nevoie de un plan de salvare în situație de dezastru”). Europe in the Time of Covid-19, 2020, p. 103.

(9)  JO C 440, 6.12.2018, p. 106.