Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Dialogul social ca pilon important al sustenabilității economice și al rezilienței economiilor, ținând seama de influența unei dezbateri publice animate în statele membre”

[aviz exploratoriu]

(2021/C 10/03)

Raportori:

Cinzia DEL RIO Vladimíra DRBALOVÁ René BLIJLEVENS

Solicitare din partea Președinției germane a Consiliului	Scrisoarea din 18.2.2020
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	9.9.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	29.10.2020
Sesiunea plenară nr.	555
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	252/0/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Dialogul social, la nivel național și european, joacă un rol esențial în definirea unor politici economice, sociale și de ocupare a forței de muncă care promovează convergența în sens ascendent a condițiilor de viață și de muncă din toate statele membre. Gestionarea crizelor, anticiparea și gestionarea schimbărilor, planificarea pe termen lung, capacitatea de inovare și de monitorizare a tranzițiilor digitale și ecologice, buna guvernanță a întreprinderilor și cooperarea bazată pe încredere între partenerii sociali – susținută de drepturile lucrătorilor la informare, consultare și participare – fac parte din același cadru european care își propune să răspundă în mod eficace la provocările cu care se confruntă Europa și, de asemenea, să abordeze criza provocată de pandemia de COVID-19.

1.2.

Dialogul social a evoluat: economiile și procesele de producție din ce în ce mai globalizate și mai interconectate, precum și impactul comerțului duc la intensificarea relațiilor transnaționale cu întreprinderile multinaționale și lanțurile de aprovizionare globale la diferite niveluri, ceea ce necesită o abordare comună și coordonată la nivel european.

1.3.

CESE recunoaște că un dialog social eficace trebuie să includă: parteneri sociali reprezentativi și legitimi, care să dispună, pentru a participa, de cunoștințe, capacitate tehnică și acces în timp util la informațiile relevante; voința politică și angajamentul de a se implica în dialogul social; respectarea drepturilor fundamentale în ceea ce privește autonomia partenerilor sociali, a libertății de asociere și de negociere colectivă, care rămân în centrul relațiilor de muncă, precum și un cadru juridic și instituțional care să sprijine procesele de dialog social, cu instituții care să funcționeze corespunzător.

1.4.

Dialogul social european este o componentă inalienabilă a modelului social european și este consacrat în tratat, sprijinit de legislația UE și recunoscut în Pilonul european al drepturilor sociale. CESE încurajează partenerii sociali europeni să valorifice toate posibilitățile oferite de tratat pentru a se angaja în negocieri menite să abordeze noile teme și schimbările rapide de pe piața forței de muncă.

1.5.

Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale va analiza modalitățile de consolidare a dialogului social și a negocierilor colective. Implicarea partenerilor sociali în procesul semestrului european ar trebui considerată esențială pentru obținerea unor rezultate eficace; datele arată însă că, în unele țări, această implicare este fragmentată sau inexistentă, în ciuda recomandărilor directe specifice adresate fiecărei țări de Comisia Europeană. Având în vedere rolul important pe care îl va avea semestrul european în punerea în aplicare a CFM 2021-2027 și a programului „Next Generation EU”, CESE solicită introducerea unui mecanism care să acorde partenerilor sociali dreptul de a fi consultați atât la nivelul UE, cât și la nivel național.

1.6.

CESE îndeamnă Comisia Europeană ca, în consultare cu partenerii sociali de la nivel european, să furnizeze, prin intermediul inițiativelor europene, criterii clare și transparente privind punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat social sectoriale, astfel cum prevede articolul 155 alineatul (2) din TFUE.

1.7.

Învățămintele desprinse din crizele anterioare sunt următoarele: țările cu instituții de dialog social și sisteme de relații industriale solide au mai multe șanse de a formula răspunsuri tripartite rapide și eficiente. Implicarea promptă și eficace a partenerilor sociali și sprijinul acordat de guverne sunt factori esențiali în abordarea consecințelor imediate ale crizei, pe lângă planificarea pe termen mai lung a redresării, pentru a proteja și promova ocuparea forței de muncă prin crearea de întreprinderi durabile și prin investiții sociale.

1.8.

Ar trebui să se acorde prioritate sferei pe care o acoperă negocierile colective și desfășurării acestui proces la toate nivelurile. Includerea grupurilor vulnerabile de lucrători și cetățeni în sistemele de protecție socială ar trebui să reprezinte o prioritate de politică publică.

1.9.

Buna guvernanță corporativă bazată pe dialog social, negocierea colectivă și respectarea drepturilor lucrătorilor la informare, consultare și participare pot face posibilă atingerea unor obiective economice pozitive, și a unor obiective sociale și de mediu. Facilitarea luării în cunoștință de cauză a unor decizii de către conducere cu privire la probleme de interes direct pentru lucrători contribuie la crearea unui model de afaceri viabil și mai echitabil. Acest lucru contribuie la promovarea modelului social european, care este un motor al competitivității întreprinderilor europene.

1.10.

Globalizarea și dezvoltarea proceselor de producție transnaționale au schimbat modul în care sunt structurate fluxurile de informații în jurul unei întreprinderi. Drepturile lucrătorilor în materie de informare, consultare și participare sunt recunoscute în legislația UE și sunt fundamentale pentru un dialog social eficace; calitatea și eficacitatea comitetelor europene de întreprindere în procesele de restructurare transnaționale trebuie îmbunătățite; deficiențele trebuie remediate în vederea consolidării democrației la locul de muncă și trebuie puse în aplicare măsuri de asigurare a respectării legislației, însoțite de sancțiuni eficace și proporționale. CESE a solicitat deja un cadru armonizat la nivelul UE în ceea ce privește participarea lucrătorilor în consiliile de administrație, luându-se totodată în considerare diferențele de la nivel național și de la nivelul întreprinderilor. Din păcate, dreptul european privind societățile comerciale, în forma adoptată, nu a abordat această propunere.

1.11.

CESE încurajează soluții flexibile, orientate spre obiective, bazate pe negocieri între angajatori și reprezentanții lucrătorilor la nivelul corespunzător, pentru definirea modalităților specifice de informare, de consultare și de participare, asigurând în același timp condiții echitabile și o protecție minimă adecvată.

1.12.

CESE solicită măsuri la nivel european și național pentru a asigura respectarea dreptului la informare și consultare în procesele de restructurare rezultate ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19.

1.13.

În gestionarea crizei postpandemice, CESE recomandă cu fermitate: (i) implicarea corespunzătoare a partenerilor sociali în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare; (ii) o mai bună cooperare între partenerii sociali și Comisia Europeană în vederea asigurării unei utilizări coerente a resurselor europene; (iii) promovarea de către Comisia Europeană a instituirii unui nou instrument financiar temporar pentru a sprijini activitățile extraordinare necesare în faza de redresare, astfel cum au propus în comun partenerii sociali europeni.

2.   Dialogul social: cum poate fi promovat și dezvoltat în continuare

2.1.

Președinția germană a solicitat CESE ca în prezentul aviz să pună accentul pe modul în care conceptul de dialog social, în special formele tripartite de dialog social, poate merge mai departe de negocierea colectivă. Dialogul social tripartit – la fel ca dialogul social bipartit – este un instrument-cheie pentru o guvernanță solidă a oricărui proces de schimbare.

2.2.

Pentru a evalua rolul pe care dialogul social și modelele participative îl pot juca în promovarea convergenței economice și sociale ascendente, iar în perioade de criză, cum este și cea actuală, în scopul de a contribui la răspunsul la impactul pandemiei de COVID-19 asupra societăților și economiilor noastre, este util să amintim evoluția conceptului de dialog social la nivel internațional și european.

2.3.

Rolul partenerilor sociali autonomi și reprezentativi a fost pe deplin recunoscut în convențiile fundamentale ale OIM încă de la început, însă rolul dialogului social în conceperea politicilor sociale și economice și în monitorizarea punerii lor în aplicare a evoluat în paralel cu schimbările înregistrate la nivelul societăților noastre și al proceselor rapide de globalizare. Necesitatea includerii tuturor părților interesate (1) de la nivel transnațional, național și local încurajează noi forme de consultare și participare la procesele de elaborare a politicilor, care pot avea loc la diferite niveluri, în funcție de circumstanțele naționale, dar și de evoluțiile regionale, cum ar fi procesul european de integrare.

2.4.

Conform definiției OIM (2), dialogul social cuprinde toate tipurile de negocieri, consultări sau schimburi de informații între reprezentanții guvernelor, ai angajatorilor și ai lucrătorilor, sau în rândul acestora, pe teme de interes comun legate de politica socială, economică sau în domeniul muncii. El poate exista ca proces tripartit – cu implicarea directă a guvernului, precum și ca proces bipartit – între reprezentanții angajatorilor și ai lucrătorilor, sau, mai recent, poate avea un caracter transfrontalier (3) – ceea ce implică un dialog social transnațional în întreprinderile multinaționale și la nivelul lanțurilor de aprovizionare globale, în contextul unei economii tot mai globalizate și mai interconectate.

2.5.

CESE este implicat într-o activitate continuă în ceea ce privește necesitatea unei abordări consecvente la nivelul UE pentru a stabili o legătură între respectarea drepturilor omului, implementarea ODD și investițiile durabile în operațiunile economice și comerciale din întreaga lume și pentru a ține seama de impactul relațiilor transnaționale tot mai importante cu întreprinderile multinaționale, în care sunt implicați partenerii sociali. Aceste subiecte sunt deosebit de relevante într-o serie de avize specifice, cum ar fi cele privind diligența necesară și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale, solicitate CESE de către Președinția germană și de către PE, în urma discuțiilor lansate în cadrul reuniunilor la nivel înalt G7 și G20 din 2015 și 2016. Uniunea Europeană dispune de un cadru de reglementare a standardelor economice, sociale și de mediu de bază, care reprezintă un element-cheie al competitivității europene.

2.6.

Totuși, principala provocare constă în sprijinirea acestui dialog printr-un cadru instituțional în vederea garantării unui proces regulat de dialog și consultare cu părțile interesate. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă în majoritatea țărilor din întreaga lume și în câteva țări europene, unde dialogul social este un exercițiu ocazional și fragmentat. Rolul statului în cadrul mecanismelor tripartite este esențial și nu poate fi unul pasiv (4). Statul are responsabilitatea de a crea condițiile corespunzătoare, cadrul juridic și instituțional pentru o astfel de consultare și un climat politic și civil care să permită participarea partenerilor sociali reprezentativi și legitimi, recunoscând rolul lor. Din păcate, în unele țări europene, procesele de dialog social au fost slăbite, iar autonomia partenerilor sociali a fost subminată (5).

2.7.

O acțiune fermă și decisivă a UE de a adopta o abordare mai favorabilă practicilor-cadru de consultare ar fi binevenită (6).

2.8.

CESE monitorizează cu regularitate dezvoltarea, asigurarea respectării și calitatea dialogului social în multe dintre avizele sale. Partenerilor sociali le revine un rol specific (7) în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor care afectează în mod direct sau indirect ocuparea forței de muncă și piețele forței de muncă. CESE salută, de asemenea, poziția favorabilă a Eurofound, care afirmă că „[t]rebuie promovat și susținut dialogul social, respectând în același timp autonomia partenerilor sociali și a negocierilor colective și crescând capacitatea partenerilor sociali de a se angaja într-un dialog social, dotându-i cu cunoștințe și pregătire și creând cadrele juridice și politice adecvate pentru a le permite tuturor actorilor sociali să funcționeze în mod eficace” (8). Dialogul social bipartit și negocierile colective de la toate nivelurile reprezintă nucleul sistemelor naționale de relații industriale și joacă un rol vital în modelarea condițiilor de muncă și a pieței muncii. Dialogul social bipartit ar trebui să aibă la bază un cadru de susținere instituționalizat adecvat, respectând totodată principiul subsidiarității și autonomia partenerilor sociali.

2.9.

Mecanismele de dialog la nivel național pot include consilii naționale tripartite, economice și de muncă, deschise pentru diverse OSC-uri, sau consilii economice și sociale, care ar trebui să servească drept canale pentru opiniile societății europene în materie de afaceri economice și sociale, prin grupuri din care fac parte cetățenii, pentru a realiza această formă de dialog cu scopul de a aborda în comun provocările cu care se confruntă economiile și societățile noastre. Aceste organisme nu au fost înființate însă în toate țările UE, iar Comitetul de legătură al CESE ar trebui să joace un rol de coordonare mai important.

3.   Dialogul social european: un pilon al modelului social al UE

3.1.

Dialogul social este o componentă inalienabilă a modelului social european. Deși dialogurile „Val Duchesse” din 1985 sunt considerate ca punct de plecare, Tratatul de la Maastricht a fost cel care a luat în considerare indicațiile partenerilor sociali în vederea stabilirii dialogului social interprofesional european așa cum este cunoscut acum.

3.2.

Consacrată în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (9), promovarea dialogului între partenerii sociali este recunoscută ca obiectiv comun al Uniunii Europene și al statelor membre. Partenerii sociali la nivel interprofesional sau sectorial, atunci când acționează împreună și semnează acorduri, participă la definirea legislației UE în ceea ce privește aspectele legate de muncă și la punerea sa în aplicare la nivel național. Ei fac acest lucru ca urmare a inițiativei legislative a Comisiei (care o completează pe cea a Parlamentului European) sau prin inițiative autonome, bazate pe un program de lucru de trei ani, definit de partenerii sociali europeni. Mai mult, TFUE garantează rolul și autonomia partenerilor sociali europeni.

3.3.

În ultimii 20 de ani, dialogul social european s-a dezvoltat într-un mod foarte neuniform: s-au înregistrat progrese, dar au existat și întârzieri. Odată cu debutul crizei din zona euro în 2009, dialogul social european în ansamblu s-a deteriorat în mod clar.

3.4.

CESE subliniază, în avizul său (10) cu privire la Orientările UE privind ocuparea forței de muncă 2020, Orientarea 7, „Consolidarea funcționării piețelor forței de muncă și eficacitatea dialogului social”, care afirmă foarte clar că statele membre ar trebui să promoveze dialogul social și negocierile colective la toate nivelurile. Partenerii sociali ar trebui încurajați să negocieze și să încheie acorduri colective în probleme relevante pentru aceștia, respectându-le pe deplin autonomia.

3.5.

Până în prezent, partenerii sociali europeni, în contextul programelor lor de lucru comune regulate, au încheiat nouă acorduri-cadru. Trei dintre acestea – reglementarea concediului pentru creșterea copilului (11), munca cu fracțiune de normă (12) și munca pe perioadă determinată (13) – încheiate în urmă cu mai bine de 20 de ani, au fost transpuse în directive europene și în prezent fac parte integrantă din corpul dreptului Uniunii; celelalte sunt acordurile autonome (14) și cadrele de acțiune (15), precum și o serie de alte documente comune. Acordurile autonome nu au efect direct în relațiile naționale de muncă și trebuie transpuse în cadrul juridic intern sau în acordurile colective, însă partenerii sociali de la nivel național sunt responsabili cu punerea lor în aplicare la timp, în mod corespunzător și în mod coordonat la nivel european.

3.6.

În 2020, partenerii sociali au ajuns la un acord autonom privind digitalizarea. Acesta impune finalizarea unei strategii de transformare digitală care să garanteze că atât întreprinderile, cât și lucrătorii beneficiază de introducerea tehnologiei digitale (dezvoltarea competențelor, programe de formare asociate cu transformarea digitală la locul de muncă și măsuri de abordare a modalităților de conectare și deconectare).

3.7.

Subgrupul Comitetului pentru dialog social privind punerea în aplicare a instrumentelor de dialog social autonom, care sprijină consolidarea capacităților organizațiilor partenerilor sociali, ar trebui să analizeze necesitatea unei interacțiuni și legături mai strânse și mai intense între partenerii sociali la nivel european și național. În acest context, partenerii sociali europeni s-au angajat să își intensifice eforturile pentru a aborda diferitele obstacole în calea punerii în aplicare a acordurilor lor autonome, care ar trebui să fie monitorizate îndeaproape de UE pentru a viza inițiativele specifice de sprijin.

3.8.

În final, au fost negociate șase programe de lucru comune. Cel mai recent program (16) susține obiectivele declarației cvadripartite din 2016 pe tema „Un nou început pentru dialogul social” (17) pentru: a consolida dialogul social la nivel european și național; a negocia un acord autonom privind digitalizarea; a crește sprijinul pentru consolidarea capacității partenerilor sociali naționali, în special prin Fondul social european, și pentru a încuraja rolul și influența partenerilor sociali naționali în cadrul semestrului european.

3.9.

CESE încurajează partenerii sociali europeni să utilizeze întreg potențialul oferit de tratat (articolul 154 din TFUE) de a se angaja în negocieri (care pot fi baza unui cadru european reînnoit în domeniul social și al muncii) pentru a aborda noile provocări generate de schimbările rapide pe piața muncii și de a anticipa rolul legislativ al Comisiei și al Consiliului în acest domeniu.

3.10.

Dialogul social din sectorul european are ca temei juridic Decizia 98/500/CE din 20 mai 1998 (18) de înființare a comitetelor de dialog sectorial, menite să promoveze dialogul între partenerii sociali. În prezent, există 43 de comisii de dialog sectorial, care acoperă sectoare-cheie (19) și acoperă aproximativ 80 % din forța de muncă din UE (20). Mai multe acorduri au fost puse în aplicare prin decizii ale Consiliului, însă Comisia Europeană nu a prezentat Consiliului – pentru a transforma un acord sectorial într-o directivă – două propuneri venite de la partenerii sociali: acordul încheiat în sectorul serviciilor de coafură (2012) și acordul privind drepturile de informare și consultare în administrația centrală/federală (2015). Acesta a fost un demers fără precedent, care a dus la deschiderea unei cauze în fața CJUE.

3.11.

Sunt necesare procese clare de negociere a acordurilor obligatorii ale partenerilor sociali la nivelul UE, în conformitate cu tratatele (articolele 153-155), alături de criterii transparente care să respecte autonomia partenerilor sociali atunci când se ocupă de rezultatul acestor negocieri în cadrul negocierilor sectoriale și transsectoriale. Comisia ar trebui să ofere clarificări, în cooperare cu toți partenerii sociali de la nivelul UE, pentru a evita o marjă de apreciere neclară din partea CE în tratarea rezultatelor acestor negocieri.

3.12.

Sistemul de dialog social al UE se referă și la întreprinderile europene care își desfășoară activitatea în mai multe state membre ale UE și este structurat în principal în jurul drepturilor lucrătorilor la informare și consultare (21). Cel mai important instrument creat de legiuitorul UE în scopul de a asigura respectarea efectivă și constantă a acestor drepturi este reprezentat de Directiva privind comitetele europene de întreprindere (22).

3.13.

Au fost negociate peste 1 100 de acorduri pentru a stabili sau a reînnoi funcționarea comitetelor europene de întreprindere și a altor organe de reprezentare a lucrătorilor transfrontalieri (cum ar fi pentru societățile europene sau cooperativele europene). Mai recent, dialogul social cu întreprinderile multinaționale a utilizat, de asemenea, într-o mai mare măsură acordurile de întreprindere transnaționale, care se bazează pe numărul mare de texte semnate de diverși actori, dar în principal de federațiile sindicale europene sau de comitetele europene de întreprindere (23). Peste 200 de acorduri de întreprindere transnaționale urmăresc modernizarea relațiilor industriale cu întreprinderile multinaționale (24). Un instrument mai practic de orientări pentru negocierile colective transfrontaliere la nivel de întreprindere ar face mai eficient acest nivel al sistemului de relații industriale al UE.

3.14.

Această activitate în ansamblul său arată dinamismul dialogului social la toate nivelurile, chiar dacă un astfel de dinamism ar putea avea nevoie de instrumente prin care dialogul social să răspundă în mod eficace la cele mai recente nevoi ale întreprinderilor și lucrătorilor din cauza schimbărilor rapide la nivel de organizare a muncii și a tranzițiilor inerente. Declarația cvadripartită pe tema „Un nou început pentru dialogul social”, semnată în 2018 și promovată de CE (25), a fost o încercare de adaptare a dialogului social interprofesional la noul cadru instituțional european, cu un rol mai important pentru guvernanța economică a UE în declanșarea convergenței ascendente a condițiilor de viață și de muncă ale tuturor europenilor.

3.15.

Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Agenda ONU 2030 și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale sale recunosc (în Obiectivele 8, 16 și 17) că dialogul social poate consolida instituțiile (democratice) și poate facilita tranziția către o economie mai durabilă prin dezvoltarea unei înțelegeri comune a provocărilor și a modului de abordare a acestora. Prin urmare, partenerii sociali sunt considerați actori-cheie atunci când se pune problema reformării și modernizării societăților și a economiilor. Ei pot contribui la majoritatea ODD-urilor și pot include aspecte de sustenabilitate mai extinse decât cele de care se ocupă în prezent. Extinderea domeniului de aplicare al negocierilor necesită parteneriate și strategii noi (26). Un dialog social, autonom și independent este esențial pentru combinarea politicii sociale cu o politică economică solidă și o strategie pentru o creștere economică durabilă, competitivitate și progres social în toate statele membre și în zona economică europeană (27).

3.16.

Dacă se dorește ca dialogul social să rămână util, acesta va trebui să abordeze noi teme și schimbări pe piața muncii și să obțină rezultate efective. Formele de muncă noi, atipice pot estompa limitele relației dintre lucrător și angajator și duc la creșterea numărului de persoane care nu mai sunt acoperite de legislația privind negocierea colectivă sau de alte măsuri legislative de protecție. Acesta este un domeniu care poate fi abordat în dialogul social, contribuind la asigurarea consensului între lucrători și întreprinderi pentru a cuprinde toate dimensiunile sustenabilității.

3.17.

Dialogul social tripartit poate fi mai eficace dacă încurajează negocieri și rezultate concrete la toate nivelurile. Există posibilitatea de a îmbunătăți funcționarea organismelor de dialog social și a proceselor consultative tripartite – în special în țările Europei Centrale și de Est – astfel încât acestea să poată avea un impact real, ceea ce ar duce, de asemenea, la o implicare mai mare, în timp util și semnificativă a partenerilor sociali în elaborarea politicilor și în luarea deciziilor. Proiectul în curs al OIM și CE urmărește identificarea bunelor practici care decurg din dialogul social care se observă în diverse țări, precum și acțiunea autorităților publice care vizează îmbunătățirea rolului dialogului social – inclusiv a negocierii colective – în abordarea unor noi provocări și oportunități într-o nouă lume a muncii, sprijinind totodată autonomia partenerilor sociali (28).

3.18.

Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS) (29) recunoaște autonomia partenerilor sociali și dreptul lor la acțiune colectivă și de a fi implicați în conceperea și punerea în aplicare a politicilor sociale și în domeniul ocupării forței de muncă, inclusiv prin contracte colective de muncă. PEDS reafirmă rolul esențial al dialogului social, al partenerilor sociali și al negocierii colective la toate nivelurile.

3.19.

Un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a PEDS va analiza modalități de promovare a dialogului social și a negocierii colective și va spori capacitatea sindicatelor și a organizațiilor patronale la nivelul UE și la nivel național.

3.20.

Partenerii sociali ar trebui să fie implicați pe durata semestrului european în guvernanța economică, în special în elaborarea și punerea în aplicare a reformelor și politicilor sociale și, după caz, fie ca o consecință a recomandărilor specifice țării, fie ca urmare a dinamicii naționale, în configurarea programelor naționale de reformă (30).

3.21.

Există multe voci care remarcă faptul că implicarea partenerilor sociali de către guvernele naționale are loc doar în câteva țări, iar dovezile adunate de-a lungul anilor arată că posibilitatea de a fi consultați în cadrul guvernanței economice este lăsată la aprecierea guvernelor în funcție. Într-o situație și mai nefericită se află statele membre în care se mențin deficiențe istorice în structurile și practicile de dialog social. În orice caz, partenerii sociali naționali nu dispun întotdeauna de capacitatea necesară pentru a participa în mod proactiv la acest proces dificil (31).

3.22.

Coordonarea exercitată în cadrul semestrului european și de către Consiliu prin intermediul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă nu produce întotdeauna rezultate satisfăcătoare pentru toate părțile. Având în vedere rolul proeminent pe care îl va dobândi semestrul european în punerea în aplicare a CFM 2021-2027 și a programului Next Generation EU, ar trebui să se aibă în vedere introducerea unui mecanism care să acorde dreptul partenerilor sociali de a fi consultați, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, în etapele principale reprezentate de semestru. O modificare a pachetului privind guvernanța economică (32) poate introduce obligația guvernelor naționale de a consulta partenerii sociali în principalele etape naționale ale semestrului, introducând criterii precum momentul potrivit, semnificația și adecvarea consultării [articolul 2-a alineatul (2) literele (c), (d) și (e) din Regulamentul nr. 1146/97 modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1175/2011].

3.23.

Unele constatări ale cercetărilor (33) arată că partenerii sociali naționali nu dispun întotdeauna de capacitățile necesare pentru a participa în mod proactiv la acest proces dificil. Acțiunile de consolidare a capacității pentru partenerii sociali, care vizează consolidarea cadrelor și a practicilor naționale de dialog social ar trebui promovate și sprijinite de Comisia Europeană, inclusiv prin intermediul fondurilor ESI. Acest lucru le-ar permite partenerilor sociali să își consolideze capacitățile pentru a-și identifica direcțiile de acțiune în perioadele actuale de tranziție verde și digitală, ceea ce este esențial. În această privință, capacitatea nu este doar o problemă internă a (lipsei) mijloacelor financiare și a resurselor, ci este și o problemă structurală care depinde de cadrul relațiilor industriale. Trebuie sprijinite în continuare activitățile de formare care susțin capacitățile partenerilor sociali și stimulează implicarea în negocieri bipartite la nivel sectorial și la nivel de întreprindere, respectând, în același timp, autonomia negocierilor colective.

3.24.

Sprijinul pentru consolidarea capacităților în cadrul programelor operaționale ale FSE ar trebui dezvoltat în continuare. În pofida introducerii codului de conduită privind parteneriatul, prin care partenerii sociali ar trebui să aibă o influență mai mare asupra conținutului acestor programe, autoritățile de gestionare nu alocă sprijin pentru consolidarea capacităților partenerilor sociali. Propunerea de regulament privind FSE+ ar trebui să prevadă măsuri pentru susținerea consolidării capacităților și informații cu privire la modul în care autoritățile de management pot fi convinse să depună mai multe eforturi pentru a sprijini nevoile partenerilor sociali în materie de consolidare a capacităților. În acest sens, recomandările cu caracter social specifice fiecărei țări (inclusiv cele pentru 2020) identifică țările în care nevoia unui sprijin pentru partenerii sociali este cea mai mare.

3.25.

În ceea ce privește organizațiile societății civile și dialogul civil, acestea ar trebui să fie consultate în mod corespunzător de UE și de guvernele naționale, mai ales pentru anumite politici, în cadrul cărora ar aduce valoare adăugată.

4.   Analiza experiențelor dobândite ca urmare a ultimei crize financiare 2008-2010 și a lecțiilor învățate, atât pozitive, cât și negative

4.1.

Dialogul social în perioadele de criză, cum ar fi cel din ultima criză din 2008-2010, s-a dovedit în general util ca instrument de furnizare de soluții. Este clar că răspunsurile partenerilor sociali au fost orientate fie către asigurarea locurilor de muncă și evitarea disponibilizărilor, fie către limitarea amplorii și a consecințelor pierderilor de locuri de muncă. Dialogul social este un instrument important care, în anumite circumstanțe, a fost încurajat de guverne să combată consecințele economice și sociale negative ale crizei economice globale. „Negocierea colectivă a fost folosită drept instrument de evitare a celor mai sumbre scenarii, și anume concedieri, pierderi de locuri de muncă masive și închideri de întreprinderi” (34).

4.2.

Răspunsurile partenerilor sociali naționali la efectele de pe piața forței de muncă ale crizei financiare au fost modelate de trei factori principali: profunzimea crizei economice, cadrul instituțional al relațiilor industriale și deciziile guvernamentale. În țările cu instituții de dialog social robuste, partenerii sociali au fost implicați activ în proiectarea de răspunsuri tripartite rapide și eficace la nivel de sector sau de întreprindere. Modelele de intervenție au variat semnificativ de la un stat membru la altul. Un factor determinant esențial în succesul sau eșecul dialogului social a părut a fi amploarea sprijinului guvernamental în cadrul procesului și implicarea la timp a partenerilor sociali (35). S-a putut observa următorul model general: în faza timpurie a crizei (2008-2010), în condiții de stres economic sever, partenerii sociali au luat măsuri cu scopul comun de a menține locurile de muncă existente și nivelul general de ocupare a forței de muncă, utilizând stabilizatori sociali automați acolo unde au existat. Acest lucru a avut loc nu numai prin negocieri naționale tripartite, dar s-a reflectat și în acordurile colective bilaterale la nivel sectorial/de filială și de întreprindere (36).

4.3.

În schimb, în a doua fază a crizei (2011-2014), au existat numeroase efecte semnificative asupra unei serii de aspecte ale relațiilor industriale din statele membre (37); unul dintre acestea a fost o tendință către o descentralizare și mai accentuată a negocierii colective. În unele state membre, efectul combinat al luării mai multor decizii unilaterale de către guverne și descentralizarea negocierii colective a dus la scăderea numărului de negocieri desfășurate cu mai mulți angajatori și la reducerea acoperirii negocierii colective. De asemenea, în sistemele de relații industriale din Europa Centrală și de Est, a avut loc o deviere spre structuri și procese tripartite voluntare și mai puțin numeroase (38).

4.4.

Statele membre în care criza a avut impactul cel mai sever asupra relațiilor industriale au fost cele mai afectate de criză din punct de vedere economic și social. Partenerii sociali din Grecia, Irlanda, Portugalia și Spania, de exemplu, nu au avut suficient spațiu de manevră, având în vedere amploarea ajustărilor economice pe care au trebuit să le efectueze aceste țări (39). Sistemele de relații industriale din țările europene nordice și centrale au dispus de mai multă flexibilitate potențială pentru actori și procese (de exemplu, de clauze de deschidere în contractele colective de muncă), ceea ce le-a permis să se adapteze mai ușor la schimbările din mediul economic. Astfel, relațiile solide dintre partenerii sociali au permis rezultate mai favorabile.

4.5.

Au fost introduse două tipuri de măsuri pentru a atenua impactul crizei. Prima s-a concentrat pe evitarea concedierilor, iar a doua pe reducerea efectelor concedierilor. Evitarea concedierilor a inclus șomajul tehnic în diverse forme, în diferite țări, dar a fost, de asemenea, evident că o parte a populației și grupurile vulnerabile de lucrători încadrate în forme de muncă atipice nu au fost acoperite de nicio formă de protecție socială, ceea ce face ca incluziunea în sisteme de protecție socială și servicii publice eficiente să fie o prioritate pentru politica publică. Șomajul tehnic și perioada de șomaj acoperită de prestații au fost însoțite de programe de perfecționare și recalificare. Acest lucru a putut fi observat în multe cazuri și ar trebui considerat ca o bună practică pentru a face față crizei.

4.6.

Cel de-al doilea tip de răspuns de atenuare a efectelor a cuprins negocierile privind plățile compensatorii, pentru care a existat o cerere mare din partea lucrătorilor, și acordurile încheiate între sindicate și angajatori pentru a sprijini revenirea forței de muncă pentru cei care au fost concediați. Aceste acorduri au luat forme diferite ca urmare a diverselor configurații instituționale naționale: de exemplu, tranziție profesională (în Țările de Jos), transfer de societăți (în Germania), consilii pentru siguranța locului de muncă (în Suedia) și fundații în domeniul muncii (în Austria). Aceste măsuri au fost deseori însoțite de oferte de consiliere, măsuri de redistribuire, recalificare și informații cu privire la posturile vacante. Gama completă de măsuri poate fi găsită în publicația Comisiei Europene, Relațiile industriale în Europa 2010 (40).

4.7.

Dialogul social are un rol esențial în conceperea de răspunsuri în timp util și țintite pentru a sprijini ocuparea forței de muncă și redresarea economică în perioadele de criză, însă, de unul singur, nu poate rezolva toate problemele. Politicile și reglementările publice solide și un spațiu fiscal adecvat sunt deosebit de importante în contextul unei situații de criză (41).

5.   Implicarea lucrătorilor în managementul întreprinderii: un răspuns în vederea gestionării schimbării

5.1.

Democrația industrială este înțeleasă în general ca fiind guvernanța proceselor de afaceri în întreprinderile „durabile” (42), fiind bazată pe dialog social, negociere colectivă și informarea, consultarea și participarea lucrătorilor la nivel de întreprindere (43). Buna guvernanță corporativă poate permite atingerea unor obiective economice pozitive, precum și a unor obiective sociale și de mediu. În prezent, sunt în vigoare diverse acte legislative, asociate cu măsuri operaționale și de politică, care iau în considerare practicile relațiilor de muncă naționale și situația din fiecare întreprindere. Globalizarea și procesele de producție transnaționale ale întreprinderilor europene au schimbat modul în care sunt structurate fluxurile de informații din jurul întreprinderii (44). Colaborarea bazată pe încredere între angajatori și lucrători și-a dovedit importanța – cel mai recent cu ocazia pandemiei de COVID-19.

5.2.

Drepturile de informare, consultare și participare ale lucrătorilor sunt drepturi sociale fundamentale care sunt consacrate în instrumentele internaționale (OIM) și europene (Consiliul Europei și UE) pentru drepturile omului și sunt fundamentale pentru un dialog social eficace.

5.3.

La nivel european, participarea lucrătorilor contribuie la schimbul de informații în timp util cu reprezentanții lucrătorilor în cadrul sistemelor de relații de muncă, sprijină elaborarea, împreună cu reprezentanți ai lucrătorilor, a unor decizii de management întemeiate pe informații, în chestiunile relevante pentru lucrători și contribuie la crearea unui model de afaceri viabil și mai echitabil. Aceasta contribuie la promovarea ideii de piață economică socială, care consideră modelul social european un factor motrice pentru competitivitatea întreprinderilor europene.

5.4.

Diferite acte legislative la nivelul UE au stabilit cerințele minime (45) și definesc drepturile de informare, de consultare și de reprezentare a lucrătorilor în consilii de administrație, inclusiv Directiva privind informarea și consultarea lucrătorilor și Directiva privind comitetele europene de întreprindere (46), precum și acte juridice referitoare la anumite forme de întreprinderi, precum societățile europene (SE) și societățile cooperative europene (SCE), sau situații specifice, precum fuziunile transfrontaliere, transferul de întreprindere și concedierile colective. Comitetele europene de întreprindere și consiliile de întreprindere ale societăților europene (SE) sunt organe de informare și consultare a lucrătorilor în probleme transnaționale, iar relevanța lor pentru forța de muncă europeană este semnificativă. Ele joacă un rol important în integrarea progresivă a statelor membre și a pieței unice (47). Se poate face mai mult în ceea ce privește calitatea și eficacitatea informării și a consultării comitetelor europene de întreprindere cu privire la restructurarea întreprinderilor transnaționale, după cum a subliniat Comisia în raportul său (48).

5.5.

Participarea lucrătorilor în consiliile de administrație există în majoritatea statelor membre, însă nu există baze comune la nivel european și, prin urmare, se manifestă în diferitele practici specifice cadrelor naționale. În avizul său SOC/470 (49), CESE a solicitat deja un cadru armonizat la nivelul UE pentru participarea lucrătorilor în consiliile de administrație. Din păcate, legea din 2019 privind societățile comerciale europene care a fost aprobată nu reflectă această propunere.

5.6.

Pilonul european al drepturilor sociale stabilește, în conformitate cu principiul 8, că lucrătorii și reprezentanții acestora au dreptul de a fi informați și consultați în timp util cu privire la aspectele relevante pentru aceștia. Din această perspectivă, implicarea lucrătorilor este strategică pentru gestionarea tranzițiilor, pentru abordarea provocărilor ecologice, demografice și tehnologice și pentru a însoți schimbările în organizarea sau restructurarea muncii (50). CESE invită instituțiile europene și naționale să ia măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor de informare, de consultare și de participare ale lucrătorilor în procesele de restructurare.

5.7.

Măsurile legislative europene în domeniul sănătății și securității lucrătorilor evidențiază și includ, de asemenea, rolul necesar al reprezentării lucrătorilor în acest domeniu. Acordurile tripartite și bipartite din unele țări europene încheiate pentru a limita răspândirea pandemiei de COVID-19 la nivelul întreprinderilor au fost exemple proactive de inițiative comune ale partenerilor sociali în ceea ce privește SSM.

5.8.

Criza generată de pandemia de COVID-19 evidențiază, pe de o parte, exemplele pozitive din Europa în materie de dialog social constructiv la nivel de întreprindere pentru a menține locurile de muncă și a asigura revenirea la locul de muncă în condiții de siguranță, continuându-se în același timp activitatea economică. Pe de altă parte, nu au fost respectate pretutindeni în Europa drepturile în materie de informare și consultare, chiar și în faza de urgență, printre altele în situațiile de restructurare și în ceea ce privește măsurile menite să asigure securitatea și sănătatea în muncă și evitarea condițiilor de lucru riscante. Sunt necesare acțiuni la nivel european și național pentru a se asigura respectarea drepturilor de informare și consultare în procesele de restructurare rezultate ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19.

5.9.

Sunt necesare eforturi suplimentare la nivel european pentru a remedia lacunele și pentru a consolida democrația la locul de muncă. Obiectivul este de a asigura protecții și drepturi minime adecvate în ceea ce privește informarea, consultarea și reprezentarea lucrătorilor în consiliile de administrație în situații transfrontaliere în care legislațiile naționale nu pot fi aplicate într-un mod coordonat și echitabil. Este necesar un cadru orizontal eficace în materie de informare, consultare și reprezentare la nivelul consiliilor de administrație a lucrătorilor în acele forme de societăți din UE și în întreprinderile care recurg la instrumente de mobilitate a întreprinderilor. Trebuie evaluate lacunele în ceea ce privește accesul la informații referitoare la activitățile economice din țările din afara UE și impactul acestora asupra locurilor de muncă și a condițiilor de muncă, pentru a se asigura rolul corespunzător al comitetului european de întreprindere. În punerea în aplicare a Directivei privind comitetele europene de întreprindere, ar trebui consolidate măsurile de asigurare a respectării legislației și asigurate sancțiuni eficace și proporționale în cazurile în care se identifică deficiențe.

5.10.

De asemenea, este necesar să se asigure respectarea deplină a drepturilor de informare și consultare ale lucrătorilor din sectorul public. CESE solicită Comisiei să ia măsuri pentru a se asigura că acordul încheiat de partenerii sociali europeni pe această temă este pus în aplicare în mod corespunzător.

5.11.

Practicile naționale sunt diferite în ceea ce privește implicarea lucrătorilor. În special, trebuie să se garanteze că reprezentanții lucrătorilor numiți în conformitate cu normele europene și naționale (51) în organele administrative și de supraveghere își pot îndeplini sarcinile în mod corespunzător, în conformitate cu legislația națională și europeană. De asemenea, este necesar să se garanteze că lucrătorii sunt informați și consultați în mod adecvat și în timp util cu privire la planurile întreprinderii și la posibilele implicații asupra ocupării forței de muncă și condițiilor de muncă, în conformitate cu directiva.

6.   Dialogul social pentru o redresare durabilă și incluzivă post COVID-19

6.1.

Multe organizații și instituții, inclusiv OIM, OCDE, Comisia Europeană, Eurofound, precum și partenerii sociali europeni, au colectat, au publicat și au actualizat periodic informațiile privind măsurile luate la nivel național pentru a aborda, în primul rând, starea de urgență și, ulterior, reluarea activităților economice și planificarea programelor de redresare.

6.2.

În unele țări, au fost semnate acorduri bipartite și tripartite încă de la începutul pandemiei, alături de o serie de acorduri sectoriale bipartite care vizează introducerea de măsuri pentru a menține locurile de muncă respectând condițiile de sănătate și siguranță.

6.3.

Având în vedere lipsa unui răspuns coordonat al statelor membre la începutul crizei pandemice, este clar că în etapa de redresare avem nevoie de o abordare bazată pe solidaritate între statele membre pentru viitorul Europei.

6.4.

În declarația lor comună privind situația de urgență impusă din cauza pandemiei de COVID-19, partenerii sociali europeni – CES, BusinessEurope, CEEP și SME United – solicită ferm statelor membre să implice partenerii sociali naționali în conceperea și punerea în aplicare a măsurilor naționale. Cu toate acestea, contribuția lor activă și eficace nu depinde numai de propria capacitate, ci și de recunoașterea de către guvern a rolului lor în limitarea răspândirii pandemiei și în abordarea consecințelor sale socioeconomice. Există bune exemple de gestionare a crizelor, coordonată în mod proactiv de partenerii sectoriali de la nivelul UE și sociali. Unele exemple sunt tripartite, în timp ce altele sunt bipartite. Contractele colective de muncă din mai multe țări europene au încercat să limiteze răspândirea virusului asigurând un mediu de lucru sigur, formule de lucru și plase de siguranță socială, cum ar fi concediul medical și concediul pentru creșterea copilului.

6.5.

Planul de redresare al UE, care include propunerea Comisiei privind New Generation EU și toate măsurile adoptate deja cu fonduri ad-hoc, subvenții și împrumuturi de la BCE și BEI, reprezintă, fără îndoială, un pachet substanțial de măsuri financiare, care ar trebui să valorifice investițiile publice și private, destinate să sprijine creșterea durabilă și locurile de muncă de calitate.

6.6.

În cadrul reuniunii sociale tripartite la nivel înalt din 23 iunie 2020, partenerii sociali au subliniat necesitatea investițiilor în sectorul sănătății publice și în serviciile cele mai afectate în această perioadă, și necesitatea investițiilor structurale pentru o tranziție ecologică, transformare digitală și tehnologii inovatoare, pentru a spori competitivitatea europeană prin sprijinirea creării de locuri de muncă de calitate, a formării profesionale și a progresului social și economic într-un context european coordonat.

6.7.

Este esențial ca Planul de redresare al UE să se bazeze pe implicarea partenerilor sociali la toate nivelurile. Dialogul social este instrumentul-cheie pentru o guvernare solidă în perioade de criză. Consultările și discuțiile la nivel tripartit sporesc calitatea procesului de elaborare a politicilor pentru a răspunde crizei, implică partenerii sociali în implementare și consolidează încrederea între aceștia pentru a depăși dificultățile, sprijinind în același timp coeziunea socială și reziliența economiilor noastre. Cartografierea impactului crizei asupra lucrătorilor, a întreprinderilor și a comunităților locale se realizează, de asemenea, împreună cu autoritățile locale și este esențială pentru adoptarea de comun acord a unor măsuri temporare și pentru a construi consensul privind planurile de redresare pe termen mediu și lung.

6.8.

Este necesar să se definească planuri naționale de alocare a resurselor europene pe baza planificării pe termen mediu, fără a se dispersa resursele prin fragmentarea lor, și luând în considerare fragilitățile apărute în faza de urgență și creșterea inegalităților în societate.

6.9.

În unele țări ale UE, dialogul social s-a dovedit a fi eficient pentru adoptarea promptă și eficace a unor măsuri ferme de urgență pentru a ajuta întreprinderile să supraviețuiască și, astfel, să își păstreze locurile de muncă și să mențină oamenii pe piața muncii, contribuind pe această cale la asigurarea unor forme de șomaj tehnic care să diminueze efectele asupra locurilor de muncă și la asigurarea securității planificării pentru lucrători și întreprinderi în gestionarea fazei de redresare.

6.10.

Cu toate acestea, în unele state membre, cele mai vulnerabile grupuri, cum ar fi cele încadrate în forme de muncă atipice, lucrătorii independenți și lucrătorii nedeclarați, nu au primit acces la măsuri de protecție și riscă să ajungă în sărăcie, agravând starea de urgență socială.

6.11.

Pe termen lung, UE poate sprijini statele membre și partenerii sociali prin inversarea reformelor structurale care reduc protecția ocupării forței de muncă și prin crearea mai multor posibilități de negociere colectivă și de consolidare a instituțiilor de pe piața muncii. De asemenea, UE ar trebui să abordeze provocările urgente, cum ar fi șomajul de lungă durată, tranzițiile către procese verzi și digitalizate, perfecționarea și recalificarea pentru a spori șansele de angajare, oferind în același timp un cadru de reglementare adecvat pentru diverse forme de muncă.

6.12.

O mai bună cooperare între Comisie, guvernele naționale, angajatori și sindicate poate ajuta, de asemenea, sistemele de protecție socială să răspundă la schimbarea contextului economic și social din Europa, pentru a extinde acoperirea acestor sisteme la grupurile vulnerabile care sunt excluse în prezent. În contextul Consiliului EPSCO, semestrul european ar trebui îmbunătățit în continuare pentru a sprijini statele membre, cu un nou tablou de bord al indicatorilor, pentru evaluarea comparativă a progreselor în implementarea politicilor convenite și în atingerea obiectivelor comune la nivel european. În această perioadă dificilă, fermitatea și responsabilitatea tuturor autorităților publice de la nivel național și european, precum și a partenerilor sociali și a altor părți interesate sociale de la toate nivelurile vor fi esențiale pentru asigurarea unei redresări durabile a economiilor noastre și pentru consolidarea modelului nostru social european.

6.13.

În Comunicarea sa din 2020 intitulată „Semestrul european: Recomandări specifice fiecărei țări (52)”, Comisia Europeană a adresat recomandările sale tuturor statelor membre cu privire la pandemia de COVID-19. Partea introductivă evidențiază faptul că rolul unui dialog social funcțional este esențial pentru a garanta că măsurile luate sunt încununate de succes, favorabile incluziunii și durabile. Trebuie recunoscut faptul că, în unele state membre, practica dialogului social și a implicării partenerilor sociali și a OSC-urilor în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 a fost slăbită sau restrânsă (53). Trei state membre – Ungaria, Polonia și România – au primit, în consecință, recomandarea „de a asigura o implicare adecvată și eficientă a partenerilor sociali și a părților interesate în procesul de elaborare a politicilor”. CESE invită Comisia să monitorizeze și să evalueze îndeaproape punerea în aplicare a recomandărilor specifice pentru aceste țări.

6.14.

Comisia ar trebui să garanteze și să monitorizeze faptul că, de exemplu, prin intermediul instrumentelor de raportare, statele membre desfășoară un dialog social eficace cu părțile interesate naționale în întreg procesul semestrului și în conceperea planurilor naționale de redresare, pentru a asigura o monitorizare și o implementare eficace, bazate pe o asumare pe scară largă a acestora.

6.15.

De asemenea, este extrem de important să se garanteze că capacitatea partenerilor sociali nu va fi subminată ca urmare a perioadei de criză provocată de coronavirus. UE ar trebui să aibă în vedere orice măsură necesară, inclusiv resurse financiare, pentru a sprijini consolidarea capacităților partenerilor sociali – atât pentru activități, cât și pentru structurile de dialog social. Partenerii sociali europeni au adresat Comisiei Europene o propunere comună (54) privind crearea unui nou instrument financiar care să sprijine activitățile extraordinare pe care le desfășoară în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19.

---

(1)  Termenul „părți interesate” se referă la partenerii sociali (angajatori și sindicate). În ceea ce privește dialogul social tripartit, acesta include și guvernele.

(2)  Declarația OIM privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă, CIM, 2008; Rezoluția OIM cu privire la discuția recurentă privind dialogul social, adoptată în cadrul CIM la 13 iunie 2013; Rezoluția OIM referitoare la cea de-a doua discuție recurentă privind dialogul social și tripartismul, adoptată în cadrul CIM la 8 iunie 2018. A se vedea, de asemenea, Declarația centenarului OIM privind viitorul muncii, adoptată în cadrul celei de-a 108-a sesiuni a CIM din 2019.

(3)  Ibidem, Rezoluția OIM 2018; Concluzii ale discuției generale privind munca decentă în cadrul lanțurilor de aprovizionare globale, iunie 2016.

(4)  Studii recente ale OCDE, Employment Outlook 2019 (Perspective de ocupare a forței de muncă în 2019) și Going Digital: Shaping Policies, Improving lives Report 2019 (Către era digitală: Raportul din 2019 privind modelarea politicilor și îmbunătățirea condițiilor de viață).

(5)  În recomandările specifice fiecărei țări care vizează mai multe țări ale UE, CE solicită efectuarea unor intervenții specifice pentru a înlătura obstacolele care afectează negocierile colective și dialogul social.

(6)  Este important de menționat că Convenția nr. 144 a OIM privind consultarea tripartită a fost ratificată de 26 de țări ale UE. În Croația aceasta urmează să intre în vigoare în februarie 2021, însă Luxemburgul nu a ratificat-o.

(7)  JO C 125, 21.4. 2017, p. 10

(8)  Eurofound (2020), Capacity building for effective social dialogue in the European Union (Consolidarea capacităților pentru un dialog social eficient în Uniunea Europeană).

(9)  Articolele 151-155 din TFUE.

(10)  JO C 232, 14.7.2020, p. 18

(11)  Acord încheiat prima dată în 1996, iar apoi revizuit în 2009. A fost transpus prin Directiva 2010/18/UE a Consiliului.

(12)  Acord transpus prin Directiva 97/81/CE.

(13)  Acord transpus prin Directiva 99/70/CE.

(14)  Acorduri privind telemunca (2002), stresul legat de muncă (2004), hărțuirea și violența la locul de muncă (2007), piețele forței de muncă incluzive (2010), îmbătrânirea activă și o abordare intergenerațională (2017) și digitalizarea (2020).

(15)  Acorduri privind dezvoltarea pe tot parcursul vieții a competențelor și a calificărilor (2002), egalitatea de gen (2005) și ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (2013).

(16)  Programul de lucru 2019-2021 abordează cele șase priorități: digitalizarea, îmbunătățirea performanței pieței forței de muncă și a competențelor sistemelor sociale, abordarea aspectelor și a riscurilor psihosociale la locul de muncă, consolidarea capacităților pentru un dialog social mai puternic și economia circulară.

(17)  Declarația cvadripartită este disponibilă la adresa: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=89&newsId=2562

(18)  Decizia Comisiei 98/500/CE din 20 mai 1998 privind constituirea comitetelor de dialog sectorial, menite să promoveze dialogul între partenerii sociali la nivel european, disponibilă la http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:1998:225:0027:0028:EN:PDF

(19)  Precum transporturile, energia, agricultura, construcțiile, comerțul, industria metalurgică, șantierele navale și educația, asigurările și băncile.

(20)  Kerckhofs, Dialogul social sectorial european: Date și cifre, Eurofound (2019), disponibil la https://www.eurofound.europa.eu/ro/publications/report/2019/european-sectoral-social-dialogue-facts-and-figures

(21)  A se vedea capitolul 5 pentru referințe specifice.

(22)  Comitetele europene de întreprindere au fost instituite pentru prima dată prin Directiva 94/45/CE din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în scopul informării și consultării angajaților, dar în prezent sunt reglementate prin „Directiva reformată”. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02009L0038-20151009&from=EN Conform evaluării comparative a muncii în Europa realizate în 2019, existau 1 150 de comitete europene de întreprindere în 2018, mobilizând aproximativ 20 000 de reprezentanți ai angajaților.

(23)  CES-Business Europe, Final Report – Building on experiences: A win-win approach to transnational industrial relations in multinational companies, 2018 (Raport final – Valorificarea experiențelor: o abordare reciproc avantajoasă a relațiilor industriale transnaționale în cadrul întreprinderilor multinaționale, 2018).

(24)  Potrivit Comisiei Europene, Baza de date privind acordurile întreprinderilor transnaționale, disponibilă la https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=978&langId=en

(25)  Mai multe informații detaliate pot fi găsite la https://ec.europa.eu/social/main.jsp?eventsId=1028&catId=88&furtherEvents=yes&langId=en&

(26)  Durabilitate și guvernanță, ESDE capitolul 6.

(27)  Primele rezultate ale unui proiect OIM-UE privind consolidarea partenerilor sociali și a dialogului social au fost prezentate în cadrul unei conferințe în luna martie a anului trecut și au vizat eficacitatea instituțiilor naționale de dialog social și rolul guvernului în încurajarea acestui proces.

(28)  Un nou proiect al OIM și CE care vizează analizarea și documentarea modului în care partenerii sociali din țările UE încearcă să se adapteze la aceste schimbări, Youcef Ghellab, Daniel Vaughan-Whitehead.

(29)  Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale (2017/C 428/9)

(30)  A se vedea Indicele Confederației Europene a Sindicatelor referitor la implicarea sindicatelor din procesul semestrului, cu privire la dialogurile naționale în cadrul semestrului.

(31)  Multe rapoarte ale Eurofound, CES, Comisiei Europene, EMCO și OSE confirmă faptul că partenerii sociali nu sunt implicați în mod corespunzător.

(32)  https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/economic-and-fiscal-policy-coordination/eu-economic-governance-monitoring-prevention-correction/european-semester/framework/eus-economic-governance-explained_en

(33)  Rapoarte ale Eurofound, raportul Benchmarking Working Europe 2018 al Institutului European al Sindicatelor, analize CES ale implementării recomandărilor specifice fiecărei țări în procesul semestrului.

(34)  Institutul European al Sindicatelor, Benchmarking Working Europe 2010, Bruxelles 2010.

(35)  Sinteză politică a OIM, The need for social dialogue in addressing the Covid-19 crisis (Necesitatea dialogului social în abordarea crizei provocate de pandemia de COVID-19), Geneva, mai 2020.

(36)  Eurofound 2012: Dialogul social în perioadele de criză economică globală.

(37)  Eurofound, 2013: Comparative analytical report: the impact of the crisis on working conditions relations (Raport analitic comparativ: Impactul crizei asupra condițiilor de muncă în Europa).

(38)  Glassner, 2013: Central and eastern European industrial relations in the crisis: national divergence and path-dependent change (Relațiile industriale din Europa Centrală și de Est în timpul crizei: divergențe naționale și schimbări în funcție de traiectorie) și studiul OIM Recovering from the crisis through social dialogue in the new EU Member States: the case of Bulgaria, the Czech Republic, Poland and Slovenia (Redresarea în urma crizei prin dialog social în noile state membre ale UE: cazul Bulgariei, Cehiei, Poloniei și Sloveniei).

(39)  Eurofound (2014), Changes to wage-setting mechanisms in the context of the crisis and the EU’s new economic governance regime (Modificarea mecanismelor de stabilire a salariilor în contextul crizei și al noului regim de guvernanță economică al UE).

(40)  Comisia Europeană, Industrial relations in Europe (Relațiile industriale în Europa), 2010

(41)  Ibidem, sinteză politică a OIM, 2020 și actualizările de pe portalul web al OCDE Tackling the coronavirus – contributing to a global effort (Combaterea coronavirusului – contribuția la un efort global), martie 2020.

(42)  JO C 161, 6.6.2013, p. 35 – secțiunea 3 definește o întreprindere „durabilă”.

(43)  Articol bazat pe o cercetare Eurofound, Industrial democracy in Europe: a quantitative approach (Democrația industrială în Europa: o abordare cantitativă), Pablo Sanz, Christian Welz, Maria Caprile, Ricardo Rodriguez Contreras, Labour and Industry, iunie 2020.

(44)  Articol bazat pe o cercetare Eurofound, Industrial democracy in Europe: a quantitative approach (Democrația industrială în Europa: o abordare cantitativă), Pablo Sanz, Christian Welz, Maria Caprile, Ricardo Rodriguez Contreras, Labour and Industry, iunie 2020.

(45)  Directiva 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare și Directiva 2009/38/CE privind comitetele europene de întreprindere.

(46)  Directiva 94/45/CE, astfel cum a fost modificată de Directiva 2009/38/CE.

(47)  Eurofound, Social dialogue and HR practices in European global companies (Dialogul social și practicile în materie de resurse umane în companiile europene globale), 2020, cu analize și constatări privind evoluția unei dimensiuni europene a dialogului social atât la nivelul transnațional al procesului decizional, cât și la nivelul local, sub aspectul subsidiarității, și rolul comitetelor europene de întreprindere ca element de legătură esențial între diferitele niveluri de dialog social în cadrul unei întreprinderi, precum nivelul național și nivelul european.

(48)  Comisia Europeană: Raport privind punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2009/38/CE privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (reformare), Bruxelles, 14.5.2018 [COM (2018) 292 final].

(49)  JO C 161, 6.6.2013, p. 35

(50)  Articol bazat pe o cercetare Eurofound, Industrial democracy in Europe: a quantitative approach (Democrația industrială în Europa: o abordare cantitativă), Pablo Sanz, Christian Welz, Maria Caprile, Ricardo Rodriguez Contreras, Labour and Industry, iunie 2020.

(51)  Germania: numire directă prin lege, Țările de Jos: cooptarea managerilor indicați de lucrători; Franța: mix de numiri directe și de către acționari; Suedia: numirea reprezentanților sindicatelor etc.

(52)  Comunicarea Comisiei COM(2020) 500 final, 20.5.2020, Semestrul european 2020 – Recomandări specifice fiecărei țări.

(53)  Note de informare ale CES, Informarea, consultarea și participarea lucrătorilor, 15 mai 2020.

(54)  Propunere comună a partenerilor sociali europeni transsectoriali de creare a unui instrument financiar special pentru susținerea partenerilor sociali în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19, adresată vicepreședintelui executiv, Valdis Dombrovskis, și comisarului pentru locuri de muncă și drepturi sociale, Nicolas Schmidt, 10 aprilie 2020.